Regulamentul 360/25-apr-2012 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general

Acte UE

Jurnalul Oficial 114L

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 25 Octombrie 2023

Dată act: 25-apr-2012

Emitent: Comisia Europeana

(3)Experienţa Comisiei în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general în sensul articolului 106 alineatul (2) din tratat a arătat că plafonul sub care avantajele acordate unor astfel de întreprinderi nu sunt susceptibile să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre şi/sau să denatureze concurenţa sau să ameninţe denaturarea acesteia poate, în anumite cazuri, să difere de plafonul de minimis general stabilit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1998/2006. Într-adevăr, cel puţin o parte din aceste avantaje sunt susceptibile să constituie compensaţii pentru costurile suplimentare legate de prestarea unor servicii de interes economic general. În plus, multe activităţi calificate drept prestări de servicii de interes economic general se desfăşoară pe un teritoriu limitat. Prin urmare, este necesară adoptarea, în paralel cu Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, a unui regulament care să conţină norme de minimis specifice pentru întreprinderile care prestează servicii de interes economic general. Ar trebui stabilit un plafon pentru valoarea ajutoarelor de minimis pe care fiecare întreprindere le poate primi de-a lungul unei anumite perioade de timp.

(4)Având în vedere experienţa Comisiei, ar trebui să se considere că ajutoarele acordate întreprinderilor care prestează un serviciu de interes economic general nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre şi/sau nu denaturează sau nu sunt susceptibile să denatureze concurenţa, cu condiţia ca valoarea totală a ajutoarelor acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general primite de întreprinderea beneficiară să nu depăşească 500 000 EUR pentru o perioadă de trei ani fiscali. Având în vedere evoluţia sectorului de transport rutier de călători şi faptul că serviciile de interes economic general din acest domeniu au un caracter pronunţat local, nu este adecvată aplicarea unui plafon mai scăzut pentru acest sector şi ar trebui să se aplice plafonul de 500 000 EUR.

(5)Anii care urmează să fie luaţi în considerare pentru a determina dacă este respectat plafonul respectiv ar trebui să fie anii fiscali utilizaţi în scop fiscal de întreprinderea din statul membru în cauză. Perioada relevantă de trei ani ar trebui evaluată în mod continuu, astfel încât, pentru fiecare nouă acordare de ajutoare de minimis, trebuie determinată valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în anul fiscal în cauză, precum şi în ultimii doi ani fiscali. Ajutoarele acordate de un stat membru ar trebui luate în considerare în acest scop, chiar şi atunci când sunt finanţate integral sau parţial din resurse care provin din partea Uniunii. împărţirea măsurilor privind ajutoarele care depăşesc plafonul de minimis în mai multe părţi mai mici care să se încadreze în domeniul de aplicare a prezentului regulament nu ar trebui să fie posibilă.

(6)Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul ajutoarelor acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general. Prin urmare, întreprinderii beneficiare ar trebui să îi fie încredinţată în scris prestarea serviciului de interes economic general pentru care se acordă ajutoarele. Deşi actul de atribuire ar trebui să informeze întreprinderea cu privire la serviciul de interes economic general pentru care se acordă ajutoarele, acesta nu trebuie să conţină în mod obligatoriu toate informaţiile detaliate, astfel cum se prevede în Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarele de stat sub formă de compensaţii pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general (¹).

(7)Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producţiei primare de produse agricole, ale pescuitului, acvaculturii şi transportului rutier de mărfuri, faptul că întreprinderilor din aceste sectoare li se încredinţează rareori prestarea de servicii de interes economic general, precum şi riscul ca în aceste sectoare ajutoarele care au valori mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective. Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderile îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele producţiei primare de produse agricole, ale pescuitului, acvaculturii sau transportului rutier de mărfuri, cât şi în alte sectoare sau activităţi, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau activităţi (de exemplu, colectarea deşeurilor în mare), cu condiţia ca statele membre să se asigure că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis în temeiul prezentului regulament, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau o distincţie între costuri. Statele membre îşi pot îndeplini această obligaţie, în special prin limitarea valorii ajutoarelor de minimis la compensarea costurilor implicate de prestarea serviciului, inclusiv un profit rezonabil. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectorului cărbunelui, având în vedere caracteristicile speciale ale acestuia, precum şi faptul că întreprinderilor din acest sector li se încredinţează rareori prestarea de servicii de interes economic general.

(8)Având în vedere similarităţile dintre prelucrarea şi comercializarea produselor agricole, pe de o parte, şi a produselor neagricole, pe de altă parte, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării şi comercializării produselor agricole, cu condiţia îndeplinirii anumitor condiţii. Nici activităţile care se desfăşoară în exploataţiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerişul şi treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor şi nici prima vânzare către revânzători sau operatori nu ar trebui considerate, în acest sens, activităţi de prelucrare sau de comercializare.

(9)Curtea de Justiţie a stabilit (²) că, întrucât Uniunea a legiferat instituirea unei organizări comune a pieţei într-un anumit sector agricol, statele membre sunt obligate să se abţină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea aduce atingere sau ar constitui excepţii de la aceasta. Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este stabilită pe baza preţului sau a cantităţii de produse cumpărate sau introduse pe piaţă. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin de minimis care sunt subordonate unei obligaţii de împărţire a ajutorului cu producătorii primari.

(11)Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice întreprinderilor aflate în dificultate în sensul Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (³), întrucât nu este adecvat să se acorde ajutoare de exploatare întreprinderilor aflate în dificultate dacă aceste ajutoare nu fac parte dintr-un concept de restructurare şi întrucât există dificultăţi legate de determinarea echivalentului subvenţie brută al ajutorului acordat acestui tip de întreprinderi.

(15)În hotărârea Altmark (⁴), Curtea de Justiţie a identificat o serie de condiţii care trebuie îndeplinite astfel încât compensaţiile acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general să nu constituie ajutoare de stat. Aceste condiţii asigură că acele compensaţii limitate la costurile nete suportate de întreprinderile eficiente pentru prestarea unui serviciu de interes economic general nu constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Compensaţiile care depăşesc costurile nete în cauză constituie un ajutor de stat care poate fi declarat compatibil în baza normelor aplicabile ale Uniunii. Pentru a evita aplicarea prezentului regulament pentru a eluda condiţiile identificate în hotărârea Altmark şi pentru a evita ca ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament să afecteze schimburile comerciale din cauza cumulării cu alte compensaţii pentru acelaşi serviciu de interes economic general, ajutoarele de minimis acordate în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să fie cumulate cu nicio altă compensaţie pentru acelaşi serviciu, indiferent dacă acestea constituie sau nu ajutor de stat în termenii hotărârii Altmark sau ajutor de stat compatibil în temeiul Deciziei 2012/21/UE sau al Comunicării Comisiei - Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public (2011) (¹). Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul compensaţiilor primite pentru prestarea unui serviciu de interes economic general pentru care sunt acordate şi alte tipuri de compensaţii, cu excepţia cazului în care celelalte compensaţii constituie ajutoare de minimis în conformitate cu alte regulamente de minimis şi sunt respectate normele privind cumularea prevăzute în prezentul regulament.

(16)În vederea asigurării transparenţei, a egalităţii de tratament şi a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeaşi metodă de calcul. Pentru a facilita acest calcul şi în conformitate cu practica actuală de aplicare a normei de minimis, sumele reprezentând ajutoare care nu iau forma unei subvenţii în numerar ar trebui convertite în echivalent subvenţie brută. Calcularea echivalentului subvenţie al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile şi ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranşe necesită folosirea ratelor practicate pe piaţă în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente şi simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piaţă în sensul prezentului regulament ar trebui considerate ratele de referinţă, astfel cum sunt prevăzute în prezent în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont (²).

(17)În vederea asigurării transparenţei, a egalităţii de tratament şi a unei monitorizări eficiente, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice decât ajutoarelor de minimis care sunt transparente. Ajutoarele transparente sunt acele ajutoare pentru care este posibilă calcularea cu exactitate a echivalentului subvenţie brută ex ante, fără a fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor. Un astfel de calcul precis poate fi realizat, de exemplu, în ceea ce priveşte granturile, subvenţionarea dobânzii şi scutirile fiscale plafonate. Ajutoarele sub formă de injecţii de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente decât în cazul în care suma totală a injecţiei de capital public este mai mică decât plafonul de minimis. Ajutoarele sub formă de măsuri de capital de risc, astfel cum au fost indicate în Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investiţiilor cu capital de risc în întreprinderile mici şi mijlocii (³) nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente decât în cazul în care în cadrul schemei respective de capital de risc se furnizează capital fiecărei întreprinderi-ţintă numai până la limita plafonului de minimis. Ajutoarele sub formă de împrumuturi ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenţie brută a fost calculat pe baza ratelor dobânzii practicate pe piaţă în vigoare la data acordării ajutoarelor.

(18)Este necesar să se ofere securitate juridică schemelor de garanţii care nu ar putea afecta schimburile comerciale şi denatura concurenţa şi pentru care există suficiente date disponibile pentru a evalua în mod fiabil posibilele efecte. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să transpună plafonul de minimis de 500 000 EUR într-un plafon specific garanţiei, pe baza sumei garantate a împrumutului individual acordat în temeiul acestei garanţii. Acest plafon specific ar trebui calculat pe baza unei metodologii de evaluare a valorii ajutorului de stat incluse în schemele de garanţii care reglementează împrumuturile acordate întreprinderilor viabile. Metodologia şi datele utilizate pentru calcularea plafonului specific garanţiei ar trebui să excludă întreprinderile aflate în dificultate la care se referă Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Prin urmare, acest plafon specific nu ar trebui să se aplice ajutoarelor individuale acordate în afara obiectului unei scheme de garanţii, ajutoarelor acordate întreprinderilor aflate în dificultate sau garanţiilor pentru operaţiuni subsidiare care nu constituie un împrumut, precum garanţiile pentru operaţiuni cu capital. Plafonul specific ar trebui determinat pe baza faptului că, presupunând o rată maximă (rata netă de nerambursare) de 13 % corespunzătoare celui mai nefavorabil scenariu pentru schemele de garanţii din Uniune, se poate considera că o garanţie în valoare de 3 750 000 EUR are un echivalent subvenţie brută identic cu plafonul de minimis în valoare de 500 000 EUR. Aceste plafoane specifice ar trebui să se aplice numai garanţiilor care acoperă până la 80 % din împrumutul aferent. Statele membre pot folosi, de asemenea, o metodologie acceptată de Comisie ca urmare a unei notificări pe baza unui alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, în vederea evaluării echivalentului subvenţie brută cuprins în garanţie, în cazul în care metodologia aprobată se referă în mod explicit la tipul de garanţii şi la tipul de operaţiuni subsidiare în cauză, în contextul aplicării prezentului regulament.

(20)Comisia are obligaţia de a se asigura că sunt respectate normele privind ajutoarele de stat şi, în special, că ajutoarele acordate în temeiul normelor de minimis întrunesc condiţiile prevăzute de acestea. În conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate aceleiaşi întreprinderi pentru prestarea unor servicii de interes economic general nu depăşeşte plafonul global autorizat. În acest scop şi în vederea asigurării conformităţii cu dispoziţiile privind cumularea ajutoarelor de minimis în temeiul altor regulamente de minimis, atunci când acordă un ajutor de minimis în baza prezentului regulament, statele membre ar trebui să informeze întreprinderea în cauză cu privire la cuantumul ajutorului şi la caracterul de minimis al acestuia, prin trimitere la prezentul regulament. În plus, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obţină de la întreprinderea respectivă o declaraţie referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis şi care sunt primite în cursul anului fiscal respectiv şi în ultimii doi ani fiscali. Alternativ, ar trebui să existe posibilitatea ca statul membru să garanteze respectarea plafonului prin intermediul unui registru central.

Art. 1: Domeniu de aplicare şi definiţii

(2)Prezentul regulament nu se aplică:

c)ajutoarelor acordate întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

h)ajutoarelor acordate întreprinderilor aflate în dificultate.

În cazul în care întreprinderile îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la literele (a), (aa), (b), (c) sau (g) de la primul paragraf, cât şi în sectoare care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, prezentul regulament se aplică numai ajutoarelor acordate pentru aceste alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiţia ca statele membre să se asigure, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau distincţia între costuri, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis în temeiul prezentului regulament.

(3)În sensul prezentului regulament:

c)"comercializarea produselor agricole" înseamnă deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei alte activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; vânzarea unui produs de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare, în cazul în care se desfăşoară în localuri distincte, rezervate acestei activităţi.

d)«produse pescăreşti şi de acvacultură» înseamnă produsele definite la articolul 5 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);

Art. 2: Ajutoare de minimis

(2)Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi care prestează servicii de interes economic general nu depăşeşte 500 000 EUR pentru o perioadă de trei ani fiscali.

(3)Plafonul prevăzut la alineatul (2) se exprimă ca subvenţie în numerar. Toate cifrele folosite exprimă valori brute, adică înainte de deducerea impozitului sau a altor taxe. În cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea a unui grant, valoarea ajutorului este egală cu echivalentul subvenţie brută.

(4)Prezentul regulament se aplică numai ajutoarelor pentru care este posibilă calcularea cu exactitate a echivalentului subvenţie brută pentru ajutoarele ex ante, fără a fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor ("ajutoare transparente"). În special:

d)ajutoarele individuale acordate în cadrul unei scheme de garanţii întreprinderilor care nu se află în dificultate sunt tratate ca ajutoare de minimis transparente în cazul în care partea garantată din împrumutul aferent acordat în cadrul unei astfel de scheme nu depăşeşte 3 750 000 EUR pentru fiecare întreprindere. În cazul în care partea garantată din împrumutul aferent reprezintă numai un anumit procent din acest plafon, se consideră că echivalentul subvenţie brută pentru garanţia în cauză corespunde aceluiaşi procent din plafonul prevăzut la alineatul (2). Garanţia nu depăşeşte 80 % din împrumutul aferent. Schemele de garanţii sunt considerate, de asemenea, transparente în cazul în care:

Art. 3: Monitorizare

(1)În cazul în care un stat membru intenţionează să acorde unei întreprinderi ajutoare de minimis în temeiul prezentului regulament, acesta informează în scris întreprinderea respectivă în legătură cu valoarea potenţială a ajutorului, exprimată ca echivalent subvenţie brută, în legătură cu serviciul de interes economic general pentru care se acordă ajutorul, precum şi în legătură cu caracterul de minimis al acestuia, făcând trimitere explicită la prezentul regulament şi menţionând titlul acestuia şi trimiterea la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Dacă ajutoarele de minimis în temeiul prezentului regulament se acordă unor întreprinderi diferite în baza unei scheme şi în cadrul acesteia se acordă întreprinderilor respective ajutoare individuale de valori diferite, statele membre în cauză pot alege să îndeplinească această obligaţie prin informarea întreprinderilor cu privire la o sumă fixă corespunzătoare valorii maxime a ajutorului care se acordă în cadrul acelei scheme. În acest caz, suma fixă se foloseşte pentru a determina dacă plafonul stabilit la articolul 2 alineatul (2) este respectat. De asemenea, înainte de acordarea ajutoarelor, statul membru obţine o declaraţie, scrisă sau în format electronic, de la întreprinderea care prestează serviciul de interes economic general cu privire la orice alte ajutoare de minimis primite în temeiul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis, în ultimii doi ani fiscali şi în anul fiscal în curs.

(3)Statele membre înregistrează şi adună toate informaţiile referitoare la aplicarea prezentului regulament. Registrele astfel constituite conţin toate informaţiile necesare pentru a demonstra că au fost respectate condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Registrele privind un ajutor individual de minimis se păstrează timp de 10 ani fiscali de la data acordării ajutorului. Registrele privind o schemă de ajutoare de minimis se păstrează timp de 10 ani de la data acordării ultimului ajutor individual în cadrul schemei respective. La cererea scrisă a Comisiei, statul membru în cauză îi furnizează acesteia, în termen de 20 de zile lucrătoare sau într-un termen mai lung stabilit în cerere, toate informaţiile pe care Comisia le consideră necesare pentru a evalua dacă au fost respectate condiţiile prevăzute în prezentul regulament, în special valoarea totală a ajutorului de minimis primit de o întreprindere în temeiul prezentului regulament şi al altor regulamente de minimis.

Art. 4: Dispoziţii tranzitorii