Secţiunea 2 - CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE - Criterii din 2005 de acceptare şi Procedurile preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri
M.Of. 194 bis
În vigoare Versiune de la: 27 Noiembrie 2012
SECŢIUNEA 2:CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE
1.Generalităţi
1.1.Această secţiune stabileşte criteriile de acceptare a deşeurilor la fiecare clasă de depozit, inclusiv criteriile pentru stocare subterană.
1.2.Agenţiile regionale pentru protecţia mediului, de la caz la caz, luând în considerare caracteristicile depozitului şi împrejurimile acestuia, pot accepta în anume situaţii creşteri de până la trei ori a valorii limită a parametrilor specifici enumeraţi în această secţiune (alţii decât DOC la pct. 2.2.1, 3.2.1, 3.3.3.1.1 şi 4.1, BTEX, PCB-uri şi uleiuri minerale la pct. 2.2.2, TOC şi pH la pct. 3.3.3.1.1.1 şi LOI şi/sau TOC la pct. 4.1.1, şi restricţionând posibilitatea creşterii valorii limită pentru TOC la pct. 2.2.2 la cel mult de doua ori). Aceste situaţii se iau în considerare la emiterea autorizaţiei de mediu numai în cazul în care emisiile (inclusiv levigatul) de pe depozit nu prezintă riscuri suplimentare pentru mediu în conformitate cu evaluarea riscului.
1.3.După aderarea la Uniunea Europeană, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului raportează Comisiei Europene numărul anual de autorizaţii emise sub această prevedere. Rapoartele se trimit Comisiei la intervale de trei ani ca parte a rapoartelor de implementare a Directivei privind depozitarea deşeurilor.
1.4.Agenţiile regionale pentru protecţia mediului definesc criteriile de conformare cu valorile limită stabilite în această secţiune. În stabilirea criteriilor de acceptare şi a metodelor de testare standardizate utilizate, agenţiile regionale vor colabora cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.
1.5.Ţinând cont atât de cadrul legislativ existent la momentul actual, cât şi de nivelul de dezvoltare a tehnicilor de analiză, obligativitatea testărilor corespunzătoare celor trei nivele mai sus amintite se introduce etapizat, astfel încât să se realizeze toate analizele şi testările necesare conform standardelor europene şi naţionale armonizate până la data aderării.
2.Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri inerte
2.1.Deşeuri care pot fi acceptate fără testare într-un depozit de deşeuri inerte
2.1.1.Tipurile de deşeuri enumerate în tabelul 2.1 sunt considerate a îndeplini criteriile de definire a unui deşeu inert (conform lit. f, anexa 1 din Hotărârea Guvernului 162/2002 privind depozitarea deşeurilor). Aceste deşeuri sunt acceptate în depozitele de deşeuri inerte fără a necesita testare şi analizare.
2.1.2.Deşeurile inerte trebuie să fie constituite din fluxuri unice de deşeuri, provenite din aceeaşi sursă care generează un singur tip de deşeu. Tipuri diferite de deşeuri, din cele enumerate în tabel, pot fi acceptate în amestec numai dacă se dovedeşte că provin din aceeaşi sursă.
2.1.3.În cazul în care există suspiciuni în ce priveşte contaminarea (fie în urma inspecţiei vizuale, fie din datele cunoscute despre sursa de provenienţă), deşeurile sunt fie analizate, fie refuzate de la depozitare. Dacă deşeurile sunt contaminate sau conţin alte tipuri de materiale (metale, azbest, plastic, substanţe chimice etc.) la un nivel care poate genera riscuri şi care să justifice depozitarea lor pe o altă clasă de depozit, ele sunt respinse de la depozitarea într-un depozit de deşeuri inerte.
2.1.4.Dacă există îndoieli cu privire la modul în care un deşeu îndeplineşte prevederile definiţiei deşeurilor inerte, conform art. 2 lit. f) din Hotărârea Guvernului 162/2002 sau criteriile enumerate la pct. 2.2 din prezentul ordin sau, cu privire la lipsa substanţelor contaminante, atunci se procedează la efectuarea de teste şi analize conform celor prezentate în SECŢIUNEA 3 - Metode folosite pentru prelevarea şi analiza probelor.
Tabelul 2.1
Tip deşeu | Cod (Lista Deşeurilor) | Restricţii |
Deşeuri din fibre de sticlă | 10 11 03 | Numai deşeuri care nu conţin lianţi organici |
Ambalaje de sticlă | 15 01 07 | |
Beton | 17 01 01 | Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*) |
Cărămizi | 17 01 02 | Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*) |
Ţigle şi materiale ceramice | 17 01 03 | Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*) |
Amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice tară conţinut de substanţe periculoase | 17 01 07 | Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*) |
Sticlă | 17 02 02 | |
Pământ şi pietre fără conţinut de substanţe periculoase | 17 05 04 | - Exclusiv material de acoperire, turbă - Exclusiv pământ şi pietre din zone contaminate |
Sticlă | 19 12 05 | |
Sticlă | 20 01 02 | Numai sticlă colectată separat |
Pământ şi pietre | 20 02 02 | - Numai din categoria deşeuri din grădini şi parcuri - Exclusiv material de acoperire, turbă |
(*) Pentru scopul prezentului ordin, expresia "deşeuri sortate din construcţii şi demolări" înseamnă deşeuri din construcţii şi demolări cu conţinut cât mai mic posibil de alte tipuri de materiale (metale, plastic, pământ, materiale organice, lemn, cauciuc etc.). Originea deşeului trebuie să fie cunoscută.
Nu se acceptă deşeuri din construcţii şi demolări contaminate cu substanţe organice sau anorganice periculoase (ex: materiale provenite din construcţii, sol poluat, stocarea şi utilizarea pesticidelor sau altor substanţe periculoase de la demolări din zone contaminate) decât dacă se atestă că deşeul este contaminat nesemnificativ.
Nu se acceptă deşeuri din construcţii şi demolări tratate, acoperite sau vopsite cu materiale conţinând substanţe periculoase, în cantităţi semnificative
2.1.5.Deşeurile cuprinse în Lista de deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri inerte şi care nu apar în tabelul 2.1 fac obiectul analizării şi testării, conform procedurilor specifice, pentru a se stabili dacă ele îndeplinesc criteriile de acceptare la depozitele de deşeuri inerte, în conformitate cu prevederile pct. 2.2.1 şi 2.2.2.
2.2.Valori limită pentru caracteristicile deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri inerte
2.2.1.Valori limită pentru levigabilitate
Următoarele valori limită se aplică pentru deşeuri inerte acceptate la depozitele de deşeuri inerte, calculate la raportul L/S de 2 l/kg şi 10 l/kg pentru emisia totală şi exprimată direct în mg/l pentru Co (primul eluat al testului de percolare la L/S = 0,1 l/kg). Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc care din metodele de testare (SECŢIUNEA 3 - Metode folosite pentru prelevarea şi analiza probelor) şi valorile limită corespunzătoare din tabel se folosesc.
Tabelul 2.2
Indicator | L/S = 2 l/kg | L/S = 10 l/kg | Co (test de percolare) |
mg/kg substanţă uscată | mg/kg substanţă uscată | mg/l | |
As | 0,1 | 0,5 | 0,06 |
Ba | 7 | 20 | 4 |
Cd | 0,03 | 0,04 | 0,02 |
Cr total | 0,2 | 0,5 | 0,1 |
Cu | 0,9 | 2 | 0,6 |
Hg | 0,003 | 0,01 | 0,002 |
Mo | 0,3 | 0,5 | 0,2 |
Ni | 0,2 | 0,4 | 0,12 |
Pb | 0,2 | 0,5 | 0,15 |
Sb | 0,02 | 0,06 | 0,1 |
Se | 0,06 | 0,1 | 0,04 |
Zn | 2 | 4 | 1,2 |
Cloruri | 550 | 800 | 460 |
Fluoruri | 4 | 10 | 2,5 |
Sulfaţi | 560 (*) | 1000 (*) | 1500 |
Indice fenol | 0,5 | 1 | 0,3 |
DOC (**) | 240 | 500 | 160 |
TDS (***) | 2500 | 4000 | - |
(*) Dacă deşeul nu atinge aceste valori pentru sulfat, poate fi considerat conform criteriilor de acceptare dacă în levigat nu se depăşesc următoarele valori: 1500 mg/l coeficient de percolare la L/S = 0,1 l/kg şi 6000 mg/kg la L/S = 10 l/kg. Va fi necesară folosirea unui test de percolare pentru a determina valoarea limită la L/S = 0,1 l/kg sub condiţiile de echilibru iniţiale, întrucât valoarea la L/S = 10 l/kg poate fi determinată fie prin test de levigabilitate fie prin test de percolare în condiţii care se apropie de echilibrul local.
(**) Dacă deşeul nu atinge aceste valori pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S =10 l/kg şi o valoare a pH-ului cuprinsă între 7,5 şi 8. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, clacă rezultatele acestei determinări nu depăşesc 500 mg/kg. (Este disponibilă o metodă în faza de proiect bazată pe prEN 14429).
(***) Valorile pentru totalul solidelor dizolvate TDS pot fi folosite alternativ cu valorile sulfatului şi clorurii.
2.2.2.Valori limită pentru conţinutul total de materie organică în deşeu
În completare la valorile limită ale levigatului din tabelul 2.2, deşeurile inerte trebuie să respecte şi următoarele valori limită:
Indicator | Valoare maximă admisă (mg/kg) |
Carbon organic total | 30000(*) |
Benzen - Toluen - Etilbenzen - Xilen (BTEX) | 6 |
Bifenili policloruraţi (PCB) 7 tipuri | 1 |
Uleiuri minerale (C 10 la C 40) | 500 |
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) | Se stabilesc de către agenţia regională de protecţia mediului în urma realizării unor studii de specialitate realizate de generatorul de deşeuri |
(*) În cazul solurilor, agenţiile regionale de protecţia mediului pot admite o valoare limită mai mare, cu condiţia ca valoarea DOC de 500 mg/kg realizată pentru L/S = 10 l/kg la pH-ul propriu al solului sau la o valoare a pH-ului cuprinsă între 7,5 şi 8,0.
3.Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri nepericuloase
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate propune realizarea unor subcategorii pentru depozitele de deşeuri nepericuloase.
În această secţiune sunt prezentate valorile limită doar pentru deşeurile nepericuloase, care sunt depozitate în aceiaşi celulă cu deşeuri periculoase stabile, nereactive.
3.1.Deşeuri care pot fi acceptate fără testare în depozitele de deşeuri nepericuloase
3.1.1.Pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fără a fi supuse nici unei testări, deşeurile municipale care îndeplinesc criteriile definite conform Hotărârea Guvernului 162/2002 privind depozitarea deşeurilor (anexa 1, litera h), care se regăsesc în Categoria 20 a Listei Europene a Deşeurilor "Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat" precum şi alte deşeuri similare acestora din alte surse. Aceste tipuri de deşeuri nu sunt admise la depozitare dacă nu au fost tratate (conform prevederilor art. 7, alin. 1 din Hotărârea Guvernului 162/2002) sau dacă sunt contaminate la un nivel suficient de ridicat încât să determine apariţia de riscuri asociate şi deci să justifice eliminarea lor în alt mod.
3.1.2.Deşeurile municipale biodegradabile nu se depozitează în aceleaşi celule cu deşeurile periculoase stabilizate care, în urma unei operaţii de tratare au căpătat caracter nepericulos (a se vedea şi art. 6, alin.(2) din Hotărârea Guvernului 162/2002 privind depozitarea deşeurilor.
3.2.Valori limită pentru caracteristicile de levigabilitate ale deşeurilor nepericuloase
3.2.1.Următoarele valori limită aplicate pentru deşeuri nepericuloase granulate acceptate în aceeaşi celulă ca deşeuri periculoase stabile, deşeuri nereactive, calculate la raportul L/S=2 şi 10 l/kg pentru emisia totală şi exprimată direct în mg/l pentru Co (primul eluat al testului de percolare la L/S = 0,1 l/kg). Deşeurile granulare includ toate deşeurile care nu sunt bloc (monolit). Agenţiile regionale de protecţia mediului decid care din metodele de testare se folosesc (vezi prevederile Secţiunii 3 - Metode folosite pentru prelevarea şi analiza probelor) şi valorile limită corespunzătoare din tabelul 3.1) care se folosesc.
Tabelul 3.1
Indicator | L/S = 2 l/kg | L/S = 10 l/kg | Co (test de percolare) |
mg/kg substanţă uscată | mg/kg substanţă uscată | mg/l | |
As | 0,4 | 2 | 0,3 |
Ba | 30 | 100 | 20 |
Cd | 0,6 | 1 | 0,3 |
Cr total | 4 | 10 | 2,5 |
Cu | 25 | 50 | 30 |
Hg | 0,05 | 0,2 | 0,03 |
Mo | 5 | 10 | 3,5 |
Ni | 5 | 10 | 3 |
Pb | 5 | 10 | 3 |
Sb | 0,2 | 0,7 | 0,15 |
Se | 0,3 | 0,5 | 0,2 |
Zn | 25 | 50 | 15 |
Cloruri | 10000 | 15000 | 8500 |
Fluoruri | 60 | 150 | 40 |
Sulfaţi | 10000 | 20000 | 7000 |
DOC (*) | 380 | 800 | 250 |
TDS (**) | 40000 | 60000 | - |
(*) Dacă deşeul nu atinge aceste valori pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S = 10 l/kg şi un pH cuprins între 7,5 şi 8,0. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, dacă rezultatul acestei determinări nu depăşeşte 800 mg/kg. (Este disponibilă o metodă în faza de proiect bazată pe prEN 14429).
(**) Valorile pentru TDS pot fi folosite alternativ cu valorile pentru sulfaţi şi cloruri.
3.2.2.Deşeuri de gips
Deşeurile nepericuloase pe bază de gips se elimină numai în depozitele de deşeuri nepericuloase, în celule unde nu sunt acceptate deşeurile biodegradabile. Valorile limită pentru TOC şi DOC date la pct. 3.3.1 şi 3.3.2 se aplică deşeurilor depozitate împreună cu deşeuri pe bază de gips
3.2.3.Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criteriile pentru deşeurile monolit astfel încât să asigure acelaşi nivel pentru protecţia mediului dat de valorile limită din tabelul 3.1.
3.3.Criterii pentru deşeurile periculoase care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase
În conformitate cu prevederile art.6, lit. c din Hotărârea Guvernului 162/2002, deşeurile periculoase stabile, nereactive, care au o comportare echivalentă cu cea a deşeurilor nepericuloase, pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase.
Caracterul stabil, nereactiv constă în faptul că levigabilitatea deşeului nu se modifică în mod negativ sub influenţa condiţiilor de mediu (ex: apă, aer, temperatură, sarcini mecanice), a biodegradării şi/ sau a altor deşeuri (inclusiv a levigatelor şi a gazului de depozit), în condiţiile ce se dezvoltă în depozit sau în cazul accidentelor previzibile.
3.3.1.Valori limită pentru levigat
3.3.1.1.Următoarele valori limită aplicate pentru deşeuri periculoase granulare acceptate la depozitele pentru deşeuri nepericuloase, calculate la raportul L/S = 2 şi 10 l/kg pentru emisia totală şi exprimată direct în mg/l pentru Co (primul eluat al testului de percolare la L/S = 0,1 l/kg). Deşeurile granulare includ toate deşeurile care nu sunt bloc (monolit). Agenţiile regionale de protecţia mediului decid care din metodele de testare din SECŢIUNEA 3 şi valorile limită corespunzătoare din tabelul 3.2 se folosesc.
Tabelul 3.2
Indicator | L/S = 2 l/kg | L/S = 10 l/kg | Co (test de percolare) |
mg/kg substanţă uscată | mg/kg substanţă uscată | mg/l | |
As | 0,4 | 2 | 0,3 |
Ba | 30 | 100 | 20 |
Cd | 0,6 | 1 | 0,3 |
Cr total | 4 | 10 | 2,5 |
Cu | 25 | 50 | 30 |
Hg | 0,05 | 0,2 | 0,03 |
Mo | 5 | 10 | 3 |
Ni | 5 | 10 | 3 |
Pb | 5 | 10 | 3 |
Sb | 0,2 | 0,7 | 0,15 |
Se | 0,3 | 0,5 | 0,2 |
Zn | 25 | 50 | 15 |
Fluoruri | 60 | 150 | 40 |
Sulfaţi | 10000 | 20000 | 7000 |
Cloruri | 10000 | 15000 | 8500 |
Sulfocianuri | 15,0 | ||
DOC (*) | 380 | 800 | 250 |
TDS (*) | 40000 | 60000 | - |
(*) Dacă deşeul nu atinge această valoare pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S = 10 l/kg şi un pH cuprins între 7,5 şi 8,0. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, dacă rezultatul acestei determinări nu depăşeşte 800 mg/kg. (Este disponibilă o metodă în fază de proiect bazată pe prEN 14429).
(**) Valorile pentru TDS pot fi folosite alternativ cu valorile pentru sulfaţi şi cloruri.
3.3.1.2.Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criteriile pentru deşeurile monolitice astfel încât să se realizeze acelaşi nivel al protecţiei mediului prin valorile limită precizate în tabel
3.3.2.Alte criterii
3.3.2.1.Pe lângă valorile limită ale levigatului din pct. 3.3.1, deşeuri le granulare trebuie să îndeplinească următoarele criterii suplimentare:
Indicator | Valoare |
TOC (carbon organic total) | 5% (*) |
pH | Minimum 6 |
ANC (capacitate de neutralizare a acizilor) | Trebuie să fie evaluată |
(*) Dacă această valoare nu este obţinută, poate fi admisă de către agenţiile regionale de protecţia mediului o valoare limită mai mare, cu condiţia ca valoarea DOC de 800 mg/kg să fie obţinută la L/S = 10 l/kg, atât la pH-ul propriu al materialului cât şi la o valoare a pH-ului cuprinsă între 7,5 şi 8,0.
3.3.2.2.Agenţiile regionale de protecţia mediului trebuie să stabilească o serie de criterii pentru a asigura că deşeurile au o suficientă stabilitate fizică şi capacitate portanta.
3.3.2.3.Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criterii pentru a asigura că deşeurile periculoase în formă monolitică sunt stabile şi nereactive înainte de acceptarea lor pe depozite de deşeuri nepericuloase.
3.3.3.Deşeuri cu azbest
3.3.3.1.Materialele de construcţie, precum şi alte deşeuri similare cu conţinut de azbest pot fi. acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fără testare, în conformitate cu prevederile art. 6, alin. 2, lit. c din Hotărârea Guvernului 162/2002).
3.3.3.2.În cazul depozitelor care acceptă deşeuri de materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a)deşeurile să nu conţină alte tipuri de deşeuri periculoase în afară de azbest, inclusiv fibre cu lianţi sau ambalate în plastic;
b)depozitul acceptă numai materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest. Aceste deşeuri pot fi acceptate şi în depozite de deşeuri nepericuloase, dar numai în celule separate, amenajate corespunzător;
c)pentru a împiedica dispersarea fibrelor, deşeurile depozitate cu conţinut de azbest se acoperă cu materiale corespunzătoare, atât zilnic, cât şi înaintea fiecărei operaţii de compactare, iar deşeurile neambalate se stropesc cu apă la intervale regulate;
d)se realizează acoperirea finală a celulei/depozitului pentru a evita dispersarea fibrelor;
e)în cadrul celulei/depozitului în care există deşeuri cu azbest nu se efectuează nici un fel de lucrări (ex: foraje) care ar putea conduce la dispersarea fibrelor;
f)după închiderea celulei/depozitului ce conţine deşeuri cu azbest, se păstrează o schiţă de amplasare care indică în mod clar localizarea acesteia/acestuia;
g)după închiderea depozitului, posibilităţile de utilizare ulterioară a terenului se restricţionează, astfel încât să fie evitate la maximum posibil riscurile pentru sănătatea populaţiei.
3.3.3.3.În cazul depozitelor care acceptă numai deşeuri de materiale de construcţie conţinând azbest, cerinţele legate de protecţia calităţii apelor subterane şi de suprafaţă (impermeabilizare şi sistem de colectare şi tratare a levigatului) pot fi reduse faţă de prevederile anexei 2 din Hotărârea Guvernului 162/2002 privind depozitarea, dacă cerinţele de la pct. 3.3.3.2 sunt îndeplinite.
4.Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri periculoase
4.1.Valori limită pentru levigat
4.1.1.Următoarele valori limită aplicate pentru deşeuri periculoase granulare acceptate la depozitele pentru deşeuri periculoase, calculate la raportul L/S = 2 şi 10 l/kg pentru emisia totală şi exprimată direct în mg/l pentru Co (primul eluat al testului de percolare la L/S = 0,1 l/kg). Deşeurile granulare includ toate deşeurile care nu sunt bloc (monolit). Agenţiile regionale de protecţia mediului decid care din metodele de testare (SECŢIUNEA 3 din prezentul ordin) şi valorile limită corespunzătoare din tabelul 4.1 care se folosesc.
Tabelul 4.1
Indicator | L/S = 2 l/kg | L/S = 10 l/kg | Co (test de percolare) |
mg/kg substanţă uscată | mg/kg substanţă uscată | mg/l | |
As | 6 | 25 | 3 |
Ba | 100 | 300 | 60 |
Cd | 3 | 5 | 1,7 |
Cr total | 25 | 70 | 15 |
Cu | 50 | 100 | 60 |
Hg | 0,5 | 2 | 0,3 |
Mo | 20 | 30 | 10 |
Ni | 20 | 40 | 12 |
Pb | 25 | 50 | 15 |
Sb | 2 | 5 | 1 |
Se | 4 | 7 | 3 |
Zn | 90 | 200 | 60 |
Cloruri | 17000 | 25000 | 15000 |
Fluoruri | 200 | 500 | 120 |
Sulfaţi | 25000 | 50000 | 17000 |
DOC (*) | 480 | 1000 | 320 |
TDS (**) | 70000 | 100000 | - |
(*) Dacă deşeul nu atinge această valoare pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S = 10 l/kg şi un pH cuprins intre 7,5 şi 8,0. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, dacă rezultatul acestei determinări nu depăşeşte 1000 mg/kg. (Este valabil un proiect de metodă bazat pe prEN 14429).
(**) Valorile pentru TDS pot fi folosite alternativ cu valorile pentru sulfaţi şi cloruri.
4.1.2.Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criteriile pentru deşeurile monolitice astfel încât să se realizeze acelaşi nivel al protecţiei mediului prin valorile limită precizate în tabel.
4.2.Alte criterii
Pe lângă valorile limită ale levigatului din tabelul 4.1, deşeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele criterii suplimentare:
Indicator | Valoare |
LOI (pierderea la calcinare*) | 10% |
TOC (carbon organic total) (*) | 6% (**) |
ANC (capacitate de neutralizare a acizilor) | Trebuie să fie evaluată |
(*) Trebuie să fie folosit TOC sau LOI.
(**) Dacă această valoare nu este obţinută, agenţiile regionale de protecţia mediului pot admite o valoare limită mai mare, cu condiţia ca valoarea DOC de 1000 mg/kg să fie obţinută la L/S = 10 l/kg, atât la pH-ul propriu al materialului cât şi la o valoare a pH-ului cuprinsă între 7,5 şi 8,0.
5.Criterii pentru stocarea subterană
5.1.Pentru acceptarea deşeurilor în locuri de stocare subterană trebuie realizată o evaluare a siguranţei amplasamentului specificat aşa cum este definit în SECŢIUNEA 4. Deşeurile pot fi acceptate numai dacă sunt compatibile cu evaluarea amplasamentului specificat de stocare subterana.
5.2.Pot fi acceptate la stocarea permanenta în locuri subterane pentru deşeuri inerte numai deşeurile care îndeplinesc criteriile stabilite la pct. 2 din SECŢIUNEA 2.
5.3.Pot fi acceptate la stocarea permanenta în locuri subterane pentru deşeuri nepericuloase numai deşeurile care îndeplinesc criteriile stabilite la pct. 3 din SECŢIUNEA 2.
5.4.Pot fi acceptate la stocarea permanenta în locuri subterane pentru deşeuri periculoase numai deşeurile care sunt compatibile cu siguranţa evaluată a amplasamentului specificat. În acest caz, nu se aplică criteriile stabilite la pct. 4 din SECŢIUNEA 2. Oricum, deşeurile trebuie să fie subiectul procedurii de acceptare stabilite în SECŢIUNEA 1.