Art. 13. - Conventie din 1886 DE LA BERNA pentru protectia operelor literare si artistice, completata la Paris la 4 mai 1896, revizuita la Berlin la 13 noiembrie 1908, completata la Berna la 20 martie 1914, revizuita la Roma la 2 iunie 1928, revizuita la Bruxelles la 26 iunie 1948, revizuita la Stockholm la 14 iulie 1967 si la Paris la 24 iulie 1971 si modificata la 28 septembrie 1979

M.Of. 156

În vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 1998
Art. 13
(1)Fiecare tara a Uniunii poate, in ceea ce o priveste, sa stabileasca rezerve si conditii referitoare la dreptul exclusiv al autorului unei opere muzicale si a autorului cuvintelor, a caror inregistrare cu opera muzicala a fost deja autorizata de catre acesta din urma, de a autoriza inregistrarea sonora a numitei opere muzicale impreuna cu cuvintele, daca este cazul; insa orice rezerve si conditii de aceasta natura nu vor avea decat un efect strict limitat la tara care le-ar stabili si nu vor putea in nici un caz sa aduca atingere dreptului care apartine autorului de a obtine o remunerare echitabila, stabilita de catre autoritatea competenta, in lipsa unui acord amiabil.
(2)Inregistratile operelor muzicale care au fost realizate intr-o tara a Uniunii, potrivit art. 13 alin. (3) al conventiilor semnate la Roma la 2 iunie 1928 si la Bruxelles la 26 iunie 1948, vor putea, in acea tara, sa face obiectul reproducerilor, fara consimtamantul autorului operei muzicale, pana la expirarea unei perioade de 2 ani, socotiti de la data la care tara mentionata devine legata prin prezentul act.
(3)Inregistrarile facute in baza alin. (1) si (2) ale prezentului articol si importate, fara autorizatia partilor interesate, intr-o tara unde nu ar fi licite, vor putea fi sechestrate in acea tara.