§ 33. - Decizia 103/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi pentru abrogarea art. 5 alin. (7) lit. ş) şi cc) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

M.Of. 590

În vigoare

Versiune de la: 29 Iunie 2023

22. Prin urmare, Curtea a constatat, la paragraful 22 al Deciziei nr. 18 din 21 ianuarie 2020, că, din perspectiva raţiunilor şi condiţiilor de acordare, situaţia juridică în care se află beneficiarii drepturilor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 nu este similară cu cea a beneficiarilor drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, astfel că şi tratamentul juridic este diferit, şi anume reglementarea a două tipuri diferite de concedii, cărora li se asociază două tipuri diferite de indemnizaţii. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia de acomodare nu este un drept consacrat expres în Constituţie, ci reprezintă o opţiune a legiuitorului. Cât priveşte cuantumul concret al indemnizaţiilor aferente concediului de acomodare, Curtea a reţinut, la paragraful 25 al deciziei sus-menţionate, că acest aspect nu reprezintă o chestiune de constituţionalitate a textului de lege criticat, ci vizează politica legislativă în materia susţinerii adopţiilor, politică în cadrul căreia legiuitorul este liber să stabilească şi cuantumul indemnizaţiilor aferente concediului de acomodare.