Nu se socoteşte infracţiune faptul aceluia care comite un act necesar pentru a apăra vieaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, onoarea sau averea, fie ale sale, fie ale altora, în contra unui atac material direct, imediat şi injust.
Se consideră ca legitimă apărarea şi cazul când agentul, sub imperiul turburării, temerii sau teroarii, a trecut peste marginile apărării.