§ 70. - Decizia 1031/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 din Codul de procedură civilă, ale art. 67 şi art. 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995
M.Of. 652
În vigoare Versiune de la: 13 Septembrie 2011
Examinând prevederile de lege criticate, Curtea constată că prevederile art. 319 din Codul de procedură civilă au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu acelaşi text din Constituţie şi aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, în principiu, nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ce şi explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare. Chiar dacă aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. S-a mai reţinut că art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte criticile referitoare la soluţionarea contestaţiei în anulare de către instanţa la care este introdusă cererea, Curtea, analizând dispoziţiile Codului de procedură civilă, a observat că, de fiecare dată când legiuitorul a înţeles să dea în competenţă judecarea unei căi de atac unei alte instanţe decât celei la care se depune sau introduce calea de atac, a prevăzut expres acest lucru. În acest sens, Curtea, făcând referire la prevederile art. 288 alin. 2, art. 302, art. 282 alin. 1 şi ale art. 299 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a statuat că instanţa, soluţionând contestaţia în anulare, face o interpretare sistematică a dispoziţiilor procesuale civile, exercitându-şi competenţa atribuită de legiuitor.