Partea i - Sunt supuse evaluării capacităţii de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1, următoarele categorii de persoane: - Criterii din 2012 PE BAZA CĂRORA SE STABILEŞTE APTITUDINEA ŞI ÎNCADRAREA ÎN GRADE DE INVALIDITATE PENTRU CADRELE MILITARE, SOLDAŢII ŞI GRADAŢII VOLUNTARI, POLIŢIŞTII ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL DIN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE

M.Of. 117 bis

În vigoare

Versiune de la: 15 Februarie 2012

PARTEA I:

(1)Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate se realizează de comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

(2)Deciziile medicale ale comisiilor prevăzute la alin. (1) vor fi avizate de comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Serviciului Român de Informaţii, după

(3)Comisiile centrale de expertiză medico-militară se organizează şi funcţionează pe lângă Direcţiile medicale ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

(4)Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară se stabilesc prin Ordin comun al ministrului apărării naţionale, ministrului administraţiei şi internelor şi al directorului Serviciului Român de Informaţii.

(5)Situaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare sunt reglementate prin anexa la ordinul comun menţionat la alin. (4), iar constatarea lor se face numai cu avizul comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.

Art. 2

(1)Sunt supuse evaluării capacităţii de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1, următoarele categorii de persoane:

a)cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

b)cadrele militare trecute în rezervă/retragere, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale căror raporturi de serviciu au încetat sau care beneficiază de pensie de invaliditate de la casele de pensii sectoriale;

c)elevii liceelor militare şi ai şcolilor militare/şcolilor de agenţi de poliţie sau studenţii unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

d)soţul supravieţuitor în rezervă sau în retragere încadrat în grad de invaliditate, beneficiar al pensiei de urmaş;

e)soldaţii şi gradaţii voluntari trecuţi în rezervă ca urmare a încetării raporturilor de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 51/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.

(2)Comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1 pot desfăşura activităţi de expertiză şi în alte situaţii neprevăzute dacă competenţa nu aparţine altui organism.

Art. 3

Încadrarea în grad de invaliditate în vederea înscrierii la pensie se face de comisiile de expertiză medico-militare sau, după caz, de medicul expert al asigurărilor sociale din ultimul sistem în care persoana a fost asigurată.

Art. 4

În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)expertiza medico-militară - evaluarea posibilităţilor anatomo-funcţionale ale organismului persoanelor prevăzute la art. 2 faţă de cerinţele impuse de atribuţiile de serviciu specifice;

b)capacitatea de muncă - aptitudinea persoanelor prevăzute la art. 2 faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în administraţia naţională a penitenciarelor şi reprezintă raportul între posibilităţile anatomo-funcţionale individuale şi solicitarea profesională specifică;

c)diagnosticul funcţional - exprimă severitatea tulburărilor funcţionale şi mecanismele prin care acestea se produc, se bazează pe elemente clinice şi pe rezultatele investigaţiilor de laborator şi permite evaluarea restantului funcţional şi a mecanismelor funcţionale care pot interveni compensator;

d)deficienţa funcţională - consecinţa unor tulburări morfologice sau funcţionale variate (boli, accidente, anomalii genetice), este cuantificabilă prin evaluări clinice şi funcţionale standard, se regăseşte în formularea diagnosticului funcţional şi se corelează cu incapacitatea adaptativă şi cu gradul de invaliditate;

e)incapacitatea adaptativă - exprimă limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural şi social, fiind generată de tulburări morfologice şi funcţionale diverse şi exprimată procentual în cadrul unui sistem cuantificat din capacitatea adaptativă normală;

f)aptitudinea faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în administraţia naţională a penitenciarelor - capacitatea individului de a corespunde solicitărilor specifice locului de muncă şi se apreciază global, luându-se în considerare totalitatea afecţiunilor de care suferă persoana expertizată, respectiv impactul acestora asupra capacităţii adaptative;

g)invaliditatea - exprimă statutul particular al unei persoane asigurate în sistemul unitar de pensii publice şi este cuantificată în raport cu posibilitatea desfăşurării activităţilor legate de viaţa cotidiană şi/sau profesională, astfel:

1.invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire (autoîngrijire, activităţi gospodăreşti etc.), necesitând asistenţă permanentă din partea altei persoane;

2.invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, dar cu conservarea capacităţii de autoservire;

3.invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, acest statut fiind compatibil cu prestarea unei activităţi profesionale cu program redus şi în condiţii adecvate de solicitare.

Art. 5

Relaţia "deficienţă funcţională - incapacitate adaptativă - aptitudine - grad de invaliditate" este reprezentată pe o scală negativă, care exprimă pierderea funcţională cu consecinţe asupra îndeplinirii atribuţiilor de serviciu specifice sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform punctului II din prezentele criterii şi norme.

Art. 6

(1)Pentru bolile neprevăzute la punctul III din prezentele criterii şi norme, pentru care nu există criterii specifice de apreciere a deficienţei funcţionale şi a capacităţii de muncă, se vor urmări elementele clinice, evoluţia, complicaţiile şi deficienţa funcţională produsă, aplicându-se criteriile existente.

(2)În cazul unor afecţiuni care, luate fiecare în parte, nu conduc la încadrarea într-un grad de invaliditate, dar care prin cumul produc pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă a individului, acesta va putea fi încadrat în grad de invaliditate.