Capitolul xii - Regimuri speciale - Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)

M.Of. 688

În vigoare
Versiune de la: 18 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2025
CAPITOLUL XII:Regimuri speciale
Art. 310: Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici aplicabil în România de persoanele impozabile cu sediul activităţii economice în România
(1)Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, nu depăşeşte plafonul de 395.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 268 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 294 alin. (2) lit. b).

(2)Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi, dacă nu sunt accesorii activităţii principale, a operaţiunilor scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), cu locul în România. Prin excepţie, nu se cuprind în cifra de afaceri prevăzută la alin. (1) livrările de active fixe corporale, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, şi cesiunea/transferul de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.

(3)Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă. Persoana impozabilă care realizează în cursul unui an calendaristic exclusiv operaţiuni scutite fără drept de deducere conform art. 292 nu se consideră că depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (1).
(4)O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin. (3).
(5)Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire este plafonul prevăzut la alin. (1).
(6)Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 316, cel târziu la data depăşirii plafonului. Regimul normal de taxare se aplică din data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1), începând cu tranzacţia care conduce la depăşirea plafonului. Persoana impozabilă poate aplica regimul normal de taxare şi pentru operaţiunile anterioare tranzacţiei care a condus la depăşirea plafonului de scutire, realizate în data în care plafonul de scutire este depăşit.

(61)Dacă organele fiscale competente constată că persoana impozabilă nu a respectat prevederile alin. (6), respectiv nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere, procedează după cum urmează:
a)înregistrează în scopuri de TVA, din oficiu, persoana impozabilă, de la data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1), sau, în cazul în care aceasta este deja înregistrată, modifică data înregistrării în scopuri de TVA, astfel încât data înregistrării să fie data depăşirii plafonului;
b)stabilesc obligaţii privind taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze şi taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, sau după caz;
c)determină suma negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată.
(62)Dacă persoana impozabilă constată că nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere, procedează după cum urmează:
a)solicită înregistrarea în scopuri de TVA de la data depăşirii plafonului prevăzut la alin. (1) sau, în cazul în care aceasta este deja înregistrată, solicită modificarea datei înregistrării în scopuri de TVA, astfel încât data înregistrării în scopuri de TVA să fie data depăşirii plafonului;
b)calculează taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze şi taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în perioada în care ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, sau după caz;
c)determină suma negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze, de la data la care persoana impozabilă respectivă ar fi avut obligaţia să aplice regimul normal de taxare, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată.
(63)Sumele determinate conform alin. (62) lit. b) şi c) se înscriu în primul decont depus după înregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, după modificarea datei de înregistrare ori într-un decont ulterior.

(7)Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 care în cursul anului calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 322. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.
(8)Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, potrivit alin. (7), persoana impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri, determinată conform alin. (2), care depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), are obligaţia să respecte prevederile prezentului articol şi, după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316, are dreptul să efectueze ajustările de taxă conform prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.

(9)Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, dar are obligaţia de a se înregistra în scopuri de taxă, conform art. 317, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316. Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, va fi valabilă începând cu data anulării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316. Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316.
(10)Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a)nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile prevăzute la art. 297 şi 299;
b)nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau pe alt document.
(11)Prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.

Art. 3101: Reguli pentru persoanele impozabile cu sediul activităţii economice în România care aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre
(1)O persoană impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a) poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a)cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene a respectivei persoane impozabile nu depăşeşte 100.000 euro în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent;
b)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să aplice scutirea nu depăşeşte plafonul de scutire aplicabil persoanelor impozabile care aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, stabilite în acel stat membru.
(2)Cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene în decursul unui an calendaristic.
(3)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care intenţionează să aplice regimul special de scutire în unul sau mai multe state membre are obligaţia să depună la organele fiscale competente o notificare prealabilă, care include cel puţin următoarele informaţii:
a)codul de identificare fiscală, denumirea/numele, domeniul de activitate, forma juridică şi domiciliul fiscal ale persoanei impozabile;
b)statul membru sau statele membre în care intenţionează să beneficieze de scutire şi, după caz, codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de acestea;
c)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în România şi în fiecare dintre celelalte state membre în cursul anului calendaristic precedent, respectiv în cursul celor doi ani calendaristici precedenţi în situaţia în care notificarea se referă la aplicarea regimului special de scutire într-un stat membru care aplică opţiunea prevăzută la art. 288a alin. (1) primul paragraf din Directiva 112;
d)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în România şi în fiecare dintre celelalte state membre în anul calendaristic în curs, înainte de notificare.
(4)Notificărilor prealabile prevăzute la alin. (3) li se aplică regimul juridic al declaraţiilor de înregistrare fiscală prevăzute la art. 86 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Operaţiunile a căror valoare face obiectul raportării conform alin. (3) lit. c) şi d) şi alin. (13) sunt cele prevăzute la art. 310 alin. (2) în cazul celor realizate în România. În cazul celorlalte state membre se va declara valoarea următoarelor operaţiuni, exclusiv taxa:
a)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, în măsura în care ar fi impozitate dacă ar fi livrate sau prestate de o persoană impozabilă nescutită;
b)valoarea operaţiunilor care sunt scutite, cu drept de deducere a TVA achitată în etapa anterioară, în temeiul art. 98 alin. (2) sau art. 105a din Directiva 112;
c)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul art. 146-149 şi al art. 151, 152 şi 153 din Directiva 112;
d)valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul art. 138 din Directiva 112, în cazul în care se aplică scutirea prevăzută la articolul respectiv;
e)valoarea operaţiunilor imobiliare, a operaţiunilor financiare prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. b)-g) şi valoarea serviciilor de asigurare şi reasigurare, cu excepţia cazului în care aceste operaţiuni au caracterul de operaţiuni accesorii. Cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei persoane impozabile nu se iau în considerare.
(6)Organul fiscal competent atribuie persoanei prevăzute la alin. (3) un cod individual de identificare în acest scop, care poate fi codul de înregistrare în scopuri de TVA deja atribuit persoanei impozabile în România sau, după caz, codul de identificare fiscală, la care se adaugă sufixul «EX».
(7)În cazul în care statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să beneficieze de scutire aplică plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, informaţiile prevăzute la alin. (3) lit. c) şi d) trebuie raportate separat pentru fiecare plafon aplicabil.
(8)Persoana impozabilă stabilită în Romania informează organul fiscal competent printr-o actualizare a notificării prealabile cu privire la orice modificări ale informaţiilor furnizate anterior conform alin. (3), inclusiv cu privire la intenţia de a se prevala de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, precum şi cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în unul sau mai multe dintre statele membre în care persoana impozabilă respectivă nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a). Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic care urmează primirii informaţiilor de la persoana impozabilă sau, în cazul în care aceste informaţii sunt primite în ultima lună a unui trimestru calendaristic, începând cu prima zi a celei de a doua luni a trimestrului calendaristic următor. Actualizărilor notificării prealabile li se aplică regimul juridic al declaraţiilor de menţiuni prevăzute la art. 88 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(9)În cazul în care persoana impozabilă stabilită în România informează organul fiscal competent, în conformitate cu prevederile alin. (8), că intenţionează să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru decât cel indicat sau în alte state membre decât cele indicate în notificarea prealabilă, persoana respectivă nu este obligată să furnizeze informaţiile menţionate la alin. (3), în măsura în care informaţiile respective au fost deja incluse în rapoartele prezentate anterior conform alin. (13). Actualizarea notificării prealabile menţionate la alin. (3) include şi codul individual de identificare menţionat la alin. (6).
(10)Persoana impozabilă aplică scutirea în statul/statele membru/membre în care nu este stabilită prin sediul activităţii economice şi în care a notificat că intenţionează să aplice scutirea, după cum urmează:
a)de la data la care organul fiscal competent i-a comunicat codul individual de identificare menţionat la alin. (6), în cazul notificării prealabile;
b)de la data la care organul fiscal competent i-a confirmat persoanei impozabile că aceasta poate utiliza, ca urmare a actualizării notificării prealabile, codul individual de identificare deja atribuit potrivit alin. (6).
(11)Organul fiscal competent comunică persoanei impozabile codul individual de identificare menţionat la alin. (6), cel târziu în cea de-a 35-a zi lucrătoare de la primirea notificării prealabile sau a actualizării notificării prealabile.
(12)Termenul prevăzut la alin. (11) se prelungeşte în cazurile specifice în care, pentru a preveni frauda sau evaziunea fiscală, statul membru în care persoana impozabilă intenţionează să beneficieze de scutire solicită un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.
(13)Persoana impozabilă stabilită în Romania care se prevalează de scutirea pentru mici întreprinderi într-un stat membru în care nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a) trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare trimestru calendaristic, până în ultima zi calendaristică a lunii următoare trimestrului, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare, un raport în care menţionează codul individual de identificare prevăzut la alin. (6), precum şi următoarele informaţii:
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în România sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii;
b)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în fiecare dintre statele membre, altele decât România, sau «0» în cazul în care nu s-au efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii. În cazul în care unul sau mai multe dintre statele membre pentru care există obligaţia de raportare aplică plafoane diferite, potrivit art. 284 alin. (1) al doilea paragraf din Directiva 112, valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în acel stat membru se raportează separat pentru fiecare plafon.
(14)Rapoartelor prevăzute la alin. (13) li se aplică regimul juridic al declaraţiilor informative prevăzute la art. 1 pct. 19 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(15)Sumele prevăzute la alin. (3) şi (13) se declară în euro. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă utilizează pentru conversie cursul de schimb în vigoare în prima zi a anului calendaristic. Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, în următoarea zi de publicare.
(16)Persoana impozabilă are obligaţia de a informa organul fiscal competent cu privire la depăşirea plafonului cifrei de afaceri anuale la nivelul Uniunii Europene în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care plafonul a fost depăşit. În acelaşi timp persoana impozabilă are obligaţia de a raporta valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la alin. (13) care au fost efectuate de la începutul trimestrului calendaristic curent până la data la care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune a fost depăşit.
(17)Organul fiscal competent fie anulează de îndată codul individual de identificare menţionat la alin. (6), prin eliminarea sufixului «EX», în cazul în care persoana impozabilă nu mai aplică regimul special de scutire în niciunul dintre celelalte state membre, fie, în cazul în care persoana impozabilă continuă să aplice regimul de scutire în unul sau mai multe alte state membre, adaptează imediat informaţiile primite conform alin. (3) şi (8) cu privire la statele membre în cauză, în următoarele situaţii:
a)valoarea totală a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii raportate de persoana impozabilă depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (1) lit. a);
b)statul membru care acordă scutirea a notificat că persoana impozabilă nu este eligibilă pentru scutire sau că scutirea a încetat să se mai aplice în statul membru respectiv;
c)persoana impozabilă a informat cu privire la decizia sa de a înceta aplicarea scutirii; sau
d)persoana impozabilă a informat că şi-a încetat activitatea sau, în cazul în care nu a informat, organul fiscal competent constată că aceasta şi-a încetat activitatea.
(18)Informaţiile prevăzute la alin. (3), (8), (13) şi (16) se transmit prin mijloace electronice potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(19)Competenţa de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Art. 3102: Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici aplicat în România de persoane impozabile cu sediul activităţii economice în alte state membre
(1)O persoană impozabilă care are sediul activităţii economice într-un alt stat membru poate aplica regimul special de scutire pentru mici întreprinderi în România pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene nu depăşeşte 100.000 euro, în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent;
b)valoarea livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în România nu depăşeşte plafonul de scutire de TVA prevăzut la art. 310 alin. (1), în anul în care solicită acordarea scutirii şi în anul calendaristic precedent.
(2)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici în România dacă a notificat statul membru de stabilire că intenţionează să aplice scutirea în România, după cum urmează:
a)de la data la care statul membru de stabilire i-a comunicat codul individual de identificare menţionat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, în cazul notificării prealabile;
b)de la data la care statul membru de stabilire i-a confirmat persoanei impozabile că aceasta poate utiliza în România, ca urmare a actualizării notificării prealabile, codul individual de identificare deja atribuit potrivit art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112.
(3)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) încetează să aplice regimul special de scutire în România în următoarele situaţii:
a)depăşeşte plafonul de scutire prevăzut alin. (1) lit. a), de la data depăşirii acestuia;
b)depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), de la data depăşirii acestuia;
c)a informat în prealabil statul membru de stabilire printr-o actualizare a unei notificări prealabile cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în România. Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic celui în care a fost transmisă informarea sau, în situaţia în care informarea a fost transmisă în cursul ultimei luni a unui trimestru calendaristic, din prima zi a celei de-a doua luni a trimestrului calendaristic următor.
(4)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) nu mai poate beneficia în România de regimul special de scutire pe o perioadă de un an calendaristic dacă în anul calendaristic precedent a depăşit plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) lit. a) sau la art. 310 alin. (1).
(5)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România nu are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 şi nici să depună decontul de TVA prevăzut la art. 323, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care fac obiectul scutirii în România.
(6)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România:
a)nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile prevăzute la art. 297 şi 299;
b)nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau pe alt document.
(7)În situaţia în care persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316, la data la care devine valid în România codul individual de identificare menţionat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, organul fiscal competent anulează înregistrarea în scopuri de TVA.
(8)Competenţa de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 311: Regimul special pentru agenţiile de turism
(1)În sensul aplicării prezentului articol, prin agenţie de turism se înţelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent intermediază, oferă informaţii sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeţi, cămine, locuinţe de vacanţă şi alte spaţii folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate şi alte servicii turistice. Agenţiile de turism includ şi touroperatorii.
(2)În cazul în care o agenţie de turism acţionează în nume propriu în beneficiul direct al călătorului şi utilizează livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operaţiunile realizate de agenţia de turism în legătură cu călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agenţie în beneficiul călătorului.
(3)Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România, dacă agenţia de turism este stabilită sau are un sediu fix în România şi serviciul este prestat prin sediul din România.
(4)Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se determină ca diferenţă între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, şi costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.
(5)În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Uniunii Europene, serviciul unic al agenţiei de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât şi în afara Uniunii Europene, se consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenţia de turism aferentă operaţiunilor realizate în afara Uniunii Europene.
(6)Fără să contravină prevederilor art. 297 alin. (4), agenţia de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului şi utilizate de agenţia de turism pentru furnizarea serviciului unic prevăzut la alin. (2).
(7)Agenţia de turism trebuie să ţină, în plus faţă de evidenţele care trebuie ţinute conform prezentului titlu, orice alte evidenţe necesare pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului articol.
(8)Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.
(9)Regimul special prevăzut de prezentul articol nu se aplică pentru agenţiile de turism care acţionează în calitate de intermediar şi pentru care sunt aplicabile prevederile art. 286 alin. (4) lit. e) în ceea ce priveşte baza de impozitare.
(10)Agenţia de turism poate opta şi pentru aplicarea regimului normal de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2), cu următoarele excepţii, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:
a)când călătorul este o persoană fizică;
b)în situaţia în care serviciile de călătorie cuprind şi componente pentru care locul operaţiunii se consideră ca fiind în afara României.
(11)Atunci când agenţia de turism aplică regimul normal de taxare, va factura fiecare componentă a serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte. În plus, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal de taxă va cuprinde şi marja de profit a agenţiei de turism.
(12)Atunci când agenţia de turism efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxare, cât şi operaţiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidenţe contabile separate pentru fiecare tip de operaţiune în parte.
Art. 312: Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
(1)În sensul prezentului articol:
a)operele de artă reprezintă:
1.tablouri, colaje şi plachete decorative similare, picturi şi desene, executate integral de mână, altele decât planurile şi desenele de arhitectură, de inginerie şi alte planuri şi desene industriale, comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte manuscrise, reproduceri fotografice pe hârtie sensibilizată şi copii carbon obţinute de pe planurile, desenele sau textele enumerate mai sus şi articolele industriale decorate manual, care se încadrează la codul NC 9701;
2.gravuri, stampe şi litografii, originale vechi sau moderne, care au fost trase direct în alb-negru sau color, ale uneia sau mai multor plăci/planşe executate în întregime manual de către artist, indiferent de proces sau de materialul folosit de acesta, fără a include procese mecanice sau fotomecanice, care se încadrează la codul NC 9702 00 00;
3.producţii originale de artă statuară sau de sculptură, în orice material, numai dacă sunt executate în întregime de către artist; copiile executate de către un alt artist decât autorul originalului, care se încadrează la codul NC 9703 00 00;
4.tapiserii executate manual după modele originale asigurate de artist, cu condiţia să existe cel mult 8 copii din fiecare, care se încadrează la codul NC 5805 00 00;
5.piese individuale de ceramică executate integral de către artist şi semnate de acesta;
6.emailuri pe cupru, executate integral manual, în cel mult 8 copii numerotate care poartă semnătura artistului sau denumirea/numele atelierului, cu excepţia bijuteriilor din aur sau argint;
7.fotografiile executate de către artist, scoase pe suport hârtie doar de el sau sub supravegherea sa, semnate, numerotate şi limitate la 30 de copii, incluzându-se toate dimensiunile şi monturile;
b)obiectele de colecţie reprezintă:
1.timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri prima zi, serii poştale complete şi similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs, care se încadrează la codul NC 9704 00 00;
2.colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic, care se încadrează la codul NC 9705 00 00;
c)antichităţile sunt obiectele, altele decât operele de artă şi obiectele de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani, care se încadrează la codul NC 9706 00 00;
d)bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în starea în care se află sau după efectuarea unor reparaţii, altele decât operele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile, pietrele preţioase şi alte bunuri prevăzute în normele metodologice;
e)persoana impozabilă revânzătoare este persoana impozabilă care, în cursul desfăşurării activităţii economice, achiziţionează sau importă bunuri second-hand şi/sau opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi în scopul revânzării, indiferent dacă respectiva persoană impozabilă acţionează în nume propriu sau în numele altei persoane în cadrul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare;
f)organizatorul unei vânzări prin licitaţie publică este persoana impozabilă care, în desfăşurarea activităţii sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică, în scopul adjudecării acestora de către ofertantul cu preţul cel mai mare;
g)marja profitului este diferenţa dintre preţul de vânzare aplicat de persoana impozabilă revânzătoare şi preţul de cumpărare, în care:
1.preţul de vânzare constituie suma obţinută de persoana impozabilă revânzătoare de la cumpărător sau de la un terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de această tranzacţie, impozitele, obligaţiile de plată, taxele şi alte cheltuieli, cum ar fi cele de comision, ambalare, transport şi asigurare, percepute de persoana impozabilă revânzătoare cumpărătorului, cu excepţia reducerilor de preţ;
2.preţul de cumpărare reprezintă tot ce constituie suma obţinută, conform definiţiei preţului de vânzare, de furnizor, de la persoana impozabilă revânzătoare;
h)regimul special reprezintă reglementările speciale prevăzute de prezentul articol pentru taxarea livrărilor de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi la cota de marjă a profitului.
(2)Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul Uniunii Europene, de la unul dintre următorii furnizori:
a)o persoană neimpozabilă;
b)o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 292 alin. (2) lit. g);
c)o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;
d)o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.
(3)În condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare poate opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea următoarelor bunuri:
a)opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat;
b)opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la autorii acestora sau de la succesorii în drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei.
c)opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la o persoană impozabilă, alta decât o persoană impozabilă revânzătoare.

(4)În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru care se exercită opţiunea prevăzută la alin. (3), baza de impozitare este marja profitului, determinată conform alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea taxei aferente. Prin excepţie, pentru livrările de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi importate direct de persoana impozabilă revânzătoare, conform alin. (3), preţul de cumpărare pentru calculul marjei de profit este constituit din baza de impozitare la import, stabilită conform art. 289, plus taxa datorată sau achitată la import.
(5)Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuată în regim special, este scutită de taxă, în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a), b), h)-n) şi p).
(6)Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim special.
(7)Persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare pentru orice livrare eligibilă pentru aplicarea regimului special, inclusiv pentru livrările de bunuri pentru care se poate exercita opţiunea de aplicare a regimului special prevăzut la alin. (3).
(8)În cazul în care persoana impozabilă revânzătoare aplică regimul normal de taxare pentru bunurile pentru care putea opta să aplice regimul special prevăzut la alin. (3), persoana respectivă va avea dreptul de deducere a taxei datorate sau achitate pentru:
a)importul de opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi;
b)opere de artă achiziţionate de la autorii acestora sau succesorii în drept ai acestora.
(9)Dreptul de deducere prevăzut la alin. (8) ia naştere la data la care este exigibilă taxa colectată aferentă livrării pentru care persoana impozabilă revânzătoare optează pentru regimul normal de taxă.
(10)Persoanele impozabile nu au dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunuri care au fost sau urmează să fie achiziţionate de la persoana impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea acestor bunuri de către persoana impozabilă revânzătoare este supusă regimului special.
(11)Regimul special nu se aplică pentru:
a)livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru bunurile achiziţionate în interiorul Uniunii Europene de la persoane care au beneficiat de scutire de taxă, conform art. 293 alin. (1) lit. a) şi e)-h) şi art. 294 alin. (1) lit. h)-n), la cumpărare, la achiziţia intracomunitară sau la importul de astfel de bunuri ori care au beneficiat de rambursarea taxei;
b)livrarea intracomunitară de către o persoană impozabilă revânzătoare de mijloace de transport noi scutite de taxă, conform art. 294 alin. (2) lit. b).
(12)Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor.
(13)În condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 322 şi 323;
b)să ţină evidenţa operaţiunilor pentru care se aplică regimul special.
(14)În condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxă, cât şi regimului special trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)să ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse fiecărui regim;
b)să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de taxă, conform art. 322 şi 323.
(15)Dispoziţiile alin. (1)-(14) se aplică şi vânzărilor prin licitaţie publică efectuate de persoanele impozabile revânzătoare care acţionează ca organizatori de vânzări prin licitaţie publică în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
Art. 313: Regimul special pentru aurul de investiţii
(1)Aurul de investiţii înseamnă:
a)aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b)monedele de aur care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1.au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie;
2.sunt reconfecţionate după anul 1800;
3.sunt sau au constituit monedă legală de schimb în statul de origine; şi
4.sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%.
(2)În sensul prezentului articol, monedele prevăzute la alin. (1) lit. b) nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.
(3)Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă:
a)livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investiţii, inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând mai ales împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile referitoare la aurul de investiţii care constau în contracte la termen futures şi forward, care dau naştere unui transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii;
b)serviciile de intermediere în livrarea de aur de investiţii, prestate de agenţi care acţionează în numele şi pe seama unui mandant.
(4)Persoana impozabilă care produce aurul de investiţii sau transformă orice aur în aur de investiţii poate opta pentru regimul normal de taxă pentru livrările de aur de investiţii către altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(5)Persoana impozabilă care livrează în mod curent aur în scopuri industriale poate opta pentru regimul normal de taxă, pentru livrările de aur de investiţii prevăzut la alin. (1) lit. a) către altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(6)Intermediarul care prestează servicii de intermediere în livrarea de aur, în numele şi în contul unui mandant, poate opta pentru taxare, dacă mandantul şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (4).
(7)Opţiunile prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită printr-o notificare transmisă organului fiscal competent. Opţiunea intră în vigoare la data înregistrării notificării la organele fiscale sau la data depunerii acesteia la poştă, cu confirmare de primire, după caz, şi se aplică tuturor livrărilor de aur de investiţii efectuate de la data respectivă. În cazul opţiunii exercitate de un intermediar, opţiunea se aplică pentru toate serviciile de intermediere prestate de respectivul intermediar în beneficiul aceluiaşi mandant care şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (5). În cazul exercitării opţiunilor prevăzute la alin. (4)-(6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.
(8)În cazul în care livrarea de aur de investiţii este scutită de taxă, conform prezentului articol, persoana impozabilă are dreptul să deducă:
a)taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile de aur de investiţii efectuate de la o persoană care şi-a exercitat opţiunea de taxare;
b)taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile intracomunitare sau importul de aur, care este ulterior transformat în aur de investiţii de persoana impozabilă sau de un terţ în numele persoanei impozabile;
c)taxa datorată sau achitată, pentru serviciile prestate în beneficiul său, constând în schimbarea formei, greutăţii sau purităţii aurului, inclusiv aurului de investiţii.
(9)Persoana impozabilă care produce aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii legate de producţia sau transformarea aurului respectiv.
(10)Persoana impozabilă care comercializează aur de investiţii trebuie să ţină evidenţa tuturor tranzacţiilor cu aur de investiţii şi să păstreze documentaţia care să permită identificarea clientului în aceste tranzacţii. Aceste evidenţe se păstrează minimum 5 ani de la sfârşitul anului în care operaţiunile au fost efectuate.
Art. 314: Regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană
(1)În înţelesul prezentului articol:
a)persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice şi nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene;
b)stat membru de înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile prezentului articol;
c)stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii în conformitate cu art. 278.
(2)Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special pentru toate serviciile prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil ori reşedinţa obişnuită în Uniunea Europeană. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform prezentului articol, pentru toate serviciile prestate către persoane neimpozabile stabilite în Uniunea Europeană.
(3)În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii la organul fiscal competent. Declaraţia trebuie să conţină următoarele informaţii: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa poştală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie, codul naţional de înregistrare fiscală, după caz, precum şi o declaraţie prin care se confirmă că persoana nu şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Uniunii Europene şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul acesteia. Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare trebuie aduse la cunoştinţa organului fiscal competent, pe cale electronică.
(4)La primirea declaraţiei de începere a activităţii organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.
(5)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.
(6)Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidenţă de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:
a)persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol;
b)organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
c)persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
d)persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.
(7)Până la sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194 al Comisiei din 12 februarie 2020 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile şi care efectuează vânzări de bunuri la distanţă şi anumite livrări interne de bunuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 40 din 13 februarie 2020, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol, în perioada fiscală de raportare.
(71)În sensul alin. (7), sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.

(8)Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);
b)valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol, efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea corespunzătoare a taxei subdivizată pe cote, datorată fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă;
c)valoarea totală a taxei datorate în Uniunea Europeană.
(9)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială potrivit alin. (7). Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru de consum, perioada fiscală şi valoarea totală a TVA rezultată din corecţia livrărilor/prestărilor, care poate fi şi negativă.
(10)Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(11)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale.
(12)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează regimul special nu poate deduce TVA prin declaraţia specială de taxă, conform art. 301, dar va putea exercita acest drept prin rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce priveşte taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are sediul persoana impozabilă nestabilită. În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România şi beneficiară a prezentului regim special desfăşoară, de asemenea, în România activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316, respectiva persoană îşi deduce TVA pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(13)Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să ţină o evidenţă a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, care să permită organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.
(14)Informaţiile pe care trebuie să le conţină evidenţele prevăzute la alin. (13) sunt prevăzute la art. 63c alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 315: Regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, pentru livrările de bunuri interne efectuate de interfeţele electronice care facilitează aceste livrări şi pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar nu în statul membru de consum
(1)În sensul prezentului articol:
a)persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are sediul activităţii economice şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de consum;
b)stat membru de înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă are sediul activităţii economice sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, statul membru în care dispune de un sediu fix. În cazul în care o persoană impozabilă nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar are mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix şi în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii 2 ani calendaristici. În cazul în care o persoană impozabilă, care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă, nu şi-a stabilit activitatea economică în Uniunea Europeană şi nu dispune de un sediu fix în Uniunea Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care începe expedierea sau transportul bunurilor. În cazul în care există mai multe state membre în care începe expedierea sau transportul bunurilor, persoana impozabilă precizează care dintre aceste state membre este statul membru de înregistrare. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii doi ani calendaristici;
c)stat membru de consum înseamnă unul dintre următoarele:
1.în cazul prestării de servicii, statul membru în care are loc prestarea de servicii în conformitate cu art. 278;
2.în cazul vânzării intracomunitare de bunuri la distanţă, statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
3.în cazul livrării de bunuri efectuate de către o persoană impozabilă care facilitează aceste livrări în conformitate cu art. 270 alin. (16), atunci când expedierea sau transportul bunurilor livrate începe şi se încheie în acelaşi stat membru, statul membru respectiv.
(2)Prezentul regim special poate fi utilizat de către orice persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România. Regimul special poate fi utilizat şi de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care are un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de înregistrare. Regimul special poate fi utilizat în următoarele cazuri:
a)de către orice persoană impozabilă care efectuează vânzări intracomunitare de bunuri la distanţă. Regimul special poate fi utilizat şi de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană şi nici nu dispune de un sediu fix în România, dar efectuează vânzări intracomunitare la distanţă care au locul de începere a expedierii sau transportului bunurilor în România. Regimul special poate fi utilizat, de asemenea, şi de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană şi nici nu dispune de un sediu fix în România, dar efectuează vânzări intracomunitare la distanţă care au locul de începere a expedierii sau transportului bunurilor în mai multe state membre, între care şi România, şi alege România ca stat membru de înregistrare;
b)de către orice persoană impozabilă care facilitează livrarea de bunuri în conformitate cu art. 270 alin. (16), atunci când expedierea sau transportul bunurilor începe şi se încheie în acelaşi stat membru;
c)de către orice persoană impozabilă care prestează servicii către o persoană neimpozabilă, atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în statul membru de consum.
(21)Persoanele impozabile prevăzute la alin. (2) aplică prezentul regim special în statele în care nu beneficiază de regimul special de scutire prevăzut la art. 3101, pentru toate operaţiunile prevăzute la alin. (2).

(3)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special. În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic şi o declaraţie prin care să confirme că nu şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Uniunii Europene şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul acesteia.
(4)Pentru operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim special, persoana impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru de înregistrare. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 316 sau art. 317.

(5)Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:
a)persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai efectuează livrări de bunuri şi nu mai prestează servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol;
b)organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
c)persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
d)persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.
(6)Până la sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit în anexa III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194, indiferent dacă au fost sau nu efectuate livrări de bunuri sau dacă au fost sau nu prestate servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol.
(61)În sensul alin. (6), sfârşitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.

(7)Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)codul de înregistrare special în scopuri de TVA, prevăzut la alin. (4);
b)valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile şi valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote, datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă, în ceea ce priveşte următoarele livrări de bunuri sau prestări de servicii reglementate de prezentul articol, efectuate în cursul perioadei fiscale:
1.vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă;
2.livrările de bunuri în conformitate cu art. 270 alin. (16), atunci când expedierea sau transportul acestor bunuri începe şi se încheie în acelaşi stat membru;
3.prestările de servicii;
c)valoarea totală a taxei datorate în statele membre de consum.
(8)Declaraţia specială de TVA conţine, de asemenea, modificări referitoare la perioade fiscale anterioare, astfel cum se prevede la alin. (11).
(9)În situaţia în care bunurile sunt expediate sau transportate din alte state membre decât România, declaraţia specială de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (7), valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote şi valoarea totală a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă, în ceea ce priveşte următoarele livrări de bunuri reglementate de prezentul articol, efectuate în cursul perioadei fiscale, pentru fiecare stat membru, altul decât România, din care sunt expediate sau transportate astfel de bunuri:
a)vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, altele decât cele efectuate de către o persoană impozabilă în conformitate cu articolul 270 alin. (16). Pentru aceste vânzări, declaraţia de TVA include şi numărul individual de identificare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală alocat de către fiecare dintre respectivele state membre;
b)vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă şi livrările de bunuri atunci când expedierea sau transportul acestor bunuri începe şi se încheie în acelaşi stat membru, efectuate de o persoană impozabilă în conformitate cu art. 270 alin. (16). Pentru aceste vânzări, declaraţia de TVA include şi numărul individual de identificare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală alocat de către fiecare dintre respectivele state membre, dacă este disponibil.
(10)În cazul în care persoana impozabilă care prestează serviciile reglementate de prezentul articol deţine unul sau mai multe sedii fixe, în alte state membre, de la care sunt prestate servicii, declaraţia specială de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (7), valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote şi valoarea totală a taxei datorate pentru astfel de prestări, pentru fiecare stat membru în care persoana deţine un sediu, cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al sediului respectiv, defalcat pe fiecare stat membru de consum.
(11)În cazul în care sunt solicitate modificări ale declaraţiei speciale de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declaraţie ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială potrivit alin. (6). Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi valoarea totală a TVA rezultată din corecţia livrărilor/prestărilor, care poate fi şi negativă.
(12)Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, cursul de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Cursurile de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(13)Persoana impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în statele membre de consum, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale.
(14)În situaţia în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităţilor sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a). În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România şi beneficiară a prezentului regim special desfăşoară, de asemenea, în România activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană îşi deduce TVA pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(15)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special trebuie să ţină o evidenţă a operaţiunilor pentru care se aplică acest regim special, care să permită organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (6) este corectă. Aceste evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operaţiunile.
(16)Informaţiile pe care trebuie să le conţină evidenţele prevăzute la alin. (15) sunt prevăzute la art. 63c alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3151: Regimul special pentru agricultori
(1)În sensul acestui articol:
a)regimul special pentru agricultori se aplică pentru activităţile prevăzute la lit. c) şi d), desfăşurate de un agricultor, aşa cum este acesta definit la lit. b);
b)agricultorul reprezintă persoana fizică, persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială, cu sediul activităţii economice în România, care realizează activităţile prevăzute la lit. c) şi d) şi care nu realizează alte activităţi economice sau realizează şi alte activităţi economice a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 310;
c)activităţile de producţie agricolă sunt activităţile de producţie a produselor agricole, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale, prevăzute în norme;
d)serviciile agricole reprezintă serviciile prevăzute în norme, prestate de un agricultor care utilizează munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice;
e)produse agricole reprezintă bunurile rezultate din activităţile prevăzute la lit. c);
f)taxa aferentă achiziţiilor reprezintă valoarea totală a taxei aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate de un agricultor supus regimului special, în măsura în care această taxă ar fi deductibilă conform art. 297 alin. (4) pentru o persoană impozabilă supusă regimului normal de taxă;
g)procentul de compensare în cotă forfetară reprezintă procentul care se aplică în scopul de a permite agricultorilor să beneficieze de compensaţia în cotă forfetară pentru taxa aferentă achiziţiilor;
h)compensaţia în cotă forfetară reprezintă suma rezultată prin aplicarea procentului de compensare în cotă forfetară asupra preţului/tarifului, exclusiv taxa, aferent livrărilor de produse agricole şi prestărilor de servicii agricole, efectuate de un agricultor în cazurile menţionate la alin. (3).
(2)Procentul de compensare în cotă forfetară este 1% pentru anul 2017, 4% pentru anul 2018 şi 8% începând cu anul 2019.
(3)Procentul de compensare în cotă forfetară se aplică pentru:
a)produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) şi serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d), livrate/prestate de agricultor către alte persoane impozabile decât cele care beneficiază, în interiorul ţării de regimul special prevăzut de prezentul articol;
b)produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) livrate în condiţiile stabilite la art. 294 alin. (2) către persoane juridice neimpozabile care datorează TVA în statul membru de sosire pentru achiziţiile intracomunitare efectuate.
(4)Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol:
a)nu are obligaţia de a colecta TVA pentru livrările de produse agricole rezultate din activităţile agricole prevăzute la alin. (1) lit. c) şi pentru serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d);
b)nu are dreptul să deducă taxa achitată sau datorată pentru achiziţiile sale în cadrul activităţii efectuate în regimul special;
c)prin excepţie de la art. 310 nu aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), operaţiunile respective nefiind cuprinse în cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderile mici prevăzută la art. 310.
(5)Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol depune la organul fiscal competent o notificare privind aplicarea regimului special. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează Registrul agricultorilor care aplică regimul special. Registrul este public şi se afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Înscrierea în Registrul agricultorilor care aplică regimul special se face de către organul fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de agricultorii care aplică regimul special, până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea.
(6)Persoana impozabilă stabilită în România sau persoana impozabilă nestabilită în România, dar înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, care achiziţionează bunuri/servicii de la agricultorii care figurează în Registrul agricultorilor care aplică regimul special, prevăzut la alin. (5), va ţine o evidenţă separată pentru toate achiziţiile efectuate în cadrul regimului special pentru agricultori.
(7)Agricultorul care aplică regimul special este scutit de următoarele obligaţii:
a)ţinerea evidenţelor în scopuri de TVA prevăzute la art. 321;
b)depunerea decontului de taxă prevăzut la art. 323;
c)orice alte obligaţii care revin persoanelor impozabile înregistrate sau care ar trebui să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 316.
(8)Agricultorul are obligaţia să emită factură care să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20), o menţiune cu privire la aplicarea regimului special pentru agricultori, precum şi procentul de compensare în cotă forfetară şi valoarea compensaţiei în cotă forfetară care i se cuvine pentru:
a)livrările de produse agricole/prestările de servicii prevăzute la alin. (3), altele decât cele de la lit. b)-e);
b)vânzările la distanţă, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 35, care au locul în România;
c)livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru;
d)livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 270 alin. (10), care s-ar încadra la lit. c) dacă ar fi efectuate către altă persoană impozabilă;
e)prestările de servicii care conform art. 278 alin. (2) au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 307 alin. (2).
(9)Prin excepţie de la prevederile art. 268 alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate de agricultorii care aplică regimul special, dacă valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice. Plafonul de 10.000 euro pentru achiziţii intracomunitare se determină potrivit prevederilor art. 268 alin. (5).
(10)Agricultorii eligibili pentru excepţia prevăzută la alin. (9) au dreptul să opteze pentru regimul general al achiziţiilor intracomunitare prevăzut la art. 268 alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică pentru cel puţin 2 ani calendaristici.
(11)Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (9) sau al exercitării opţiunii prevăzute la alin. (10) sunt stabilite prin normele metodologice.
(12)În situaţia în care agricultorul care aplică regimul special realizează livrări intracomunitare cu produse agricole, prestări de servicii intracomunitare, achiziţii intracomunitare de bunuri, achiziţii de servicii intracomunitare, acesta are următoarele obligaţii:
a)să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 317, dacă efectuează operaţiunile prevăzute la art. 317 alin. (1) şi (2);
b)să depună decontul special de taxă prevăzut la art. 324, pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri şi achiziţiile de servicii intracomunitare prevăzute la art. 324 alin. (1), pe care le efectuează;
c)să depună declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 pentru operaţiunile pe care le efectuează prevăzute la art. 325 alin. (1).
(13)În situaţia în care o persoană impozabilă realizează atât activităţi prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), pentru care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol, cât şi alte activităţi economice pentru care nu se poate aplica regimul special pentru agricultori, poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici, în condiţiile art. 310, pentru activităţile pentru care nu se aplică regimul special pentru agricultori.
(14)Persoana impozabilă prevăzută la alin. (13) care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316, prin opţiune conform art. 316 alin. (1) lit. c) sau ca urmare a depăşirii plafonului de scutire prevăzut la art. 310 din alte activităţi economice decât cele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), nu mai poate aplica regimul special pentru agricultori de la data înregistrării în scopuri de TVA sau de la data la care ar fi fost înregistrată dacă avea obligaţia de a solicita înregistrarea conform art. 310 alin. (6) şi nu solicită sau solicită cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA. În cazul înregistrării în scopuri de TVA, prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu a fost aplicat regimul special pentru agricultori. În situaţia în care agricultorul nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organul fiscal competent aplică dispoziţiile art. 310 alin. (6) lit. a) şi b). Organul fiscal competent va opera radierea din Registrul agricultorilor care aplică regimul special a agricultorilor care sunt înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 316, în termen de 3 zile de la data la care înregistrarea se consideră valabilă.
(15)Agricultorul care aplică regimul special poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă, în condiţiile prevăzute prin norme, prin depunerea la organul fiscal competent a unei notificări în acest sens, caz în care organul fiscal competent operează radierea agricultorului din Registrul agricultorilor care aplică regimul special până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea. După exercitarea opţiunii de aplicare a regimului normal de taxă, agricultorul nu mai poate aplica din nou regimul special pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la data înregistrării în scopuri de TVA.
(16)În cazul în care, după expirarea perioadei prevăzute la alin. (15), agricultorul optează din nou pentru aplicarea regimului special pentru agricultori, acesta trebuie să depună la organele fiscale competente o notificare în acest sens. Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care optează pentru aplicarea regimului special pentru agricultori pot solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, anularea înregistrării fiind valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea şi de a înscrie agricultorul în Registrul agricultorilor care aplică regimul special. În cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, acestora le revin toate drepturile şi obligaţiile aferente persoanelor înregistrate. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, persoanele impozabile care aplică regimul special pentru agricultori neavând drept de deducere pentru bunurile/serviciile alocate activităţilor supuse acestui regim.
(17)Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, cărora agricultorul care aplică regimul special le livrează produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) sau le prestează serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d), au dreptul la deducerea compensaţiei în cotă forfetară achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile pentru deducerea TVA, conform art. 297-301.
(18)Persoanele impozabile nestabilite în România şi neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 au dreptul la restituirea compensaţiei în cotă forfetară, achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Prin ordin al preşedintelui ANAF se stabileşte procedura de restituire a compensaţiei în cotă forfetară către persoanele impozabile nestabilite în România şi neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.

Art. 3152: Regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe
(1)În sensul prezentului articol vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe acoperă numai bunurile, cu excepţia produselor care fac obiectul accizelor, în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro. În sensul prezentului articol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii ale Uniunii Europene, se aplică următoarele definiţii:
a)persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a stabilit activitatea economică pe teritoriul Uniunii Europene şi nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul acesteia;
b)intermediar înseamnă o persoană stabilită în Uniunea Europeană şi desemnată de persoana impozabilă care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe ca persoană care este obligată la plata TVA şi care trebuie să respecte obligaţiile prevăzute de prezentul regim special în numele şi în contul persoanei impozabile;
c)stat membru de înregistrare înseamnă următoarele:
1.atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în Uniunea Europeană, statul membru în care aceasta decide să se înregistreze;
2.atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Uniunii Europene, dar deţine unul sau mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru cu un sediu fix în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. În cazul în care persoana impozabilă are un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului special la organul fiscal competent pentru anul calendaristic în cauză şi pentru următorii doi ani calendaristici. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special;
3.atunci când persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul membru respectiv;
4.atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice într-un stat membru, statul membru respectiv;
5.atunci când intermediarul şi-a stabilit sediul activităţii economice în afara Uniunii Europene, dar deţine unul sau mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru cu un sediu fix în care intermediarul declară că va utiliza prezentul regim special. În cazul în care intermediarul are un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de înregistrare, respectivul intermediar trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului special la organul fiscal competent pentru anul calendaristic în cauză şi pentru următorii doi ani calendaristici. Intermediarul trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special;
d)stat membru de consum înseamnă statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client.
(2)Prezentul regim special poate fi aplicat de către următoarele persoane impozabile care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe:
a)orice persoană impozabilă stabilită în Uniunea Europeană care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)orice persoană impozabilă, fie că este sau nu stabilită în Uniunea Europeană, care efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe şi care este reprezentată de un intermediar stabilit în Uniunea Europeană;
c)orice persoană impozabilă stabilită într-o ţară terţă cu care Uniunea Europeană a încheiat un acord de asistenţă reciprocă al cărui domeniu de aplicare este similar celui al Directivei 2010/24/UE a Consiliului şi al Regulamentului (UE) nr. 904/2010 şi care efectuează vânzări de bunuri la distanţă din respectiva ţară terţă.
(3)Persoanele impozabile prevăzute la alin. (2) aplică prezentul regim special tuturor vânzărilor la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe pe care le efectuează.
(4)În sensul alin. (2) lit. b), nicio persoană impozabilă nu poate numi mai mulţi intermediari în acelaşi timp.
(5)În cazul vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care TVA este declarată în cadrul prezentului regim special, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă în momentul livrării. Se consideră că bunurile au fost livrate la data la care a fost acceptată plata, stabilită conform art. 61b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau un intermediar acţionând în numele acesteia declară momentul în care îşi începe sau îşi încetează activitatea în cadrul prezentului regim special sau momentul în care îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a utiliza prezentul regim special. Informaţiile respective sunt comunicate pe cale electronică.
(7)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declaraţia de începere a activităţii pe care o persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar are obligaţia de a o depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, conţine următoarele informaţii:
a)denumirea/numele persoanei impozabile;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală în situaţia în care persoana impozabilă nu este înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316.
(8)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declaraţia de începere a activităţii pe care intermediarul are obligaţia de a o depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, în numele unei persoane impozabile, conţine următoarele informaţii:
a)denumirea/numele intermediarului;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA potrivit art. 316.
(9)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declaraţia de începere a activităţii pe care intermediarul are obligaţia de a o depune cu privire la fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă, înainte ca această persoană impozabilă să înceapă să utilizeze prezentul regim special, conţine următoarele informaţii:
a)denumirea/numele persoanei impozabile;
b)adresa poştală;
c)adresa electronică şi site-urile web;
d)codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală în situaţia în care persoana impozabilă nu este înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316;
e)codul de înregistrare individual atribuit intermediarului în conformitate cu articolul 3152 alin. (12).
(10)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, orice persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special sau, după caz, intermediarul acesteia notifică orice modificare a informaţiilor furnizate.
(11)La primirea declaraţiei de începere a activităţii, organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă care solicită utilizarea prezentul regim special cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice.
(12)La primirea declaraţiei de începere a activităţii pe care intermediarul are obligaţia de a o depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, organul fiscal competent va înregistra intermediarul cu un cod de înregistrare special şi va comunica acest cod intermediarului respectiv prin mijloace electronice.
(13)La primirea declaraţiei de începere a activităţii prin care o persoana impozabilă care solicită utilizarea prezentului regim special îşi desemnează un intermediar ca persoană care este obligată la plata TVA şi care trebuie să respecte obligaţiile prevăzute de prezentul regim special în numele şi în contul persoanei impozabile, organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă pentru care este desemnat intermediarul cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va comunica acest cod intermediarului respectiv prin mijloace electronice.
(14)Codurile de înregistrare alocate în temeiul alin. (11)-(13) se utilizează numai pentru prezentul regim special. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează Registrul codurilor de înregistrare specială în scopuri de TVA pentru Regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe.
(15)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar este eliminată din registrul prevăzut la alin. (14) în următoarele situaţii:
a)dacă aceasta notifică faptul că nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile de vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe au încetat;
c)dacă aceasta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă aceasta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(16)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, intermediarul este eliminat din registrul prevăzut la alin. (14) în următoarele situaţii:
a)dacă, timp de două trimestre calendaristice consecutive, acesta nu a acţionat ca intermediar în numele unei persoane impozabile care utilizează prezentul regim special;
b)dacă acesta nu mai îndeplineşte celelalte condiţii necesare pentru a acţiona în calitate de intermediar;
c)dacă acesta nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special.
(17)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă reprezentată de un intermediar este eliminată din registrul prevăzut la alin. (14), în următoarele situaţii:
a)dacă intermediarul notifică faptul că persoana impozabilă nu mai efectuează vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe;
b)dacă se poate deduce, prin alte mijloace, că activităţile impozabile de vânzare la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe ale persoanei impozabile au încetat;
c)dacă persoana impozabilă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;
d)dacă persoana impozabilă nu respectă, în mod repetat, normele referitoare la prezentul regim special;
e)dacă intermediarul notifică faptul că nu mai este reprezentantul respectivei persoane impozabile.
(18)În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia trebuie să depună prin mijloace electronice o declaraţie specială de TVA pentru fiecare lună, potrivit modelului stabilit în anexa III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe în perioada fiscală de raportare. Declaraţia specială de TVA se depune până la sfârşitul următoarei luni după încheierea perioadei fiscale acoperite de declaraţie.
(181)În sensul alin. (18), sfârşitul următoarei luni după încheierea perioadei fiscale se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.

(19)Atunci când o declaraţie de TVA trebuie depusă în conformitate cu prevederile alin. (18) nu se pot impune, în scopuri de TVA, nicio obligaţie suplimentară şi nicio altă formalitate în momentul importului.
(20)Declaraţia specială de TVA prevăzută la alin. (18) conţine codul de înregistrare în scopuri de TVA prevăzut la alin. (11) sau (13) şi, după caz, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, exclusiv taxa, a vânzărilor la distanţă de bunuri importate din ţări terţe sau din teritorii terţe pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul perioadei fiscale, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote şi valoarea totală a taxei datorate.
(21)Atunci când sunt solicitate modificări ale declaraţiei de TVA după depunerea acesteia, modificările respective trebuie să fie incluse într-o declaraţie ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială în conformitate cu alin. (18). Declaraţia ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală şi valoarea totală a TVA rezultată din corecţia livrărilor/prestărilor, care poate fi şi negativă.
(22)Declaraţia de TVA se completează în euro. În cazul în care livrările de bunuri se plătesc în alte monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special sau intermediarul acesteia vor folosi, la completarea declaraţiei de TVA, cursul de schimb în vigoare din ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Cursurile de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(23)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia trebuie să achite TVA, făcând referire la declaraţia de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale.
(24)În situaţia în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităţilor sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a) sau b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce priveşte taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are sediul persoana impozabilă nestabilită. În cazul în care persoana impozabilă beneficiară a prezentului regim special desfăşoară în România şi activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316, respectiva persoană îşi poate deduce TVA pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(25)Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special trebuie să ţină registre ale operaţiunilor reglementate efectuate. Un intermediar ţine câte un registru pentru fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă. Registrele respective trebuie să conţină informaţii care să permită autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (18) este corectă.
(26)Registrele prevăzute la alin. (25) se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operaţiunile.
(27)Informaţiile pe care trebuie să le conţină registrele prevăzute la alin. (25) sunt prevăzute la art. 63c alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 3153: Mecanism special pentru declararea şi plata TVA la import
(1)În situaţia în care pentru importul bunurilor, cu excepţia produselor care fac obiectul accizelor, în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro, nu se utilizează regimul special prevăzut la art. 3152, persoana care prezintă bunurile în vamă în numele persoanei căreia îi sunt destinate acestea pe teritoriul României poate să utilizeze mecanismul special pentru declararea şi plata TVA la import, pe baza autorizaţiei emise de autoritatea vamală competentă şi sub rezerva constituirii unei garanţii, în cazul acelor bunuri pentru care expedierea sau transportul se încheie în România.
(2)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele dispoziţii:
a)persoana destinatară a bunurilor este obligată la plata TVA;
b)persoana care prezintă bunurile în vamă pe teritoriul României încasează TVA de la persoana destinatară a bunurilor şi efectuează plata taxei.
(3)În sensul alin. (2) lit. b) se consideră că o persoană prezintă bunurile în vamă în numele persoanei căreia îi sunt destinate acestea pe teritoriul României, dacă persoana care prezintă bunurile în vamă îşi declară intenţia de a utiliza mecanismul special pentru declararea şi plata TVA la import şi de a încasa TVA de la persoana căreia îi sunt destinate bunurile. Persoana impozabilă respectivă declară momentul în care îşi începe sau îşi încetează activitatea în cadrul prezentului mecanism special sau momentul în care îşi modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a utiliza prezentul mecanism special. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, informaţiile respective sunt comunicate pe cale electronică autorităţii vamale competente.
(4)Prin excepţie de la art. 291 alin. (2) şi (3), pentru importurile de bunuri realizate în cadrul mecanismului special pentru declararea şi plata TVA la import, este aplicabilă cota standard de TVA prevăzută la art. 291 alin. (1).
(5)În situaţia în care România este statul de import, persoana care prezintă bunurile în vamă trebuie să depună lunar la autoritatea vamală competentă, în format electronic, o declaraţie specială de TVA lunară. Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină informaţii referitoare la valoarea totală a TVA încasată în luna calendaristică de raportare. Normele privind autorizarea şi utilizarea mecanismului special pentru declararea şi plata TVA la import, modelul şi conţinutul declaraţiei speciale de TVA se aprobă prin ordin al preşedintelui ANAF.
(6)Persoana care prezintă bunurile în vamă trebuie să depună declaraţia specială de TVA şi să plătească TVA încasată în luna calendaristică de raportare până la termenul de plată aplicabil plăţii taxelor la import care fac obiectul amânării plăţii, respectiv cel târziu în a şaisprezecea zi a lunii următoare lunii calendaristice de raportare.
(7)Persoanele care utilizează prezentul mecanism special trebuie să ţine registre ale operaţiunilor reglementate de acest mecanism special. Registrele respective trebuie să conţină informaţii care să permită autorităţilor fiscale sau vamale din România să determine dacă declaraţia specială de TVA prevăzută la art. 3153 alin. (5) este corectă. Aceste registre se pun la dispoziţie, la cerere, pe cale electronică şi se păstrează pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operaţiunile.
Art. 3154: Cursuri de schimb valutar pentru regimul special prevăzut la art. 3152 şi pentru mecanismul special prevăzut la art. 3153
(1)Contravaloarea euro în monedă naţională care trebuie luată în considerare pentru cuantumul prevăzut la art. 3152 alin. (1) şi la art. 3153 alin. (1) se stabileşte anual. Cursurile de schimb valabile sunt cele din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, aplicate de la data de 1 ianuarie a anului următor.
(2)Rotunjirea se face la leu, prin majorare, când fracţiunea este egală sau mai mare de 50 de bani, şi prin reducere, când fracţiunea este mai mică decât 50 de bani.

Art. 3155: Regimul TVA aplicabil în cazul sistemului de garanţie-returnare pentru ambalajele primare nereutilizabile - SGR
(1)În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)administratorul SGR - persoana prevăzută la art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 1.074/2021 privind stabilirea sistemului de garanţie-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)ambalaj SGR - ambalajul prevăzut la pct. 1 lit. c) din anexa nr. 1 - Semnificaţia termenilor specifici la Hotărârea Guvernului nr. 1.074/2021, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c)garanţia aferentă produselor în ambalaje SGR - garanţia prevăzută la art. 12 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.074/2021, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d)sistemul de garanţie-returnare - SGR - sistemul reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.074/2021, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Garanţia aferentă produselor în ambalaje SGR percepută de producători, distribuitori şi comercianţi în cadrul sistemului SGR nu reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri/prestări de servicii în sfera taxei pe valoarea adăugată.
(3)Ambalajele SGR nereturnate la finalul unui an calendaristic se consideră livrare de bunuri efectuată de administratorul SGR.
(4)Faptul generator pentru livrarea de bunuri prevăzută la alin. (3) intervine în ultima zi a anului calendaristic, iar, prin excepţie de la prevederile art. 282 alin. (1), exigibilitatea taxei intervine la data împlinirii termenului legal pentru depunerea situaţiilor financiare anuale ale administratorului SGR.

(5)Baza de impozitare a livrării de bunuri prevăzute la alin. (3) reprezintă diferenţa între valoarea garanţiilor primite şi valoarea garanţiilor returnate de administratorul SGR într-un an calendaristic, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.
(6)Dacă baza de impozitare calculată conform alin. (5) este negativă, respectiv valoarea garanţiilor returnate este mai mare decât valoarea garanţiilor primite într-un an calendaristic de administratorul SGR, acesta îşi va diminua suma taxei colectate cu valoarea TVA aferentă acestei diferenţe în decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a anului respectiv.
(7)Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării prevăzute la alin. (3) se stabileşte la sfârşitul fiecărui an calendaristic, pe baza unui document centralizator care cuprinde minimum următoarele informaţii:
a)un număr de ordine;
b)data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrarea de bunuri;
c)diferenţa între valoarea garanţiilor primite şi valoarea garanţiilor returnate în anul calendaristic respectiv, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă;
d)indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, pozitive sau negative, după caz, exprimate în lei.

Art. 3156
Prevederile art. 3155 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2025.