Art. 11. - Art. 11: Dobânzi - Conventie din 2002 intre Romania si Republica Slovenia pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
M.Of. 105
În vigoare Versiune de la: 11 Aprilie 2003
Art. 11: Dobânzi
1.Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.
2.Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor. Autorităţile competente vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3.Independent de prevederile paragrafului 2:
a)dobânzile provenind din România şi plătite Guvernului Sloveniei, inclusiv subdiviziunilor sale politice sau autorităţilor locale, Băncii Sloveniei, Companiei Slovene de Export (Slovenska Izvozna Druzba) ori dobânzile plătite în legătură cu un credit garantat de Compania Slovenă de Export (Slovenska Izvozna Druzba) sunt scutite de impozit în România;
b)dobânzile provenind din Slovenia şi plătite Guvernului României, inclusiv autorităţilor sale locale sau unităţilor administrativ-teritoriale, Băncii Naţionale a României, Băncii de Export-Import a României (Eximbank) şi dobânzile plătite în legătură cu un credit garantat de Banca de Export-Import a României (Eximbank) sunt scutite de impozit în Slovenia.
4.Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5.Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6.Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7.Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.