Art. 7. - Art. 7: Asigurarea obligatorie sau garanţia financiară - Conventie din 2001 INTERNAŢIONALĂ privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS)

M.Of. 284

În vigoare
Versiune de la: 3 Mai 2009
Art. 7: Asigurarea obligatorie sau garanţia financiară
(1)Proprietarul înregistrat al unei nave având un tonaj brut mai mare de 1.000, înmatriculată într-un stat parte, este obligat să aibă o asigurare sau o altă garanţie financiară, cum ar fi o garanţie a unei bănci sau a unei instituţii financiare similare, pentru acoperirea răspunderii sale pentru prejudiciul provocat de poluare, pentru o sumă egală cu limitele de răspundere stabilite în conformitate cu regimul naţional sau internaţional aplicabil, care însă, în niciun caz, nu depăşeşte o sumă calculată în conformitate cu Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976, astfel cum a fost modificată.
(2)După ce autoritatea competentă a unui stat parte s-a asigurat de îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1), se emite fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanţie financiară este în vigoare în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, un astfel de certificat se emite sau se Mizează de autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat parte, certificatul poate fi emis sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat parte. Acest certificat respectă modelul prevăzut în anexa la prezenta convenţie şi cuprinde următoarele informaţii:
a)numele navei, numărul sau literele distinctive şi portul de înmatriculare;
b)numele şi sediul principal ale proprietarului înregistrat;
c)numărul de identificare OMI al navei;
d)tipul şi durata garanţiei;
e)numele şi sediul principal ale asigurătorului sau ale oricărei alte persoane care furnizează garanţia şi, după caz, sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanţia;
f)perioada de valabilitate a certificatului, care nu depăşeşte perioada de valabilitate a asigurării sau a oricărei alte garanţii.
(3)_
a)Un stat parte poate autoriza fie o instituţie, fie o organizaţie recunoscută de către acesta pentru a emite certificatul prevăzut la alin. (2). O astfel de instituţie sau de organizaţie informează statul respectiv cu privire la emiterea fiecărui certificat. În toate cazurile, statul parte garantează în totalitate caracterul complet şi exact al certificatului astfel emis şi se obligă să ia măsurile necesare pentru a-şi îndeplini această obligaţie.
b)Un stat parte notifică secretarului general următoarele:
(i)responsabilităţile şi condiţiile specifice ale competenţei delegate unei instituţii sau unei organizaţii recunoscute de către acesta;
(ii)retragerea unei astfel de competenţe; şi
(iii)data de intrare în vigoare a unei astfel de competenţe sau a retragerii ei.
O competenţă delegată nu intră în vigoare mai devreme de 3 luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la secretarul general.
c)Instituţia sau organizaţia autorizată să emită certificate în conformitate cu prezentul alineat este autorizată cel puţin să retragă aceste certificate, dacă nu sunt menţinute condiţiile în care acestea au fost emise. În toate cazurile, instituţia sau organizaţia raportează o astfel de retragere statului în numele căruia a fost emis certificatul.
(4)Certificatul se întocmeşte în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. Dacă limba utilizată nu este engleza, franceza sau spaniola, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi şi, în cazul în care statul decide astfel, limba oficială a statului poate fi omisă.
(5)Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autorităţile care păstrează registrul de înmatriculare a navei sau, dacă nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autorităţile care au emis ori au vizat certificatul.
(6)Asigurarea sau altă garanţie financiară nu îndeplineşte cerinţele prezentului articol dacă poate înceta să aibă efect din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau garanţiei financiare specificate în certificat conform alin. (2), înainte de expirarea celor 3 luni de la data preavizului de încetare dat autorităţilor menţionate la alin. (5), cu excepţia cazului în care certificatul a fost predat acestor autorităţi sau a cazului în care s-a emis un nou certificat în perioada menţionată anterior. Dispoziţiile anterioare se aplică şi în cazul oricărei modificări ce are ca efect, în ceea ce priveşte asigurarea sau garanţia, nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol.
(7)Statul de înmatriculare a navei stabileşte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului.
(8)Nicio dispoziţie a prezentei convenţii nu împiedică în niciun mod un stat parte să ţină cont de informaţiile obţinute de la alte state sau de la Organizaţie ori de la alte organizaţii internaţionale, cu privire la situaţia financiară a asigurătorilor sau a furnizorilor de garanţii financiare, în sensul prezentei convenţii, în astfel de cazuri, statul parte care ţine cont de astfel de informaţii nu este exonerat de răspunderea sa în calitate de stat emitent al certificatului prevăzut la alin. (2).
(9)Certificatele emise sau vizate sub autoritatea unui stat parte sunt acceptate de către celelalte state părţi în scopul prezentei convenţii şi sunt considerate de către acestea ca având aceeaşi valoare ca şi certificatele emise sau vizate de ele, chiar dacă au fost emise sau vizate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat parte. Un stat parte poate solicita în orice moment consultarea cu statul care a emis sau a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimează că asigurătorul sau garantul specificat în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligaţiile impuse prin prezenta convenţie.
(10)Orice cerere de despăgubire pentru un prejudiciu provocat de poluare poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a oricărei alte persoane care furnizează garanţia financiară care acoperă răspunderea proprietarului înregistrat pentru prejudiciul provocat de poluare. Într-un astfel de caz, pârâtul poate invoca drept mijloace de apărare (exceptând falimentul sau lichidarea judiciară a proprietarului navei) mijloacele pe care proprietarul navei ar fi avut dreptul să le invoce, inclusiv limitarea prevăzută la art. 6. În plus, chiar dacă proprietarul navei nu are dreptul la limitarea răspunderii în conformitate cu art. 6, pârâtul poate limita răspunderea sa la o sumă egală cu valoarea asigurării sau a altei garanţii financiare pe care este obligat să o încheie în conformitate cu alin. (1). Suplimentar, pârâtul poate invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul provocat de poluare a rezultat din conduita necorespunzătoare intenţionată a proprietarului navei, dar pârâtul nu va invoca niciun alt mijloc de apărare pe care l-ar fi putut invoca într-o acţiune intentată de proprietarul navei împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să ceară ca şi proprietarul navei să fie introdus în cauză în calitate de pârât.
(11)Un stat parte nu va permite niciodată unei nave care arborează pavilionul său şi căreia i se aplică prevederile prezentului articol să fie operată, dacă acesteia nu i s-a emis un certificat în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (14).
(12)Sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, fiecare stat parte se asigură că, în conformitate cu legislaţia sa naţională, asigurarea sau altă garanţie care îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin. (1) este în vigoare pentru orice navă cu un tonaj brut mai mare de 1.000, oriunde ar fi aceasta înmatriculată, care intră într-un port sau care iese dintr-un port de pe teritoriul său sau care soseşte ori pleacă de la o instalaţie din larg situată în marea sa teritorială.
(13)În pofida dispoziţiilor alin. (5), un stat parte poate notifica secretarului general faptul că, în sensul alin. (12), navele nu au obligaţia de a avea la bord sau de a prezenta certificatul prevăzut la alin. (2) la intrarea ori la ieşirea din porturi sau la sosirea ori la plecarea de la instalaţiile din larg situate pe teritoriul său, cu condiţia ca statul parte care emite certificatul prevăzut la alin. (2) să fi notificat secretarului general faptul că păstrează înregistrări în format electronic, accesibile tuturor statelor părţi, care atestă existenţa certificatului şi care permit statelor părţi să se achite de obligaţiile lor în conformitate cu prevederile alin. (12).
(14)Dacă o asigurare sau o altă garanţie financiară nu este menţinută pentru o navă aflată în proprietatea unui stat parte, prevederile prezentului articol referitoare la aceasta nu se aplică pentru o astfel de navă, dar nava trebuie să posede un certificat emis de autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei, în care să se declare că nava se află în proprietatea acelui stat şi că răspunderea navei este acoperită în limitele prevăzute, în conformitate cu prevederile alin. (1). Un astfel de certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alin. (2).
(15)Un stat parte poate declara, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie sau oricând după aceea, că acest articol nu se aplică navelor care operează exclusiv în zona acelui stat la care se face referire în art. 2 lit. a) pct. (i).