Art. 281. - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
Art. 281
Pentru infracţiunile prevăzute în art. 277, 278 şi 279 nu se pedepseşte:
1.acela care, dacă ar fi făcut afirmaţiuni adevărate sau ar fi spus tot adevărul, s-ar fi acuzat de o infracţiune pe sine, sau ar fi acuzat pe o persoană din cele prevăzute în art. 130, sau şi-ar fi cauzat lui sau acelei persoane un grav pejudiciu în ce priveşte onoarea sau libertatea.
2.acela care, din cauza calităţii personale sau profesionale, avea dreptul să refuze a fi ascultat ca martor sau ca expert, ori ca traducător sau interpret, dar instanţa de judecată nu l-a avertizat asupra acestui drept al său;
3.acela care îşi retrage mărturia sau declaraţia mincinoasă, mai înainte de a se fi deschis acţiunea penală contra sa şi mai înainte de a se fi produs prin faptul său vreun prejudiciu pentru cineva.