Nou Art. 16. - Art. 16: Comportamentul profesional şi etic - Cod din 2025 de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România
M.Of. 1141
Neintrat în vigoare Versiune de la: 10 Decembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 16: Comportamentul profesional şi etic
(1)Medicul trebuie să fie un model de comportament profesional şi etic, fiind în permanenţă preocupat de creşterea nivelului său profesional, a autorităţii şi prestigiului profesiei medicale.
(2)Medicul are obligaţia să îşi actualizeze permanent cunoştinţele şi pregătirea medicală, prin educaţie medicală continuă acreditată.
(3)Medicul va depune diligenţe pentru a-şi desfăşura activitatea profesională într-o manieră responsabilă pentru sănătatea publică.
(4)Medicul are datoria de a aduce la cunoştinţa organelor competente orice situaţie medicală de care află şi care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.
(5)Medicul are datoria de a optimiza beneficiul terapeutic raportat la riscurile procedurilor medicale şi de a nu expune pacientul unui risc nejustificat.
(6)Medicul are datoria să respecte membrii comunităţii medicale.
(7)Medicul cu atribuţii de control şi evaluare a activităţii unui confrate nu poate oferi opinii sau asistenţă medicală de specialitate pacienţilor medicului controlat sau evaluat şi are obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor la care a primit acces.
(8)Medicul are obligaţia de a fi prudent atunci când se exprimă public asupra informaţiilor medicale, asigurându-se că afirmaţiile pe care le face în legătură cu acestea sunt susţinute de dovezi ştiinţifice.
(9)Medicul nu va profita de pacientul său sau de familia acestuia din punct de vedere financiar, profesional, social.
(10)Angajarea medicului într-o relaţie intimă cu pacientul atât timp cât relaţia medic-pacient este în desfăşurare constituie faptă nedeontologică.
(11)Medicul nu poate accepta niciun fel de avantaje materiale sau morale pentru îndrumarea pacienţilor către alt coleg medic sau către o unitate sanitară publică sau privată.
(12)Medicul nu poate să amâne un tratament, să refuze o metodă de diagnostic sau orice alt serviciu medical (inclusiv terapeutic) în sistemul public sau privat, sub motivul invocării nejustificate a lipsurilor materiale sau de altă natură, şi să îndrepte pacientul către altă structură medicală unde medicul sau afinii săi până la gradul IV au un interes patrimonial sau nepatrimonial.
(13)Cazurile de urgenţă majoră şi urgenţă vitală care sunt transferate către altă structură medicală, sub motivul lipsurilor materiale sau de altă natură, trebuie raportate structurii de control etic local, constituită conform legii la nivelul unităţii sanitare.
(14)Medicul trebuie să evite inducerea în eroare a publicului sub orice formă prin care şi-ar putea atribui în mod fals primatul asupra unor tehnici/proceduri la nivel regional/naţional/internaţional.