Regulamentul 2043/10-oct-2025 privind structura, detaliile tehnice şi procesul de prezentare a dovezilor cu privire la impactul schimbărilor climatice şi la efectele moştenite asupra solurilor organice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European şi al Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 13 Octombrie 2025

Dată act: 10-oct-2025

Emitent: Comisia Europeana

(1)Regulamentul (UE) 2018/841 oferă statelor membre acces la compensaţii pentru emisiile în exces specifice şi pentru reducerea absorbţiilor. În conformitate cu regulamentul respectiv, astfel de emisii şi absorbţii trebuie să poată fi atribuite fie impactului pe termen lung al schimbărilor climatice care generează emisii în exces sau diminuării absorbanţilor care nu pot fi controlaţi de statele membre şi nu se califică drept perturbări naturale, fie efectelor moştenite ale practicilor de gestionare anterioare din statele membre cu o proporţie excepţional de mare de soluri organice pe suprafaţa lor de teren gestionată.

(2)În conformitate cu articolul 13b alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2018/841, ariditatea trebuie considerată o caracteristică de mediu pentru identificarea zonelor afectate de efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice. Prin urmare, pentru a analiza evoluţia raportului dintre necesarul de apă şi disponibilitatea apei pe perioade lungi de timp, este oportun să se recurgă la indicele de ariditate. Distribuţia geografică a biomurilor şi productivitatea terenurilor gestionate sunt legate în mod intrinsec de ariditate. Întrucât indicele de ariditate cuprinde variabilele principale ale precipitaţiilor şi evapotranspiraţiei potenţiale şi este insensibil la impactul local al activităţii umane, acesta este un mijloc fiabil de analiză a modificărilor raportului dintre necesarul de apă şi disponibilitatea apei pe perioade lungi de timp.

(3)Zonele care au trecut în clasa de ariditate de la umedă sau uscată subumedă la semiaridă, aridă sau hiperaridă, astfel cum sunt descrise în Convenţia ONU privind combaterea deşertificării, sau zone clasificate drept semiaride, aride sau hiperaride, al căror indice de ariditate a scăzut, se confruntă cu constrângeri cauzate de deficitul de apă. Deficitul tot mai mare de apă poate duce la schimbări caracterizate de o acoperire cu vegetaţie mai rară, de un nivel scăzut de carbon organic din sol, de o structură deficitară a solului, de o biodiversitate redusă a solului şi de o rată ridicată de eroziune a solului. Aceste evoluţii reduc atât potenţialul terenurilor de sechestrare a carbonului, cât şi rezilienţa la schimbările climatice. Prin urmare, o zonă care a suferit o astfel de schimbare ar trebui considerată o zonă afectată de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice.

(5)În comunitatea ştiinţifică este o practică uzuală să se descrie apariţia unor fenomene naturale care sunt egale sau mai mari decât a 85-a percentilă a unei distribuţii ca fiind excepţională. Prin urmare, este oportun să se considere că proporţia solurilor organice din suprafaţa de teren gestionată a unui stat membru este excepţional de ridicată în comparaţie cu media Uniunii, atunci când aceasta sunt egală sau mai mare decât a 85-a percentilă a distribuţiei frecvenţei acestor proporţii în toate statele membre.

(7)Pentru a nu submina integritatea Regulamentului (UE) 2018/841 şi eforturile statelor membre de a atinge obiectivele pentru 2030 stabilite în regulamentul respectiv, statele membre care doresc să utilizeze compensarea suplimentară prevăzută în regulamentul respectiv ar trebui să prezinte probe ale acţiunilor pe care le-au întreprins pentru a îmbunătăţi performanţa climatică în zonele afectate, atât în ceea ce priveşte atenuarea schimbărilor climatice, cât şi rezilienţa la schimbările climatice. Astfel de măsuri de politică reprezintă o condiţie prealabilă pentru utilizarea mecanismului de flexibilitate. În cazul efectelor pe termen lung ale schimbărilor climatice, eforturile statului membru în cauză ar trebui, prin urmare, să includă practici şi tehnologii durabile de gestionare a terenurilor, iar în cazul efectelor moştenite ale practicilor de gestionare anterioare asupra solurilor organice, eforturile ar trebui să includă gestionarea nivelului pânzei freatice sau a unor practici de gestionare echivalente care să reducă la minimum impactul negativ al efectelor moştenite, ţinând seama, în acelaşi timp, de rezilienţa zonelor afectate.

(8)Pentru a furniza dovezi ale emisiilor în exces şi ale diminuării absorbţiilor, este oportun să se utilizeze comparaţia. Pentru a înţelege amploarea, în echivalent tone de CO2, a efectelor pe termen lung ale schimbărilor climatice sau a efectelor moştenite ale practicilor de gestionare anterioare asupra solurilor organice, suprafaţa afectată ar trebui comparată cu o zonă neafectată cu aceleaşi caracteristici esenţiale, cum ar fi dimensiunea, utilizarea terenurilor, clima, configuraţia terenului şi tipul de sol.

(10)Pentru a asigura alinierea la datele din inventarele gazelor cu efect de seră transmise în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), datele utilizate pentru a furniza dovezi privind cuantumul compensării pentru emisiile în exces şi pentru diminuarea absorbţiilor ar trebui să respecte standardele de transparenţă, acurateţe, coerenţă, comparabilitate şi exhaustivitate aplicate revizuirilor inventarelor de gaze cu efect de seră efectuate în conformitate cu articolul 38 din regulamentul respectiv.

(²)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj).

Art. 1: Definiţii

3."sol organic" înseamnă un sol care îndeplineşte fie definiţia bazată pe standardele naţionale aprobate, utilizată pentru raportare în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), fie, în cazul în care nu există astfel de standarde, utilizând criteriile enumerate în Orientările din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) (anexa 3A.5. Clasificări implicite ale climei şi solului, capitolul 3 din volumul 4).

Art. 2: Dovezi privind zonele afectate de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice

Art. 3: Dovezi privind efectele moştenite din trecut asupra solurilor organice din statele membre cu o proporţie excepţional de mare de soluri organice

(3)Dovezile care confirmă identificarea zonelor menţionate la alineatul (2) sunt verificabile şi includ următoarele elemente:

Art. 4: Dovada emisiilor în exces şi a diminuării absorbţiilor

(2)Pentru zonele identificate în temeiul articolului 2 alineatul (1), dovezile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se bazează pe diferenţa dintre emisiile totale şi absorbţiile totale generate în perioada 2026-2030 în zonele respective în raport cu totalul emisiilor şi al absorbţiilor generate în aceeaşi perioadă într-o zonă a statului membru respectiv care este similară în ceea ce priveşte categoriile de raportare privind clima şi solul şi terenurile cu aceleaşi practici de gestionare şi care nu a fost identificată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1). Această comparaţie poate fi efectuată, de asemenea, pe aceeaşi suprafaţă, în cadrul aceloraşi practici de gestionare, într-o perioadă istorică de după 1990, în cursul căreia zona respectivă nu s-ar califica drept zonă afectată de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).

(3)Pentru zonele identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2), dovezile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se bazează pe diferenţa dintre emisiile totale şi absorbţiile totale generate în perioada 2026-2030 în zonele respective în raport cu totalul emisiilor şi totalul absorbţiilor generate în aceeaşi perioadă într-o zonă a statului membru respectiv care este similară în ceea ce priveşte tipul de climă şi de sol şi categoriile de raportare a terenurilor şi care nu se califică drept afectată în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

Art. 5: Procesul de depunere a dovezilor

ANEXĂ:Percentila proporţiei de soluri organice din suprafaţa de teren gestionată a statelor membre menţionată la articolul 3 alineatul (1)

	Soluri organice totale (ha)	Suprafaţă de teren gestionată (ha)	Percentila proporţiei de soluri organice din suprafaţa de teren gestionată în distribuţia frecvenţei
Austria	35 193	8 387 000	62
Belgia	2 720	3 068 918	42
Bulgaria	3 201	11 100 190	23
Croaţia	2 685	5 659 400	27
Cipru	0	601 818	0
Cehia	20 816	7 886 922	58
Danemarca	163 353	4 196 384	65
Estonia	713 246	4 141 134	88
Finlanda	12 725 643	27 580 372	100
Franţa	87 735	63 858 640	50
Germania	1 730 444	35 790 117	73
Grecia	6 665	10 989 138	35
Ungaria	8 224	8 990 089	46
Irlanda	2 022 529	6 985 006	92
Italia	24 285	30 133 601	38
Letonia	888 752	6 095 484	85
Lituania	538 448	6 287 720	77
Luxemburg	0	258 600	0
Malta	0	22 778	0
Ţările de Jos	387 405	4 154 194	81
Polonia	1 362 674	31 393 136	69
Portugalia	0	9 221 763	0
România	13 197	22 819 121	31
Slovacia	0	4 809 520	0
Slovenia	4 227	2 027 300	54
Spania	3	50 622 199	19
Suedia	11 682 346	37 726 543	96