Regulamentul 672/19-mai-2020 privind instituirea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de şomaj într-o situaţie de urgenţă (SURE) ca urmare a epidemiei de COVID-19

Acte UE

Jurnalul Oficial 159L

În vigoare

Versiune de la: 31 Martie 2021

Dată act: 19-mai-2020

Emitent: Consiliul Uniunii Europene

(3)Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), care provoacă boala coronavirusului denumită COVID-19 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), este o nouă tulpină de coronavirus, neidentificată anterior la oameni. Epidemia globală cauzată de această boală evoluează rapid şi a fost declarată pandemie de către OMS. De la începutul epidemiei de COVID-19 în Uniune şi până la 30 martie 2020, au fost raportate 334 396 de cazuri şi 22 209 decese în statele membre.

(4)Statele membre au pus în aplicare măsuri extraordinare pentru a limita răspândirea epidemiei de COVID-19 şi impactul acesteia. Probabilitatea transmiterii în continuare a COVID-19 în Uniune este considerată ridicată. Pe lângă impactul asupra sănătăţii publice, având o evoluţie letală considerabilă, epidemia de COVID-19 a avut un impact masiv şi perturbator asupra sistemelor economice ale statelor membre, a generat perturbări ale societăţii şi a dus la creşterea cheltuielilor publice într-un număr tot mai mare de state membre.

(5)Această situaţie excepţională, care se află în afara controlului statelor membre şi care a imobilizat o parte substanţială a forţei de muncă a acestora, a condus la o creştere neprevăzută şi semnificativă a cheltuielilor publice din statele membre în legătură cu schemele privind reducerea timpului de muncă pentru angajaţi şi măsuri similare, în special pentru persoanele care desfăşoară o activitate independentă, precum şi a cheltuielilor cu unele măsuri legate de sănătate, îndeosebi la locul de muncă. Pentru a menţine concentrarea puternică a instrumentului prevăzut în prezentul regulament pe obiectivul său şi, prin urmare, eficacitatea sa, măsurile legate de sănătate în scopul respectivului instrument pot fi reprezentate de acele măsuri care vizează reducerea riscurilor profesionale şi asigurarea protecţiei la locul de muncă a lucrătorilor şi a persoanelor care desfăşoară o activitate independentă şi, după caz, la alte măsuri legate de sănătate. Este necesar să se faciliteze eforturile statelor membre de a face faţă creşterii neprevăzute şi semnificative a cheltuielilor publice până când epidemia de COVID-19 şi impactul acesteia asupra forţei de muncă vor fi sub control.

(6)Crearea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de şomaj într-o situaţie de urgenţă (SURE) (denumit în continuare "instrumentul") ca urmare a epidemiei de COVID-19 ar trebui să permită Uniunii să răspundă la criza de pe piaţa forţei de muncă într-un mod coordonat, rapid şi eficace şi în spiritul solidarităţii între statele membre, reducând astfel impactul asupra ocupării forţei de muncă pentru persoane şi sectoarele economice cele mai afectate, şi atenuând efectele directe ale acestei situaţii excepţionale asupra cheltuielilor publice ale statelor membre.

(7)Articolul 220 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) prevede că asistenţa financiară acordată de Uniune statelor membre poate fi sub formă de împrumut. Astfel de împrumuturi ar trebui să fie acordate statelor membre în care epidemia de COVID-19 a dus la o creştere neprevăzută şi semnificativă, începând cu 1 februarie 2020, a cheltuielilor publice efective şi, eventual, a celor planificate ca urmare a măsurilor naţionale. Această dată asigură un tratament egal pentru toate statele membre şi permite acoperirea creşterilor efective şi, eventual, planificate ale cheltuielilor acestora legate de efectele asupra pieţelor forţei de muncă din statele membre, indiferent de momentul în care a apărut epidemia de COVID-19 în fiecare stat membru. Măsurile naţionale, considerate conforme cu principiile relevante referitoare la drepturile fundamentale, ar trebui să fie direct legate de crearea sau extinderea schemelor privind reducerea timpului de muncă şi de măsuri similare, inclusiv măsuri pentru persoanele care desfăşoară o activitate independentă, sau de alte măsuri legate de sănătate. Schemele privind reducerea timpului de muncă sunt programe publice care permit, în anumite împrejurări, întreprinderilor care se confruntă cu dificultăţi economice să reducă temporar numărul de ore lucrate de angajaţii lor care primesc sprijin din veniturile publice pentru orele nelucrate.

Există programe similare pentru înlocuirea veniturilor persoanelor care desfăşoară o activitate independentă. Statul membru care solicită asistenţă financiară ar trebui să furnizeze dovezi privind creşterea neprevăzută şi semnificativă a cheltuielilor publice efective şi, eventual, şi a celor planificate pentru schemele privind reducerea timpului de muncă sau măsuri similare. În cazul în care asistenţa financiară este acordată pentru măsuri legate de sănătate, statul membru care solicită asistenţă financiară ar trebui să furnizeze, de asemenea, dovezi privind cheltuielile efective sau planificate legate de măsurile relevante legate de sănătate.

(8)Pentru a pune la dispoziţia statelor membre afectate mijloace financiare suficiente în termeni favorabili, care să le permită să facă faţă impactului epidemiei de COVID-19 asupra pieţei forţei de muncă, operaţiunile de împrumutare şi de creditare ale Uniunii din cadrul instrumentului ar trebui să aibă o amploare suficient de mare. Prin urmare, asistenţa financiară acordată de Uniune sub forma împrumuturilor ar trebui să fie finanţată prin accesarea pieţelor de capital internaţionale.

(9)Epidemia de COVID-19 a provocat un impact masiv şi perturbator asupra sistemelor economice ale tuturor statelor membre. Aşadar, sunt necesare contribuţii colective din partea statelor membre sub formă de garanţii care să sprijine împrumuturile de la bugetul Uniunii. Astfel de garanţii sunt necesare pentru a permite Uniunii să acorde împrumuturi într-un cuantum suficient statelor membre pentru sprijinirea politicilor privind piaţa forţei de muncă care sunt supuse celei mai mari presiuni. Pentru a se asigura că datoria contingentă rezultată din astfel de împrumuturi este compatibilă cu cadrul financiar multianual (CFM) aplicabil şi cu plafoanele de resurse proprii, garanţiile oferite de statele membre ar trebui să fie irevocabile, necondiţionate şi la cerere, în timp ce garanţiile suplimentare ar trebui să sporească robusteţea sistemului. În conformitate cu rolul complementar al unor astfel de garanţii şi fără a aduce atingere caracterului irevocabil, necondiţionat şi la cerere al acestora, se preconizează ca, înainte de a solicita garanţiile oferite de statele membre, Comisia să utilizeze marja disponibilă în limita plafonului resurselor proprii pentru creditele de plată, în măsura în care acest lucru este considerat sustenabil de către Comisie, ţinând seama, printre altele, de datoriile contingente totale ale Uniunii, inclusiv în cadrul mecanismului pentru balanţele de plăţi înfiinţat prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (²). În cererea de executare a garanţiilor relevantă, Comisia ar trebui să informeze statele membre despre proporţia în care marja disponibilă a fost utilizată. Necesitatea unor garanţii oferite de statele membre poate să fie reevaluată dacă se ajunge la un acord cu privire la un plafon al resurselor proprii revizuit.

(11)Împrumuturile acordate în temeiul instrumentului ar trebui să constituie asistenţă financiară în înţelesul articolului 220 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. În conformitate cu articolul 282 alineatul (3) litera (g) din regulamentul menţionat, articolul 220 din respectivul regulament se aplică împrumuturilor acordate în temeiul instrumentului numai de la data aplicării CFM de după 2020. Cu toate acestea, este oportun ca cerinţele prevăzute la articolul 220 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 să se aplice operaţiunilor de împrumutare şi de creditare în temeiul instrumentului de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(13)Având în vedere implicaţiile lor financiare deosebite, deciziile de acordare a asistenţei financiare în temeiul prezentului regulament necesită exercitarea de competenţe de executare care ar trebui conferite Consiliului. La luarea deciziei cu privire la valoarea unui împrumut, Consiliul, la propunerea Comisiei, ar trebui să ia în considerare nevoile existente şi preconizate ale statului membru solicitant, precum şi cererile de asistenţă financiară în temeiul prezentului regulament deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, ţinând seama de principiile egalităţii de tratament, solidarităţii, proporţionalităţii şi transparenţei şi într-un mod care să respecte pe deplin competenţele statelor membre.

(14)Articolul 143 alineatul (1) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană şi din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (³) (denumit în continuare "acordul de retragere") limitează răspunderea Regatului Unit pentru cota care îi revine din datoriile financiare contingente ale Uniunii la datoriile financiare contingente ale Uniunii care rezultă din operaţiunile financiare asumate de Uniune înainte de data intrării în vigoare a acordului de retragere. Orice datorie financiară contingentă a Uniunii rezultată din asistenţa financiară în temeiul prezentului regulament ar fi ulterioară datei intrării în vigoare a acordului de retragere. Prin urmare, Regatul Unit nu ar trebui să participe la asistenţa financiară în temeiul prezentului regulament.

(15)Având în vedere că instrumentul este de natură temporară în scopul abordării epidemiei de COVID-19, Comisia ar trebui să evalueze semestrial dacă sunt prezente în continuare circumstanţele excepţionale care cauzează perturbări economice grave în statele membre şi să prezinte un raport Consiliului. În conformitate cu temeiul juridic pentru adoptarea prezentului regulament, nicio asistenţă financiară nu ar trebui să fie pusă la dispoziţie în temeiul prezentului regulament după încheierea situaţiei de urgenţă cauzate de COVID-19. În acest scop, este necesar să se limiteze în timp disponibilitatea instrumentului. Consiliul ar trebui să fie împuternicit, la propunerea Comisiei, să extindă perioada de disponibilitate a instrumentului în cazul în care sunt prezente în continuare evenimentele excepţionale care justifică aplicarea prezentului regulament.

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(2)Prezentul regulament stabileşte condiţiile şi procedurile care permit Uniunii să furnizeze asistenţă financiară unui stat membru care este afectat sau grav ameninţat de o perturbare economică gravă cauzată de epidemia de COVID-19 pentru finanţarea, în principal, a schemelor privind reducerea timpului de muncă sau a măsurilor similare menite să protejeze angajaţii şi persoanele care desfăşoară o activitate independentă, reducând astfel incidenţa şomajului şi pierderea veniturilor, precum şi pentru finanţarea, în subsidiar, a anumitor măsuri legate de sănătate, în special la locul de muncă.

Art. 3: Condiţii de utilizare a instrumentului

(1)Un stat membru poate solicita asistenţă financiară din partea Uniunii în cadrul instrumentului (denumită în continuare "asistenţă financiară") în cazul în care cheltuielile publice efective şi, eventual, cele planificate au crescut neprevăzut şi semnificativ, începând cu 1 februarie 2020, din cauza măsurilor naţionale legate direct de schemele privind reducerea timpului de muncă şi măsuri similare pentru a aborda efectele economice şi sociale ale evenimentului excepţional generat de epidemia de COVID-19.

Art. 4: Forma asistenţei financiare

Asistenţa financiară ia forma unui împrumut acordat de către Uniune statului membru în cauză. În acest scop şi în conformitate cu o decizie de punere în aplicare a Consiliului adoptată în temeiul articolului 6 alineatul (1), Comisia este împuternicită să împrumute de pe pieţele de capital sau de la instituţii financiare în numele Uniunii, la momentul cel mai potrivit astfel încât să optimizeze costul finanţării şi să îşi păstreze reputaţia de emitent al Uniunii pe pieţe.

Art. 6: Procedura de solicitare a asistenţei financiare

(2)Înainte de a prezenta Consiliului o propunere, Comisia consultă statul membru în cauză fără întârzieri nejustificate pentru a verifica creşterea neprevăzută şi semnificativă a cheltuielilor publice efective şi, eventual, a celor planificate legate direct de schemele privind reducerea timpului de muncă şi măsuri similare, precum şi, după caz, de măsuri relevante legate de sănătate din statul membru care solicită asistenţă financiară, care sunt legate de evenimentul excepţional generat de epidemia de COVID-19. În acest scop, statul membru în cauză îi furnizează Comisiei dovezile corespunzătoare. În plus, Comisia verifică respectarea regulile prudenţiale stabilite la articolul 9.

(3)Decizia de punere în aplicare a Consiliului menţionată la alineatul (1) conţine:

Art. 8: Operaţiuni de împrumutare şi de creditare

Art. 10: Administrarea împrumuturilor

Art. 11: Contribuţii la instrument sub forma unor garanţii din partea statelor membre

(4)Cererile de executare a garanţiilor furnizate de statele membre se fac în mod proporţional cu ponderea relativă a fiecărui stat membru în venitul naţional brut al Uniunii astfel cum este menţionat la articolul 12 alineatul (1). În cazul în care un stat membru nu onorează, integral sau parţial, o cerere de executare la timp, Comisia are dreptul să facă cereri suplimentare de executare a garanţiilor către celelalte state membre, pentru a acoperi partea care corespunde statului membru în cauză. Astfel de cereri se fac proporţional cu ponderea relativă a fiecăruia dintre celelalte state membre în venitul naţional brut al Uniunii astfel cum este menţionat la articolul 12 alineatul (1) şi adaptat fără a lua în considerare ponderea relativă a statului membru în cauză. Statul membru care nu a onorat cererea de executare are în continuare obligaţia de a o onora. Contribuţiile suplimentare se rambursează celorlalte state membre din sumele recuperate de Comisie de la statul membru în cauză. Garanţia solicitată din partea unui stat membru este limitată, în toate circumstanţele, la suma totală furnizată cu titlu de garanţie de statul membru respectiv în temeiul acordului menţionat la alineatul (3).

(5)Înainte de a solicita garanţiile oferite de statele membre, Comisia, la latitudinea sa exclusivă şi asumându-şi răspunderea în calitate de instituţie a Uniunii însărcinată cu execuţia bugetului general al Uniunii în conformitate cu articolul 317 din TFUE, este invitată să analizeze posibilitatea de a utiliza marja disponibilă în limita plafonului resurselor proprii pentru creditele de plată, în măsura în care acest lucru este considerat sustenabil de către Comisie, ţinând seama, printre altele, de datoriile contingente totale ale Uniunii, inclusiv din cadrul mecanismului pentru balanţele de plăţi înfiinţat prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002, şi de sustenabilitatea bugetului general al Uniunii. O astfel de analiză nu afectează caracterul irevocabil, necondiţionat şi la cerere al garanţiilor furnizate în temeiul alineatului (2). În cererea de executare a garanţiilor, Comisia informează statele membre despre proporţia în care marja a fost utilizată.

Art. 12: Disponibilitatea instrumentului

(1)Instrumentul devine disponibil numai după ce toate statele membre au contribuit la instrument în conformitate cu articolul 11, cu o sumă care reprezintă cel puţin 25 % din valoarea maximă menţionată la articolul 5, cu condiţia ca ponderile relative ale contribuţiilor fiecărui stat membru în suma totală a contribuţiilor statelor membre să corespundă ponderilor relative ale statelor membre în venitul naţional brut total al Uniunii, astfel cum rezultă din coloana (1) a tabelului 3 din partea A ("Introducere şi finanţarea bugetului general al Uniunii") a componentei de venituri a bugetului pentru 2020 prevăzută în bugetul general al Uniunii pentru exerciţiul financiar 2020, astfel cum a fost adoptat la 27 noiembrie 2019 (⁴).

Art. 13: Control şi audit

Art. 14: Raportare

(1)În termen de şase luni de la data la care instrumentul devine disponibil în conformitate cu articolul 12 şi, ulterior, la fiecare şase luni, în contextul articolului 250 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, Comisia înaintează Parlamentului European, Consiliului, Comitetului economic şi financiar şi Comitetului pentru ocuparea forţei de muncă un raport privind utilizarea asistenţei financiare, inclusiv sumele restante şi calendarul de rambursare aplicabil în temeiul prezentului instrument, precum şi privind persistenţa evenimentelor excepţionale care justifică aplicarea prezentului regulament.