Nou Regulamentul 2358/20-nov-2025 de stabilire a normelor privind sistemele de certificare, organismele de certificare şi auditurile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012 al Parlamentului European şi al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
Neintrat în vigoare Versiune de la: 21 Noiembrie 2025
Regulamentul 2358/20-nov-2025 de stabilire a normelor privind sistemele de certificare, organismele de certificare şi auditurile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012 al Parlamentului European şi al Consiliului
Dată act: 20-nov-2025
Emitent: Comisia Europeana
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) 2024/3012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2024 de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru absorbţiile permanente de carbon, agricultura carbonului şi stocarea carbonului în produse (1), în special articolul 9 alineatul (5), articolul 11 alineatul (5), articolul 12 alineatul (3) al treilea paragraf, articolul 13 alineatul (4) şi articolul 14 alineatul (2),
(1)JO L, 2024/3012, 6.12.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/3012/oj.
Întrucât:
(1)Pentru a stabili dacă eliminările de dioxid de carbon şi reducerile emisiilor din sol respectă cerinţele Regulamentului (UE) 2024/3012, este esenţială funcţionarea corectă şi armonizată a sistemelor de certificare, a organismelor de certificare şi a auditurilor. Prin urmare, trebuie stabilite norme armonizate, care să garanteze securitatea juridică necesară în ceea ce priveşte normele aplicabile sistemelor de certificare, organismelor de certificare şi auditurilor.
(2)În vederea reducerii la minimum a sarcinii administrative pentru operatori, normele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament trebuie să fie proporţionate şi limitate la ceea ce este necesar pentru a se asigura faptul că respectarea cerinţelor Regulamentului (UE) 2024/3012 este verificată în mod adecvat şi armonizat şi că riscul de fraudă este minimizat în cea mai mare măsură posibilă. Prin urmare, normele de punere în aplicare nu ar trebui considerate ca fiind exhaustive, ci mai degrabă ca fiind cerinţe minime pe care sistemele de certificare le pot completa, după caz.
(3)Pentru a promova informaţii comparabile, este oportun să se stabilească modele standardizate pentru principalele documente de certificare, cum ar fi planurile de activitate şi de monitorizare, precum şi rapoartele de audit privind certificarea şi recertificarea.
(4)Pentru a asigura un proces de certificare solid şi transparent, este necesar să se stabilească standarde înalte de integritate în ceea ce priveşte guvernanţa sistemului de certificare, consultarea publică obligatorie a părţilor interesate relevante, monitorizarea internă, tratarea reclamaţiilor şi gestionarea documentaţiei, inclusiv manuale, politici interne sau definirea responsabilităţilor. Este oportun ca sistemele de certificare să aibă obligaţia de a dispune de capacitatea tehnică necesară pentru a oferi consultanţă tehnică operatorilor cu privire la punerea în aplicare a metodologiilor de certificare.
(5)Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem de monitorizare internă pentru a verifica respectarea de către operatori a normelor şi procedurilor sistemului şi pentru a asigura soliditatea şi credibilitatea activităţii de certificare desfăşurate de organismele de certificare.
(6)Este oportun să se distingă trei categorii de neconformităţi: critice, majore şi minore. Fiecare neconformitate trebuie tratată în mod adecvat, cu consecinţe proporţionate, inclusiv măsuri de remediere şi sancţiuni, după caz.
(7)Operatorii au posibilitatea de a participa în orice moment la un alt sistem de certificare. Cu toate acestea, sunt necesare norme pentru a preveni riscul de migrare continuă de la un sistem la altul, prin care un operator care nu a reuşit să efectueze un audit în cadrul unui sistem solicită imediat certificarea în cadrul unui alt sistem. Aceste norme trebuie să se aplice şi în situaţiile în care operatorul şi-a schimbat personalitatea juridică, dar rămâne acelaşi în esenţă, astfel încât modificările minore sau pur formale, de exemplu ale structurii de guvernanţă sau ale obiectului de activitate, să nu constituie o exceptare a noului operator economic de la aplicarea acestor norme.
(8)Pentru a asigura transparenţa deplină a procesului de certificare, informaţiile esenţiale privind guvernanţa şi funcţionarea sistemelor de certificare trebuie să fie puse la dispoziţia publicului pe site-urile web ale acestora şi, după ce va fi instituit, în registrul Uniunii.
(9)Pentru a asigura o certificare solidă, este oportun să se solicite organismelor de certificare un nivel rezonabil de asigurare atunci când concluzionează că planul de activitate, planul de monitorizare sau raportul de monitorizare nu conţin erori materiale, omisiuni sau inexactităţi, în urma verificării datelor transmise de operatori sau de grupuri de operatori. Cererile de certificare a conformităţii trebuie să fie verificate în detaliu, pe o bază unei asigurări rezonabile, înainte ca activitatea să poată începe. Auditurile de recertificare trebuie să fie şi ele efectuate la un nivel de asigurare rezonabil.
(10)Agricultura carbonului este efectuată, de regulă, de micii operatori, pentru care sarcina administrativă şi costurile asociate cerinţelor de verificare de către terţi ar putea constitui un obstacol major în calea certificării. În vederea unei simplificări, asigurând în acelaşi timp o verificare globală solidă, este oportun să se permită auditarea la nivel de grup pentru operatorii din domeniul agriculturii carbonului, în conformitate cu un set de norme armonizate bazate pe riscuri. Aceste norme trebuie să fie concepute astfel încât să fie accesibile şi uşor de utilizat pentru micii operatori, valorificând tehnologiile existente, pentru a simplifica controlul conformităţii.
(11)Organismele de certificare sunt actori-cheie în procesul de certificare. Prin urmare, este necesar ca sistemele de certificare să numească (şi anume să aprobe) numai organismele de certificare acreditate de un organism naţional de acreditare în temeiul standardelor tehnice relevante ale Uniunii sau recunoscute de o autoritate naţională competentă pe baza unor cerinţe minime comune în materie de competenţă, pentru a se asigura că auditorii organismului de certificare deţin toate competenţele tehnice şi experienţa de audit necesare pentru desfăşurarea activităţilor de audit. De asemenea, este oportun ca statele membre şi Comisia să monitorizeze, dacă este necesar, activităţile organismelor de certificare şi să acceseze toate informaţiile relevante privind certificarea, inclusiv auditurile de certificare, recertificare şi monitorizare.
(12)Până în 2028, termenul pentru înfiinţarea registrului Uniunii, sistemele de certificare trebuie să se asigure că registrele lor îndeplinesc un set de cerinţe minime, pentru a evita dubla contabilizare şi pentru a trata în mod eficace cazurile de eliberare incorectă sau frauduloasă a unităţilor certificate. Pentru a facilita tranziţia fără probleme către registrul Uniunii, Comisia poate emite orientări tehnice privind funcţionarea registrelor de certificare şi legătura cu registrul Uniunii.
(13)Este oportun să se stabilească procedura de recunoaştere de către Comisie a sistemelor de certificare, care ar putea solicita recunoaşterea pe baza uneia sau mai multor metodologii de certificare. Procesul de recunoaştere trebuie să se bazeze pe o evaluare aprofundată a conformităţii sistemului cu normele stabilite în metodologiile de certificare relevante şi în prezentul regulament.
(14)Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament stabileşte normele de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2024/3012 în ceea ce priveşte următoarele:
(a)structura, formatul şi detaliile tehnice ale planului de activitate şi ale planului de monitorizare care trebuie prezentate de un operator sau de un grup de operatori unui organism de certificare, precum şi ale rapoartelor de audit de certificare, recertificare şi monitorizare care trebuie emise de un organism de certificare, în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
(b)structura, formatul, detaliile tehnice şi procesul necesare pentru funcţionarea sistemelor de certificare, verificarea informaţiilor privind auditurile independente şi publicarea informaţiilor privind organismele de certificare desemnate în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
(c)structura, formatul şi detaliile tehnice ale registrelor de certificare şi ale înregistrării, deţinerii sau utilizării unităţilor certificate în temeiul articolului 12 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2024/3012;
(d)structura, formatul şi detaliile tehnice ale proceselor de recunoaştere şi notificare ale sistemelor de certificare în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
(e)structura, formatul şi detaliile tehnice ale rapoartelor care trebuie transmise Comisiei de către sistemele de certificare în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2024/3012.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
(a)"audit de monitorizare" înseamnă un audit efectuat de un organism de certificare în cursul perioadei de monitorizare pentru a verifica monitorizarea carbonului stocat şi orice inversare care ar fi putut avea loc;
(b)"certificat reziliat" înseamnă un certificat care a fost anulat în mod voluntar în cursul perioadei sale de valabilitate;
(c)"certificat retras" înseamnă un certificat care a fost anulat definitiv de organismul de certificare sau de sistemul de certificare;
(d)"certificat expirat" înseamnă un certificat care nu mai este valabil;
(e)"auditare la nivel de grup" înseamnă un proces în care abordarea activităţilor de audit poate fi definită la nivel de grup;
(f)"neconformitate" înseamnă neconformarea unui operator economic sau a unui organism de certificare cu normele şi procedurile stabilite de sistemul de certificare al cărui membru este sau în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea.
Art. 3: Planul de activitate, planul de monitorizare şi rapoartele de audit de certificare şi de audit de recertificare
(1)Planul de activitate care trebuie prezentat de un operator sau de un grup de operatori în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să includă elementele prevăzute în anexa I la prezentul regulament.
(2)Planul de monitorizare care trebuie prezentat de un operator sau de un grup de operatori în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să includă elementele prevăzute în anexa II la prezentul regulament.
(3)Raportul de audit de certificare şi raportul de audit de recertificare care trebuie emis de organismul de certificare în temeiul articolului 9 alineatul (2) şi alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să includă elementele prevăzute în anexa III la prezentul regulament.
Art. 4: Structura de guvernanţă
(1)Sistemele de certificare trebuie să instituie o structură de guvernanţă solidă pentru a se asigura că sistemul dispune de capacitatea juridică şi tehnică, de imparţialitatea şi independenţa necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile. O astfel de structură de guvernanţă trebuie să includă un comitet format din membri independenţi care îşi asumă responsabilitatea fiduciară pentru organizaţie şi funcţionează în conformitate cu proceduri transparente. În funcţie de sfera lor de aplicare a certificării, sistemele de certificare trebuie să instituie un comitet tehnic sau un sistem echivalent de asistenţă tehnică specializată, care trebuie să includă toate părţile interesate relevante, în măsura posibilului, pentru a oferi consiliere conducerii sistemului cu privire la aspectele tehnice. Sistemele de certificare trebuie să întreprindă consultări transparente cu părţile interesate pentru orice nouă versiune sau actualizare majoră a cerinţelor generale, proceselor şi orientărilor sistemului.
(2)Sistemele de certificare trebuie să stabilească norme şi proceduri pentru a evita conflictele de interese în cadrul procesului decizional. Ca standard minim, acestea trebuie să asigure aplicarea unui sistem de control şi echilibru pentru a se asigura că nicio parte interesată, care are un interes legitim în rezultatul unei decizii, nu poate avea o influenţă decisivă asupra respectivei decizii. Persoanele aflate într-o potenţială situaţie de conflict de interese trebuie să fie excluse de la luarea deciziilor în cadrul sistemelor de certificare. Sistemele de certificare trebuie să instituie proceduri adecvate şi o pistă de audit pentru identificarea şi documentarea acestor cazuri, pe care trebuie să le revizuiască periodic în cadrul propriilor sisteme interne de control.
Art. 5: Monitorizarea internă, procedura de depunere a reclamaţiilor şi sistemul de gestionare a documentelor
(1)Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem de monitorizare internă pentru a verifica conformarea operatorilor cu normele şi procedurile aplicate de sistemele respective şi pentru a asigura calitatea activităţilor desfăşurate de auditorii organismelor de certificare. Monitorizarea internă se efectuează cel puţin o dată pe an sau cel puţin cu o frecvenţă egală cu cea a auditurilor, pentru a reflecta sfera de aplicare a sistemului în materie de certificare, precum şi nivelul de risc al activităţilor desfăşurate de operatori. În cadrul monitorizării interne, sistemele de certificare trebuie să impună organismelor de certificare să le furnizeze toate rapoartele auditurilor de certificare, auditurilor de recertificare sau auditurilor de monitorizare ("audituri"). Monitorizarea internă trebuie să acopere un eşantion aleatoriu şi bazat pe riscuri al rapoartelor de audit corespunzătoare întocmite de fiecare organism de certificare.
(2)Sistemele de certificare trebuie să stabilească proceduri pentru depunerea şi tratarea reclamaţiilor depuse împotriva operatorilor sau a organismelor de certificare. Aceste proceduri trebuie să permită transmiterea reclamaţiilor pe cale electronică şi trebuie să asigure protecţia persoanelor fizice sau juridice care raportează încălcări sau depun reclamaţii cu bună-credinţă, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(2)Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/1937/oj).
(3)Sistemele de certificare trebuie să ţin un registru al tuturor reclamaţiilor. La cererea Comisiei sau a statului membru în care a fost depusă reclamaţia, sistemele de certificare au obligaţia de a furniza solicitantului toate documentele referitoare la o reclamaţie şi la tratarea acesteia.
(4)Sistemele de certificare trebuie să asigure urmărirea efectivă a rezultatelor monitorizării interne şi ale tratării reclamaţiilor şi, dacă este necesar, să aplice măsurile de remediere şi sancţiunile relevante pentru neconformităţile operatorilor în temeiul normelor şi procedurilor stabilite conform articolului 6 alineatul (1). Atunci când este necesar, sistemele de certificare trebuie să ia măsuri corective cu privire la structura lor de guvernanţă sau la procesul lor de monitorizare internă.
(5)Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem de gestionare a documentelor care să abordeze fiecare dintre următoarele elemente:
a)documentaţia generală a sistemului, de exemplu, manuale, politici, definirea responsabilităţilor;
b)sistemul de control intern al documentelor şi evidenţelor de certificare;
c)reexaminarea sistemului de gestionare a documentaţiei;
d)auditarea şi monitorizarea internă;
e)procedurile de prevenire, identificare şi gestionare a neconformităţilor.
(6)Documentaţia menţionată la alineatul (5) se păstrează timp de cel puţin 5 ani de la încheierea perioadei de monitorizare.
Art. 6: Neconformităţi ale operatorilor
(1)Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem cuprinzător pentru a aborda neconformităţile operatorilor care participă la sistemele de certificare. Ca standard minim, sistemul respectiv trebuie să includă o clasificare clară a neconformităţilor, în funcţie de gradul lor de gravitate, în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(5). Pentru fiecare tip de neconformitate, sistemele de certificare au obligaţia să stabilească un set de norme şi de proceduri transparente pentru a asigura aplicarea în timp util a măsurilor de remediere şi a sancţiunilor enumerate la articolul 7.
(2)Sistemele de certificare trebuie să clasifice neconformităţile identificate în cursul unui audit ca fiind critice, majore sau minore.
(3)O neconformitate critică constă într-o încălcare a normelor sau a procedurilor sistemului de certificare, de exemplu o fraudă, o neconformitate ireversibilă sau o încălcarea care compromite integritatea sistemului de certificare.
Neconformităţile critice includ cel puţin următoarele:
a)neconformarea cu criteriile de calitate prevăzute la articolele 4-7 din Regulamentul (UE) 2024/3012 şi cu metodologiile de certificare menţionate la articolul 8 din regulamentul respectiv;
b)declaraţii deliberat eronate în descrierii activităţii;
c)falsificarea datelor privind gazele cu efect de seră (GES).
(4)O neconformitate majoră constă într-o încălcare a normelor sau a procedurilor sistemului de certificare care este potenţial reversibilă şi repetată şi care evidenţiază probleme sistematice sau aspecte care, considerate individual sau în combinaţie cu alte neconformităţi, pot conduce la un eşec sistemic fundamental.
Neconformităţile majore includ cel puţin următoarele:
a)probleme sistematice legate de datele privind GES raportate, cum ar fi identificarea unei documentaţii incorecte în peste 10 % dintre alegaţiile incluse în eşantionul reprezentativ;
b)omiterea declarării de către un operator sau grup de operatori a participării la alte sisteme de certificare a eliminării dioxidului de carbon în cursul procesului de certificare;
c)nefurnizarea de informaţii relevante organismului de certificare, cum ar fi informaţiile necesare în scopul unui audit.
(5)O neconformitate minoră constă într-o încălcare a normelor sau a procedurilor sistemului de certificare care are un impact limitat, constituie un caz izolat sau temporar şi nu conduce la un eşec sistemic fundamental dacă nu este corectată.
Art. 7: Măsuri de remediere şi sancţiuni pentru neconformităţi
(1)În cazul unor neconformităţi, operatorilor sau grupurilor de operatori li se aplică măsurile de remediere şi sancţiunile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (7).
(2)În cazul neconformităţilor critice, operatorilor care solicită certificarea nu li se eliberează certificatul.
(3)Operatorii cărora nu li s-a eliberat un certificat în conformitate cu alineatul (2) pot solicita din nou certificarea după o perioadă determinată, stabilită de sistemul de certificare în funcţie de caracteristicile activităţii.
(4)Neconformităţile critice identificate în cursul auditurilor de recertificare sau al auditurilor de monitorizare sau prin intermediul procesului intern de monitorizare sau de depunere a reclamaţiilor al unui sistem de certificare conduc la retragerea imediată a certificatului şi la neeliberarea ulterioară a unităţilor certificate.
(5)În cazul neconformităţilor majore, operatorilor care solicită certificarea nu li se eliberează certificatul.
(6)Neconformităţile majore identificate în cursul auditurilor de recertificare sau al auditurilor de monitorizare sau prin intermediul procesului intern de monitorizare sau de depunere a reclamaţiilor al unui sistem de certificare conduc la suspendarea imediată a certificatului. Dacă operatorii nu pun în aplicare acţiunea de remediere în termen de 90 de zile de la notificarea suspendării, certificatul este retras.
(7)În cazul unor neconformităţi minore, sistemele de certificare trebuie să definească perioada de punere în aplicare a măsurilor de remediere, care nu poate depăşi 12 luni de la notificarea acestora.
Art. 8: Schimbarea sistemului de certificare de către operatori sau grupuri de operatori
(1)Sistemele de certificare trebuie să impună unui operator sau grup de operatori să divulge următoarele informaţii în cererea lor de certificare:
a)dacă aceştia sau predecesorii lor legali participă în momentul respectiv la un alt sistem de certificare sau dacă au participat la un alt sistem de certificare în ultimii cinci ani;
b)rapoartele de audit ale ultimelor două audituri de recertificare în cadrul unui alt sistem de certificare, inclusiv, după caz, lista detaliată a constatărilor organismelor de certificare, precum şi orice decizie de suspendare sau retragere a certificatelor acestora în ultimii cinci ani;
c)dacă s-au retras dintr-un sistem anterior de certificare înaintea primului audit de recertificare.
(2)Sistemele de certificare trebuie să excludă din sistem operatorii sau grupurile de operatori în următoarele cazuri:
a)atunci când informaţiile enumerate la alineatul (1) nu au fost comunicate;
b)atunci când operatorii sau grupul de operatori sau predecesorii lor legali nu au trecut cu succes auditul de certificare în cadrul unui alt sistem;
c)atunci când operatorii sau grupul de operatori sau predecesorii lor legali s-au retras dintr-un alt sistem înainte de primul audit de recertificare.
(3)Alineatul (2) litera (b) nu se aplică atunci când auditul de certificare din cadrul unui alt sistem a avut loc cu mai mult de trei ani înainte de cererea de certificare sau dacă, între timp, celălalt sistem şi-a încetat activităţile de certificare, fapt care a împiedicat operatorul sau grupul de operatori să prezinte din nou sistemului cererea lor. În acest caz, sfera de aplicare a auditului de certificare se ajustează pentru a acoperi toate aspectele relevante şi se axează pe deficienţele identificate în auditul de certificare pe care operatorii sau grupul de operatori sau predecesorii lor legali nu l-au trecut cu succes în celălalt sistem.
(4)Alineatul (2) litera (c) nu se aplică atunci când operatorul sau grupul de operatori demonstrează că a avut un motiv valabil care a făcut ca retragerea dintr-un alt sistem să fie inevitabilă sau necesară. Retragerea respectivă nu poate fi cauzată de nicio neconformitate critică sau majoră sau de neglijarea de către operator a punerii în aplicare a cerinţelor sistemului de certificare.
(5)Sistemele de certificare trebuie să se asigure că între ele are loc un schimb eficient şi în timp util în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la alineatul (1).
Art. 9: Publicarea informaţiilor de către sistemele de certificare şi conţinutul minim al raportului lor anual privind operaţiunile
(1)Sistemele de certificare trebuie să pună în mod gratuit la dispoziţia publicului pe site-ul lor web cel puţin informaţiile enumerate în anexa IV. Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia publicului în registrul Uniunii.
(2)Sistemele de certificare trebuie să listeze în registrele lor operatorii cu un certificat retras, un certificat reziliat sau un certificat expirat, timp de cel puţin 36 luni de la data retragerii, rezilierii sau expirării certificatului. Sistemele de certificare trebuie să facă publică fără întârziere orice modificare a statutului de certificare al operatorilor.
(3)Raportul anual privind operaţiunile menţionat la articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să acopere anul calendaristic precedent şi trebuie să respecte structura şi să aibă conţinutul stabilit în anexa V la prezentul regulament.
Art. 10: Procesul de auditare şi nivelurile de asigurare
(1)Sistemele de certificare trebuie să impună operatorilor sau grupurilor de operatori să treacă cu succes un audit de certificare efectuat de un organism de certificare selectat dintr-o listă de organisme de certificare desemnate de sistemul de certificare, înainte de a le permite să participe la sistem. Un astfel de audit se face întotdeauna la faţa locului şi trebuie să ofere cel puţin o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea proceselor sale interne.
(2)Operatorii sau grupurile de operatori certificaţi trebuie să facă obiectul unor audituri periodice de recertificare şi de monitorizare, a căror frecvenţă este stabilită în metodologiile de certificare relevante, adoptate în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2024/3012. Auditul de certificare şi primul audit de recertificare pot avea loc în acelaşi timp, la cererea operatorilor. În cazul auditurilor la nivel de grup, auditurile pot acoperi un eşantion de membri ai grupului respectiv, în conformitate cu articolul 12. Examinatorul tehnic al organismului de certificare este responsabil cu validarea rezultatelor auditurilor.
(3)Sistemele de certificare trebuie să stabilească orientări detaliate privind modul în care sunt planificate şi efectuate auditurile şi modul în care sunt întocmite rapoartele de audit. Sistemele de certificare trebuie să se asigure că organismele de certificare efectuează audituri în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17021-1 coroborat cu EN ISO/IEC 19011 sau echivalent. Sistemele de certificare trebuie să asigure un schimb eficient şi în timp util de informaţii cu privire la audituri pentru a sprijini pregătirea şi desfăşurarea eficace a auditurilor.
(4)Auditurile de certificare şi de recertificare trebuie să acopere cel puţin următoarele elemente:
a)identificarea activităţii întreprinse de operator, relevantă din perspectiva normelor sistemului de certificare;
b)identificarea sistemelor de control relevante ale operatorului şi a organizării generale a acestuia în raport cu normele sistemului de certificare şi verificarea aplicării efective a sistemelor de control relevante;
c)analiza riscurilor care ar putea conduce la inexactităţi materiale, pe baza cunoştinţelor profesionale ale auditorului şi a informaţiilor prezentate de operator;
d)un plan de validare sau de verificare care corespunde analizei riscurilor şi domeniului de aplicare şi complexităţii activităţii operatorului, şi care defineşte metodele de eşantionare care trebuie utilizate în ceea ce priveşte activitatea operatorului respectiv;
e)punerea în aplicare a planului de validare sau de verificare prin colectarea de date în conformitate cu metodele de eşantionare descrise, împreună cu toate dovezile suplimentare relevante, pe care se va întemeia concluzia auditorului;
f)o cerere adresată de organismul de certificare operatorului pentru furnizarea oricăror elemente lipsă ale pistelor de audit, o explicaţie a variaţiilor sau revizuirea declaraţiilor sau a calculelor înainte de formularea unei concluzii finale a auditului;
g)verificarea exactităţii datelor înregistrate de operator;
h)în sensul literei (c), analiza riscurilor trebuie să ia în considerare profilul general de risc al activităţii, în funcţie de nivelul de risc al operatorului. Intensitatea sau sfera auditului, sau ambele, se adaptează la nivelul elementelor de risc global.
(5)Organismul de certificare certifică operatorii sau grupurile de operatori numai dacă aceştia îndeplinesc toate cerinţele următoare:
a)dispun de un sistem de gestionare a documentatelor;
b)dispun de un sistem de păstrare în condiţii siguranţă şi de examinare a tuturor dovezilor legate de declaraţiile pe care le prezintă sau pe care se bazează, iar sistemul respectiv poate face obiectul unui audit;
c)păstrează toate dovezile necesare pentru a se conforma prezentului regulament şi Regulamentului (UE) 2024/3012 timp de cel puţin cinci ani de la încheierea perioadei de monitorizare sau mai mult, dacă legislaţia naţională impune acest lucru;
d)îşi asumă responsabilitatea pentru pregătirea oricăror informaţii legate de auditarea acestor dovezi.
Art. 11: Auditarea eliminării dioxidului de carbon şi a calculării emisiilor din sol
(1)Sistemele de certificare trebuie să impună operatorilor să furnizeze organismelor de certificare planul de activitate şi planul de monitorizare înainte de auditul de certificare, precum şi rapoartele de monitorizare relevante înainte de auditurile de recertificare sau de auditurile de monitorizare.
(2)În scopul auditurilor de recertificare, raportul de monitorizare trebuie să includă informaţiile necesare referitoare la calcularea beneficiului net al eliminării de dioxid de carbon sau a beneficiului net al reducerii emisiilor din sol, în conformitate cu metodologia de certificare relevantă, precum şi orice informaţii relevante privind conformitatea activităţii cu criteriile de răspundere şi de durabilitate, astfel cum sunt prevăzute în metodologia de certificare aplicabilă.
(3)În scopul auditurilor de monitorizare, raportul de monitorizare trebuie să includă informaţiile necesare referitoare la monitorizarea carbonului stocat şi orice caz de inversare.
(4)La cerere, sistemele de certificare trebuie să ofere Comisiei şi autorităţilor naţionale responsabile cu supravegherea organismelor de certificare acces la rapoartele de audit respective şi la certificatele de conformitate.
Art. 12: Auditarea la nivel de grup pentru agricultura carbonului
(1)Sistemele de certificare trebuie să permită auditarea la nivel de grup la cererea grupurilor de operatori pentru activităţile de agricultură a carbonului numai în următoarele cazuri:
a)zonele în care se desfăşoară activităţile de certificat se află în proximitate geografică şi au caracteristici pedoclimatice similare, cum ar fi condiţiile de climă sau de sol;
b)în scopul calculării eliminărilor de dioxid de carbon şi a reducerilor emisiilor din sol, activităţile au procese şi proceduri similare;
c)toţi membrii grupului aplică aceeaşi metodologie de certificare relevantă adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/3012;
d)grupul de operatori a instituit un sistem de controale interne care cuprinde un set documentat de activităţi şi proceduri de control bazate pe riscuri, în conformitate cu care o persoană sau un organism identificat (administratorul grupului) este responsabil cu verificarea conformităţii fiecărui membru al grupului cu metodologia de certificare aplicabilă.
(2)Un grup de operatori care solicită un audit la nivel de grup trebuie să desemneze un administrator de grup, care reprezintă legal grupul de operatori şi are responsabilitatea de a se asigura că fiecare operator respectă metodologia de certificare aplicabilă.
(3)Organismele de certificare care efectuează audituri la nivel de grup pot verifica toate activităţile în cauză pe baza unui eşantion de membri ai grupului. Sistemele de certificare trebuie să stabilească orientări privind punerea în aplicare a unei abordări de auditare la nivel de grup, incluzând cel puţin următoarele elemente:
a)rolul administratorului grupului, inclusiv în ceea ce priveşte sistemul de management intern şi procedurile de inspecţie internă ale grupului şi frecvenţa acestora;
b)dimensiunea eşantionului de activităţi în cauză, determinată în conformitate cu alineatul (5).
(4)Un eşantion format dintr-un număr de membri ai grupului echivalent cu rădăcina pătrată a numărului total de membri ai grupului trebuie să fie auditat individual cu frecvenţa stabilită în metodologia de certificare aplicabilă..Acest număr este majorat în cazul unui nivel de risc mai ridicat.
(5)Pentru auditul la nivel de grup, în cazul în care se identifică o neconformitate critică sau majoră la un operator din eşantionul iniţial de membri ai grupului, se auditează un eşantion suplimentar de membri ai grupului, de aceeaşi dimensiune. Neconformitatea sistemică a membrilor grupului din întregul eşantion are ca rezultat, după caz, suspendarea sau retragerea certificării întregului grup. Sistemele de certificare trebuie să stabilească criterii pentru determinarea nivelului general de risc în domeniile acoperite de activităţile grupului şi consecinţele acestui nivel de risc asupra metodei de audit. Eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru întregul grup şi să fie stabilit utilizând o combinaţie între selecţia aleatorie şi selecţia pe bază de risc. Selecţia aleatorie trebuie să reprezinte cel puţin 25 % din membrii eşantionului şi cel puţin 25 % din suprafaţa totală acoperită de activităţile eşantionului. Membrii selectaţi pentru auditul la nivel de grup variază la fiecare verificare, frecvenţa fiind stabilită în metodologia de certificare aplicabilă. O neconformitate critică sau majoră a membrilor individuali ai grupului identificată în cursul unui audit trebuie să fie abordată în conformitate cu articolul 7 alineatele (2)-(6), după caz.
(6)Auditarea administratorului grupului se efectuează întotdeauna la faţa locului. Auditarea membrilor grupului se poate baza pe documente, cu condiţia ca auditurile documentare să poată oferi un nivel de asigurare comparabil cu cel al auditului la faţa locului. Sistemele de certificare trebuie să stabilească dovezile necesare pentru a permite efectuarea de audituri documentare. Declaraţiile pe propria răspundere ale operatorilor nu sunt considerate dovezi suficiente.
Art. 13: Desemnarea organismelor de certificare
(1)Sistemele de certificare trebuie să asigure faptul că organismele de certificare desemnate să efectueze activităţi de audit, inclusiv audituri de certificare (validare), precum şi audituri de recertificare şi monitorizare (verificare), respectă normele prevăzute la prezentul articol, cu excepţia alineatelor (2), (3) şi (4) în cazul organismelor de certificare recunoscute de o autoritate naţională competentă menţionată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012.
(2)Organismele de certificare trebuie să fie acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17065. Atunci când desfăşoară activităţi de verificare, fie cu resursele sale interne, fie cu alte resurse aflate sub controlul său direct, organismul de certificare trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerinţele aplicabile ale standardelor EN ISO/IEC 17029 şi EN ISO 14065. Organismele de certificare trebuie să utilizeze pentru audituri numai alte resurse care au cunoştinţele, experienţa, competenţele şi capacitatea necesare pentru a desfăşura în mod eficace toate activităţile de audit necesare, inclusiv validarea şi verificarea.
(3)Acreditarea organismelor de certificare este efectuată de organismele naţionale de acreditare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (3) şi acoperă domeniul specific de certificare al sistemelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/3012. Atunci când evaluează calificările unui organism de certificare în sensul alineatului (2), organismul naţional de acreditare trebuie să ţină seama de orice acreditare obţinută anterior pentru grupa de activitate relevantă în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (4) sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei (5), pentru certificarea agriculturii carbonului sau, respectiv, a eliminărilor permanente de dioxid de carbon şi a stocării carbonului în produse.
(3)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/765/oj).
(4)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei din 14 iunie 2022 privind normele de verificare a criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a criteriilor privind riscurile reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor (JO L 168, 27.6.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2022/996/oj).
(5)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor şi acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 334, 31.12.2018, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2067/oj).
(4)Organismele de certificare selectează şi numesc echipa de audit în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17021-1 coroborat cu EN ISO/IEC 19011, ţinând cont de competenţele necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Echipa de audit trebuie să aibă cunoştinţele, experienţa, competenţele şi capacitatea necesare pentru a efectua în mod eficace auditul. Atunci când există un singur auditor, acesta trebuie să aibă, de asemenea, cunoştinţele, competenţa, experienţa, pregătirea şi capacitatea de a îndeplini atribuţiile de şef al echipei de audit aplicabile pentru auditul respectiv.
(5)Auditorii aleşi de organismele de certificare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să fie independenţi de activitatea auditată;
b)să nu se afle în conflict de interese, de exemplu să nu fie implicaţi în activităţi de consultanţă cu acelaşi operator în ultimii trei ani anteriori auditului;
c)să aibă cunoştinţele, experienţa, competenţele şi capacitatea necesare pentru efectuarea eficace a auditului legat de domeniul de aplicare al sistemului de certificare, inclusiv:
(1)o experienţă de cel puţin doi ani în evaluarea ciclului de viaţă sau un nivel de capacitate relevant dovedit;
(2)experienţă specifică în auditarea calculelor emisiilor de GES în conformitate cu metodologia de certificare relevantă;
(3)În funcţie de tipurile specifice de activităţi auditate, experienţă suplimentară relevantă în domeniile agriculturii, agronomiei, ecologiei, silviculturii, ştiinţelor naturale, silviculturii, ingineriei, materialelor de construcţii şi carbonului încorporat, gestionării energiei sau într-un domeniu conex;
(4)În cazul în care domeniul de aplicare al auditului include verificarea nivelurilor de carbon organic din sol, cunoştinţe tehnice privind ştiinţa solului;
d)pentru auditarea la nivel de grup, aceştia trebuie să aibă experienţă în efectuarea de audituri la nivel de grup.
(6)Sistemul de guvernanţă al organismului de certificare trebuie să asigure cel mai înalt nivel posibil de independenţă în ceea ce priveşte opiniile auditorilor prin aplicarea principiilor rotaţiei auditorilor sau a altor bune practici din domeniu.
(7)Lista organismelor de certificare care nu mai au dreptul de a efectua audituri în cadrul unui sistem de certificare trebuie să fie publicată timp de cel puţin 24 de luni pe site-ul web al sistemului după ultimul audit, cu o indicaţie în acest sens.
Art. 14: Formarea organismelor de certificare
(1)Sistemele de certificare trebuie să instituie cursuri de formare solide pentru auditorii organismelor de certificare desemnate de sistem, care să acopere toate aspectele relevante pentru sfera de aplicare a sistemului. Cursurile trebuie să includă o examinare pentru a demonstra respectarea de către participanţi a cerinţelor de formare în domeniul sau domeniile tehnice în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Auditorii au obligaţia de a participa la cursurile de formare înainte de a efectua audituri în numele sistemului de certificare.
(2)Sistemele de certificare trebuie să implementeze un sistem de monitorizare a statutului auditorilor în materie de formare şi să asigure formarea periodică a auditorilor. Sistemele de certificare trebuie, de asemenea, să ofere organismelor de certificare orientările necesare privind aspectele relevante pentru procesul de certificare, inclusiv actualizările cadrului de reglementare sau constatările relevante rezultate din procesul de monitorizare internă al sistemului de certificare.
Art. 15: Supravegherea organismelor de certificare de către statele membre şi de către Comisie
(1)Sistemele de certificare trebuie să impună organismelor de certificare care efectuează audituri în cadrul sistemului, precum şi operatorilor care participă la sistem să coopereze cu Comisia şi cu autorităţile naţionale competente ale statelor membre, inclusiv prin acordarea accesului la sediile operatorilor, la cerere, precum şi prin punerea la dispoziţia Comisiei şi a autorităţilor naţionale competente ale statelor membre a tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012. Organismele de certificare au obligaţia:
a)de a furniza statelor membre informaţiile necesare pentru a supraveghea funcţionarea organismelor de certificare în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
b)de a furniza informaţiile solicitate de Comisie necesare pentru respectarea articolului 13 din Regulamentul (UE) 2024/3012;
c)de a verifica exactitatea informaţiilor introduse în registrul de certificare relevant şi în registrul Uniunii în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2024/3012.
(2)Statele membre pot delega supravegherea organismelor de certificare către organismele naţionale de acreditare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.
(3)În contextul supravegherii prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/3012, statele membre pot stabili proceduri care să permită organismelor de certificare recunoscute de o autoritate naţională competentă menţionată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012, indiferent dacă sediul lor central se află în statul lor membru, să se înregistreze pentru supraveghere, şi pentru efectuarea supravegherii.
(4)Statele membre fac schimb de informaţii şi de bune practici cu privire la modul de supraveghere a funcţionării organismelor de certificare în contextul unui cadru formal de cooperare. Atunci când organismele de certificare efectuează certificarea activităţilor legate de eliminările de dioxid de carbon, agricultura carbonului şi stocarea carbonului în produse în mai multe state membre, statele membre în cauză instituie un cadru comun pentru supravegherea acestor organisme de certificare, inclusiv desemnarea unui stat membru în calitate de supraveghetor principal al auditului.
(5)Autoritatea principală de supraveghere a auditurilor este responsabilă, în cooperare cu celelalte state membre în cauză, de consolidarea şi schimbul de informaţii cu celelalte state membre cu privire la rezultatul supravegherii organismelor de certificare.
(6)În cazul în care un stat membru are îndoieli justificate cu privire la capacitatea unui anumit organism de certificare de a-şi desfăşura activitatea de audit, acesta comunică informaţiile respective celorlalte state membre, Comisiei şi sistemului de certificare în cadrul căruia funcţionează organismul de certificare. Sistemul de certificare în cauză trebuie să investigheze imediat cazul. La încheierea investigaţiei, sistemul de certificare trebuie să informeze statele membre şi Comisia cu privire la rezultatul investigaţiei şi la eventualele măsuri corective luate.
(7)Operatorii şi organismele de certificare care nu respectă sau nu doresc să respecte cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(5) sunt excluşi de la participarea şi, respectiv, de la efectuarea auditurilor în numele sistemelor de certificare.
Art. 16: Registre de certificare
(1)Sistemele de certificare trebuie să se asigure că registrele lor de certificare îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)înregistrarea şi urmărirea identităţii operatorilor certificaţi şi a certificatelor de conformitate relevante;
b)împiedicarea înregistrării oricărei activităţi înregistrate în cadrul unui alt sistem de certificare a eliminării dioxidului de carbon sau a reducerii emisiilor din sol;
c)împiedicarea emiterii de unităţi certificate pentru o anumită activitate şi pentru o anumită perioadă de certificare, în cazul în care un alt sistem de certificare a emis unităţi certificate pentru aceeaşi activitate şi aceeaşi perioadă de certificare şi nu a anulat unităţile certificate respective;
d)împiedicarea contabilizării unităţilor certificate de către un beneficiar sau în numele acestuia (retragere) sau a ştergerii lor definitive din registru fără contabilizare (anulare) după ce au fost deja retrase sau anulate;
e)solicitarea identificării beneficiarului menţionat la litera (d) şi a scopului pentru care unitatea a fost retrasă sau anulată;
f)abordarea emiterii eronate sau frauduloase de unităţi certificate prin măsuri de remediere;
g)măsurile de remediere menţionate la litera (f) includ cel puţin suspendarea contului operatorului şi, după caz, compensarea ulterioară pentru emiterea de unităţi certificate în exces. O astfel de compensare trebuie efectuată fie prin anularea de către sistemele de certificare a numărului corespunzător de unităţi certificate emise în contul operatorului, fie prin înlocuirea de către operator a unui număr echivalent de unităţi certificate, urmată de anularea imediată a acestora.
(2)Sistemul de securitate informatică care stă la baza registrelor de certificare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să se bazeze pe principiile legalităţii, transparenţei, proporţionalităţii şi responsabilităţii;
b)să fie luat în considerare pe parcursul întregului proces de dezvoltare a ciclului de viaţă al sistemului;
c)să asigure nivelurile adecvate de autenticitate, disponibilitate, confidenţialitate, integritate, nerepudiere, protecţie a datelor cu caracter personal şi a secretului profesional;
d)să se bazeze pe un proces de gestionare a riscurilor;
e)să definească în mod clar rolurile şi responsabilităţile diferiţilor utilizatori;
f)să enumere cerinţele de securitate şi dependenţele sistemului de oricare alt sistem informatic sau serviciu informatic;
g)să fie rezumat într-un plan de securitate informatică şi într-un plan de punere în aplicare a securităţii informatice;
h)să dispună de un plan de punere în aplicare a securităţii informatice care să definească proiectele şi procesele necesare pentru a reduce riscurile la un nivel adecvat şi la un cost proporţionat şi să respecte un standard de securitate informatică bine recunoscut.
Art. 17: Recunoaşterea sistemelor de certificare
(1)Numai sistemele de certificare care respectă normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/3012, metodologiile de certificare relevante şi cerinţele prevăzute în prezentul regulament sunt eligibile pentru a fi recunoscute de Comisie.
(2)Un sistem de certificare trebuie să includă următoarele informaţii în cererea sa de recunoaştere:
a)numele, adresa şi datele de contact;
b)o prezentare generală a sferei de aplicare şi a activităţilor preconizate ale sistemului de certificare;
c)trimiterea la metodologia sau metodologiile de certificare pentru care sistemul de certificare solicită recunoaşterea;
d)normele şi procedurile care demonstrează conformitatea cu metodologia sau metodologiile de certificare relevante pentru care sistemul solicită recunoaşterea;
e)normele şi procedurile care demonstrează conformitatea cu cerinţele prevăzute în prezentul regulament.
(3)Comisia evaluează numai cererile complete. Dacă este necesar, Comisia solicită informaţii suplimentare din partea sistemului de certificare relevant. Rezultatele evaluării se consemnează într-un raport de evaluare tehnică.
(4)Ca parte a evaluării generale a sistemelor de certificare, după consultarea Cooperării Europene pentru Acreditare, Comisia evaluează, de asemenea, dacă normele şi protocoalele sistemelor de certificare sunt adecvate pentru acreditarea organismelor de certificare în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament. Concluzia acestei evaluări trebuie să fie inclusă în raportul de evaluare tehnică menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol.
(5)Comisia poate decide să prelungească valabilitatea deciziei de recunoaştere adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012, la cererea sistemului de certificare.
(6)Sistemele de certificare trebuie să notifice fără întârziere Comisiei orice modificare substanţială a sistemului care ar putea afecta rezultatul evaluării care stă la baza deciziei de recunoaştere. Modificările substanţiale includ, dar nu se limitează la următoarele elemente:
a)modificări ale metodologiilor de certificare relevante utilizate de sistemul de certificare;
b)extinderea sferei de aplicare a sistemului de certificare dincolo de ceea ce este descris în decizia de recunoaştere;
c)modificări faţă de cerinţele stabilite în prezentul regulament.
Art. 18: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 20 noiembrie 2025.
Pentru Comisie Preşedinta Ursula VON DER LEYEN |
ANEXA I:Model standard pentru planul de activitate menţionat la articolul 3
Un plan de activitate trebuie să conţină cel puţin următoarele secţiuni:
1.Descrierea activităţii, inclusiv descrierea următoarelor elemente:
(a)eligibilitatea pentru certificare în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012;
(b)proprietatea legală şi datele de contact ale operatorului;
(c)limitele georeferenţiate ale activităţii, inclusiv, dacă este cazul, codurile din sistemul naţional integrat de administrare şi control (IACS) şi din sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS) în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 187, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2116/oj).
(d)tehnologiile, practicile şi procesele aplicate;
(e)data de începere a acţiunii;
(f)informaţiile enumerate la articolul 8 alineatul (1);
2.Descrierea aplicării metodologiei sau a metodologiilor de certificare, inclusiv subsecţiuni separate privind:
(a)cuantificarea, inclusiv calcularea nivelului de referinţă al activităţii, dacă este cazul;
(b)adiţionalitatea, inclusiv sursele de finanţare;
(c)stocarea pe termen lung:
(d)dezvoltarea durabilă.
3.Absorbţiile totale de carbon, emisiile totale din sol şi emisiile totale de gaze cu efect de seră preconizate, asociate activităţii.
4.Beneficiul net preconizat al eliminării de dioxid de carbon sau beneficiul net preconizat al reducerii emisiilor din sol generat de activitate.
5.În cazul unui grup de operatori, descrierea modului în care le sunt furnizate serviciile de consiliere operatorilor.
6.În cazul unui grup de operatori care desfăşoară o activitate de agricultură a carbonului, descrierea sistemului de control intern instituit de grupul de operatori în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (d).
ANEXA II:Model standard pentru planul de monitorizare menţionat la articolul 3
Un plan de monitorizare trebuie să conţină cel puţin următoarele secţiuni:
1.Datele şi parametrii care trebuie monitorizaţi.
2.Frecvenţa monitorizării.
3.Sursele de emisii şi absorbanţii.
4.Sursa datelor.
5.Metodele şi procedurile de măsurare, inclusiv detalii privind acurateţea şi calibrarea.
6.Evaluarea calităţii sau procedurile de control al calităţii.
7.Responsabilitatea pentru colectare şi arhivare.
ANEXA III:Conţinutul minim al rapoartelor de audit de certificare şi de audit de recertificare menţionate la articolul 3
1.Un rezumat al raportului de audit.
2.Informaţii privind operatorul:
(a)datele de contact (nume şi adresă); pentru certificarea de grup, datele de contact ale administratorului grupului (numele şi adresa) şi lista activităţilor de agricultură a carbonului care intră în domeniul de aplicare al certificării (numele şi adresa operatorilor activităţii);
(b)locaţiile geografice ale activităţii sau activităţilor, inclusiv coordonatele longitudinii şi latitudinii;
(c)domeniul de aplicare al certificării şi metodologia de certificare relevantă aplicată (inclusiv referinţa juridică);
(d)numărul de referinţă al planului de activitate şi al planului de monitorizare.
3.Informaţii privind activitatea:
(a)cantitatea preconizată (pentru auditul de certificare), verificată (pentru auditul de recertificare) a beneficiului net al eliminării permanente de dioxid de carbon, a beneficiului net al eliminării temporare de dioxid de carbon sau a beneficiului net al reducerii emisiilor din sol care rezultă din activitate;
(b)beneficii conexe în materie de durabilitate asociate activităţii.
4.Informaţii privind organismul de certificare;
(a)datele de contact (nume şi adresă) şi logoul;
(b)componenţa echipei de audit;
(c)organismul naţional de acreditare, precum şi domeniul de aplicare şi data acreditării sau autoritatea naţională de recunoaştere, precum şi domeniul de aplicare şi data recunoaşterii.
5.Informaţii privind procesul de audit:
(a)data efectuării misiunii de audit;
(b)itinerarul şi durata auditului (defalcată în funcţie de durata petrecută la faţa locului şi de la distanţă, dacă este cazul);
(c)standardele auditate/certificate ale sistemului (inclusiv numărul versiunii);
(d)siturile auditate;
(e)metoda de audit (evaluarea riscurilor şi baza de eşantionare, consultarea părţilor interesate);
(f)certificarea altor sisteme sau standarde de certificare;
(g)tipul de date privind GES.
6.Informaţii privind rezultatele auditului:
(a)numărul sau codul (unic) al certificatului;
(b)locul şi data emiterii raportului de audit;
(c)unul dintre următoarele rezultate ale auditului:
1.certificat valabil de la/până la data (şi data certificării, dacă este cazul);
2.lista neconformităţilor identificate, însoţită de calendarul aplicabil pentru remedierea acestora;
(d)ştampila şi/sau semnătura părţii emitente.
ANEXA IV:Informaţiile minime care trebuie publicate de sistemele de certificare pe site-ul lor web, astfel cum se prevede la articolul 9
1.Datele de contact ale sistemului, inclusiv adresa şi adresa de e-mail.
2.Cea mai recentă versiune a normelor şi procedurilor de guvernanţă ale sistemului, inclusiv rolurile tuturor organismelor relevante, detalii privind structura acţionariatului, componenţa şi experienţa Consiliului de administraţie, a Secretariatului şi a Comitetului tehnic sau echivalent, lista participanţilor la sistem, procedurile de depunere a reclamaţiilor şi contestaţiilor, precum şi orientări pentru audituri. Documentele trebuie să includă data şi numărul versiunii şi, dacă este cazul, un rezumat al oricăror modificări aduse versiunii anterioare a respectivelor documente;
3.Normele care stau la baza calculării taxelor de participare la sistemul de certificare menţionate la articolul 11 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2024/3012.
4.Raportul anual privind operaţiunile.
5.Un link web către registrul de certificare.
6.Un link web către pagina web care descrie procedurile de depunere şi de evaluare a reclamaţiilor, inclusiv procedurile de contestare.
7.Posibile acţiuni întreprinse de sistemul de certificare ca urmare a unei reclamaţii.
ANEXA V:Informaţiile minime care trebuie incluse în raportul anual privind operaţiunile menţionat la articolul 9
1.Dovada conformării cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (1).
2.Adoptarea pe piaţă a sistemului, numărul şi tipul activităţilor certificate (clasificate în conformitate cu metodologia aplicabilă), cuantumul, tipul şi statutul unităţilor certificate gestionate de sistem, inclusiv, de exemplu, dacă acestea sunt emise, retrase, expirate, anulate sau alocate unei rezerve, utilizarea finală a unităţilor certificate şi tipurile de entităţi care utilizează unităţile certificate.
3.O prezentare generală a activităţilor desfăşurate de sistemul de certificare în cooperare cu organismele de certificare pentru a îmbunătăţi procesul general de certificare şi calificarea şi independenţa auditorilor, inclusiv o listă a atelierelor tehnice sau a altor tipuri de activităţi care facilitează schimbul de experienţă, cunoştinţe şi bune practici în ceea ce priveşte punerea în aplicare a metodologiilor de certificare aplicabile adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/3012.
4.O prezentare generală a sistemului de monitorizare internă şi a revizuirii periodice a acestuia, inclusiv în ceea ce priveşte supravegherea activităţii organismelor de certificare şi a auditorilor acestora. Această prezentare generală trebuie să includă atât modul în care sistemul previne în mod eficace activităţile frauduloase prin asigurarea depistării, tratării şi urmăririi în timp util a suspiciunilor de fraudă şi a altor nereguli, cât şi, după caz, numărul de cazuri de fraudă sau de nereguli depistate.
5.O prezentare generală a activităţilor privind implicarea părţilor interesate, inclusiv prin consultări publice.
6.O prezentare generală a reclamaţiilor primite, precum şi, după caz, a măsurilor de remediere sau a modificărilor sistemului de guvernanţă necesare în cadrul monitorizării interne.
7.O prezentare generală a cazurilor de neconformitate identificate de operatori sau de organismele de certificare, numărul şi descrierea cazurilor în care a fost identificată o fraudă, inclusiv un plan de acţiune pentru soluţionarea oricărei reclamaţii formulate sau a oricărei neconformităţi identificate.
8.Criteriile şi procesul de desemnare a organismelor de certificare.
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 21 noiembrie 2025