Secţiunea ii - Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor - Codul Familiei din 1953 CODUL FAMILIEI al Romaniei - Actualizat

Brosura 1

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 24 Decembrie 2010

SECŢIUNEA II:Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor

Soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei.

(1)Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.

(2)Orice convenţie contrară este nulă.

(3)Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Art. 31

Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:

a)bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei;

b)bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune;

c)bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi;

d)bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri;

e)indemnitatea de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei;

f)valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.

Art. 32

Soţii răspund cu bunurile comune pentru:

a)cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune;

b)obligaţiile ce au contractat împreună;

c)obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei;

d)repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.

Art. 33

(1)Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi.

(2)Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale.

(3)În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin proprii.

Art. 34

Creditorii comuni vor putea urmări şi bunurile proprii ale soţilor, însă numai după urmărirea bunurilor comune.

Art. 35

(1)Soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.

(2)Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ.

Art. 36

(1)La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora. Dacă soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune, va hotărî instanţa judecătorească.

(2)Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte din ele, se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărţite, precum şi cele ce se vor dobândi ulterior sunt bunuri comune.