Regulamentul 2832/13-dec-2023 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 15 Decembrie 2023

Dată act: 13-dec-2023

Emitent: Comisia Europeana

(1)Finanţarea din partea statului care îndeplineşte criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene constituie ajutor de stat şi trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categorii de ajutoare care sunt exceptate de la această obligaţie de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În Regulamentul (UE) 2015/1588, Consiliul a decis, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis (adică ajutoarele acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de timp specifică şi care nu depăşesc o anumită sumă fixă) ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat şi, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(3)Experienţa Comisiei în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general în sensul articolului 106 alineatul (2) din tratat a arătat că plafonul sub care avantajele acordate unor astfel de întreprinderi nu sunt susceptibile să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre sau să denatureze concurenţa sau să ameninţe denaturarea acesteia poate, în anumite cazuri, să difere de plafonul de minimis general stabilit în Regulamentul (UE) 2023/2831 al Comisiei (²). Într-adevăr, cel puţin o parte din aceste avantaje ar putea să constituie compensaţii pentru costurile suplimentare legate de prestarea unor servicii de interes economic general. În plus, multe activităţi care se califică drept servicii de interes economic general se desfăşoară pe un teritoriu limitat. În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei (³), ar trebui să se considere că ajutoarele acordate întreprinderilor care prestează un serviciu de interes economic general nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre sau nu denaturează ori nu ameninţă să denatureze concurenţa, cu condiţia ca valoarea totală a ajutoarelor acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general să nu depăşească 500 000 EUR pe o perioadă de 3 ani fiscali.

(5)De asemenea, este oportună mărirea la 750 000 EUR a plafonului pentru valoarea ajutoarelor de minimis pentru servicii de interes economic general pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de 3 ani din partea unui stat membru. Acest plafon ţine seama de inflaţia înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012, precum şi de evoluţiile aşteptate în decursul perioadei de valabilitate a prezentului regulament. Plafonul respectiv este necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre şi ca nedenaturând sau neameninţând să denatureze concurenţa.

(7)În sensul normelor de concurenţă prevăzute în tratat, prin "întreprindere" se înţelege orice entitate, fie aceasta persoană fizică sau persoană juridică, care desfăşoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic şi de modul în care este finanţată (⁴). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a clarificat faptul că o entitate "care deţine participaţii de control într-o societate" şi care "exercită efectiv acest control intervenind direct sau indirect în gestionarea acesteia" trebuie considerată ca participând la activitatea economică a societăţii respective. Prin urmare, entitatea însăşi trebuie considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat (⁵). Curtea de Justiţie a hotărât că toate entităţile care sunt controlate (din punct de vedere juridic sau de facto) de către aceeaşi entitate trebuie considerate o întreprindere unică (⁶).

(8)În scopul asigurării securităţii juridice şi al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă clară şi exhaustivă de criterii cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un acelaşi stat membru ar trebui considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea "întreprinderilor asociate" în cadrul definiţiei întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM-uri) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (⁷) şi din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (⁸), Comisia a selectat criteriile adecvate scopului prezentului regulament. Criteriile ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât şi întreprinderilor mari şi ar trebui să asigure faptul că un grup de întreprinderi asociate este considerat o întreprindere unică pentru aplicarea regulii de minimis. Cu toate acestea, astfel cum se recunoaşte la articolul 14 din tratat, serviciile de interes economic general ocupă un loc special în cadrul valorilor comune ale Uniunii şi au un rol special în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale. Serviciile de interes economic general ar trebui să răspundă cât mai mult posibil nevoilor utilizatorilor, iar statele membre ar trebui să poată răspunde acestor nevoi în modul cel mai adecvat, luând în considerare specificitatea fiecărui stat membru în ceea ce priveşte, în special, furnizarea de servicii sociale. Din acest motiv, întreprinderile care prestează servicii de interes economic general şi care nu au nicio relaţie între ele, cu excepţia faptului că fiecare dintre ele are o legătură directă cu acelaşi organism public sau aceleaşi organisme publice ori aceeaşi entitate non-profit sau aceleaşi entităţi non-profit, nu ar trebui să fie tratate ca fiind întreprinderi asociate. Ar trebui, aşadar, să se ţină seama de situaţia specifică a întreprinderilor controlate de acelaşi organism public sau de aceleaşi organisme publice ori de aceeaşi entitate non-profit sau aceleaşi entităţi nonprofit, fiecare putând avea putere de decizie în mod independent.

(9)Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul ajutoarelor acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general. Prin urmare, întreprinderii beneficiare ar trebui să îi fie încredinţată în scris sau în format electronic prestarea serviciului de interes economic general pentru care se acordă ajutoarele. Deşi actul de atribuire ar trebui să informeze întreprinderea cu privire la serviciul de interes economic general în legătură cu care se acordă ajutorul, acesta nu trebuie să cuprindă neapărat toate informaţiile detaliate prevăzute la articolul 4 din Decizia 2012/21/UE a Comisiei (⁹).

(10)Având în vedere normele speciale care se aplică sectoarelor de producţie primară (în special de producţie primară de produse agricole, precum şi de producţie primară de produse de pescuit şi acvacultură), faptul că întreprinderilor din aceste sectoare li se încredinţează rareori prestarea de servicii de interes economic general şi riscul ca ajutoarele care au valori mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuşi îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.

(11)Având în vedere similarităţile dintre prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării şi comercializării produselor agricole, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Activităţile desfăşurate în ferme, necesare pentru pregătirea unui produs pentru prima vânzare (de exemplu, recoltarea; tăierea şi treierarea cerealelor sau ambalarea ouălor) sau prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate prelucrare şi comercializare în acest sens şi, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acestor activităţi.

(12)De asemenea, având în vedere natura activităţilor de prelucrare şi comercializare a produselor pescăreşti şi de acvacultură şi asemănările dintre aceste activităţi şi alte activităţi de prelucrare şi comercializare, prezentul regulament ar trebui să se aplice întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul prelucrării şi comercializării produselor pescăreşti şi de acvacultură, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii. În acest sens, nici activităţile desfăşurate în ferme sau la bord necesare pentru pregătirea unui animal sau a unei plante pentru prima vânzare (inclusiv tăierea, filetarea sau congelarea), nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate prelucrare sau comercializare şi, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acestor activităţi.

(13)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a pieţelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligaţia să se abţină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepţii de la aceasta (¹⁰). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza preţului sau a cantităţii de produse cumpărate sau introduse pe piaţă în sectorul agricol. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin legate de o obligaţie de împărţire a ajutorului cu producătorii agricoli primari. Aceste principii se aplică, de asemenea, sectorului pescuitului şi acvaculturii.

(14)Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiţionate de utilizarea preferenţială a bunurilor sau serviciilor naţionale faţă de bunurile sau serviciile importate. În mod concret, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înfiinţării şi exploatării unei reţele de distribuţie în alte state membre sau în ţări terţe. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (¹¹)"nu exclude orice ajutor care ar putea avea un efect asupra exporturilor, ci numai pe acelea care au drept obiect direct, chiar prin forma pe care o îmbracă, susţinerea vânzărilor într-un alt stat" şi că "un ajutor pentru investiţii, cu condiţia să nu fie, într-o formă sau alta, determinat, în principiul şi în valoarea sa, prin cantitatea de produse exportate, nu se numără printre «ajutoarele destinate activităţilor legate de export», în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 şi nu intră, aşadar, în domeniul de aplicare al acestei dispoziţii, chiar dacă investiţiile susţinute astfel permit dezvoltarea de produse destinate exportului" (¹²). Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanţă necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piaţă nouă într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă nu constituie, în general, ajutoare la export.

(16)În cazul în care o întreprindere îşi desfăşoară activitatea într-unul din sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, precum şi în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităţilor sau separarea conturilor, că activităţile din sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Acelaşi principiu ar trebui să se aplice şi în cazul unei întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă o întreprindere nu poate asigura faptul că activităţile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoane de minimis mai scăzute beneficiază de ajutoare de minimis doar în limita acestor plafoane mai scăzute, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea.

(18)Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piaţă sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanţare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat şi nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabileşte dacă plafonul prevăzut în prezentul regulament este depăşit.

(19)Prezentul regulament nu acoperă toate situaţiile în care o măsură nu poate avea niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre şi nu poate denatura sau ameninţa să denatureze concurenţa. Pot exista situaţii în care un beneficiar furnizează bunuri sau servicii într-o zonă limitată (de exemplu, într-o regiune insulară sau ultraperiferică) dintr-un stat membru şi este puţin probabil ca beneficiarul respectiv să atragă clienţi din alte state membre şi nu se putea anticipa că măsura urma să aibă un efect mai mult decât marginal asupra condiţiilor de investiţii sau de stabilire transfrontaliere. Astfel de măsuri ar trebui evaluate de la caz la caz.

(21)În hotărârea Altmark (¹³), Curtea de Justiţie a identificat o serie de condiţii care trebuie îndeplinite astfel încât compensaţiile acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general să nu constituie ajutoare de stat. Aceste condiţii oferă asigurarea că o compensaţie limitată la costurile nete suportate de o întreprindere eficientă pentru prestarea unui serviciu de interes economic general nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În cazul nerespectării acestor condiţii, compensaţia constituie un ajutor de stat care poate fi declarat compatibil în baza normelor aplicabile ale Uniunii. Pentru a evita aplicarea prezentului regulament cu scopul de a eluda condiţiile identificate în hotărârea Altmark şi pentru a evita ca ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament să afecteze schimburile comerciale din cauza cumulării cu alte compensaţii pentru acelaşi serviciu de interes economic general, ajutoarele de minimis acordate în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să fie cumulate cu nicio altă compensaţie pentru acelaşi serviciu, indiferent dacă acestea constituie sau nu ajutoare de stat în termenii hotărârii Altmark sau ajutoare de stat compatibile în temeiul Deciziei 2012/21/UE sau al Comunicării Comisiei - Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public (¹⁴).

(22)Pentru asigurarea transparenţei, a egalităţii de tratament şi a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante a echivalentului subvenţie brută exact, fără să fie necesară o evaluare a riscurilor ("ajutoare de minimis transparente"). Un astfel de calcul exact este posibil, de exemplu, în cazul granturilor, al subvenţiilor pentru rata dobânzii, al scutirilor fiscale plafonate sau al altor instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să ofere asigurarea că nu se depăşeşte plafonul relevant. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât cuantumul exact al ajutorului nu este cunoscut, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă pentru măsură pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor nu depăşesc, împreună, plafonul prevăzut în prezentul regulament şi să aplice normele privind cumularea.

(23)În scopul asigurării transparenţei, a egalităţii de tratament şi a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeaşi metodă de calcul la calcularea valorii totale a ajutorului acordat. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvenţiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenţie brută. Calcularea echivalentului subvenţie brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile şi ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranşe necesită folosirea ratelor dobânzii care predomină pe piaţă la data acordării ajutoarelor respective. Pentru a facilita o aplicare uniformă, transparentă şi simplă a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piaţă aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referinţă stabilite în concordanţă cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont (¹⁵).

(24)Ajutoarele care constau în împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanţare de risc care iau forma unor împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenţie brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piaţă la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, este necesar să se stabilească o regulă clară şi uşor de aplicat, care să ţină seama atât de cuantumul împrumutului, cât şi de durata acestuia. Împrumuturile care sunt acoperite prin garanţii reale reprezentând cel puţin 50 % din împrumut şi care nu depăşesc fie suma de 3 750 000 EUR şi o durată de 5 ani, fie suma de 1 875 000 EUR şi o durată de 10 ani pot fi considerate ca având un echivalent subvenţie brută care nu depăşeşte plafonul de minimis. Această consideraţie se bazează pe experienţa Comisiei şi ţine seama atât de inflaţia înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012, cât şi de evoluţiile estimate ale inflaţiei în perioada de aplicare a prezentului regulament. Date fiind dificultăţile în ceea ce priveşte stabilirea echivalentului subvenţie brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care s-ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul (de exemplu, deoarece întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau deoarece îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru a fi supusă unei proceduri colective de insolvenţă deschise la cererea creditorilor săi), această regulă nu ar trebui să se aplice unor asemenea întreprinderi.

(25)Ajutoarele care constau în injecţii de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepţia cazului în care valoarea totală a injecţiei de capital din sectorul public nu depăşeşte plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanţare de risc care iau forma unor investiţii de capital sau cvasicapital, astfel cum se menţionează în Orientările privind finanţarea de risc (¹⁶), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepţia cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depăşeşte plafonul de minimis.

(26)Ajutoarele care constau în garanţii, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanţare de risc care iau forma unor garanţii, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenţie brută a fost calculat pe baza primelor de siguranţă ("safe harbour") stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (¹⁷). Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare care să ţină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât şi de durata garanţiei. Stabilirea unor norme clare ar trebui să contribuie la simplificarea tratamentului garanţiilor de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, în cazul în care pierderile sunt suportate în mod proporţional şi în acelaşi mod de către creditor şi de către garant, iar recuperările nete generate de recuperarea împrumutului din garanţiile puse la dispoziţie de debitor reduc proporţional pierderile suportate de creditor şi de garant. Aceste norme nu ar trebui să se aplice garanţiilor aferente operaţiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanţiile aferente operaţiunilor cu capital propriu. Pe baza experienţei Comisiei şi având în vedere inflaţia înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012 şi evoluţiile estimate ale inflaţiei în perioada de valabilitate a prezentului regulament, garanţia ar trebui considerată ca având un echivalent subvenţie brută care nu depăşeşte plafonul de minimis în cazul în care (i) garanţia nu depăşeşte 80 % din împrumutul subiacent; (ii) suma garantată nu depăşeşte 5 625 000 EUR şi (iii) durata garanţiei nu depăşeşte 5 ani. Acelaşi lucru este valabil în cazul în care (i) garanţia nu depăşeşte 80 % din împrumutul subiacent; (ii) suma garantată nu depăşeşte 2 813 036 EUR şi (iii) durata garanţiei nu depăşeşte 10 ani.

(27)În plus, statele membre pot utiliza o metodă pentru calcularea echivalentului subvenţie brută al garanţiei care a fost notificată Comisiei în temeiul unui alt regulament al Comisiei din domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la acel moment şi care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanţiile (¹⁸) sau orice comunicare ulterioară. Statele membre pot proceda astfel numai dacă metoda acceptată se referă în mod explicit la tipul de garanţie şi la tipul de operaţiune subiacentă în cauză ca parte a aplicării prezentului regulament.

(28)După ce primeşte o notificare din partea unui stat membru, Comisia ar trebui să examineze dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanţie ori într-o injecţie de capital sau o măsură de finanţare de risc care ia forma unei investiţii de capital sau de cvasicapital, a unei scutiri fiscale plafonate sau a altor instrumente care prevăd o limită maximă conduce la un echivalent subvenţie brută care nu depăşeşte plafonul de minimis şi care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(29)Comisia are datoria de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate şi sunt conforme cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin instituirea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pentru prestarea unor servicii de interes economic general în temeiul regulii de minimis nu depăşeşte plafonul global admisibil. Statele membre ar trebui să monitorizeze ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafonul prevăzut în prezentul regulament nu este depăşit şi că se respectă normele privind cumularea. Pentru a respecta această obligaţie, statele membre ar trebui să furnizeze informaţii complete privind ajutoarele de minimis acordate într-un registru central la nivel naţional sau la nivelul Uniunii, cel târziu începând de la 1 ianuarie 2026, şi să verifice dacă orice nouă acordare de ajutoare nu depăşeşte plafonul prevăzut în prezentul regulament. Registrul central va contribui la reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi. Întreprinderile nu vor mai fi obligate, în temeiul prezentului regulament, să urmărească şi să declare orice alt ajutor de minimis primit, din moment ce registrul central conţine date pentru o perioadă de 3 ani. În sensul prezentului regulament, controlul respectării plafonului prevăzut în prezentul regulament se bazează, în principiu, pe informaţiile incluse în registrul central.

(31)Având în vedere sarcina administrativă şi obstacolele de reglementare care constituie o problemă pentru majoritatea IMM-urilor şi ţinta urmărită de Comisie de a reduce cu 25 % sarcina care decurge din cerinţele de raportare (¹⁹), registrele centrale ar trebui instituite astfel încât să se reducă sarcina administrativă. Bunele practici administrative, cum ar fi cele prevăzute în Regulamentul privind portalul digital unic (²⁰), pot fi utilizate ca referinţă pentru înfiinţarea şi operarea registrului central la nivelul Uniunii şi ale registrelor centrale naţionale.

(32)Normele în materie de transparenţă vizează îmbunătăţirea conformităţii, sporirea responsabilităţii, evaluarea inter pares şi, în ultimă instanţă, creşterea eficacităţii cheltuielilor publice. Publicarea, într-un registru central, a numelui beneficiarului ajutorului serveşte interesului legitim al transparenţei prin furnizarea de informaţii către public cu privire la utilizarea fondurilor statelor membre. Aceasta nu aduce atingere în mod nejustificat dreptului beneficiarilor la protecţia datelor lor cu caracter personal, atât timp cât publicarea în registrul central a datelor cu caracter personal respectă normele Uniunii privind protecţia datelor (²¹). Statele membre ar trebui să aibă opţiunea de a pseudonimiza intrări specifice atunci când acest lucru este necesar pentru a respecta normele Uniunii privind protecţia datelor.

(²¹)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1); Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(33)Prezentul regulament ar trebui să stabilească un set de condiţii care să garanteze că orice măsură care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre şi ca nedenaturând sau neameninţând să denatureze concurenţa. Din acest motiv, prezentul regulament ar trebui să se aplice şi ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în regulament. În mod similar, ajutoarele care respectau criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 360/2012, acordate între 29 aprilie 2012 şi 31 decembrie 2023, ar trebui să fie considerate ca fiind scutite de obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

Art. 1: Domeniul de aplicare

(1)Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor care prestează un serviciu de interes economic general din toate sectoarele, cu excepţia:

(2)În cazul în care o întreprindere îşi desfăşoară activitatea atât într-unul din sectoarele menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d), cât şi într-unul sau mai multe din celelalte sectoare incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau desfăşoară alte activităţi incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament, prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau activităţi, cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau distincţia între conturi, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament.

Art. 2: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

a)"produse agricole" înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepţia produselor pescăreşti şi de acvacultură care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²²);

d)"comercializare de produse agricole" înseamnă deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei alte activităţi de pregătire a produsului în vederea primei vânzări; o vânzare efectuată de un producător primar către consumatorii finali este considerată comercializare de produse agricole în cazul în care se desfăşoară în spaţii separate, rezervate acestui scop.

h)"entitate non-profit" înseamnă o entitate, indiferent de statutul său juridic (organizată în temeiul dreptului public sau privat) sau de modul său de finanţare, al cărei scop principal este de a îndeplini sarcini sociale, care reinvesteşte orice profit dobândit şi care se angajează în principal în activităţi necomerciale. În cazul în care desfăşoară şi activităţi comerciale, entitatea trebuie să asigure distincţia între conturi pentru finanţarea, costurile şi veniturile activităţilor comerciale respective separat de activităţile necomerciale.

(2)În sensul prezentului regulament, "întreprindere unică" înseamnă toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

d)o întreprindere care este acţionar sau asociat al unei alte întreprinderi şi care controlează singură, în baza unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor întreprinderii respective.

Întreprinderile care întreţin, prin intermediul uneia sau al mai multor întreprinderi, oricare din relaţiile la care se face referire la literele (a)-(d) sunt considerate la rândul lor întreprinderi unice. Cu toate acestea, întreprinderile care prestează servicii de interes economic general şi care nu au nicio relaţie între ele, cu excepţia faptului că fiecare dintre ele are o legătură directă cu acelaşi organism public sau aceleaşi organisme publice ori aceeaşi entitate non-profit sau aceleaşi entităţi non-profit, nu sunt tratate ca fiind o întreprindere unică în sensul prezentului regulament.

Art. 3: Ajutoare de minimis

(9)În cazul în care o întreprindere se împarte în două sau mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de ele, aceasta fiind, în principiu, întreprinderea care preia activităţile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporţional pe baza valorii contabile a capitalului propriu al noilor întreprinderi la data efectivă a separării.

Art. 4: Calcularea echivalentului subvenţie brută

(3)Ajutoarele care constau în împrumuturi sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

b)împrumutul este garantat cu garanţii reale care acoperă cel puţin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 3 750 000 EUR pe o perioadă de 5 ani, fie de 1 875 000 EUR pe o perioadă de 10 ani; dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume sau se acordă pentru o perioadă de mai puţin de 5, respectiv 10 ani, echivalentul subvenţie brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament, fie

(6)Ajutoarele care constau în garanţii sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

b)garanţia nu depăşeşte în niciun moment 80 % din împrumutul subiacent, pierderile sunt suportate proporţional şi în acelaşi mod de către creditor şi de către garant, recuperările nete generate de recuperarea împrumutului din garanţiile puse la dispoziţie de debitor reduc proporţional pierderile suportate de creditor şi de garant şi fie suma garantată este de 5 625 000 EUR, iar durata garanţiei este de 5 ani, fie suma garantată este de 2 813 036 EUR, iar durata garanţiei este de 10 ani; dacă suma garantată este mai mică decât aceste sume sau garanţia se acordă pentru o perioadă de mai puţin de 5, respectiv 10 ani, echivalentul subvenţie brută al garanţiei se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2), fie

d)înainte de punerea în aplicare:

Art. 5: Cumularea

(1)Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament pot fi cumulate cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis (²³).

(²³)Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol (JO L 352, 24.12.2013, p. 9), Regulamentul (UE) nr. 717/2014 al Comisiei din 27 iunie 2014 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului şi acvaculturii (JO L 190, 28.6.2014, p. 45) şi Regulamentul (UE) 2023/2831.

(3)Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament nu se cumulează cu ajutoare de stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile sau cu ajutoare de stat acordate pentru aceeaşi măsură de finanţare de risc dacă o astfel de cumulare ar depăşi intensitatea sau valoarea maximă relevantă a ajutorului stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptat(ă) de Comisie. Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru costuri eligibile specifice sau care nu pot fi asociate unor astfel de costuri pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisie.

Art. 6: Monitorizarea şi raportarea

(1)Statele membre se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2026, informaţiile privind ajutoarele de minimis acordate pentru servicii de interes economic general sunt înregistrate într-un registru central la nivel naţional sau la nivelul Uniunii. Informaţiile din registrul central conţin identificarea beneficiarului, valoarea ajutorului, data acordării, autoritatea care acordă ajutorul, instrumentul de ajutor şi sectorul implicat pe baza nomenclatorului statistic al activităţilor economice în Uniune ("clasificarea NACE"). Registrul central este înfiinţat astfel încât să permită un acces uşor al publicului la informaţii, asigurând în acelaşi timp respectarea normelor Uniunii privind protecţia datelor, inclusiv prin pseudonimizarea anumitor intrări, atunci când acest lucru este necesar.

(5)Statele membre care utilizează un registru central la nivel naţional transmit Comisiei, până la data de 30 iunie a fiecărui an, date agregate privind ajutoarele de minimis acordate pentru anul precedent. Datele agregate conţin numărul de beneficiari, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate şi valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate per sector (utilizând "clasificarea NACE"). Primele date se transmit pentru ajutoarele de minimis acordate în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2026. Statele membre pot prezenta rapoarte Comisiei privind perioadele anterioare în care sunt disponibile date agregate.

Art. 7: Dispoziţii tranzitorii

(4)Până la momentul în care registrul central acoperă o perioadă de 3 ani, în cazul în care intenţionează să acorde ajutoare de minimis unei întreprinderi în conformitate cu prezentul regulament, statul membru respectiv informează întreprinderea în cauză în scris sau electronic cu privire la valoarea preconizată a ajutorului, exprimată în echivalent subvenţie brută, şi la caracterul de minimis al acestuia, făcând trimitere directă la prezentul regulament. În cazul în care se acordă ajutoare de minimis unor întreprinderi diferite, în conformitate cu prezentul regulament, în baza unei scheme, şi în cadrul acesteia se acordă întreprinderilor respective ajutoare individuale de valori diferite, statul membru în cauză poate alege să îşi îndeplinească obligaţia prin informarea întreprinderilor cu privire la o sumă corespunzătoare valorii maxime a ajutorului care se acordă în cadrul schemei respective. În astfel de cazuri, suma fixă se foloseşte pentru a determina dacă este respectat plafonul stabilit la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament. Înainte de acordarea ajutoarelor, statul membru obţine o declaraţie, pe hârtie sau în format electronic, de la întreprinderea respectivă cu privire la orice alt ajutor de minimis în cazul căruia se aplică prezentul regulament sau alte regulamente de minimis în orice perioadă de 3 ani.