Regulamentul 2747/09-oct-2024 de instituire a unui cadru de măsuri privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situaţiile de urgenţă pe piaţa internă şi rezilienţa pieţei interne)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 8 Noiembrie 2024

Dată act: 9-oct-2024

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Crizele din trecut, în special primele zile ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, au arătat că libera circulaţie a bunurilor, a persoanelor şi a serviciilor pe piaţa internă şi în lanţurile sale de aprovizionare poate fi grav afectată. Acest lucru poate avea consecinţe asupra comerţului transfrontalier dintre statele membre, creând astfel obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne. În plus, în timpul acestor crize, instrumentele corespunzătoare de gestionare a crizelor şi mecanismele de coordonare fie lipseau, fie nu acopereau toate aspectele pieţei interne, fie nu permiteau un răspuns prompt şi eficace la astfel de crize.

(2)În faza incipientă a crizei provocate de pandemia de COVID-19, statele membre au introdus bariere în calea liberei circulaţii pe piaţa internă, precum şi măsuri divergente în ceea ce priveşte furnizarea de bunuri şi servicii care aveau o importanţă critică sau erau indispensabile pentru a răspunde crizei, care nu au fost întotdeauna justificate. Măsurile ad-hoc luate de Comisie pentru a restabili funcţionarea pieţei interne, pe baza normelor existente, nu au fost suficiente. Uniunea nu a fost suficient de pregătită pentru a asigura fabricarea, achiziţionarea şi distribuirea eficientă a bunurilor nemedicale necesare în situaţii de criză, cum ar fi echipamentele individuale de protecţie. Măsurile de asigurare a disponibilităţii bunurilor fără caracter medical necesare în situaţii de criză în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 au fost în mod necesar reactive. De asemenea, criza provocată de pandemia de COVID-19 a dezvăluit un schimb insuficient de informaţii şi o imagine de ansamblu insuficientă a capacităţilor de producţie pe teritoriul Uniunii, precum şi vulnerabilităţi legate de lanţurile de aprovizionare globale şi în interiorul Uniunii.

(4)Prin intermediul mecanismelor integrate referitoare la un răspuns politic la criză (denumite în continuare "IPCR"), Consiliul a avut posibilitatea să facă schimb de informaţii şi să coordoneze anumite acţiuni legate de criza provocată de pandemia de COVID-19, în timp ce, în alte situaţii, statele membre au acţionat în mod independent. Cu toate acestea, acţiunile Comisiei au fost întârziate cu câteva săptămâni din cauza lipsei planificării unor măsurilor de contingenţă la nivelul Uniunii şi a lipsei de claritate cu privire la autoritatea naţională care trebuia să fie contactată pentru a găsi soluţii rapide la impactul crizei asupra pieţei interne. În plus, a devenit clar că măsurile restrictive necoordonate luate de statele membre urmau să agraveze şi mai mult impactul crizei asupra pieţei interne. A reieşit că sunt necesare acorduri între statele membre şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii în ceea ce priveşte planificarea măsurilor de contingenţă, coordonarea la nivel tehnic, cooperarea şi schimbul de informaţii. În plus, a devenit clar că lipsa de coordonare efectivă între statele membre a exacerbat deficitul de bunuri, creând mai multe obstacole în calea liberei circulaţii a serviciilor şi persoanelor.

(5)Organizaţiile reprezentative ale operatorilor economici au susţinut că operatorii economici nu dispuneau de suficiente informaţii cu privire la restricţiile în calea liberei circulaţii sau măsurile de răspuns în situaţii de criză luate de statele membre în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Acest lucru s-a datorat, printre altele, lipsei de transparenţă din partea autorităţilor statelor membre, a faptului că operatorii economici nu au ştiut de unde să obţină astfel de informaţii, constrângerilor lingvistice şi a sarcinii administrative pe care o implică solicitarea repetată de informaţii în toate statele membre, în special într-un mediu de reglementare aflat în continuă schimbare. Această lipsă de informaţii a împiedicat operatorii economici să ia decizii comerciale în cunoştinţă de cauză cu privire la măsura în care şi-ar putea exercita dreptul la liberă circulaţie sau şi-ar putea continua operaţiunile comerciale transfrontaliere pe perioada crizei. Este necesar să se îmbunătăţească disponibilitatea informaţiilor legate de restricţiile privind libera circulaţie şi măsurile de răspuns în situaţii de criză luate la nivel naţional şi la nivelul Uniunii.

(6)În pofida lipsei iniţiale de coordonare, normele pieţei interne au jucat un rol esenţial în eforturile de a atenua impactul negativ al crizei provocate de pandemia de COVID-19 şi de a asigura o redresare rapidă a economiei Uniunii, şi anume prin faptul că au evitat restricţiile naţionale nejustificate şi disproporţionate cuprinse în răspunsurile unilaterale propuse de statele membre şi au oferit un stimulent puternic pentru găsirea unor soluţii comune, promovând astfel solidaritatea.

(7)Evenimentele legate de criza provocată de pandemia de COVID-19 au evidenţiat necesitatea ca Uniunea să adopte o abordare coordonată şi să fie mai bine pregătită pentru posibilele crize viitoare, în special având în vedere efectele continue ale schimbărilor climatice care provoacă dezastre naturale, precum şi instabilitatea economică şi geopolitică mondială. Alte crize care s-ar putea să necesite un răspuns mai rapid pentru a preveni barierele din calea liberei circulaţii pe piaţa internă şi pentru a evita perturbările grave ale lanţurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menţinerea activităţilor pe piaţa internă pot fi, de exemplu, incendiile forestiere, cutremurele sau atacurile cibernetice la scară largă. Faptul că astfel de crize constituie evenimente excepţionale şi bruşte de natură şi amploare extraordinare implică faptul că astfel de evenimente sunt în mod rezonabil neaşteptate. Având în vedere faptul că nu se ştie ce tip de crize ar putea să apară, producând efecte grave asupra pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare în viitor, este necesar să se prevadă un instrument cu aplicabilitate în cazul unor crize foarte variate care au impact asupra pieţei interne.

(8)Impactul unei crize asupra pieţei interne poate împiedica funcţionarea pieţei interne în două moduri. Acesta poate crea obstacole în calea liberei circulaţii sau poate cauza perturbări ale lanţurilor de aprovizionare. Perturbările lanţurilor de aprovizionare pot exacerba deficitul de bunuri şi servicii pe piaţa internă şi pot stăvili producţia, ceea ce duce la obstacole suplimentare în calea comerţului şi la denaturarea concurenţei între statele membre şi operatorii privaţi, perturbând astfel buna funcţionare a pieţei interne. Perturbările lanţurilor de aprovizionare pot conduce, de asemenea, la apariţia sau la apariţia probabilă a unor măsuri naţionale divergente pentru a aborda aceste probleme legate de lanţul de aprovizionare, conducând la activarea unui regim de urgenţă pe piaţa internă. Prezentul regulament ar trebui să abordeze aceste tipuri de impact asupra pieţei interne şi să introducă măsuri pentru a evita obstacolele în calea liberei circulaţii sau perturbările lanţului de aprovizionare care creează deficite de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză.

(9)Pentru a evita o sarcină administrativă inutilă pentru statele membre, incidentele raportate prin intermediul alertelor ad-hoc de avertizare timpurie menţionate în prezentul regulament ar trebui să fie definite astfel încât să excludă evenimentele care au o consecinţă previzibilă neglijabilă asupra liberei circulaţii a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, sau asupra lanţurilor de aprovizionare cu bunuri şi servicii care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale vitale sau a activităţilor economice pe piaţa internă.

(10)Pentru a se asigura că cadrul de măsuri prevăzut de prezentul regulament îşi poate exercita pe deplin efectul în contextul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească modalităţile detaliate pentru pregătirea pentru situaţii de criză, cooperarea, schimbul de informaţii şi comunicarea în situaţii de criză. Aceste modalităţi detaliate, sub forma unui cadru de contingenţă, ar trebui să stabilească aspectele tehnice şi operaţionale specifice ale mecanismelor de schimb de informaţii între Comisie şi statele membre. În plus, acesta ar trebui să stabilească modalităţi de coordonare operaţională între Comisie şi statele membre în ceea ce priveşte comunicarea în situaţii de criză. În acest context, ar trebui întocmit un inventar specific al tuturor autorităţilor competente din statele membre respective implicate în punerea în aplicare a cadrului prevăzut de prezentul regulament, pe baza informaţiilor comunicate de statele membre. Acest inventar ar trebui să indice, în special, rolurile şi responsabilităţile atribuite autorităţilor competente din statele lor membre respective în timpul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă, în conformitate cu dreptul intern. Acordurile dintre Comisie şi statele membre ar trebui să acopere, de asemenea, schimbul securizat de informaţii privind consultarea operatorilor economici şi a partenerilor sociali cu privire la iniţiativele şi acţiunile lor respective de atenuare a efectelor unei potenţiale crize şi de răspuns la acestea.

(11)Măsurile stabilite în prezentul regulament ar trebui implementate în mod coerent, transparent, eficient, proporţional şi în timp util, ţinând seama în mod corespunzător de necesitatea de a menţine funcţiile societale vitale, inclusiv securitatea publică, siguranţa publică, ordinea publică sau sănătatea publică. Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze competenţa statelor membre în ceea ce priveşte, de exemplu, politicile naţionale de sănătate publică şi nu ar trebui să aducă atingere responsabilităţii statelor membre de a proteja securitatea naţională şi competenţa acestora de a proteja alte funcţii esenţiale ale statului, printre care asigurarea integrităţii teritoriale a statului şi menţinerea legii şi ordinii publice. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aspectelor legate de securitatea şi apărarea naţională.

(12)Prezentul regulament prevede mijloacele necesare pentru a asigura, pe perioada unei crize, funcţionarea continuă a pieţei interne, a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa internă şi a lanţurilor sale de aprovizionare strategice, inclusiv libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, şi disponibilitatea bunurilor relevante în situaţii de criză sau a serviciilor relevante în situaţii de criză pentru cetăţeni, întreprinderi şi autorităţile publice. În plus, prezentul regulament stabileşte un forum pentru acţiuni adecvate de coordonare, cooperare şi schimb de informaţii. De asemenea, acesta prevede mijloacele pentru accesibilitatea şi disponibilitatea în timp util a informaţiilor necesare pentru un răspuns specific şi un comportament adecvat pe piaţă din partea întreprinderilor şi a cetăţenilor pe perioada unei crize.

(14)Prin consolidarea rezilienţei şi a pregătirii industriei Uniunii în ceea ce priveşte materiile prime critice, Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) completează prezentul regulament, care permite Comisiei, în timpul unui regim de vigilenţă pe piaţa internă sau al unui regim de urgenţă pe piaţa internă, să activeze măsuri specifice atunci când apare o ameninţare la adresa aprovizionării cu bunuri de importanţă critică sau o perturbare a acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte materiile prime critice.

(15)Prezentul regulament nu ar trebui să dubleze cadrul existent pentru medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale în temeiul cadrului UE de securitate sanitară, care cuprinde Regulamentul (UE) 2022/123 (⁵), Regulamentul (UE) 2022/2370 (⁶) şi Regulamentul (UE) 2022/2371 (⁷) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentul (UE) 2022/2372 al Consiliului (⁸) în ceea ce priveşte pregătirea pentru situaţii de criză şi răspunsul la acestea în domeniul sănătăţii. Cadrul UE de securitate sanitară ar trebui să prevaleze asupra prezentului regulament în ceea ce priveşte perturbările lanţului de aprovizionare şi deficitele de medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile cadrului respectiv. Prin urmare, medicamentele, dispozitivele medicale sau alte contramăsuri medicale în sensul Regulamentelor (UE) 2022/2371 şi (UE) 2022/2372 ar trebui, atunci când au fost incluse pe lista adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2372, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, în timpul unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă, în special a celor menite să restabilească şi să faciliteze libera circulaţie.

(16)Prezentul regulament ar trebui să completeze mecanismele IPCR gestionate de Consiliu în temeiul Deciziei 2014/415/UE a Consiliului (⁹) în ceea ce priveşte rolul acestuia în impactul crizelor transsectoriale asupra pieţei unice care necesită luarea de decizii legate de planificarea măsurilor de contingenţă şi punerea în aplicare a măsurilor de vigilenţă şi de urgenţă. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismelor IPCR gestionate de Consiliu în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului (¹⁰).

(18)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹¹), inclusiv cadrului său general pentru introducerea temporară sau prelungirea controalelor la frontierele interne şi sistemului de notificare pentru reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne.

(19)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²) privind gestionarea crizelor, astfel cum se prevede la articolele 55-57 din regulamentul respectiv, pus în aplicare prin Decizia (UE) 2019/300 a Comisiei (¹³).

(20)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mecanismului european de pregătire şi răspuns în caz de criză în materie de securitate alimentară. Cu toate acestea, produsele alimentare ar trebui să fie reglementate de dispoziţiile prezentului regulament privind libera circulaţie, inclusiv de cele referitoare la restricţiile privind dreptul la liberă circulaţie. Măsurile privind produsele alimentare pot fi, de asemenea, verificate prin prisma conformităţii acestora cu orice alte dispoziţii relevante din dreptul Uniunii.

(21)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere capacităţii Comisiei de a iniţia consultări sau de a coopera, în numele Uniunii, cu autorităţile competente ale ţărilor din afara Uniunii, în conformitate cu dreptul Uniunii, acordând o atenţie deosebită ţărilor în curs de dezvoltare, în vederea găsirii de soluţii de cooperare pentru a evita perturbările lanţurilor de aprovizionare, în conformitate cu obligaţiile internaţionale. Acest lucru poate presupune, după caz, coordonarea în cadrul forurilor internaţionale relevante.

(22)Una dintre provocările identificate în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a fost lipsa unei reţele pentru asigurarea pregătirii şi a schimbului de informaţii între statele membre, pe de o parte, şi între statele membre şi Comisie, pe de altă parte. Prin urmare, realizarea obiectivelor urmărite de prezentul regulament ar trebui să fie sprijinită de un mecanism de guvernanţă. La nivelul Uniunii, prezentul regulament ar trebui să instituie un Comitet pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de Comisie, pentru a facilita cooperarea, schimbul de informaţii şi punerea în aplicare fără probleme, eficace şi armonizată a prezentului regulament. Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă ar trebui să ofere consiliere şi asistenţă Comisiei cu privire la chestiuni specifice, inclusiv punerea în aplicare consecventă a prezentului regulament, facilitarea cooperării între statele membre şi ar trebui să analizeze şi să discute subiecte relevante legate de crizele iminente sau în desfăşurare.

(23)Comisia ar trebui să prezideze Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi să asigure secretariatul acestuia. Fiecare stat membru ar trebui să numească un reprezentant şi un reprezentant supleant. Preşedintele ar trebui să invite un reprezentant al Parlamentului European în calitate de observator permanent. Pentru a primi consiliere pertinentă cu privire la activităţile Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi pentru a permite participarea corespunzătoare a experţilor, preşedintele ar trebui să poată invita experţi să participe, în calitate de observatori, la lucrările Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi să participe ad-hoc la anumite reuniuni, în cazul în care participarea lor este oportună având în vedere ordinea de zi a reuniunii. În vederea asigurării unui răspuns coerent şi coordonat al Uniunii la diverse crize care ar putea avea un impact asupra funcţionării pieţei interne, preşedintele ar trebui, de asemenea, să invite reprezentanţi ai altor organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile relevante ale Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă. Pentru a promova cooperarea internaţională, preşedintele ar trebui să invite reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai ţărilor din afara Uniunii să participe la reuniunile relevante ale Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, în conformitate cu acordurile bilaterale sau internaţionale corespunzătoare. Preşedintele ar trebui să poată invita observatori să contribuie la discuţii cu expertiza, informaţiile şi cunoştinţele relevante, dar observatorii nu ar trebui să participe la formularea de avize, recomandări sau consiliere ale Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă.

(24)Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă ar trebui să aibă sarcini specifice în contextul cadrului de contingenţă al regimului de vigilenţă pe piaţa internă şi al regimului de urgenţă pe piaţa internă. Printre aceste sarcini se numără schimbul de opinii şi furnizarea de consiliere Comisiei în ceea ce priveşte evaluarea criteriilor care trebuie să fie luate în considerare la activarea diferitelor regimuri, precum şi în ceea ce priveşte evaluarea îndeplinirii condiţiilor prealabile specifice pentru punerea în aplicare a unor măsuri concrete de răspuns. Comisia ar trebui să ţină cont în cea mai mare măsură de avizele, recomandările sau rapoartele adoptate de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă.

(25)În interesul garantării confidenţialităţii informaţiilor primite în temeiul prezentului regulament, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă este încurajat să prevadă în regulamentul său de procedură că membrii şi observatorii săi nu pot să divulge secrete comerciale şi de afaceri şi alte informaţii sensibile şi confidenţiale obţinute sau generate în aplicarea prezentului regulament şi trebuie să respecte obligaţii privind secretul profesional echivalente cu cele aplicabile membrilor personalului Comisiei.

(26)Pentru a asigura o mai mare transparenţă, responsabilitate şi coordonare, în special în perioade de criză, comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să-l poată invita pe preşedintele Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă să se prezinte în faţa comisiei respective. Parlamentul European ar trebui să fie informat cât mai curând posibil cu privire la orice act de punere în aplicare al Consiliului propus sau adoptat. Comisia ar trebui să ia în considerare elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind situaţia de urgenţă şi rezilienţa purtat în temeiul prezentului regulament, inclusiv rezoluţiile corespunzătoare ale Parlamentului European.

(28)Pentru a asigura coordonarea eficace şi schimbul de informaţii în contextul cadrului de contingenţă, precum şi în contextul regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă, statele membre ar trebui să desemneze un birou central de legătură responsabil cu contactul cu biroul de legătură la nivelul Uniunii desemnat de Comisie şi cu birourile centrale de legătură ale altor state membre. Birourile centrale de legătură ar trebui să funcţioneze ca punct focal în ceea ce priveşte contactele cu autorităţile competente relevante din statele membre, compilând informaţii de la autorităţile respective, inclusiv, după caz, autorităţi de la nivel regional şi local. Birourile centrale de legătură ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de coordonare şi schimbul de informaţii. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să desemneze o autoritate care există deja ca birou central de legătură. Aceste birouri de legătură ar trebui să transmită totodată punctelor unice de contact din statele membre toate informaţiile relevante în situaţii de criză, în timp real, dacă este posibil.

(29)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilităţii Comisiei de a evalua oportunitatea impunerii de restricţii la exportul de mărfuri în conformitate cu drepturile şi obligaţiile internaţionale ale Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2015/479 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴).

(30)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere măsurilor luate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁵).

(31)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Directivei (UE) 2022/2557 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁶), care prevede norme minime armonizate pentru a se asigura că serviciile esenţiale pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale sunt furnizate în mod neobstrucţionat pe piaţa internă, pentru a spori rezilienţa entităţilor critice care furnizează astfel de servicii şi pentru a îmbunătăţi cooperarea transfrontalieră dintre autorităţile competente.

(32)Pentru a fi mai bine pregătiţi şi mai rezilienţi în timpul potenţialelor crize viitoare care ar putea avea un impact negativ grav asupra liberei circulaţii a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, sau ar putea cauza perturbări ale lanţurilor de aprovizionare cu bunuri şi servicii de pe piaţa internă, Comisia ar trebui să încurajeze şi să faciliteze elaborarea de protocoale voluntare pentru situaţii de criză de către operatorii economici. Operatorii economici ar trebui să aibă în continuare libertatea de a decide dacă să participe la astfel de protocoale voluntare pentru situaţii de criză. Participarea la astfel de protocoale voluntare pentru situaţii de criză nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă disproporţionată. Protocoalele voluntare pentru situaţii de criză ar trebui să stabilească parametrii specifici ai perturbărilor preconizate, precum şi o alocare a rolurilor specifice ale fiecărui participant, o descriere a mecanismelor de activare a unor astfel de protocoale şi a acţiunilor asociate. Părţile interesate, inclusiv autorităţile statelor membre, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi organizaţiile societăţii civile sau alte organizaţii relevante pot fi, de asemenea, implicate în elaborarea unor astfel de protocoale voluntare pentru situaţii de criză. Pentru a determina parametrii perturbărilor care trebuie luate în considerare, operatorii economici ar trebui să se poată baza pe experienţele lor anterioare în ceea ce priveşte restricţiile privind libera circulaţie şi perturbările lanţului de aprovizionare cauzate de diferite crize.

(34)Ca parte a pregătirii pentru situaţii de criză, prezentul regulament ar trebui să permită anticiparea evenimentelor şi a crizelor pentru care ar fi posibil să se efectueze teste de rezistenţă şi simulări, pe baza analizei continue a sectoarelor de importanţă critică ale economiei pieţei interne şi pe baza muncii continue de analiză prospectivă a Uniunii. În special, Comisia ar trebui să elaboreze scenarii şi parametri în anumite sectoare care să surprindă riscurile specifice asociate unei crize. Pentru a asigura pregătirea pentru situaţii de criză a tuturor actorilor, este necesar să se stabilească norme privind testele de rezistenţă, care ar trebui efectuate cel puţin o dată la doi ani. În acest context, Comisia ar trebui să faciliteze şi să încurajeze elaborarea de strategii de pregătire pentru situaţii de urgenţă, inclusiv strategii pentru comunicarea în situaţii de criză şi schimbul de informaţii cu privire la restricţiile aplicabile în circumstanţe dificile. Identificarea sectoarelor ţintă specifice ar trebui să se bazeze pe instrumentele existente bazate pe indicatori care monitorizează dezvoltarea lanţurilor de aprovizionare în Uniune în vederea identificării potenţialelor dificultăţi, ţinând seama de criterii specifice relevante, cum ar fi fluxurile comerciale, cererea şi oferta, concentrarea ofertei, producţia şi capacităţile de producţie la nivelul Uniunii şi la nivel mondial în diferite etape ale lanţului valoric, precum şi interdependenţele dintre operatorii economici.

(35)Ar trebui să fie posibil să se facă schimb de informaţii referitoare la alertele ad-hoc de avertizare timpurie prin intermediul reţelei create între birourile centrale de legătură ale statelor membre şi biroul de legătură la nivelul Uniunii. Astfel de alerte ad-hoc de avertizare timpurie ar trebui să fie notificate Comisiei în cazul unor incidente semnificative, pentru a permite Uniunii să urmărească mai bine evoluţia unei crize potenţiale, iminente sau în curs, asigurând astfel un nivel mai bun de pregătire în cazul apariţiei sau evoluţiei crizei.

(36)Pentru a ţine seama de natura excepţională şi de posibilele consecinţe profunde asupra funcţionării pieţei interne în timpul regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau al regimului de urgenţă pe piaţa internă, în mod excepţional, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Consiliului pentru activarea regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau al regimului de urgenţă pe piaţa internă în temeiul articolului 291 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Actul de punere în aplicare al Consiliului pentru activarea regimului de vigilenţă pe piaţa internă ar trebui să conţină elemente care sunt intrinsec legate de evaluarea îndeplinirii condiţiilor prealabile care justifică activarea, şi anume o evaluare a impactului potenţial al crizei relevante asupra liberei circulaţii a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, pe piaţa internă şi asupra lanţurilor sale de aprovizionare, o listă a bunurilor şi serviciilor de importanţă critică care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale pe piaţa internă şi măsurile de vigilenţă care trebuie să fie luate. În plus, în cazul în care activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă necesită, de asemenea, adoptarea unei liste a bunurilor relevante în situaţii de criză sau a serviciilor relevante în situaţii de criză, sau a ambelor, lista respectivă ar trebui să fie adoptată în acelaşi timp cu activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă şi, prin urmare, ar trebui să fie legată în mod intrinsec de activarea respectivă. Din acest motiv, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Consiliului pentru adoptarea listei respective de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză şi a oricărei actualizări a acesteia. Ar trebui să fie posibilă extinderea regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau a regimului de urgenţă pe piaţa internă printr-un act de punere în aplicare al Consiliului la propunerea Comisiei. Dacă se dovedeşte că nu este necesar ca niciunul dintre regimuri să fie activ, atunci regimul respectiv ar trebui să fie dezactivat.

(37)Pentru a se asigura că Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă primeşte informaţii adecvate cu privire la o potenţială situaţie de urgenţă pe piaţa internă, este necesar să se prevadă monitorizarea. O astfel de monitorizare ar trebui să vizeze lanţurile de aprovizionare cu bunuri şi servicii de importanţă critică pentru care a fost activat regimul de vigilenţă pe piaţa internă şi libera circulaţie a persoanelor implicate în producţia şi furnizarea unor astfel de bunuri şi servicii. Monitorizarea lanţurilor de aprovizionare cu bunuri şi servicii de importanţă critică ar trebui să fie efectuată de autorităţile competente ale statelor membre pe baza cererilor de furnizare voluntară de informaţii cu privire la factorii care afectează disponibilitatea bunurilor şi a serviciilor selectate de importanţă critică, cum ar fi capacitatea de producţie, disponibilitatea forţei de muncă necesare, stocurile, limitările furnizorilor, posibilităţile de diversificare şi substituire, condiţiile de cerere şi blocajele. Cererea de furnizare voluntară de informaţii în contextul unei astfel de monitorizări ar trebui să fie adresată tuturor actorilor de-a lungul lanţului de aprovizionare relevant cu bunuri şi servicii de importanţă critică şi altor părţi interesate stabilite pe teritoriul statelor membre. Colectarea de informaţii cu privire la perturbările liberei circulaţii de la operatorii economici relevanţi de-a lungul lanţurilor de aprovizionare cu bunuri şi servicii de importanţă critică este deosebit de importantă, deoarece lipsa unei forţe de muncă adecvate este una dintre cauzele predominante ale perturbărilor lanţurilor de aprovizionare. Monitorizarea de către autorităţile statelor membre a perturbărilor liberei circulaţii a persoanelor implicate în producţia şi furnizarea de bunuri şi servicii ar trebui să fie înţeleasă în sens larg, incluzând lucrătorii, prestatorii de servicii, reprezentanţii întreprinderilor şi alte persoane implicate în cercetare, dezvoltare şi introducerea bunurilor pe piaţă. Autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să furnizeze Comisiei şi Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă informaţiile colectate prin intermediul birourilor centrale de legătură. Aceste informaţii ar trebui să-i permită Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă să consilieze Comisia cu privire la necesitatea activării regimului de urgenţă pe piaţa internă.

(38)Pentru măsurile naţionale care nu sunt armonizate în temeiul prezentului regulament şi care afectează, atunci când sunt adoptate şi aplicate ca răspuns la o situaţie de urgenţă pe piaţa internă, libera circulaţie a mărfurilor sau a persoanelor sau libertatea de a presta servicii în timpul situaţiilor de urgenţă pe piaţa internă, statele membre ar trebui să se asigure că astfel de măsuri respectă pe deplin TFUE şi alte dispoziţii ale dreptului Uniunii, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷) şi Directivele 2004/38/CE (¹⁸), 2005/36/CE (¹⁹), 2006/123/CE (²⁰) şi (UE) 2015/1535 (²¹) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Dacă statele membre adoptă astfel de măsuri, acestea ar trebui să fie justificate şi să respecte principiile proporţionalităţii şi nediscriminării în conformitate cu dreptul Uniunii. În plus, în conformitate cu aceste principii, astfel de măsuri nu ar trebui să creeze o sarcină administrativă inutilă, iar statele membre ar trebui să ia toate măsurile posibile pentru a limita orice sarcină administrativă cauzată de măsurile adoptate ca răspuns la o situaţie de urgenţă pe piaţa internă. În plus, orice astfel de măsuri ar trebui să ţină seama în mod adecvat de situaţia regiunilor frontaliere şi a regiunilor ultraperiferice, în special în ceea ce priveşte lucrătorii transfrontalieri. Statele membre ar trebui să elimine măsurile luate pentru a răspunde unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă care restricţionează libera circulaţie de îndată ce acestea nu mai sunt necesare. În general, măsurile naţionale de restricţionare a liberei circulaţii care nu sunt armonizate în temeiul prezentului regulament nu ar mai fi, în principiu, justificate sau proporţionale atunci când regimul de urgenţă pe piaţa internă este dezactivat şi, prin urmare, ar trebui să fie eliminate.

(39)Prezentul regulament nu ar trebui interpretat în sensul că autorizează sau justifică restricţii privind libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor care contravin TFUE sau altor dispoziţii ale dreptului Uniunii. De exemplu, faptul că unele restricţii sunt interzise în mod explicit în timpul unui regim de urgenţă pe piaţa internă nu ar trebui interpretat ca justificând astfel de restricţii în afara regimului respectiv sau ca justificând alte posibile restricţii incompatibile cu dreptul Uniunii care nu sunt interzise în mod explicit de prezentul regulament.

(40)Articolul 21 din TFUE prevede dreptul de liberă circulaţie şi de şedere al cetăţenilor Uniunii pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi a condiţiilor prevăzute de tratate, precum şi a dispoziţiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Condiţiile şi limitările detaliate în ceea ce priveşte acest drept sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE. Directiva respectivă stabileşte principiile generale aplicabile limitărilor respective şi motivele care pot fi invocate pentru a justifica astfel de măsuri. Aceste motive ţin de ordinea publică, de siguranţa publică sau de sănătatea publică. În acest context, restricţiile privind libertatea de circulaţie pot fi justificate dacă sunt proporţionale şi nediscriminatorii. Prezentul regulament nu are scopul de a prevedea motive suplimentare pentru limitarea dreptului la liberă circulaţie a persoanelor în afara celor prevăzute în capitolul VI din Directiva 2004/38/CE.

(42)Articolul 45 din TFUE prevede dreptul la libera circulaţie a lucrătorilor, sub rezerva limitărilor şi a condiţiilor prevăzute de tratate şi a dispoziţiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Articolul 46 din TFUE constituie temeiul juridic pentru adoptarea măsurilor necesare în vederea realizării liberei circulaţii a lucrătorilor, astfel cum este definită la articolul 45 din TFUE. Prezentul regulament conţine dispoziţii care completează măsurile existente, pentru a întări şi mai mult libera circulaţie a persoanelor, a mări transparenţa şi a oferi asistenţă administrativă pe perioada situaţiilor de urgenţă pe piaţa internă. Printre aceste măsuri se numără înfiinţarea şi punerea la dispoziţie a unor puncte unice de contact pentru lucrători şi reprezentanţii acestora în statele membre şi la nivelul Uniunii pe perioada regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă în conformitate cu prezentul regulament.

(47)Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să le permită resortisanţilor şi rezidenţilor lor să se întoarcă pe teritoriul lor în timpul situaţiilor de urgenţă de pe piaţa internă. Pentru a facilita astfel de călătorii, alte state membre ar trebui să le permită acestor resortisanţi şi rezidenţi să iasă de pe teritoriul lor pentru a călători în statul membru de cetăţenie sau de reşedinţă sau să tranziteze teritoriul lor pentru a ajunge în statul membru de cetăţenie sau de reşedinţă.

(48)Restricţiile privind libera circulaţie, inclusiv sub formă de cerinţe şi proceduri administrative, cum ar fi procedurile de declarare, înregistrare sau autorizare, sunt interzise, cu excepţia cazului în care acestea respectă dreptul Uniunii. Atunci când au fost adoptate cerinţe şi proceduri administrative justificate şi proporţionale în conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre ar trebui, în timpul unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă, să acorde prioritate facilitării respectării acestor cerinţe şi prelucrării unor astfel de proceduri pentru persoanele implicate în producţia sau furnizarea de bunuri relevante în situaţii de criză sau de servicii relevante în situaţii de criză. În acest scop şi atunci când acest lucru este necesar pentru a facilita libera circulaţie a unor astfel de furnizori sau a anumitor categorii de furnizori, Comisia ar trebui să instituie mecanisme, inclusiv instrumente şi modele digitale.

(49)Prezentul regulament stabileşte obligaţii în vederea asigurării transparenţei în ceea ce priveşte măsurile naţionale adoptate în timpul unui regim de urgenţă pe piaţa internă care restricţionează dreptul la libera circulaţie a persoanelor. Orice astfel de restricţii ar trebui să respecte dreptul Uniunii, în special Directiva 2004/38/CE. Aceste obligaţii nu ar trebui să aducă atingere niciunei obligaţii existente de informare sau de notificare care continuă să se aplice. Libera circulaţie a persoanelor este de o importanţă capitală pentru buna funcţionare a pieţei interne. Experienţa dobândită în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 arată că restricţionarea acestui drept la liberă circulaţie poate avea efecte de propagare asupra tuturor celorlalte libertăţi fundamentale. Lipsa de informaţii cu privire la restricţiile legate de criză privind libera circulaţie a persoanelor poate cauza dificultăţi suplimentare cetăţenilor şi operatorilor economici din Uniune în gestionarea activităţilor lor în timpul unei crize. În prezent, nu există un sistem de transparenţă aplicabil care să ofere cetăţenilor şi operatorilor economici din Uniune informaţii în legătură cu restricţiile privind libera circulaţie a persoanelor. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei şi celorlalte state membre textul dispoziţiilor legislative sau de reglementare naţionale care introduc restricţii privind exercitarea dreptului la liberă circulaţie al persoanelor ca răspuns la o criză, precum şi modificările acestora, fără întârziere după adoptarea lor. Textul respectiv ar trebui să fie însoţit de motivele care stau la baza acestor măsuri, inclusiv de motivele care demonstrează că măsurile sunt justificate şi proporţionale, precum şi de orice date ştiinţifice sau de altă natură care stau la baza adoptării lor, de domeniul de aplicare al acestor măsuri, de datele adoptării şi aplicării şi durata măsurilor respective. Pentru a se asigura că cetăţenii Uniunii şi operatorii economici pot obţine informaţii fiabile legate de restricţiile privind libera circulaţie, statele membre ar trebui să furnizeze publicului informaţii clare, cuprinzătoare şi în timp util care să explice astfel de măsuri, în special domeniul de aplicare, data adoptării şi aplicării şi durata acestora, cât mai curând posibil. Informaţiile respective ar trebui să fie furnizate şi Comisiei. Pe această bază, Comisia ar trebui să publice informaţiile relevante pe un site web dedicat, disponibil în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii.

(50)Pentru a se asigura că măsurile specifice privind situaţiile de urgenţă de pe piaţa internă prevăzute în prezentul regulament sunt utilizate numai în cazul în care acest lucru este indispensabil pentru a răspunde unei anumite situaţii de urgenţă pe piaţa internă, aceste măsuri ar trebui să necesite activarea prin intermediul unor acte de punere în aplicare ale Comisiei, care să indice motivele acestei activări şi bunurile relevante în situaţii de criză sau serviciile relevante în situaţii de criză cărora li se aplică măsurile.

(51)În plus, pentru a asigura proporţionalitatea actelor de punere în aplicare respective şi respectarea corespunzătoare a rolului operatorilor economici în gestionarea crizelor, Comisia ar trebui să recurgă la activarea măsurilor de răspuns în situaţii de urgenţă numai după activarea unui regim de urgenţă pe piaţa internă de către Consiliu şi în cazul în care operatorii economici nu sunt în măsură să ofere o soluţie în mod voluntar şi într-un termen rezonabil (denumită în continuare "activarea dublă"). Necesitatea activării măsurilor de răspuns în situaţii de urgenţă pe piaţa internă ar trebui să fie justificată în fiecare astfel de act de punere în aplicare şi în legătură cu toate aspectele specifice ale unei crize.

(52)Pentru a permite evaluări precise ale gradului în care introducerea unor măsuri specifice de răspuns în situaţii de urgenţă pe piaţa internă ar permite reducerea deficitelor grave de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză sau a ameninţării iminente de producere a acestora într-o situaţie de urgenţă pe piaţa internă, Comisia ar trebui să poată solicita informaţii de la operatorii economici relevanţi din lanţurile de aprovizionare cu bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză. Astfel de solicitări de informaţii ar trebui, după caz, să vizeze: capacităţile de producţie şi stocurile de bunuri relevante în situaţii de criză în instalaţiile de producţie situate atât în Uniune, cât şi în ţările din afara Uniunii în care operatorii economici respectivi îşi desfăşoară activitatea, cu care au contracte sau de la care achiziţionează produse; calendarul sau o estimare a producţiei preconizate pentru următoarele trei luni pentru fiecare instalaţie de producţie situată în Uniune şi în ţările din afara Uniunii în care operatorii economici respectivi îşi desfăşoară activitatea sau cu care au contracte; şi detalii privind orice perturbări sau deficite relevante ale lanţurilor de aprovizionare. Pentru a asigura implicarea deplină a statului membru în care operatorul economic îşi are instalaţia de producţie, Comisia ar trebui să transmită fără întârziere o copie a cererii de informaţii statului membru respectiv şi, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv solicită acest lucru, Comisia ar trebui să comunice statului membru respectiv, prin mijloace securizate, informaţiile pe care le-a obţinut.

(53)Cererile de informaţii adresate operatorilor economici ar trebui să fie utilizate de Comisie numai în cazul în care informaţiile necesare pentru a răspunde în mod adecvat situaţiei de urgenţă pe piaţa internă, cum ar fi informaţiile necesare pentru achiziţii publice de către Comisie în numele sau în contul statelor membre sau estimarea capacităţilor de producţie ale producătorilor de bunuri relevante în situaţii de criză ale căror lanţuri de aprovizionare au fost perturbate, nu sunt încă la dispoziţia Comisiei şi nu pot fi obţinute din surse aflate la dispoziţia publicului sau din informaţiile furnizate în mod voluntar. Atunci când formulează o cerere de informaţii prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să se asigure că beneficiul pentru interesul public prevalează asupra posibilelor inconveniente pe care operatorii economici în cauză le pot suporta. Comisia ar trebui să ia în considerare sarcina pe care o astfel de solicitare de informaţii ar putea să o reprezinte, în special pentru microîntreprinderi şi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), şi ar trebui să stabilească termenul de răspuns în consecinţă. Atunci când prelucrarea unei cereri de informaţii de către un operator economic are potenţialul de a-i perturba în mod semnificativ operaţiunile, operatorului economic respectiv ar trebui să i se permită să refuze furnizarea informaţiilor solicitate. Operatorul economic ar trebui să fie obligat să furnizeze Comisiei motivele refuzului de a oferi informaţiile solicitate. Astfel de motive ar trebui să includă, în special, riscul răspunderii pentru încălcarea obligaţiilor contractuale de nedivulgare bazate pe contracte reglementate de legislaţia unei ţări din afara Uniunii sau riscul de a divulga informaţii referitoare la securitatea naţională în cazul bunurilor cu posibile utilizări în contextul securităţii naţionale, care ar putea include rezerve naţionale.

(54)Termenul maxim pentru ca un operator economic să răspundă la o solicitare de informaţii ar trebui să fie de 20 de zile lucrătoare. Termenul individual specific ar trebui să fie stabilit de la caz la caz şi ar putea, în anumite circumstanţe, să fie mai scurt. Operatorului economic ar trebui să i se permită să solicite o singură prelungire a termenului care, sub rezerva acordului explicit al Comisiei, ar putea duce la prelungirea termenul general la peste 20 de zile lucrătoare. Ar trebui să se prevadă ca orice cerere de prelungire a termenului de către operatorul economic să fie prezentată Comisiei în conformitate cu modalităţile de comunicare specificate în decizia individuală. De asemenea, ar trebui să se prevadă că, până la răspunsul Comisiei la cererea de prelungire, termenul iniţial este considerat pe deplin aplicabil.

(55)Activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă, atunci când este necesar, ar trebui, de asemenea, să permită să se declanşeze aplicarea anumitor proceduri de răspuns în situaţii de criză care să introducă ajustări ale normelor care reglementează proiectarea, fabricarea, evaluarea conformităţii şi introducerea pe piaţă a mărfurilor care fac obiectul normelor armonizate ale Uniunii, precum şi ale anumitor norme care reglementează mărfurile care fac obiectul cadrului general al Uniunii privind siguranţa produselor. Procedurile de răspuns respective în situaţii de criză ar trebui să permită introducerea rapidă pe piaţă, în situaţii de urgenţă, a produselor desemnate drept bunuri relevante în situaţii de criză. În cazul produselor armonizate, organismele de evaluare a conformităţii ar trebui să evalueze cu prioritate conformitatea bunurilor relevante în situaţii de criză faţă de orice alte cereri în curs pentru alte produse. În cazurile în care există întârzieri nejustificate în procedurile de evaluare a conformităţii bunurilor relevante în situaţii de criză, autorităţile competente din statele membre ar trebui să poată emite autorizaţii de introducere pe piaţa respectivă a unor astfel de bunuri care nu au făcut obiectul procedurilor aplicabile de evaluare a conformităţii, cu condiţia să se respecte cerinţele aplicabile privind siguranţa. Astfel de autorizaţii ar trebui să fie valabile numai pe teritoriul statului membru emitent până la extinderea valabilităţii lor la teritoriul Uniunii prin intermediul unui act de punere în aplicare al Comisiei. Valabilitatea unor astfel de autorizaţii care derogă de la procedurile de evaluare a conformităţii ar trebui să fie limitată la durata regimului de urgenţă pe piaţa internă. În plus, pentru a facilita creşterea ofertei de bunuri armonizate şi nearmonizate relevante în situaţii de criză, ar trebui să fie introduse anumite flexibilităţi în ceea ce priveşte mecanismele prezumţiei de conformitate şi, respectiv, ale prezumţiei de conformitate cu cerinţa generală privind siguranţa. În contextul unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă, producătorii de bunuri relevante în situaţii de criză ar trebui să se poată baza, de asemenea, pe standarde naţionale şi internaţionale care oferă un nivel de protecţie echivalent cu standardele europene ale căror trimiteri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Numai în ceea ce priveşte bunurile armonizate relevante pentru situaţii de criză, în cazurile în care nu există standarde europene armonizate sau respectarea lor devine excesiv de dificilă din cauza perturbărilor de pe piaţa internă, Comisia ar trebui să poată emite specificaţii comune care oferă o prezumţie de conformitate pentru a pune la dispoziţia producătorilor soluţii tehnice gata de utilizare.

(56)Introducerea acestor ajustări relevante în situaţii de criză ale normelor sectoriale relevante ale Uniunii presupune ajustări specifice ale următoarelor 16 acte: Directivele 2000/14/CE (²²), 2006/42/CE (²³), 2010/35/UE (²⁴), 2014/29/UE (²⁵), 2014/30/UE (²⁶), 2014/33/UE (²⁷), 2014/34/UE (²⁸), 2014/35/UE (²⁹), 2014/53/UE (³⁰) şi 2014/68/UE (³¹) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentele (UE) 2016/424 (³²), (UE) 2016/425 (³³), (UE) 2016/426 (³⁴), (UE) nr. 305/2011 (³⁵), (UE) 2023/988 (³⁶) şi (UE) 2023/1230 (³⁷) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Modificările care stabilesc proceduri de urgenţă în fiecare dintre actele respective ar trebui să devină aplicabile numai atunci când sunt activate în mod specific. Activarea procedurilor de urgenţă în temeiul fiecărui act în parte ar trebui să fie condiţionată de activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă şi ar trebui să se limiteze la produsele desemnate ca bunuri relevante în situaţii de criză şi limitată în timp la durata regimului de urgenţă pe piaţa internă.

(57)În cazurile în care există riscuri substanţiale privind funcţionarea pieţei interne sau în cazul unor deficite grave şi persistente sau al unei cereri excepţional de mari de bunuri relevante în situaţii de criză, măsurile adoptate la nivelul Uniunii cu scopul de a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situaţii de criză, cum ar fi cererile prioritare, se pot dovedi indispensabile pentru asigurarea bunei funcţionări a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare.

(58)Ca instrument de ultimă instanţă pentru a asigura menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale pe piaţa internă în cazul în care producţia sau furnizarea anumitor bunuri relevante în situaţii de criză nu a putut fi realizată prin alte măsuri, Comisia ar trebui să poată adresa cereri operatorilor economici stabiliţi în Uniune de a produce sau de a furniza anumite bunuri relevante în situaţii de criză. Atunci când emite o cerere, Comisia ar trebui să ţină seama de posibilul impact negativ asupra concurenţei pe piaţa internă şi de riscul de exacerbare a denaturărilor pieţei. În plus, alegerea destinatarilor şi a beneficiarilor cererilor nu ar trebui să fie discriminatorie.

(59)Cererea prioritară ar trebui să se bazeze pe date obiective, factuale, măsurabile şi justificate. Astfel de cereri ar trebui să ţină seama de interesele legitime ale operatorilor economici şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie. Cererea prioritară ar trebui să specifice în mod clar că alegerea de a accepta sau de a refuza cererea rămâne în întregime la latitudinea operatorului economic. În cazul în care operatorul economic alege să refuze cererea prioritară, operatorul economic este, de asemenea, liber să decidă dacă să furnizeze un refuz explicit şi dacă să ofere o justificare atunci când informează Comisia cu privire la refuzul său.

(60)Atunci când este acceptată, obligaţia de a da curs cererii prioritare ar trebui să prevaleze asupra oricărei obligaţii de executare în temeiul dreptului privat sau public. Fiecare cerere prioritară ar trebui efectuată la un preţ echitabil şi rezonabil. Calculul unui astfel de preţ ar trebui să fie posibil pe baza preţurilor medii de piaţă din ultimii ani, sub rezerva motivelor pentru orice creştere sau scădere, de exemplu luând în considerare inflaţia sau costurile de producţie. Având în vedere importanţa de a asigura bunuri relevante în situaţii de criză, care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale pe piaţa internă, respectarea obligaţiei de a da curs unei cereri prioritare nu ar trebui să implice răspunderea faţă de terţi pentru daunele care pot rezulta din orice încălcare a obligaţiilor contractuale reglementate de legislaţia unui stat membru, în măsura în care încălcarea obligaţiilor contractuale a fost necesară pentru respectarea priorităţii mandatate. Operatorilor economici care ar putea intra în domeniul de aplicare al unei cereri prioritare ar trebui să li se permită să prevadă, în condiţiile contractelor lor comerciale, posibilele consecinţe ale unei cereri prioritare. Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii, răspunderea pentru produsele cu defect, prevăzută în Directiva 85/374/CEE a Consiliului (³⁸), nu ar trebui să fie afectată de această exonerare de răspundere.

(61)În cazul în care operatorul economic a acceptat în mod expres o cerere prioritară şi Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în urma unei astfel de acceptări, operatorul economic ar trebui să respecte toate condiţiile actului de punere în aplicare respectiv. Nerespectarea de către operatorul economic a condiţiilor prevăzute în actul de punere în aplicare ar trebui să conducă la pierderea beneficiului unei exonerări de răspundere contractuală. În cazul în care neconformitatea este intenţionată sau imputabilă unei neglijenţe grave, operatorului economic i se poate impune, de asemenea, o amendă, sub rezerva principiului proporţionalităţii. Nu ar trebui să fie posibil să li se impună amenzi operatorilor economici care nu au acceptat în mod expres o cerere prioritară.

(62)În cazul în care Comisia este informată de unul sau mai multe state membre cu privire la un deficit de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză sau cu privire la un risc de deficit de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre să ia măsuri menite să asigure creşterea rapidă a disponibilităţii bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză. Comisia ar trebui să ia în considerare impactul măsurilor avute în vedere asupra operatorilor economici în cauză. Aceste recomandări pot include măsuri menite să faciliteze extinderea, reafectarea sau instituirea de noi capacităţi de producţie pentru bunurile relevante în situaţii de criză sau de noi capacităţi legate de serviciile relevante în situaţii de criză, precum şi măsuri menite să accelereze procedurile relevante şi aplicabile în materie de aprobare, autorizare şi înregistrare.

(63)În cazul în care Comisia este informată de unul sau mai multe state membre cu privire la deficitele de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză, Comisia ar trebui să transmită informaţiile respective tuturor autorităţilor competente ale statelor membre şi să raţionalizeze coordonarea răspunsului. În plus, pentru a asigura disponibilitatea anumitor bunuri în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză pe durata unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă şi pentru a pune capăt situaţiei de urgenţă pe piaţa internă, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre să distribuie bunurile sau serviciile respective, ţinând seama în mod corespunzător de principiile solidarităţii, necesităţii şi proporţionalităţii. Comisia ar trebui să contribuie la coordonarea distribuţiei respective.

(64)În plus faţă de posibilitatea de achiziţii publice comune de către Comisie împreună cu unul sau mai multe state membre şi astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁹) (denumit în continuare "Regulamentul financiar"), unul sau mai multe state membre ar trebui, de asemenea, să poată solicita Comisiei să lanseze o achiziţie publică în numele lor sau în contul lor pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii de importanţă critică sau de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză, pentru a valorifica puterea de cumpărare şi poziţia de negociere a Comisiei pe perioada regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau a regimului de urgenţă pe piaţa internă. O astfel de achiziţie ar trebui să acopere achiziţionarea de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, prin intermediul unui contract, a unor lucrări, bunuri sau servicii relevante în situaţii de criză şi achiziţionarea sau închirierea de terenuri, clădiri sau alte bunuri imobile de la operatorii economici aleşi de autoritatea contractantă sau entitatea contractantă respectivă pentru a răspunde la criză. Comisia ar trebui să fie în măsură să desfăşoare procedura de achiziţii relevante în numele statelor membre sau în contul acestora, pe baza unui acord între părţi, sau să acţioneze în calitate de comerciant angro, prin cumpărarea, stocarea şi revânzarea de bunuri şi servicii sau prin donarea de bunuri şi servicii, inclusiv prin închirieri de terenuri, clădiri sau alte bunuri imobile, statelor membre participante sau organizaţiilor partenere pe care le-a selectat.

(65)În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a devenit clar că Comisia ar trebui să fie în măsură să achiziţioneze bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză împreună cu state membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) şi cu ţări din afara Uniunii, cum ar fi microstatele europene. Orice proceduri de achiziţii publice comune lansate pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză sau de bunuri şi servicii de importanţă critică nu ar trebui să afecteze în mod negativ funcţionarea pieţei interne şi nu ar trebui să constituie o discriminare sau o restricţie a comerţului şi nici nu ar trebui să provoace denaturarea concurenţei sau să aibă vreun impact financiar direct asupra bugetului ţărilor care nu participă la procedura comună de achiziţii publice. De asemenea, este esenţial să se asigure că statele membre îşi coordonează acţiunile cu sprijinul Comisiei şi al Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă înainte de a lansa proceduri de achiziţii publice de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză. În timpul fazei de contingenţă, statele membre ar trebui să instituie un sistem care să permită identificarea autorităţilor contractante şi a entităţilor contractante care fac obiectul Directivelor 2014/24/UE (⁴⁰) şi 2014/25/UE (⁴¹) ale Parlamentului European şi ale Consiliului care achiziţionează bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză în timpul situaţiilor de urgenţă. Statele membre ar trebui să se poată baza pe birourile centrale de legătură pentru colectarea şi transmiterea de informaţii privind achiziţiile publice în curs şi preconizate de către autorităţile contractante şi entităţile contractante de pe teritoriul lor în scopul respectării clauzei de coordonare în temeiul prezentului regulament.

(66)Acordul care reglementează achiziţiile efectuate de Comisie în numele sau în contul unuia sau mai multor state membre sau achiziţiile publice comune între Comisie şi unul sau mai multe state membre ar trebui, după caz, să prevadă o clauză de exclusivitate, în temeiul căreia statele membre participante se angajează să nu achiziţioneze bunurile relevante în situaţii de criză sau serviciile relevante în situaţii de criză în cauză prin alte canale şi să nu desfăşoare negocieri paralele. În cazul în care se prevede o astfel de clauză de exclusivitate, aceasta ar trebui să stipuleze că, în cazul în care statele membre au nevoi suplimentare în materie de achiziţii publice şi o astfel de achiziţie nu subminează achiziţiile publice comune în curs în numele sau în contul statelor membre, conform evaluării Comisiei, este posibil ca statele membre participante să îşi lanseze propria procedură de achiziţii. În scopul achiziţiilor publice comune, statele membre AELS şi ţările candidate pentru aderarea la Uniune, precum şi Principatul Andorra, Principatul Monaco, Republica San Marino şi Statul Cetăţii Vaticanului ar trebui considerate state membre participante în cazul în care decid să participe la achiziţiile publice comune. Scopul clauzei de exclusivitate este de a se asigura că achiziţiile publice comune în curs în numele sau în contul statelor membre nu sunt subminate. Achiziţiile publice de minimis nu afectează astfel de achiziţii şi, prin urmare, autorităţilor contractante şi entităţilor contractante ale statelor membre ar trebui să li se permită să lanseze o procedură de achiziţii care se situează sub pragurile prevăzute de Directivele 2014/24/UE şi 2014/25/UE. În plus, având în vedere că achiziţiile de la un operator economic care nu participă la licitaţia în curs nu subminează achiziţia în curs, clauza de exclusivitate prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acelui tip de achiziţie. În cazul în care un stat membru decide să participe la achiziţii publice comune sau la achiziţii publice în numele sau în contul statelor membre pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză, acesta ar trebui să poată utiliza birourile centrale de legătură prevăzute în prezentul regulament pentru a informa toate autorităţile contractante şi entităţile contractante de pe teritoriul său cu privire la achiziţia în curs care declanşează aplicarea clauzei de exclusivitate.

(67)Transparenţa este un principiu fundamental pentru succesul achiziţiilor publice, care îmbunătăţeşte concurenţa, măreşte eficienţa şi creează condiţii de concurenţă echitabile. Parlamentul European ar trebui să fie informat în legătură cu procedurile de achiziţii publice comune în temeiul prezentului regulament şi, la cerere, să i se acorde acces la contractele încheiate prin aceste proceduri, sub rezerva unei protecţii adecvate a secretului şi a protecţiei oricăror date cu caracter personal, a securităţii naţionale a statelor membre şi a informaţiilor comerciale sensibile, inclusiv a secretelor comerciale.

(68)Este necesar să se ofere deţinătorilor de informaţii garanţii cu privire la faptul că informaţiile pe care le-au furnizat ca urmare a aplicării prezentului regulament sunt prelucrate şi utilizate cu respectarea principiilor necesităţii şi proporţionalităţii. Informaţiile primite prin intermediul monitorizării, al cererilor de informaţii şi al cererilor prioritare ar trebui, prin urmare, să fie utilizate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii şi de personalul acestora, de autorităţile statelor membre şi de personalul acestora sau de orice persoană, inclusiv de membrii şi observatorii Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, numai în scopul pentru care respectivele informaţii au fost solicitate.

(69)Având în vedere că Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă acţionează în calitate de organism consultativ al Comisiei, acesta ar trebui să respecte principiile, standardele şi normele Comisiei privind protecţia informaţiilor clasificate şi a informaţiilor sensibile neclasificate, inclusiv, printre altele, dispoziţiile privind prelucrarea şi stocarea acestor informaţii, astfel cum se prevede în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (⁴²) şi (UE, Euratom) 2015/444 (⁴³) ale Comisiei. Membrii personalului Comisiei şi al altor instituţii şi organe ale Uniunii care au acces la informaţii clasificate şi la informaţii sensibile neclasificate legate de activitatea Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă ar trebui să respecte cerinţele de confidenţialitate prevăzute la articolul 339 din TFUE, chiar şi după încetarea atribuţiilor lor.

(70)În cazul în care activităţile care urmează să fie desfăşurate în temeiul prezentului regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal, prelucrarea respectivă ar trebui să respecte legislaţia relevantă a Uniunii privind protecţia datelor cu caracter personal, şi anume Regulamentele (UE) 2016/679 (⁴⁴) şi (UE) 2018/1725 (⁴⁵) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(71)Trebuie să fie stabilite norme pentru instrumentele digitale pentru a preîntâmpina posibile situaţii de urgenţă viitoare în mod prompt şi eficient pentru a garanta funcţionarea continuă a pieţei interne, libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor în perioade de criză şi disponibilitatea bunurilor şi a serviciilor relevante în situaţii de criză pentru cetăţeni, întreprinderi şi autorităţi publice. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să stabilească norme pentru instrumentele digitale care să asigure că se acordă prioritate procedurilor de autorizare, înregistrare sau declarare şi sunt accelerate, pentru a facilita libera circulaţie a persoanelor şi transmiterea şi schimbul securizat de informaţii. Comisia şi statele membre ar trebui să îşi reutilizeze sau să îşi extindă, în măsura posibilului, instrumentele digitale existente. În cazul în care acest lucru nu este posibil, Comisia şi statele membre ar trebui să instituie, dacă este necesar şi justificat, noi instrumente digitale. Comisia ar trebui să stabilească aspectele tehnice ale unor astfel de instrumente sau infrastructuri prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

(72)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte specificaţiile cadrului de contingenţă privind pregătirea, cooperarea, schimbul de informaţii şi comunicarea în situaţii de criză pentru regimurile de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă. În plus, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte posibilitatea de a adopta măsuri de atenuare, şi anume acorduri administrative, instrumente şi modele digitale, facilitând libera circulaţie a persoanelor. De asemenea, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte activarea unor măsuri specifice de răspuns în caz de urgenţă în momentul unui regim de urgenţă pe piaţa internă, pentru a permite un răspuns rapid şi coordonat. În plus, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea aspectelor tehnice ale instrumentelor digitale specifice care sprijină obiectivele prezentului regulament. Competenţele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁶).

(74)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"). În special, acesta respectă dreptul la viaţă privată al operatorilor economici, consacrat la articolul 7 din Cartă, dreptul la protecţia datelor prevăzut la articolul 8 din Cartă, libertatea de a desfăşura o activitate comercială şi libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din Cartă, dreptul de proprietate, protejat prin articolul 17 din Cartă, dreptul de negociere şi de acţiune colectivă protejat de articolul 28 din Cartă, precum şi dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Cartă.

(76)Prezentul regulament nu ar trebui interpretat ca afectând dreptul la protecţia mediului, dreptul la negociere colectivă şi dreptul de a întreprinde acţiuni colective în conformitate cu Carta, inclusiv dreptul lucrătorilor şi al angajatorilor de a întreprinde acţiuni colective pentru a-şi apăra interesele, inclusiv la grevă, şi dreptul sau libertatea de a intra în grevă sau de a întreprinde alte acţiuni care intră sub incidenţa sistemelor specifice de relaţii de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale.

(77)Alte acte juridice ale Uniunii, cum ar fi cele care prevăd obligaţia operatorilor economici de a pune date la dispoziţia organismelor din sectorul public, nu aduc atingere prezentului regulament. Prin urmare, în cazul în care alte acte juridice ale Uniunii conţin, de asemenea, dispoziţii privind cererile de informaţii din partea Comisiei care au acelaşi scop ca cele prevăzute în prezentul regulament, după activarea regimului de urgenţă pe piaţa internă de către Consiliu, ar trebui să se aplice numai dispoziţiile relevante din prezentul regulament referitoare la cererile de informaţii.

(80)Comisia ar trebui să evalueze periodic funcţionarea şi eficacitatea prezentului regulament şi să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului, care să includă o evaluare privind activitatea Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, teste de rezistenţă, protocoale pentru cursurile de formare şi situaţiile de criză, criterii pentru activarea regimurilor de vigilenţă pe piaţa internă şi de urgenţă pe piaţa internă, precum şi utilizarea instrumentelor digitale. În plus, rapoartele respective ar trebui să fie prezentate în termen de patru luni de la dezactivarea regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau a regimului de urgenţă pe piaţa internă, după caz. Rapoartele respective at trebui să includă o evaluare a măsurilor puse în aplicare în temeiul prezentului regulament în legătură cu criza care a determinat activarea regimului respectiv, în special cu privire la eficacitatea măsurilor în cauză. În rapoartele respective s-ar putea sugera eventuale îmbunătăţiri, dacă acestea sunt necesare, iar rapoartele pot fi însoţite, după caz, de propuneri legislative corespunzătoare.

(81)Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului (⁴⁷) prevede un mecanism pentru discuţii bilaterale şi notificări privind obstacolele în calea funcţionării pieţei interne. Pentru a se evita dublarea normelor în cazul în care este activat regimul de urgenţă pe piaţa internă, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecinţă. Regulamentul (CE) nr. 2679/98 nu ar trebui să afecteze în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute la nivelul Uniunii şi în statele membre, inclusiv dreptul sau libertatea de a face grevă sau de a întreprinde alte acţiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale. De asemenea, nu trebuie să fie afectat nici dreptul de a negocia, de a încheia contracte colective sau de a desfăşura acţiuni colective, în conformitate cu dreptul sau practicile interne.

(82)Întrucât obiectivul prezentului regulament, şi anume asigurarea funcţionării fără probleme şi neîntrerupte a pieţei interne prin instituirea unor măsuri de contingenţă, de vigilenţă şi de urgenţă în întreaga piaţă internă pentru a facilita coordonarea măsurilor de răspuns în caz de criză, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

CAPITOLUL I:Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1: Obiect şi obiective

(2)Cadrul menţionat la alineatul (1) urmăreşte următoarele obiective:

(3)Prezentul regulament stabileşte, îndeosebi, următoarele:

Art. 2: Domeniul de aplicare

(2)Prezentul regulament nu se aplică:

e)produselor energetice, în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului (⁵⁰), electricităţii, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (2) din directiva respectivă şi altor produse menţionate la articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă;

f)serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, de asigurări şi reasigurări, pensii ocupaţionale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investiţii, plăţi şi consultanţă de investiţii, inclusiv serviciilor şi activităţilor enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵¹), precum şi activităţilor de decontare şi compensare şi serviciilor de consultanţă, intermediere şi altor servicii financiare auxiliare;

(4)Prezentul regulament nu aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii care stabilesc norme specifice privind răspunsul în situaţii de criză sau gestionarea crizelor, cum ar fi:

(7)Prezentul regulament nu aduce atingere exercitării drepturilor fundamentale, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta"). Îndeosebi, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului la grevă sau dreptului de a întreprinde alte acţiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale. De asemenea, acesta nu aduce atingere nici dreptului de a negocia, de a încheia şi de a pune în execuţie contracte colective sau de a desfăşura acţiuni colective, în conformitate cu dreptul intern şi practicile naţionale.

Art. 3: Definiţii

5."bunuri de importanţă critică" sau "servicii de importanţă critică", denumite împreună "bunuri şi servicii de importanţă critică", înseamnă bunurile sau serviciile care nu pot fi înlocuite ori diversificate sau care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale, astfel încât să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare în sectoarele de importanţă critică, şi care sunt enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat de Consiliu în temeiul articolului 14 alineatul (1);

6."bunuri relevante în situaţii de criză" sau "servicii relevante în situaţii de criză", denumite împreună "bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză", înseamnă bunurile sau serviciile care nu pot fi înlocuite ori diversificate sau care sunt indispensabile pentru menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale, astfel încât să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi a lanţurilor sale de aprovizionare, care sunt considerate esenţiale pentru a răspunde la o criză şi care sunt enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat de Consiliu în temeiul articolului 18 alineatul (4);

CAPITOLUL II:Guvernanţa

Art. 4: Comitetul pentru situaţiile de urgenţă de pe piaţa internă şi pentru rezilienţa pieţei interne

(5)Preşedintele poate invita experţi, care au cunoştinţe de specialitate, să participe, în calitate de observatori, la lucrările Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi să participe ad-hoc la anumite reuniuni, în cazul în care participarea lor este oportună având în vedere ordinea de zi a reuniunii. Printre aceşti experţi se pot număra reprezentanţi ai operatorilor economici, ai organizaţiilor părţilor interesate şi ai partenerilor sociali.

Art. 5: Sarcinile Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă

(1)În scopul planificării măsurilor de contingenţă pe piaţa internă în temeiul articolelor 9-13, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asistă şi consiliază Comisia în ceea ce priveşte următoarele sarcini:

(2)În scopul regimului de vigilenţă pe piaţa internă menţionat la articolul 14, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asistă şi consiliază Comisia la îndeplinirea următoarelor sarcini:

(3)În scopul regimului de urgenţă pe piaţa internă astfel cum se menţionează la articolul 18, Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asistă şi consiliază Comisia la îndeplinirea următoarelor sarcini:

(4)Comisia asigură participarea la lucrările Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă a tuturor organismelor la nivelul Uniunii care sunt relevante pentru criza respectivă. Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă cooperează şi se coordonează îndeaproape, după caz, cu alte organisme relevante în situaţii de criză de la nivelul Uniunii şi cu Comitetul european pentru materii prime critice instituit prin Regulamentul (UE) 2024/1252. Comisia asigură coordonarea cu măsurile puse în aplicare prin intermediul altor mecanisme ale Uniunii, cum ar fi mecanismul de protecţie civilă al Uniunii (UCPM), IPCR, cadrul UE de securitate sanitară şi cadrul UE pentru materiile prime critice. Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă asigură schimbul de informaţii cu Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă din cadrul UCPM şi cu capacitatea de sprijin pentru conştientizarea şi analiza integrată a situaţiei din cadrul IPCR.

Art. 6: Dialogul privind situaţia de urgenţă şi rezilienţa

(1)Pentru a consolida dialogul dintre instituţiile Uniunii şi pentru a asigura o mai mare transparenţă, responsabilitate şi coordonare, comisia competentă a Parlamentului European poate invita Comisia, în calitatea acesteia de preşedinte al Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, să se prezinte în faţa comisiei respective pentru a comunica informaţii cu privire la toate aspectele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, îndeosebi după fiecare reuniune a Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi după fiecare dezactivare a regimurilor de vigilenţă sau de urgenţă pe piaţa internă.

Art. 7: Platforma pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă

(1)Comisia instituie o platformă a părţilor interesate pentru a facilita dialogul sectorial şi parteneriatele sectoriale, reunind principalele părţi interesate, şi anume reprezentanţi ai operatorilor economici, ai partenerilor sociali, ai cercetătorilor şi ai societăţii civile. În special, platforma oferă părţilor interesate o funcţionalitate care să le permită:

Art. 8: Birourile de legătură

TITLUL II:PLANIFICAREA MĂSURILOR DE CONTINGENŢĂ PE PIAŢA INTERNĂ

Art. 9: Cadrul de contingenţă

(1)Ţinând seama în mod corespunzător de avizul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi de contribuţia organismelor relevante de la nivelul Uniunii, Comisia poate să adopte un act de punere în aplicare care să stabilească modalităţile detaliate ale unui cadru de contingenţă privind pregătirea pentru situaţii de criză, cooperarea, schimbul de informaţii şi comunicarea în situaţii de criză pentru regimurile de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă. Actul de punere în aplicare respectiv stabileşte modalităţile detaliate pentru:

(3)Comisia şi statele membre asigură existenţa unor mecanisme pentru cooperarea în timp util şi schimbul securizat de informaţii între Comisie, organismele relevante de la nivelul Uniunii şi statele membre cu privire la:

Art. 10: Protocoale voluntare pentru situaţii de criză

(3)Protocoalele voluntare pentru situaţii de criză stabilesc:

Art. 11: Cursuri de formare şi simulări

(2)Îndeosebi, Comisia elaborează şi administrează un program de formare bazat pe lecţiile învăţate din crizele anterioare, care include aspecte ale întregului ciclu de gestionare a situaţiilor de urgenţă, pentru a asigura un răspuns rapid la crize în timpul regimului de vigilenţă pe piaţa internă sau al regimului de urgenţă pe piaţa internă. Programul poate conţine, în special, următoarele aspecte:

Art. 12: Testele de rezistenţă

(2)În special, Comisia:

(4)Comisia desfăşoară teste de rezistenţă la nivelul Uniunii în mod regulat şi cel puţin o dată la doi ani. În acest scop, Comisia invită personalul birourilor centrale de legătură din toate statele membre să participe la simulări. De asemenea, Comisia poate să invite, pentru a participa în mod voluntar, şi alţi actori relevanţi implicaţi în prevenirea situaţiilor de urgenţă pe piaţa internă, în pregătirea pentru situaţiile respective şi în acţiunile de răspuns la acestea.

Art. 13: Alerte ad-hoc pentru avertizarea timpurie

(2)În conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern care respectă dreptul Uniunii, birourile centrale de legătură şi orice autorităţi competente relevante din statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a trata informaţiile menţionate la alineatul (1) într-un mod care respectă confidenţialitatea acestora, protejează securitatea şi ordinea publică a Uniunii sau a statelor membre şi protejează securitatea şi interesele comerciale ale operatorilor economici vizaţi.

(3)Pentru a determina dacă incidentele semnificative ar trebui să facă obiectul unei semnalări, astfel cum se menţionează la alineatul (1), biroul central de legătură al unui stat membru ia în considerare următoarele:

TITLUL III:VIGILENŢA PE PIAŢA INTERNĂ

CAPITOLUL I:Regimul de vigilenţă pe piaţa internă

Art. 14: Criteriile de activare

(1)În cazul în care, luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă Comisia consideră că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la articolul 3 punctul 2, aceasta propune Consiliului să activeze regimul de vigilenţă pe piaţa internă. Consiliul poate activa regimul de vigilenţă pe piaţa internă prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului. Durata perioadei de activare se precizează în actul de punere în aplicare şi nu depăşeşte şase luni. Actul de punere în aplicare conţine următoarele:

(2)Atunci când evaluează dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 3 punctul 2 pentru a putea stabili necesitatea activării regimului de vigilenţă pe piaţa internă, Comisia şi Consiliul iau în considerare cel puţin următoarele criterii:

Art. 15: Prelungirea şi dezactivarea

(1)În cazul în care consideră că motivele pentru care a fost activat regimul de vigilenţă pe piaţa internă în temeiul articolului 14 alineatul (1) rămân valabile şi luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia propune Consiliului să prelungească regimul de vigilenţă pe piaţa internă. Sub rezerva unor modificări urgente şi excepţionale ale circumstanţelor, Comisia depune eforturile necesare pentru a face acest lucru cel târziu cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pe durata căreia a fost activat regimul de vigilenţă pe piaţa internă. Pe baza propunerii menţionate, Consiliul poate prelungi regimul de vigilenţă pe piaţa internă cu perioade succesive de cel mult şase luni, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.

(2)În cazul în care, luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia constată că condiţiile menţionate la articolul 3 punctul 2 nu mai sunt îndeplinite în ceea ce priveşte unele sau toate măsurile de vigilenţă sau unele sau toate bunurile şi serviciile de importanţă critică, aceasta propune Consiliului să dezactiveze integral sau parţial regimul de vigilenţă pe piaţa internă. Pe baza acestei propuneri, Consiliul poate dezactiva regimul de vigilenţă pe piaţa internă prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.

CAPITOLUL II:Măsurile de vigilenţă

Art. 16: Monitorizarea

(2)Comisia asigură mijloace electronice standardizate şi securizate pentru colectarea informaţiilor obţinute prin monitorizarea menţionată la alineatul (1) şi prelucrarea informaţiilor respective în mod agregat. Fără a aduce atingere dreptului intern care impune, în conformitate cu dreptul Uniunii, păstrarea confidenţialităţii informaţiilor colectate, inclusiv a secretelor comerciale, se asigură confidenţialitatea în ceea ce priveşte informaţiile sensibile din punct de vedere comercial şi informaţiile privind securitatea şi ordinea publică a Uniunii sau a statelor membre.

(4)Pe baza inventarului stabilit în temeiul alineatului (3), autorităţile competente din statele membre, în cazul în care nu este posibil să se obţină informaţii din alte surse, adresează cereri de furnizare voluntară de informaţii celor mai relevanţi operatori economici de-a lungul lanţurilor de aprovizionare cu bunuri şi servicii de importanţă critică, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor naţional. Cererile respective precizează, în special, informaţiile solicitate cu privire la factorii care au un impact asupra disponibilităţii bunurilor şi serviciilor de importanţă critică identificate. Operatorul economic căruia i se adresează cererea furnizează informaţiile solicitate în mod voluntar, în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurenţă care reglementează schimbul de informaţii. Autorităţile competente din statele membre transmit constatările relevante Comisiei şi Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, fără întârzieri nejustificate, prin intermediul biroului central de legătură respectiv.

(7)Comisia poate solicita Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă să discute constatările agregate şi perspectivele de dezvoltare pe baza informaţiilor obţinute de statele membre în temeiul alineatelor (1) şi (4) în ceea ce priveşte monitorizarea de către acestea a lanţurilor de aprovizionare cu bunuri şi servicii de importanţă critică şi, în acest caz, asigură confidenţialitatea şi respectă sensibilitatea comercială a informaţiilor în cauză.

TITLUL IV:SITUAŢIILE DE URGENŢA PE PIAŢA INTERNĂ

CAPITOLUL I:Regimul de urgenţă pe piaţa internă

Art. 17: Criterii de activare

(1)Atunci când evaluează dacă condiţiile menţionate la articolul 3 punctul 3 sunt îndeplinite pentru a stabili necesitatea activării regimului de urgenţă pe piaţa internă, Comisia şi Consiliul evaluează, pe baza unor dovezi concrete şi fiabile, dacă criza creează unul sau mai multe obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor, a serviciilor sau a persoanelor, cu un impact asupra cel puţin unui sector de funcţii societale sau activităţi economice vitale de pe piaţa internă.

(2)Atunci când aplică alineatul (1), Comisia şi Consiliul iau în considerare, în special, următorii indicatori:

Art. 18: Activarea

(2)Regimul de urgenţă pe piaţa internă poate fi activat fără ca regimul de vigilenţă pe piaţa internă să fi fost activat anterior pentru aceleaşi bunuri sau servicii.

(4)Consiliul poate activa regimul de urgenţă pe piaţa internă şi, după caz, poate adopta o listă a bunurilor relevante în situaţii de criză sau a serviciilor relevante în situaţii de criză ori a ambelor, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Durata activării se specifică în actul de punere în aplicare şi nu poate fi mai mare de şase luni. Lista bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză poate fi modificată prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului pe baza unei propuneri a Comisiei.

Art. 19: Prelungirea şi dezactivarea

(1)În cazul în care consideră că motivele pentru care a fost activat regimul de urgenţă pe piaţa internă în temeiul articolului 17 alineatul (1) rămân valabile şi luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia propune Consiliului să prelungească regimul de urgenţă pe piaţa internă. Sub rezerva unor modificări urgente şi excepţionale ale circumstanţelor, Comisia depune toate eforturile necesare pentru a face acest lucru cel târziu cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pe durata căreia a fost activat regimul de urgenţă pe piaţa internă. Pe baza propunerii menţionate, Consiliul poate prelungi regimul de urgenţă pe piaţa internă cu perioade succesive de cel mult şase luni, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.

(2)În cazul în care Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă are dovezi concrete şi fiabile că regimul de urgenţă pe piaţa internă ar trebui să fie dezactivat, acesta poate formula şi transmite Comisiei un aviz în acest sens. În cazul în care, luând în considerare avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia consideră că situaţia de urgenţă de pe piaţa internă nu mai există, aceasta propune fără întârziere Consiliului dezactivarea regimului de urgenţă pe piaţa internă.

CAPITOLUL II:Libera circulaţie pe perioada unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă

SECŢIUNEA I:Măsuri de facilitare a liberei circulaţii

Art. 20: Restricţii aplicate liberei circulaţii pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă

(4)Statele membre se asigură că toţi cetăţenii afectaţi şi toate părţile interesate afectate sunt informate, în mod clar şi lipsit de ambiguitate, cu privire la măsurile de restricţionare a liberei circulaţii a mărfurilor, a serviciilor şi a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor şi a prestatorilor de servicii, înainte de intrarea lor în vigoare. Statele membre asigură un dialog continuu cu părţile interesate, inclusiv prin comunicarea cu partenerii sociali şi cu partenerii internaţionali.

Art. 21: Restricţii privind dreptul la liberă circulaţie interzise pe perioada unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă

(i)măsuri care impun restricţii care împiedică:

Art. 22: Măsuri de atenuare pentru libera circulaţie a persoanelor

(1)Pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă şi în scopul facilitării liberei circulaţii a persoanelor menţionate la articolul 21 literele (f)-(i), Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să adopte acorduri administrative sau să pună la dispoziţia statelor membre instrumente digitale pentru a facilita identificarea categoriilor de persoane şi verificarea faptelor menţionate în dispoziţiile respective de către statele membre în cooperare cu celelalte state membre relevante şi cu Comisia.

(2)Pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă, în cazul în care Comisia stabileşte că statele membre au instituit modele pentru a atesta că o persoană fizică sau un operator economic îndeplineşte cerinţele generale prevăzute în măsurile naţionale de urgenţă şi consideră că utilizarea unor modele diferite de către fiecare stat membru constituie un obstacol în calea liberei circulaţii a persoanelor sau a operatorilor economici respectivi şi a echipamentelor acestora, Comisia poate emite, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modele care să poată fi utilizate de statele membre în mod voluntar.

SECŢIUNEA II:Transparenţă şi asistenţă administrativă

Art. 23: Transparenţă

(1)În cazul în care regimul de urgenţă pe piaţa internă a fost activat în conformitate cu articolul 18 alineatul (4), statele membre comunică Comisiei şi celorlalte state membre, prin intermediul biroului de legătură la nivelul Uniunii, textul oricăror măsuri de urgenţă luate ca răspuns la criză, fără întârziere şi după adoptarea acestora. Această obligaţie se aplică numai în cazul în care măsurile respective introduc restricţii privind exercitarea dreptului la liberă circulaţie a persoanelor între statele membre şi nu fac deja obiectul unei obligaţii de informare sau de notificare prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii. Această comunicare include:

(5)Comisia coordonează schimbul de informaţii dintre statele membre şi, pe baza informaţiilor primite în temeiul prezentului articol, publică pe un site web dedicat, disponibil în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii, informaţii relevante cu privire la orice restricţii privind exercitarea dreptului la liberă circulaţie, inclusiv informaţii privind domeniul de aplicare şi durata măsurilor naţionale în cauză şi, dacă este posibil, informaţii în timp real. Site-ul web dedicat poate include o hartă interactivă cu informaţii pertinente în timp real privind măsurile respective.

Art. 24: Puncte unice de contact în statele membre

(1)Fiecare stat membru instituie puncte unice de contact naţionale care oferă cetăţenilor, consumatorilor, operatorilor economici şi lucrătorilor, precum şi reprezentanţilor acestora următoarele tipuri de asistenţă:

(2)Statele membre se asigură că cetăţenii, consumatorii, operatorii economici şi lucrătorii, precum şi reprezentanţii acestora pot primi, la cererea acestora şi prin intermediul punctului unic de contact relevant, informaţii din partea autorităţilor competente cu privire la modul în care măsurile naţionale respective de răspuns în situaţii de criză sunt interpretate şi aplicate în general. Dacă este cazul, aceste informaţii includ un ghid pas cu pas. Informaţiile respective se transmit într-un limbaj clar, uşor de înţeles şi inteligibil. Acestea trebuie să fie uşor accesibile de la distanţă şi prin mijloace electronice şi trebuie să fie actualizate.

Art. 25: Punctul unic de contact la nivelul Uniunii

(2)Punctul unic de contact la nivelul Uniunii:

CAPITOLUL III:Măsurile de răspuns în cazul situaţiilor de urgenţă pe piaţa internă

SECŢIUNEA I:Cereri de informaţii, proceduri de urgenţă în temeiul legislaţiei Uniunii privind produsele şi cereri prioritare

Art. 26: Cerinţa privind activarea pe două niveluri

Art. 27: Cereri de informaţii adresate operatorilor economici

(1)Comisia poate invita operatorii economici relevanţi din lanţurile de aprovizionare cu bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză să furnizeze, în mod voluntar şi într-un termen stabilit, informaţii specifice în următoarele circumstanţe:

(2)Comisia poate formula o cerere de informaţii, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în cazul în care:

b)informaţiile primite de Comisie, prin furnizarea voluntară de informaţii în temeiul alineatului (1) sau din orice alte surse disponibile în timpul fazei de contingenţă sau al regimului de vigilenţă pe piaţa internă, sunt în continuare insuficiente pentru a evalua dacă implementarea măsurilor prevăzute la articolul 28 sau la articolele 34-39 ar reduce deficitele grave de bunuri relevante în situaţii de criză sau de servicii relevante în situaţii de criză sau ameninţarea iminentă a unor astfel de deficite şi dacă ar trebui luate astfel de măsuri.

(3)Înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (2) şi ţinând seama de avizul Comitetului pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, Comisia:

(4)Cererile de informaţii menţionate la alineatele (1) şi (2) se limitează la informaţii specifice în legătură cu:

(5)Actul de punere în aplicare care prevede o cerere de informaţii din partea Comisiei adresată operatorilor economici în temeiul alineatului (2):

(6)În urma solicitării de informaţii adresate de Comisie operatorilor economici prin intermediul unui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (2), Comisia adresează o decizie individuală fiecăruia dintre operatorii economici în cauză din categoria specificată în respectivul act de punere în aplicare, solicitându-le fie să furnizeze informaţiile specificate în respectivul act de punere în aplicare, fie să explice de ce nu pot furniza astfel de informaţii. Comisia se bazează, atunci când este posibil, pe inventarele relevante şi disponibile ale operatorilor economici relevanţi, întocmite de statele membre în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). Comisia poate, de asemenea, obţine de la statele membre informaţiile necesare privind operatorii economici în cauză, atunci când este cazul.

(7)Deciziile Comisiei care conţin cereri individuale de informaţii adoptate în conformitate cu alineatul (6) sunt justificate în mod corespunzător şi sunt proporţionale în ceea ce priveşte volumul, natura şi granularitatea datelor cerute, precum şi frecvenţa accesului la datele respective şi sunt necesare pentru gestionarea situaţiei de urgenţă.

e)un termen rezonabil care să nu depăşească 20 de zile lucrătoare în care trebuie să fie furnizate informaţiile sau justificarea refuzului de a furniza astfel de informaţii.

(10)După primirea informaţiilor în temeiul unei cereri de informaţii menţionate la alineatele (1) şi (2), Comisia:

Art. 28: Activarea procedurilor de urgenţă în dreptul relevant al Uniunii privind produsele

(1)Atunci când a fost activat regimul de urgenţă pe piaţa internă prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului adoptat în temeiul articolului 18 din prezentul regulament şi există un deficit de anumite bunuri relevante în situaţii de criză, Comisia poate activa, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, procedurile de urgenţă incluse în actele juridice ale Uniunii modificate prin Regulamentul (UE) 2024/2748 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵⁵) şi Directiva (UE) 2024/2749 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵⁶) în ceea ce priveşte respectivele bunuri relevante în situaţii de criză. Actele de punere în aplicare respective indică bunurile relevante în situaţii de criză şi procedurile de urgenţă care fac obiectul activării, precizează motivele acestei activări şi proporţionalitatea acesteia şi indică durata activării în cauză.

(⁵⁵)Regulamentul (UE) 2024/2748 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2024 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/424, (UE) 2016/425, (UE) 2016/426, (UE) 2023/988 şi (UE) 2023/1230 în ceea ce priveşte procedurile de urgenţă pentru evaluarea conformităţii, prezumţia de conformitate, adoptarea specificaţiilor comune şi supravegherea pieţei ca urmare a unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă (JO L, 2024/2748, 8.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/2748/oj).

(⁵⁶)Directiva (UE) 2024/2749 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 octombrie 2024 de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE şi 2014/68/UE în ceea ce priveşte procedurile de urgenţă pentru evaluarea conformităţii, prezumţia de conformitate, adoptarea specificaţiilor comune şi supravegherea pieţei ca urmare a unei situaţii de urgenţă pe piaţa internă (JO L, 2024/2749, 8.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/2749/oj).

Art. 29: Cereri prioritare

(1)În situaţii excepţionale, după consultarea statelor membre în care sunt stabiliţi operatorii economici şi ţinând seama în cea mai mare măsură de opiniile acestora, Comisia poate adresa o cerere unuia sau mai multor operatori economici stabiliţi în Uniune să accepte şi să trateze cu prioritate producerea sau furnizarea de bunuri relevante în situaţii de criză (denumite în continuare "cereri prioritare") în cazul în care:

(3)Comisia îşi bazează cererile prioritare menţionate la prezentul articol pe date obiective, concrete, măsurabile şi justificate, care arată că o astfel de prioritizare este indispensabilă pentru a asigura menţinerea funcţiilor societale sau a activităţilor economice vitale pe piaţa internă, precum şi ţinând seama de interesele legitime ale operatorului economic şi de costurile şi eforturile necesare pentru orice modificare a secvenţei de producţie a lanţului de aprovizionare. Comisia indică în mod explicit în cererea prioritară că operatorul economic rămâne liber să refuze cererea respectivă.

(4)În cazul în care operatorul economic căruia i se adresează cererea prioritară menţionată la alineatul (1) a acceptat în mod expres cererea respectivă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care prevede:

(5)Cererile prioritare formulate în temeiul alineatului (4) se prezintă la un preţ echitabil şi rezonabil, ţinând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când îndeplineşte cererea prioritară în raport cu obligaţiile de performanţă existente. Respectiva cerere prioritară prevalează asupra oricărei obligaţii anterioare de executare, în temeiul dreptului privat sau public, legată de bunurile care fac obiectul cererii prioritare.

(6)Operatorul economic care face obiectul unei cereri prioritare în temeiul alineatului (4) nu este răspunzător pentru nicio încălcare a obligaţiei contractuale care este reglementată de legislaţia unui stat membru, cu condiţia ca:

Art. 30: Amenzi impuse operatorilor economici pentru nerespectarea cererilor prioritare acceptate în mod expres

Art. 31: Termen de prescripţie pentru impunerea amenzilor

Art. 32: Termen de prescripţie pentru punerea în executare a amenzilor

Art. 33: Dreptul de a fi ascultat cu privire la aplicarea de amenzi

(4)Dreptul la apărare al operatorului economic în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Operatorul economic în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în condiţiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al operatorilor economici de a-şi proteja secretele comerciale. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informaţii confidenţiale şi la documente interne ale Comisiei sau ale autorităţilor statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondenţa dintre Comisie şi autorităţile statelor membre. Nicio dispoziţie din prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge şi să utilizeze informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

SECŢIUNEA II:Alte măsuri pentru asigurarea disponibilităţii bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză

Art. 34: Solidaritate şi distribuţia coordonată a bunurilor şi serviciilor relevante în situaţii de criză

(2)În cazul în care Comisia, în conformitate cu alineatul (1) este informată că bunurile şi serviciile relevante în situaţii de criză sunt insuficiente într-un stat membru pentru a răspunde nevoilor legate de situaţia de urgenţă de pe piaţa internă, Comisia, luând în considerare în mod corespunzător avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă şi informaţiile colectate conform prezentului regulament, poate recomanda altor state membre să distribuie bunurile şi serviciile respective într-un mod specific, atunci când este posibil, având în vedere necesitatea de a evita alte perturbări pe piaţa internă, inclusiv în zonele geografice afectate în mod deosebit de astfel de perturbări şi în conformitate cu principiile necesităţii, proporţionalităţii şi solidarităţii şi stabilind cea mai eficientă utilizare a bunurilor şi serviciilor pentru a pune capăt situaţiei de urgenţă pe piaţa internă.

Art. 35: Măsuri de asigurare a disponibilităţii şi a furnizării de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză

(1)Atunci când este informată, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), că există un risc ca bunurile relevante în situaţii de criză sau ca serviciile relevante în situaţii de criză să fie insuficiente într-un stat membru pentru a satisface nevoile legate de situaţiei de urgenţa pe piaţa internă, Comisia, luând în considerare în mod corespunzător avizul emis de Comitetul pentru situaţii de urgenţă şi rezilienţă pe piaţa internă, poate recomanda statelor membre să ia măsuri specifice. Măsurile respective asigură, cât mai curând posibil, reorganizarea eficientă a lanţurilor de aprovizionare şi a liniilor de producţie, precum şi utilizarea stocurilor existente pentru a spori disponibilitatea şi furnizarea unor astfel de bunuri sau servicii.

(2)În special, măsurile menţionate la alineatul (1) pot să includă:

TITLUL V:ACHIZIŢIILE PUBLICE

CAPITOLUL I:Achiziţii publice efectuate de Comisie în numele sau în contul statelor membre pe perioada unui regim de vigilenţă pe piaţa internă sau al unui regim de urgenţă pe piaţa internă

Art. 36: Cererea statelor membre adresată Comisiei de a achiziţiona bunuri şi servicii în numele sau în contul acestora

(3)În cazul în care Comisia este de acord să efectueze achiziţii în numele sau în contul statelor membre participante, aceasta:

b)elaborează o propunere pentru încheierea unui acord-cadru cu statele membre participante care să permită Comisiei să efectueze achiziţii în numele sau în contul acestora.

Art. 37: Stabilirea şi punerea în aplicare a mandatului de negociere al Comisiei

Art. 38: Modalităţi de achiziţii de către Comisie în numele sau în contul statelor membre

(2)În cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător de o situaţie de extremă urgenţă sau este strict necesar pentru a se adapta la circumstanţe neprevăzute în evoluţia situaţiei de urgenţă pe piaţa internă şi cu condiţia ca modificarea să nu schimbe în mod substanţial obiectul contractului, Comisia poate, de comun acord cu contractantul:

(3)Se consideră că o modificare schimbă în mod substanţial obiectul contractului în cazul în care face ca în substanţă, contractul să difere semnificativ de cel încheiat iniţial, şi anume atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

CAPITOLUL II:Achiziţii publice comune pe perioada regimurilor de vigilenţă şi de urgenţă pe piaţa internă

Art. 39: Procedura de achiziţii publice comune

(1)Comisia şi una sau mai multe autorităţi contractante sau entităţi contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE, din statele membre participante pot desfăşura o procedură comună de achiziţii publice în conformitate cu normele prevăzute la articolul 168 alineatul (2) din Regulamentul financiar în vederea furnizării de bunuri şi servicii de importanţă critică sau de bunuri şi servicii relevante în situaţii de criză. Statele membre pot să achiziţioneze, să închirieze sau să deţină în sistem de leasing integral capacităţile achiziţionate în comun.

CAPITOLUL III:Achiziţii efectuate de statele membre pe perioada regimului de urgenţă pe piaţa internă

Art. 40: Consultarea şi coordonarea cu privire la achiziţiile individuale efectuate de statele membre

Art. 41: Clauza de exclusivitate

(1)În timpul unui regim de urgenţă pe piaţa internă, acordul care reglementează achiziţiile efectuate de Comisie în numele sau în contul unuia sau mai multor state membre participante sau achiziţiile publice comune ale Comisiei împreună cu unul sau mai multe state membre participante, după caz, prevăd o clauză de exclusivitate, în temeiul căreia statele membre participante se angajează să nu achiziţioneze bunurile relevante în situaţii de criză sau serviciile relevante în situaţii de criză în cauză prin alte canale şi să nu desfăşoare negocieri paralele.

În cazul în care este prevăzută o clauză de exclusivitate, aceasta prevede că statele membre participante sunt autorizate să îşi lanseze propria procedură de achiziţii pentru achiziţionarea unor cantităţi suplimentare de bunuri relevante în situaţii de criză sau servicii relevante în situaţii de criză care fac obiectul achiziţiei comune sau al achiziţiilor publice în curs de desfăşurare efectuate de Comisie în numele sau în contul statelor membre, într-un mod care să nu submineze achiziţia în curs, sub rezerva acordului Comisiei şi după consultarea tuturor celorlalte state membre participante. Cererea pentru un astfel de acord se adresează Comisiei, care o transmite celorlalte state membre participante spre examinare.

TITLUL VI:PROTECŢIA DATELOR, CONFIDENŢIALITATEA, NORMELE DE SECURITATE ŞI INSTRUMENTELE DIGITALE

Art. 42: Protecţia datelor cu caracter personal

(1)Prezentul regulament nu aduce atingere obligaţiilor statelor membre în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal de către acestea în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 şi al Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵⁷) privind confidenţialitatea şi comunicaţiile electronice, sau obligaţiilor Comisiei şi, după caz, ale altor instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către acestea în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725, la îndeplinirea responsabilităţilor care le revin.

Art. 43: Norme de confidenţialitate şi securitate privind protecţia informaţiilor primite

Art. 44: Instrumente digitale

(1)Până la 29 mai 2026, Comisia şi statele membre, atunci când nu există instrumente sau infrastructuri informatice adecvate, instituie, întreţin şi actualizează periodic instrumente digitale interoperabile sau infrastructuri informatice care să sprijine obiectivele prezentului regulament. Aceste instrumente sau infrastructuri sunt dezvoltate în afara perioadei de regim de urgenţă pe piaţa internă, cu scopul de a răspunde la eventuale situaţii de urgenţă din viitor în timp util şi în mod eficient. Acestea includ, printre altele, instrumente digitale standardizate, sigure şi eficace pentru colectarea şi schimbul securizat de informaţii, precum şi un portal digital sau un site web digital unic dedicat, unde cetăţenii şi întreprinderile pot găsi şi depune formulare de declaraţie, înregistrare sau autorizare.

TITLUL VII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 45: Comitetul

Art. 46: Raportare, reexaminare şi evaluare

(4)Rapoartele menţionate la alineatele (1) şi (2) includ în special o evaluare a următoarelor aspecte:

b)măsurile puse în aplicare în temeiul prezentului regulament, inclusiv o evaluare a principiilor nediscriminării şi proporţionalităţii, în special:

Art. 47: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2679/98

1.Articolul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

Prezentul regulament nu afectează în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în statele membre şi la nivelul Uniunii, inclusiv dreptul sau libertatea de a intra în grevă sau de a întreprinde alte acţiuni care ţin de sistemele specifice de relaţii de muncă din statele membre, în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale. Aceasta nu aduce atingere dreptului lucrătorilor şi angajatorilor, în conformitate cu dreptul sau practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective şi, în caz de conflicte de interese, de a întreprinde acţiuni colective pentru a-şi apăra interesele, inclusiv dreptul la grevă."

2.Se adaugă următorul articol:

(1)Atunci când regimul de urgenţă pe piaţa internă în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/2747 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*1) a fost activat în conformitate cu articolul 18 din regulamentul respectiv, articolele 3, 4 şi 5 din prezentul regulament încetează să se aplice în ceea ce priveşte bunurile relevante în situaţii de criză enumerate într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul respectiv pe durata regimului de urgenţă pe piaţa internă.