Regulamentul 1939/12-oct-2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO)
Acte UE
Jurnalul Oficial 283L
În vigoare Versiune de la: 24 Februarie 2022
Regulamentul 1939/12-oct-2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO)
Dată act: 12-oct-2017
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 86,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere notificarea din partea Belgiei, Bulgariei, Croaţiei, Ciprului, Republicii Cehe, Germaniei, Finlandei, Franţei, Greciei, Lituaniei, Luxemburgului, Portugaliei, României, Slovaciei, Sloveniei şi Spaniei, prin care statele membre respective au notificat, la 3 aprilie 2017, Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei dorinţa lor de a stabili o formă de cooperare consolidată pe baza proiectului de regulament,
având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),
(1)Aprobarea din 5 octombrie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Uniunea şi-a stabilit drept obiectiv instituirea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
(2)Posibilitatea instituirii Parchetului European (EPPO) este prevăzută în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) în titlul privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.
(3)Atât Uniunea, cât şi statele membre ale Uniunii Europene au obligaţia de a proteja interesele financiare ale Uniunii împotriva infracţiunilor care generează daune financiare semnificative în fiecare an. Totuşi, aceste infracţiuni nu sunt în prezent întotdeauna investigate şi urmărite penal suficient de către autorităţile naţionale din domeniul justiţiei penale.
(4)La 17 iulie 2013, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Consiliului privind instituirea EPPO.
(5)În cadrul reuniunii sale din 7 februarie 2017, Consiliul a constatat că nu există unanimitate cu privire la proiectul de regulament.
(6)În conformitate cu articolul 86 alineatul (1) al doilea paragraf din TFUE, un grup de şaptesprezece state membre a solicitat, printr-o scrisoare din 14 februarie 2017, ca proiectul de regulament să fie trimis Consiliului European.
(7)La 9 martie 2017, Consiliul European a discutat proiectul de regulament şi a constatat existenţa unui dezacord în sensul articolului 86 alineatul (1) al treilea paragraf din TFUE.
(8)La 3 aprilie 2017, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia şi Spania au notificat Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei dorinţa lor de a stabili o formă de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO. Prin urmare, în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) al treilea paragraf din TFUE, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 20 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi la articolul 329 alineatul (1) din TFUE, se consideră acordată şi, de la 3 aprilie 2017, se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. În plus, prin scrisorile din 19 aprilie 2017, 1 iunie 2017, 9 iunie 2017 şi, respectiv, 22 iunie 2017, Letonia, Estonia, Austria şi Italia şi-au exprimat intenţia de a participa la stabilirea unei forme de cooperare consolidată.
(9)În conformitate cu articolul 328 alineatul (1) din TFUE, atunci când se stabileşte o formă de cooperare consolidată, aceasta este deschisă tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. De asemenea, aceasta le rămâne deschisă oricând, inclusiv pe durata funcţionării sale, sub rezerva respectării actelor deja adoptate în cadrul său. Comisia şi statele membre care participă la forma de cooperare consolidată privind instituirea EPPO (denumite în continuare "statele membre") ar trebui să asigure promovarea participării unui număr cât mai mare de state membre ale Uniunii Europene. Prezentul regulament ar trebui să fie obligatoriu în toate elementele sale şi să se aplice direct numai în statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO sau în temeiul unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din TFUE.
(10)În conformitate cu articolul 86 din TFUE, EPPO ar trebui instituit pornind de la Eurojust. Aceasta presupune că prezentul regulament ar trebui să stabilească o legătură strânsă între acestea în baza unei cooperări reciproce.
(11)TFUE prevede că sfera competenţei materiale a EPPO se limitează la infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în conformitate cu prezentul regulament. Atribuţiile EPPO ar trebui, prin urmare, să fie investigarea, urmărirea penală şi trimiterea în judecată a autorilor infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii în temeiul Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi ai infracţiunilor indisolubil legate de acestea. Orice extindere a acestei competenţe pentru a include infracţiuni grave cu dimensiune transfrontalieră necesită o decizie unanimă a Consiliului European.
(1)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO 198, 28.7.2017, p. 29).
(12)În conformitate cu principiul subsidiarităţii, combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii poate fi realizată mai bine la nivelul Uniunii, date fiind amploarea şi efectele sale. Situaţia actuală, în care urmărirea penală a infracţiunilor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii ţine exclusiv de competenţa autorităţilor din statele membre ale Uniunii Europene, nu îndeplineşte întotdeauna într-o măsură suficientă acest obiectiv. Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume îmbunătăţirea combaterii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin instituirea EPPO, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre ale Uniunii Europene, având în vedere fragmentarea urmăririlor penale naţionale în domeniul infracţiunilor comise împotriva intereselor financiare ale Uniunii, dar, datorită faptului că EPPO urmează să aibă competenţa de a urmări penal astfel de infracţiuni, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor menţionate şi asigură faptul că impactul său asupra sistemelor juridice şi structurilor instituţionale ale statelor membre este cel mai puţin intruziv posibil.
(13)Prezentul regulament prevede un sistem de competenţe partajate între EPPO şi autorităţile naţionale în domeniul combaterii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, pe baza dreptului de evocare al EPPO.
(14)Ţinând seama de principiul cooperării loiale, atât EPPO, cât şi autorităţile naţionale competente ar trebui să se sprijine şi să se informeze reciproc cu scopul de a combate eficient infracţiunile care intră în sfera de competenţă a EPPO.
(15)Prezentul regulament nu aduce atingere sistemelor naţionale ale statelor membre în ceea ce priveşte modul în care se organizează investigaţiile penale.
(16)Deoarece EPPO urmează să dobândească competenţe de investigare şi urmărire penală, ar trebui instituite garanţii instituţionale pentru a asigura independenţa, precum şi răspunderea acestuia în faţa instituţiilor Uniunii.
(17)EPPO ar trebui să acţioneze în interesul Uniunii în ansamblu şi nici să nu solicite, nici să nu accepte instrucţiuni de la vreo persoană din afara EPPO.
(18)Răspunderea strictă completează independenţa şi competenţele acordate EPPO în temeiul prezentului regulament. Procurorul-şef european este pe deplin răspunzător pentru îndeplinirea sarcinilor sale în calitate de şef al EPPO şi, ca atare, îşi asumă răspunderea instituţională globală pentru activităţile sale generale în faţa Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei. Prin urmare, oricare dintre aceste instituţii se poate adresa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") în vederea îndepărtării acestuia din funcţie în anumite situaţii, inclusiv în cazuri de abateri grave. Aceeaşi procedură ar trebui să se aplice pentru eliberarea din funcţie a procurorilor europeni.
(19)EPPO ar trebui să publice un raport anual public privind activităţile sale generale care ar trebui să conţină cel puţin date statistice privind activitatea EPPO.
(20)Structura organizaţională a EPPO ar trebui să permită un proces decizional rapid şi eficient în desfăşurarea investigaţiilor şi urmăririlor penale, indiferent dacă acestea implică unul sau mai multe state membre. Structura ar trebui, de asemenea, să asigure că toate sistemele şi tradiţiile juridice naţionale ale statelor membre sunt reprezentate în cadrul EPPO şi că procurorii care cunosc fiecare sistem juridic în parte vor instrumenta în principiu investigaţii şi urmăriri penale în statele lor membre respective.
(21)În acest sens, EPPO ar trebui să fie un organ indivizibil al Uniunii care funcţionează ca un parchet unic. Nivelul central constă într-un procuror-şef european, care este şeful EPPO în ansamblu şi al Colegiului procurorilor europeni, în camerele permanente şi în procurorii europeni. Nivelul descentralizat este alcătuit din procurori europeni delegaţi situaţi în statele membre.
(22)În plus, pentru a asigura coerenţa acţiunilor sale şi, astfel, o protecţie echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii, structura organizaţională şi procesul decizional intern ale EPPO ar trebui să permită parchetului central să monitorizeze, să direcţioneze şi să supravegheze toate investigaţiile şi urmăririle penale ale procurorilor europeni delegaţi.
(23)În prezentul regulament, termenii "control general", "monitorizare şi direcţionare" şi "supraveghere" sunt utilizaţi pentru a descrie diferite activităţi de control exercitate de EPPO. Prin "control general" ar trebui să se înţeleagă administrarea generală a activităţilor EPPO, în cadrul căruia instrucţiunile se dau numai cu privire la aspecte care au o importanţă orizontală pentru EPPO. Prin "monitorizare şi direcţionare" ar trebui să se înţeleagă competenţele de a monitoriza şi de a direcţiona fiecare investigaţie şi urmărire penală în parte. Prin "supraveghere" ar trebui să se înţeleagă un control mai atent şi continuu al investigaţiilor şi al urmăririlor penale, incluzând, ori de câte ori este necesar, intervenirea şi acordarea de instrucţiuni privind aspecte referitoare la investigaţii şi urmăriri penale.
(24)Colegiul ar trebui să ia decizii cu privire la aspecte strategice, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea priorităţilor şi a politicii EPPO în materie de investigare şi urmărire penală, precum şi cu privire la chestiuni generale derivate din cazuri individuale, de exemplu în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament, punerea în aplicare corectă a politicii EPPO în materie de investigare şi urmărire penală sau chestiuni de principiu sau de o importanţă semnificativă pentru dezvoltarea unei politici coerente a EPPO în materie de investigare şi urmărire penală. Deciziile colegiului cu privire la chestiuni generale nu ar trebui să afecteze datoria de a desfăşura investigarea şi urmărirea penală în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul intern. Colegiul ar trebui să facă toate eforturile pentru adopta decizii prin consens. În cazul în care acest consens nu poate fi obţinut, deciziile ar trebui să se adopte prin vot.
(25)Camerele permanente ar trebui să monitorizeze şi să conducă investigaţiile şi să asigure coerenţa activităţilor EPPO. Alcătuirea camerelor permanente ar trebui să fie stabilită în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO, care ar putea permite, printre altele, ca un procuror european să fie membru în mai multe camere permanente, în cazul în care acest lucru este adecvat pentru a se asigura, în măsura posibilului, volum de lucru egal pentru fiecare procuror european în parte.
(26)Camerele permanente ar trebui să fie prezidate de procurorul-şef european, de unul dintre procurorii-şefi europeni adjuncţi sau de către un procuror european, în conformitate cu principiile care figurează în regulamentul intern de procedură al EPPO.
(27)Alocarea cazurilor între camerele permanente ar trebui să se bazeze pe un sistem de distribuire aleatorie în aşa fel încât să se asigure, în măsura posibilului, o împărţire egală a volumului de lucru. Ar trebui să fie posibile abateri de la acest principiu, pentru a se asigura funcţionarea corespunzătoare şi eficientă a EPPO, pe baza unei decizii a procurorului-şef european.
(28)Ar trebui să se numească în colegiu câte un procuror european din fiecare stat membru. Procurorii europeni ar trebui, în principiu, să supravegheze, în numele camerei permanente competente, investigaţiile şi urmăririle penale instrumentate de procurorii europeni delegaţi în statul lor membru de origine. Aceştia ar trebui să acţioneze ca persoane de legătură între parchetul central şi nivelul descentralizat din statele lor membre, facilitând funcţionarea EPPO ca parchet unic. Procurorul european însărcinat cu supravegherea ar trebui, de asemenea, să verifice conformitatea oricărei instrucţiuni cu dreptul intern şi să informeze camera permanentă dacă instrucţiunile nu sunt conforme.
(29)Din motive legate de volumul de lucru aferent numărului ridicat de investigaţii şi urmăriri penale într-un anumit stat membru, un procuror european ar trebui să fie în măsură să solicite, în mod excepţional, ca supravegherea anumitor investigaţii şi urmăriri penale în statul său membru de origine să poată fi atribuită altor procurori europeni. Decizia ar trebui să fie luată de procurorul-şef european cu acordul procurorului european care ar prelua cazurile respective. Criteriile pentru astfel de decizii ar trebui să fie stabilite în regulamentul intern de procedură al EPPO, iar între aceste criterii ar trebui să figureze cerinţa ca procurorul european care preia cazurile să aibă suficiente cunoştinţe legate de limba şi sistemul juridic al statului membru în cauză.
(30)Investigaţiile EPPO ar trebui, de regulă, efectuate de procurori europeni delegaţi din statele membre. Aceştia din urmă ar trebui să facă acest lucru în conformitate cu prezentul regulament şi, în ceea ce priveşte aspectele care nu sunt reglementate de prezentul regulament, în conformitate cu dreptul intern. Procurorii europeni delegaţi ar trebui să îşi exercite atribuţiile sub supravegherea procurorului european însărcinat cu aceasta şi sub direcţionarea şi instrucţiunile camerei permanente competente. În cazul în care dreptul intern al unui stat membru prevede o reexaminare internă a anumitor acte în cadrul structurii Parchetului Naţional, controlul acestor decizii luate de procurorul european delegat ar trebui să intre în sfera competenţelor de supraveghere ale procurorului european însărcinat cu supravegherea, în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO. În astfel de cazuri, statele membre nu ar trebui să fie obligate să prevadă controlul exercitat de instanţele naţionale, fără a aduce atingere articolului 19 TUE şi articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta").
(31)Funcţiile de procuror în cadrul instanţelor competente se aplică până la încheierea procedurilor, prin aceasta înţelegându-se momentul în care se stabileşte în mod definitiv dacă persoana suspectată sau acuzată a săvârşit infracţiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunţarea sentinţei şi soluţionarea oricărei acţiuni în justiţie sau a căilor de atac disponibile până la momentul când respectiva decizie a devenit definitivă.
(32)Procurorii europeni delegaţi ar trebui să facă parte integrantă din EPPO şi, în această calitate, atunci când investighează sau urmăresc penal infracţiuni din sfera de competenţă a EPPO, aceştia ar trebui să acţioneze exclusiv în contul şi în numele EPPO pe teritoriul statului lor membru respectiv. Acest lucru ar trebui să presupună să le fie acordat, în temeiul prezentului regulament, un statut independent din punct de vedere funcţional şi legal, care este diferit de oricare alt statut în temeiul dreptului intern.
(33)În pofida statutului lor special în temeiul prezentului regulament, procurorii europeni delegaţi, în timpul mandatului lor, ar trebui să fie, de asemenea, membri ai parchetului statului lor membru, respectiv procuror sau membru al sistemului judiciar, şi ar trebui să li se acorde de către statul lor membru cel puţin aceleaşi competenţe ca şi procurorilor naţionali.
(34)Procurorii europeni delegaţi ar trebui să aibă obligaţia de a urma instrucţiunile adresate de camerele permanente şi de procurorii europeni. În cazul în care un procuror european delegat consideră că o instrucţiune i-ar impune să ia orice măsură care ar fi neconformă cu dreptul intern, acesta ar trebui să solicite o reexaminare a instrucţiunii respective de către procurorul-şef european.
(35)Procurorul european delegat care instrumentează un caz ar trebui să raporteze procurorului european însărcinat cu supravegherea şi camerei permanente competente orice evoluţie semnificativă a cazului, precum adoptarea de măsuri de investigare sau modificări la lista persoanelor suspectate.
(36)Camerele permanente ar trebui să îşi exercite competenţa decizională în anumite etape ale procedurilor EPPO în vederea asigurării unei politici comune în materie de investigare şi urmărire penală. Acestea ar trebui să adopte decizii pe baza unui proiect de decizie propus de procurorul european delegat care instrumentează cazul. Cu toate acestea, în situaţii excepţionale, o cameră permanentă ar trebui să aibă posibilitatea să adopte o decizie fără un proiect de decizie din partea procurorului european delegat care instrumentează cazul. În astfel de cazuri, acest proiect de decizie poate fi prezentat de procurorul european însărcinat cu supravegherea cazului.
(37)Camerele permanente ar trebui să fie în măsură să îşi delege competenţa decizională procurorului european însărcinat cu supravegherea în cazuri specifice, în care infracţiunea nu este gravă sau procedurile nu sunt complexe. La evaluarea gradului de gravitate al unei infracţiuni, ar trebui să se ţină seama de repercusiunile acesteia la nivelul Uniunii.
(38)Ar trebui să se prevadă în regulamentul intern de procedură al EPPO un mecanism de înlocuire între procurorii europeni. Mecanismul de înlocuire ar trebui să fie utilizat în cazurile în care un procuror european se află pentru scurt timp în incapacitate de a-şi exercita atribuţiile, de exemplu, în caz de absenţă.
(39)În plus, un procuror european ar trebui să fie înlocuit de către unul dintre procurorii europeni delegaţi din statul său membru atunci când procurorul european demisionează, este demis sau îşi părăseşte funcţia din orice alt motiv sau, de exemplu, în cazurile de boală de lungă durată. Înlocuirea ar trebui să se limiteze la o perioadă de până la trei luni. Posibilitatea de a se prelungi acest termen ar trebui să fie lăsată la discreţia colegiului, atunci când se consideră necesar, ţinând seama de volumul de lucru al EPPO şi de durata absenţei, în aşteptarea înlocuirii sau a revenirii procurorului european. Procurorul european delegat care îl înlocuieşte pe procurorul european ar trebui, pe perioada înlocuirii, să nu mai fie responsabil de investigaţiile şi urmăririle penale pe care le instrumentează în calitate de procuror european delegat sau de procuror naţional. În ceea ce priveşte acţiunile EPPO instrumentate de procurorul european delegat care înlocuieşte un procuror european, ar trebui să se aplice normele EPPO privind realocarea.
(40)Procedura numirii procurorului-şef european şi a procurorilor europeni ar trebui să garanteze independenţa acestora. Legitimitatea acestora ar trebui să rezulte de la instituţiile Uniunii implicate în procedura de numire. Adjuncţii procurorului-şef european ar trebui să fie numiţi de colegiu din rândul membrilor săi.
(41)Un juriu de selecţie ar trebui să stabilească o listă scurtă de candidaţi pentru funcţia de procuror-şef european. Ar trebui să se confere Consiliului competenţa de a stabili regulamentul de funcţionare al juriului şi de a numi membrii acestuia, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. O astfel de competenţă de executare ar reflecta competenţele specifice conferite Consiliului în temeiul articolului 86 din TFUE şi reflectă natura specifică a EPPO, care va rămâne ferm ancorat în structurile juridice naţionale, fiind, în acelaşi timp, un organ al Uniunii. EPPO va acţiona în cadrul unor proceduri în care majoritatea celorlalţi actori vor fi naţionali, precum instanţele, poliţia şi alte autorităţi de aplicare a legii, şi, prin urmare, Consiliul are un interes specific să fie implicat îndeaproape în procedura de numire. Acordarea competenţelor respective Consiliului ţine seama, de asemenea, în mod adecvat, de natura potenţial sensibilă a oricăror competenţe decizionale cu implicaţii directe pentru structurile judiciare şi de urmărire penală de la nivel naţional. Parlamentul European şi Consiliul ar trebui să numească, de comun acord, în funcţia de procuror-şef, pe unul dintre candidaţii de pe lista scurtă.
(42)Fiecare stat membru ar trebui să desemneze trei candidaţi pentru poziţia de procuror european, care să fie selectaţi şi numiţi de către Consiliu. Pentru a se asigura continuitatea lucrărilor colegiului, ar trebui să aibă loc o înlocuire parţială a unei treimi dintre procurorii europeni la fiecare trei ani. Ar trebui să se confere Consiliului competenţa de a adopta norme tranzitorii pentru numirea procurorilor europeni pentru prima perioadă de mandat şi pe parcursul acesteia. Respectiva competenţă de executare reflectă competenţa Consiliului de a selecta şi de a numi procurorii europeni. Aceasta se justifică şi prin natura specifică a procurorilor europeni care sunt legaţi de statele lor membre respective şi sunt, în acelaşi timp, membri ai colegiului, precum şi, mai general, prin natura specifică a EPPO, urmând aceeaşi logică pe care se bazează competenţa de executare conferită Consiliului de a stabili regulamentul de funcţionare al juriului şi de a numi membrii acestuia. Consiliul ar trebui să aibă în vedere distribuţia geografică a statelor membre atunci când hotărăşte înlocuirea parţială a unei treimi dintre procurorii europeni în timpul primului mandat al acestora.
(43)Procedura de numire a procurorilor europeni delegaţi ar trebui să garanteze că aceştia fac parte integrantă din EPPO, rămânând totodată integraţi la nivel operaţional în sistemele lor juridice şi în structurile lor judiciare şi de urmărire penală naţionale. Statele membre ar trebui să desemneze candidaţi pentru posturile de procurori europeni delegaţi, care ar trebui să fie numiţi de către colegiu la propunerea procurorului-şef european.
(44)În fiecare stat membru ar trebui să fie doi sau mai mulţi procurori europeni delegaţi, pentru a se asigura prelucrarea corespunzătoare a volumului de cazuri ale EPPO. Procurorul-şef european ar trebui să aprobe numărul de procurori europeni delegaţi pentru fiecare stat membru, precum şi împărţirea funcţională şi teritorială a atribuţiilor între aceştia, în consultare cu fiecare stat membru. În aceste consultări, ar trebui să se ţină seama în mod adecvat de organizarea sistemelor naţionale de urmărire penală. Noţiunea de diviziune funcţională a competenţelor între procurorii europeni delegaţi ar putea să permită o diviziune a atribuţiilor.
(45)Numărul total de procurori europeni delegaţi dintr-un stat membru poate fi modificat cu aprobarea procurorului-şef european, avându-se în vedere limitele liniei bugetare anuale a EPPO.
(46)Colegiul ar trebui să fie răspunzător pentru procedurile disciplinare privind procurorii europeni delegaţi, acţionând în temeiul prezentului regulament. Întrucât procurorii europeni delegaţi rămân membri activi în cadrul parchetelor sau al magistraturilor statelor membre şi pot exercita, de asemenea, funcţii de procurori naţionali, se pot aplica dispoziţii disciplinare la nivel naţional din motive care nu au legătură cu prezentul regulament. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, procurorul-şef european ar trebui să fie informat cu privire la eliberarea din funcţie sau la orice măsură disciplinară, ţinând cont de responsabilităţile sale de gestionare a EPPO şi pentru a proteja integritatea şi independenţa acestuia.
(47)În principiu, activitatea EPPO ar trebui să fie desfăşurată în formă electronică. EPPO ar trebui să instituie, să deţină şi să gestioneze un sistem de gestionare a cazurilor. Informaţiile din sistemul de gestionare a cazurilor ar trebui să includă informaţii primite în legătură cu posibile infracţiuni care sunt de competenţa EPPO, precum şi informaţii din dosare, inclusiv atunci când au fost închise. La instituirea sistemului de gestionare a cazurilor, EPPO ar trebui să se asigure că sistemul permite EPPO să funcţioneze ca un parchet unic, în care dosarele cazurilor instrumentate de procurorii europeni delegaţi se pun la dispoziţia parchetului central pentru exercitarea atribuţiilor sale decizionale, de monitorizare şi de direcţionare, precum şi de supraveghere.
(48)Autorităţile naţionale ar trebui să informeze EPPO fără întârziere cu privire la orice comportament care ar putea constitui o infracţiune care ţine de competenţa EPPO. În cazurile care nu sunt de competenţa sa, EPPO ar trebui să informeze autorităţile naţionale competente cu privire la orice fapte care i se aduc la cunoştinţă şi care ar putea constitui o infracţiune, de exemplu, mărturia mincinoasă.
(49)Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi autorităţile naţionale ar trebui să furnizeze fără întârziere EPPO orice informaţie despre infracţiuni cu privire la care acesta ar putea să îşi exercite competenţa. De asemenea, EPPO poate primi sau culege informaţii din alte surse, precum părţile private. Un mecanism de verificare în cadrul EPPO ar trebui să aibă drept obiectiv să evalueze, pe baza informaţiilor primite, dacă se îndeplinesc condiţiile de competenţă materială, teritorială şi personală a EPPO.
(50)Avertizorii pot aduce informaţii noi în atenţia EPPO, oferind, astfel, asistenţă în activitatea sa de a investiga, de a urmări penal şi de a trimite în judecată autorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Cu toate acestea, avertizarea poate fi descurajată de teama represaliilor. În scopul de a facilita depistarea infracţiunilor care intră în sfera de competenţă a EPPO, statele membre sunt încurajate să furnizeze, în conformitate cu dreptul lor intern, proceduri eficace pentru a permite raportarea unor posibile infracţiuni care ţin de competenţa EPPO şi să asigure protecţia persoanelor care sesizează astfel de infracţiuni împotriva represaliilor şi în special împotriva acţiunilor nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă. EPPO ar trebui să elaboreze propriile norme interne, dacă este necesar.
(51)Pentru a-şi respecta pe deplin obligaţia de informare a EPPO atunci când este identificată o suspiciune de infracţiune în limitele competenţei lor, autorităţile naţionale ale statelor membre, precum şi toate instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii ar trebui să urmeze procedurile de raportare existente şi să instituie mecanisme eficiente pentru evaluarea preliminară a acuzaţiilor raportate acestora. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii pot utiliza Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în acest scop.
(52)Autorităţile statelor membre ar trebui să instituie un sistem care să garanteze că informaţiile sunt raportate către EPPO cât de curând posibil. Rămâne la latitudinea statelor membre să decidă dacă înfiinţează un sistem direct sau centralizat.
(53)Respectarea obligaţiei respective de raportare este esenţială pentru buna funcţionare a EPPO şi ar trebui să fie interpretată în sens larg, pentru a garanta că autorităţile naţionale raportează cazuri în care evaluarea anumitor criterii nu este posibilă imediat (de exemplu, nivelul daunelor sau pedeapsa aplicabilă). De asemenea, EPPO ar trebui să aibă posibilitatea, de la caz la caz, de a solicita autorităţilor statelor membre informaţii privind alte infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Acest lucru nu ar trebui să fie considerat o posibilitate ca EPPO să solicite sistematic sau periodic din partea autorităţilor statelor membre informaţii referitoare la infracţiuni minore.
(54)Investigarea eficientă a infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii şi principiul non bis in idem pot impune, în anumite cazuri, o extindere a investigării la alte infracţiuni în temeiul dreptului intern, în situaţia în care acestea sunt legate în mod indisolubil de o infracţiune care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Noţiunea "infracţiuni legate în mod indisolubil" ar trebui să fie înţeleasă ţinând seama de jurisprudenţa relevantă care, pentru aplicarea principiului non bis in idem, reţine drept criteriu relevant faptele materiale identice (sau faptele care sunt în mod substanţial identice), înţeles în sensul existenţei unui set de circumstanţe concrete care sunt legate în mod indisolubil între ele în spaţiu şi timp.
(55)EPPO ar trebui să aibă dreptul de a-şi exercita competenţa, atunci când infracţiunile sunt legate în mod indisolubil, iar infracţiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este preponderentă din punctul de vedere al gravităţii infracţiunii vizate, fapt reflectat de pedepsele maxime care ar putea fi impuse.
(56)Cu toate acestea, EPPO ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a-şi exercita competenţa în cazul infracţiunilor legate în mod indisolubil atunci când infracţiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii nu este preponderentă din punctul de vedere al nivelului pedepselor, dar cealaltă infracţiune, legată în mod indisolubil, este considerată accesorie, deoarece este numai instrumentală în raport cu infracţiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în special în cazurile în care cealaltă infracţiune sus-menţionată a fost săvârşită cu scopul principal de a crea condiţiile pentru săvârşirea infracţiunii care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, cum ar fi o infracţiune care urmăreşte strict asigurarea mijloacelor materiale sau legale pentru săvârşirea infracţiunii care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau pentru garantarea profitului sau a produselor infracţiunii.
(57)Noţiunea de infracţiuni legate de participarea la o organizaţie criminală ar trebui să facă obiectul definiţiei prevăzute în dreptul intern în conformitate cu Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (1) şi poate acoperi, de exemplu, calitatea de membru sau organizarea şi conducerea unei astfel de organizaţii criminale.
(1)Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42).
(58)Competenţa EPPO în ceea ce priveşte infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii ar trebui, ca regulă generală, să aibă prioritate în faţa cererilor naţionale în materie de competenţă, astfel încât să poată asigura coerenţa şi coordonarea investigărilor şi urmăririlor penale la nivelul Uniunii. În privinţa infracţiuni menţionate, cu excepţia cazului în care sunt necesare măsuri urgente, autorităţile statelor membre ar trebui să se abţină de la a acţiona până când EPPO decide dacă să efectueze o investigaţie.
(59)S-ar putea considera că un anumit caz are repercusiuni la nivelul Uniunii, printre altele, atunci când o infracţiune are un caracter şi o amploare transnaţionale, atunci când o infracţiune implică o organizaţie criminală sau atunci când tipul specific al infracţiunii ar putea reprezenta o ameninţare gravă la adresa intereselor financiare ale Uniunii sau a reputaţiei instituţiilor Uniunii şi a încrederii cetăţenilor Uniunii.
(60)În cazul în care EPPO nu îşi poate exercita competenţa într-un anumit caz deoarece există motive pentru a prezuma că prejudiciul cauzat sau care riscă să fie cauzat intereselor financiare ale Uniunii nu depăşeşte prejudiciul cauzat sau care riscă să fie cauzat unei alte victime, EPPO ar trebui, cu toate acestea, să fie în măsură să îşi exercite competenţa dacă ar fi mai bine poziţionat pentru a investiga sau a urmări penal decât autorităţile statului membru respectiv sau ale statelor membre respective. S-ar putea considera că EPPO este mai bine poziţionat, printre altele, atunci când ar fi mai eficace să i se permită EPPO să desfăşoare investigarea şi urmărirea penală a infracţiunii respective ca urmare a caracterului transnaţional şi a amplorii sale, atunci când infracţiunea implică o organizaţie criminală sau atunci când tipul specific al infracţiunii ar putea reprezenta o ameninţare gravă la adresa intereselor financiare ale Uniunii sau a reputaţiei instituţiilor Uniunii şi încrederii cetăţenilor Uniunii. Într-un astfel de caz, EPPO ar trebui să fie în măsură să îşi exercite competenţa cu acordul autorităţilor naţionale competente ale statului membru sau ale statelor membre, atunci când au fost cauzate daune altei (altor) victime de acest tip.
(61)În cazul în care o autoritate judiciară sau de aplicare a legii dintr-un stat membru iniţiază o investigaţie cu privire la o infracţiune şi consideră că EPPO nu şi-ar putea exercita competenţa, respectiva autoritate informează EPPO cu privire la acest lucru, pentru a-i permite să aprecieze dacă ar trebui să îşi exercite competenţa.
(62)În caz de dezacord asupra aspectelor de exercitare a competenţei, autorităţile naţionale competente ar trebui să decidă asupra atribuirii competenţei. Noţiunea de autorităţi naţionale competente ar trebui să fie înţeleasă drept orice autorităţi judiciare care au competenţa de a decide cu privire la atribuirea competenţei în conformitate cu dreptul intern.
(63)Deoarece EPPO ar trebui să trimită cazuri în judecată la instanţele naţionale, competenţa sa ar trebui definită prin referire la dreptul penal al statelor membre, care incriminează actele sau omisiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii şi stabilesc pedepsele aplicabile prin transpunerea legislaţiei relevante a Uniunii, în special a Directivei (UE) 2017/1371, în sistemele juridice naţionale.
(64)EPPO ar trebui să îşi exercite competenţa cât mai extins posibil, astfel încât investigaţiile şi urmăririle sale penale să se poată extinde la infracţiuni comise în afara teritoriului statelor membre.
(65)Investigaţiile şi urmăririle penale instrumentate de EPPO ar trebui să fie ghidate de principiile proporţionalităţii, imparţialităţii şi corectitudinii faţă de persoana suspectată sau acuzată. Aceasta include obligaţia de a căuta toate tipurile de probe, atât incriminatoare, cât şi dezincriminatoare, fie motu proprio, fie la cererea apărării.
(66)Pentru a asigura securitatea juridică şi pentru a combate în mod eficient infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, activităţile de investigare şi urmărire penală întreprinse de EPPO ar trebui să fie ghidate de principiul legalităţii, conform căruia EPPO aplică cu stricteţe normele stabilite în prezentul regulament, în special în ceea ce priveşte competenţa şi exercitarea acesteia, deschiderea investigaţiilor, încheierea investigaţiilor, transmiterea unui caz, închiderea cazului şi procedurile simplificate de urmărire penală.
(67)Pentru a apăra cel mai bine drepturile pârâtului, în principiu, o persoană suspectată sau acuzată ar trebui să facă obiectul unei singure investigaţii sau urmăriri penale instrumentate de EPPO. În cazul în care o infracţiune a fost săvârşită de mai multe persoane, EPPO ar trebui, în principiu, să iniţieze un singur caz şi să desfăşoare investigaţii în comun cu privire la toate persoanele suspectate sau acuzate.
(68)În cazul în care mai mulţi procurori europeni delegaţi au iniţiat investigaţii cu privire la aceeaşi infracţiune, camera permanentă ar trebui, după caz, să reunească aceste investigaţii. Camera permanentă poate decide să nu reunească aceste proceduri sau poate decide să disjungă ulterior aceste proceduri în cazul în care acest lucru este în interesul eficienţei investigaţiilor, de exemplu, în cazul în care procedurile împotriva unei persoane suspecte sau acuzate ar putea fi încheiate mai devreme, în timp ce procedurile împotriva altor persoane suspectate sau acuzate ar trebui continuate, sau dacă disjungerea cazului ar putea scurta perioada de arestare preventivă a unuia dintre suspecţi. În cazul în care diferite camere permanente sunt responsabile de cazuri care urmează să fie reunite, regulamentul intern de procedură al EPPO ar trebui să stabilească competenţa şi procedura adecvate. În cazul în care camera permanentă decide să disjungă un caz, competenţa sa pentru cazurile rezultate ar trebui să fie menţinută.
(69)EPPO ar trebui să se bazeze pe autorităţile naţionale, inclusiv autorităţile poliţieneşti, în special pentru executarea măsurilor coercitive. În temeiul principiului cooperării loiale, toate autorităţile naţionale şi organele relevante ale Uniunii, inclusiv Eurojust, Europol şi OLAF, ar trebui să sprijine activ investigaţiile şi urmăririle penale ale EPPO şi să colaboreze cu acesta, din momentul raportării unei infracţiuni suspectate către EPPO şi până la momentul în care se stabileşte începerea urmăririi penale sau cazul se soluţionează altfel.
(70)Este esenţial pentru investigarea şi urmărirea penală eficace a infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii ca EPPO să aibă posibilitatea de a aduna probe prin utilizarea cel puţin a unui set minim de măsuri de investigare, cu respectarea principiului proporţionalităţii. Măsurile respective ar trebui să fie disponibile în ceea ce priveşte infracţiunile care intră în sfera de competenţă a EPPO, pentru investigaţiile şi urmăririle penale ale acestuia, cel puţin în cazurile în care infracţiunile se pedepsesc cu o pedeapsă maximă de cel puţin patru ani de detenţie, dar pot face obiectul limitărilor, în conformitate cu dreptul intern.
(71)În plus faţă de setul minim de măsuri de investigare enumerate în prezentul regulament, procurorii europeni delegaţi ar trebui să fie în măsură să solicite sau să ordone orice măsuri disponibile pentru procurori în temeiul dreptului intern în cazuri similare la nivel naţional. Ar trebui să se asigure disponibilitatea în toate situaţiile în care măsura de investigare indicată există, dar poate să facă obiectul unor limitări, în conformitate cu dreptul intern.
(72)În cazurile transfrontaliere, procurorul european delegat care instrumentează cazul ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe procurori europeni delegaţi asistenţi atunci când trebuie să se instrumenteze măsuri în alte state membre. În cazul în care pentru o astfel de măsură este necesară autorizarea judiciară, ar trebui să se specifice clar în care stat membru ar trebui să se obţină autorizarea, dar, în orice caz, ar trebui ca această autorizare să fie unică. În cazul în care o măsură de investigare este până la urmă refuzată de autorităţile judiciare, respectiv după ce toate căile legale de atac au fost epuizate, procurorul european delegat care instrumentează cazul ar trebui să retragă cererea sau ordinul.
(73)Posibilitatea prevăzută în prezentul regulament de a se recurge la instrumente juridice privind recunoaşterea reciprocă sau cooperarea transfrontalieră nu ar trebui să înlocuiască normele specifice privind investigaţiile transfrontaliere în temeiul prezentului regulament. Ea ar trebui mai degrabă să le completeze, pentru a se asigura că, atunci când o măsură este necesară într-o investigaţie transfrontalieră, dar nu este disponibilă în dreptul intern pentru o situaţie pur internă, aceasta poate fi utilizată în conformitate cu dreptul intern de transpunere a instrumentului relevant la instrumentarea investigaţiei sau a urmăririi penale.
(74)Dispoziţiile prezentului regulament privind cooperarea transfrontalieră ar trebui să nu aducă atingere instrumentelor juridice existente care facilitează cooperarea transfrontalieră între alte autorităţi naţionale decât cele de urmărire penală sau judiciare. Acelaşi lucru ar trebui să fie valabil pentru autorităţile naţionale care cooperează pe baza dreptului administrativ.
(75)Dispoziţiile prezentului regulament referitoare la arestarea preventivă şi predarea transfrontalieră nu ar trebui să aducă atingere procedurilor specifice din statele membre în care nu este necesară autorizarea judiciară pentru arestarea iniţială a unei persoane suspecte sau acuzate.
(76)Procurorul european delegat care instrumentează cazul ar trebui să aibă dreptul de a emite sau de a solicita mandate de arestare europene în domeniul de competenţă al EPPO.
(77)EPPO ar trebui să aibă dreptul de a sesiza cu privire la un caz autorităţile naţionale atunci când investigaţia constată că infracţiunea nu este de competenţa EPPO. În cazul unei astfel de sesizări, autorităţile naţionale ar trebui să îşi păstreze prerogativele depline în temeiul dreptului intern cu privire la deschiderea, continuarea sau încheierea investigaţiei.
(78)Prezentul regulament impune EPPO să exercite funcţia unui procuror, ceea ce include luarea de decizii cu privire la inculparea unei persoane suspecte sau acuzate şi alegerea statului membru ale cărui instanţe vor fi competente să soluţioneze urmărirea penală. Decizia de inculpare a persoanei suspecte sau acuzate ar trebui, în principiu, să fie adoptată de camera permanentă competentă, pe baza unui proiect de decizie a procurorului european delegat, astfel încât să existe o politică comună în materie de urmărire penală. Camera permanentă ar trebui să aibă dreptul de a lua orice decizie în termen de 21 de zile de la primirea proiectului de decizie, inclusiv cu privire la solicitarea de dovezi suplimentare, înainte de a decide trimiterea în judecată, cu excepţia unei decizii de închidere a cazului emise în cazul în care procurorul european delegat a propus trimiterea în judecată.
(79)Statele membre ale căror instanţe vor fi competente să soluţioneze urmărirea penală ar trebui alese de camera permanentă competentă pe baza unui set de criterii prevăzute de prezentul regulament. Camera permanentă ar trebui să adopte decizia pe baza unui raport şi a unui proiect de decizie redactat de procurorul european delegat care instrumentează cazul, care ar trebui să fie transmise camerei permanente de procurorul european însărcinat cu supravegherea, însoţite, dacă este necesar, de propria evaluare. Procurorul european însărcinat cu supravegherea ar trebui să păstreze toate competenţele de a transmite procurorului european delegat instrucţiuni specifice prevăzute de prezentul regulament.
(80)Probele prezentate de EPPO în instanţă nu ar trebui să fie declarate inadmisibile doar pe temeiul că au fost colectate într-un alt stat membru sau în conformitate cu dreptul unui alt stat membru, cu condiţia ca instanţa de judecată să considere că admiterea acestora respectă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare ale persoanei suspecte sau acuzate, în conformitate cu Carta. Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la articolul 6 TUE şi în Carta, în special la titlul VI, în dreptul internaţional şi în acordurile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parte, inclusiv Convenţia europeana pentru apararea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale şi în constituţiile statelor membre în domeniile lor respective de aplicare. În conformitate cu principiile respective, respectând totodată diferitele sisteme şi tradiţii juridice ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 67 alineatul (1) din TFUE, nicio dispoziţie din prezentul regulament nu poate fi interpretată ca o interdicţie adresată instanţelor de a aplica principii fundamentale de drept intern privind caracterul echitabil al procedurii, care se aplică în sistemele lor naţionale, inclusiv în sistemele de tip common law.
(81)Având în vedere principiul legalităţii, investigaţiile EPPO ar trebui să conducă, de regulă, la faza de judecată în instanţele naţionale competente, în cazurile în care există probe suficiente şi niciun temei juridic nu afectează urmărirea penală sau în cazul în care nu s-a aplicat o procedură simplificată de urmărire penală. Motivele pentru închiderea unui caz sunt enunţate în mod exhaustiv în prezentul regulament.
(82)Sistemele juridice naţionale prevăd diferite tipuri de proceduri simplificate de urmărire penală, care pot sau nu să includă implicarea unei instanţe, de exemplu sub forma unor tranzacţii cu persoana suspectă sau acuzată. În cazul în care există astfel de proceduri, procurorul european delegat ar trebui să aibă competenţa să le aplice în condiţiile prevăzute în dreptul intern şi în situaţiile prevăzute de prezentul regulament. Situaţiile respective ar trebui să includă cazuri în care prejudiciul final cauzat de infracţiune nu este semnificativ după o eventuală recuperare a unui cuantum corespunzător unui astfel de prejudiciu. Ţinând seama de interesul ca EPPO să dispună de o politică coerentă şi eficace de urmărire penală, camera permanentă competentă ar trebui să fie întotdeauna invitată să consimtă la utilizarea respectivelor proceduri. Dacă procedura simplificată a fost aplicată cu succes, cazul ar trebui să fie în cele din urmă închis.
(83)Prezentul regulament impune EPPO să respecte, în special, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie, astfel cum sunt consacrate în articolele 47 şi 48 din Cartă. Articolul 50 din Cartă, care protejează dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în proceduri penale pentru aceeaşi infracţiune (ne bis in idem), garantează că nu va exista o dublă trimitere în judecată ca urmare a urmăririlor penale întreprinse de EPPO. Activităţile EPPO ar trebui, astfel, să fie exercitate în deplină conformitate cu drepturile respective iar prezentul regulament ar trebui să se aplice şi să se interpreteze în consecinţă.
(84)Articolul 82 alineatul (2) din TFUE permite Uniunii să stabilească norme minime privind drepturile persoanelor fizice în cadrul procedurilor penale pentru a garanta respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Normele minime respective au fost instituite treptat de către legiuitorul Uniunii în directive privind drepturi specifice.
(85)Drepturile la apărare prevăzute în dreptul relevant al Uniunii, cum ar fi Directivele 2010/64/UE (1), 2012/13/UE (2), 2013/48/UE (3), (UE) 2016/343 (4), (UE) 2016/1919 (5) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, astfel cum au fost transpuse în dreptul intern, ar trebui să se aplice în cazul activităţilor EPPO. Orice persoană suspectată sau acuzată faţă de care EPPO iniţiază o investigaţie ar trebui să beneficieze de drepturile respective, precum şi de drepturile prevăzute în dreptul intern de a solicita numirea de experţi sau audierea de martori, sau furnizarea în alt mod de probe, în numele apărării, de către EPPO.
(1)Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).
(2)Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).
(3)Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).
(4)Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO L 65, 11.3.2016, p. 1).
(5)Directiva 2016/1919/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistenţa juridică gratuită pentru persoanele suspectate şi persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale şi pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).
(86)Articolul 86 alineatul (3) din TFUE permite legiuitorului Uniunii să stabilească normele aplicabile în cazul controlului jurisdicţional al actelor de procedură adoptate de EPPO în îndeplinirea funcţiilor sale. Competenţa respectivă acordată legiuitorului Uniunii reflectă natura specifică a atribuţiilor şi structurii EPPO, care este diferită de cea a tuturor celorlalte organe şi agenţii ale Uniunii şi presupune norme speciale în ceea ce priveşte controlul jurisdicţional.
(87)În conformitate cu articolul 86 alineatul (2) din TFUE , EPPO exercită acţiunea publică în faţa instanţelor competente din statele membre. Actele întreprinse de EPPO în cursul investigaţiilor sale sunt strâns legate de etapa urmăririi penale care poate decurge din acestea şi, prin urmare, produc efecte în sistemul juridic al statelor membre. În multe cazuri, aceste acte vor fi întreprinse de autorităţile naţionale de aplicare a legii, care acţionează în conformitate cu instrucţiunile EPPO, în unele cazuri în urma obţinerii autorizaţiei unei instanţe naţionale.
Prin urmare, este oportun să se considere că actele de procedură ale EPPO care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi ar trebui să facă obiectul controlului de către instanţele competente la nivel naţional, în conformitate cu cerinţele şi procedurile prevăzute de dreptul intern. Aceasta ar trebui să asigure că actele de procedură ale EPPO care sunt adoptate înainte de punerea sub acuzare şi destinate să producă efecte juridice faţă de terţi (o categorie care include suspectul, victima şi alte persoane interesate ale căror drepturi ar putea fi afectate în mod negativ de aceste acte) sunt supuse controlului jurisdicţional al instanţelor naţionale. Actele de procedură referitoare la alegerea statului membru ale cărui instanţe vor fi competente pentru desfăşurarea acţiunii penale, fapt care urmează să fie determinat pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament, sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi şi ar trebui, prin urmare, să facă obiectul controlului jurisdicţional în faţa instanţelor naţionale, cel mai târziu în etapa de judecată.
Acţiunile în faţa instanţelor naţionale competente pentru omisiunea EPPO de a acţiona sunt cele în legătură cu acte de procedură pe care EPPO este obligat legal să le adopte şi care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi. În cazul în care dreptul intern prevede un control jurisdicţional cu privire la actele de procedură care nu sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi sau pentru acţiuni în justiţie privind omisiunea de a acţiona, prezentul regulament nu ar trebui să fie interpretat ca înlocuind sau ca având un impact asupra acestor dispoziţii juridice. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să prevadă un control jurisdicţional de către instanţele naţionale competente al actelor de procedură care nu produc efecte juridice faţă de terţi, cum ar fi numirea experţilor sau rambursarea cheltuielilor cu martorii.
În cele din urmă, prezentul regulament nu are un impact asupra competenţelor instanţei de judecată naţionale.
(88)Legalitatea actelor de procedură ale EPPO care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi ar trebui să fie supusă controlului jurisdicţional în faţa instanţelor naţionale. În această privinţă, ar trebui să fie asigurate căi de atac efective în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE. În plus, după cum se subliniază în jurisprudenţa Curţii de Justiţie, normele procedurale naţionale care reglementează acţiuni pentru protecţia drepturilor individuale conferite de dreptul Uniunii nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile unor acţiuni naţionale similare (principiul echivalenţei) şi nu trebuie să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii (principiul eficacităţii).
Atunci când controlează legalitatea acestor acte, instanţele naţionale pot face aceasta pe baza dreptului Uniunii, inclusiv a prezentului regulament, şi, de asemenea, pe baza dreptului intern care se aplică în măsura în care o chestiune nu face obiectul prezentului regulament. După cum se subliniază în jurisprudenţa Curţii de Justiţie, instanţele naţionale ar trebui să adreseze întotdeauna Curţii de Justiţie întrebări preliminare în cazul în care au îndoieli cu privire la validitatea actelor respective în raport cu dreptul Uniunii.
Cu toate acestea, instanţele naţionale nu pot adresa Curţii de Justiţie întrebări preliminare privind validitatea actelor de procedură ale EPPO în ceea ce priveşte dreptul procedural naţional sau măsurile naţionale de transpunere a directivelor, chiar dacă prezentul regulament face trimitere la acestea. Totuşi, aceasta nu aduce atingere trimiterilor preliminare privind interpretarea oricărei dispoziţii de drept primar, inclusiv tratatele şi Carta, sau interpretării şi validităţii oricărei dispoziţii a dreptului derivat al Uniunii, inclusiv prezentul regulament şi directivele aplicabile. În plus, prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca instanţele naţionale să controleze validitatea actelor de procedură ale EPPO destinate să producă efecte juridice faţă de terţi în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii, astfel cum este înscris în dreptul intern.
(89)Dispoziţiile prezentului regulament privind controlul jurisdicţional nu modifică competenţele Curţii de Justiţie de a controla deciziile administrative ale EPPO, care sunt destinate să aibă efecte juridice în raport cu terţii, şi anume deciziile care nu sunt luate în exercitarea funcţiilor de investigare, urmărire penală şi trimitere în judecată. Prezentul regulament nu aduce atingere nici posibilităţii ca un stat membru al Uniunii Europene, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia să introducă acţiuni în anulare, în conformitate cu articolul 263 al doilea paragraf din TFUE şi cu articolul 265 primul paragraf din TFUE, nici procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul articolelor 258 şi 259 din TFUE.
(90)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) se aplică în cazul prelucrării de date administrative cu caracter personal efectuate de EPPO.
(1)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(91)Este necesar să fie asigurată aplicarea consecventă şi omogenă a normelor de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal pe întreg teritoriul Uniunii.
(92)Declaraţia nr. 21 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi al cooperării poliţieneşti, anexată la TUE şi la TFUE, prevede că s-ar putea dovedi necesare norme specifice privind protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi al cooperării poliţieneşti în temeiul articolului 16 din TFUE, având în vedere natura specifică a acestor domenii.
(93)Normele prezentului regulament privind protecţia datelor cu caracter personal ar trebui interpretate şi aplicate în conformitate cu interpretarea şi aplicarea Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (1), care se va aplica prelucrării datelor cu caracter personal de către autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării pedepselor.
(1)Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării pedepselor şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).
(94)Principiul prelucrării echitabile a datelor din domeniul protecţiei datelor cu caracter personal este o noţiune distinctă de dreptul la un proces echitabil, astfel cum este definit la articolul 47 din Cartă şi la articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
(95)Dispoziţiile privind protecţia datelor din prezentul regulament nu aduc atingere normelor aplicabile privind admisibilitatea datelor cu caracter personal ca probe în procedurile judiciare penale.
(96)Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt afiliate la Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (Interpol). Pentru a-şi îndeplini misiunea, Interpol primeşte, stochează şi difuzează date cu caracter personal pentru a ajuta autorităţile competente să prevină şi să combată criminalitatea internaţională. Prin urmare, este adecvat să se consolideze cooperarea dintre Uniune şi Interpol prin promovarea unui schimb eficient de date cu caracter personal, asigurând, în acelaşi timp, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte prelucrarea automată a datelor cu caracter personal. Atunci când se transferă date operaţionale cu caracter personal de la EPPO către Interpol şi către ţările care au membri delegaţi la Interpol, ar trebui să se aplice prezentul regulament, în special dispoziţiile privind transferurile internaţionale. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor specifice stabilite în Poziţia comună 2005/69/JAI a Consiliului (2) şi în Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (3).
(2)Poziţia comună 2005/69/JAI a Consiliului din 24 ianuarie 2005 privind schimbul de anumite date cu Interpol (JO L 27, 29.1.2005, p. 61).
(3)Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înfiinţarea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) (JO L 205, 7.8.2007, p. 63).
(97)Atunci când EPPO transferă date operaţionale cu caracter personal unei autorităţi dintr-o ţară terţă sau unei organizaţii internaţionale ori către Interpol în temeiul unui acord internaţional încheiat în conformitate cu articolul 218 din TFUE, măsuri adecvate de siguranţă pentru protecţia vieţii private şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice ar trebui să garanteze respectarea dispoziţiilor privind protecţia datelor din prezentul regulament.
(98)Pentru a se asigura eficacitatea, fiabilitatea şi consecvenţa monitorizării respectării şi aplicării prezentului regulament în ceea ce priveşte datele operaţionale cu caracter personal, astfel cum solicită articolul 8 din Cartă, prezentul regulament ar trebui să stabilească atribuţiile Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, iar aceasta ar trebui să aibă competenţe efective, inclusiv competenţe de investigare, corective şi de consiliere, care constituie mijloacele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor respective. Cu toate acestea, competenţele Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor nu ar trebui să afecteze în mod necuvenit normele speciale de procedură penală, inclusiv cele referitoare la investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor, sau independenţa justiţiei.
(99)Pentru a permite EPPO să îşi îndeplinească atribuţiile şi să ţină cont de evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei şi având în vedere progresele societăţii informaţionale, ar trebui să se delege Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte alcătuirea şi actualizarea listei categoriilor de date operaţionale cu caracter personal şi a categoriilor de persoane vizate enumerate în anexă. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (4). În special, pentru a se asigura o participare echitabilă la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul ar trebui să primească toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupului de experţi al Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate.
(4)Acordul interinstituţional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).
(100)EPPO ar trebui să funcţioneze în strânsă colaborare cu alte instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii pentru a facilita exercitarea funcţiilor sale în temeiul prezentului regulament şi să stabilească, dacă este necesar, acorduri formale privind norme detaliate referitoare la schimbul de informaţii şi cooperare. O atenţie deosebită ar trebui acordată cooperării cu Europol şi OLAF pentru a evita suprapunerile şi a permite EPPO să obţină informaţiile relevante pe care acestea le deţin, precum şi să se bazeze pe analiza lor în cadrul anumitor investigaţii.
(101)EPPO ar trebui să fie în măsură să obţină toate informaţiile relevante care sunt de competenţa sa stocate în bazele de date şi în registrele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(102)EPPO şi Eurojust ar trebui să devină parteneri şi ar trebui să coopereze în chestiuni operaţionale, în conformitate cu mandatele lor respective. Această cooperare poate implica toate investigaţiile desfăşurate de EPPO atunci când sunt considerate a fi necesare sau adecvate schimbul de informaţii sau coordonarea măsurilor de investigare în ceea ce priveşte cazurile care ţin de competenţa Eurojust. Oricând EPPO solicită această cooperare din partea Eurojust, EPPO ar trebui să ţină legătura cu membrul naţional din Eurojust al statului membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul. Cooperarea operaţională poate implica, de asemenea, ţări terţe care au încheiat un acord de cooperare cu Eurojust.
(103)EPPO şi OLAF ar trebui să stabilească şi să întreţină o cooperare strânsă menită să asigure complementaritatea mandatelor lor respective şi să evite duplicarea. În această privinţă, OLAF ar trebui, în principiu, să nu deschidă nicio anchetă administrativă paralelă cu o investigaţie instrumentată de EPPO privind aceleaşi fapte. Aceasta nu ar trebui, totuşi, să aducă atingere competenţei OLAF de a deschide din proprie iniţiativă o anchetă administrativă, în strânsă consultare cu EPPO.
(104)În toate acţiunile de sprijinire a EPPO, OLAF va acţiona independent de Comisie, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(105)În cazurile în care EPPO nu efectuează o investigaţie, acesta ar trebui să poată furniza informaţii relevante care să permită OLAF să aibă în vedere măsuri adecvate în conformitate cu mandatul său. În special, EPPO ar putea avea în vedere informarea OLAF despre cazurile în care nu există motive întemeiate să creadă că se săvârşeşte sau s-a săvârşit o infracţiune care intră în sfera de competenţă a EPPO, dar în care poate fi adecvată o anchetă administrativă din partea OLAF, sau în cazurile în care EPPO respinge un caz şi este de dorit sesizarea OLAF pentru urmărire administrativă sau recuperare. Atunci când furnizează informaţii, EPPO poate solicita ca OLAF să analizeze dacă deschide o anchetă administrativă sau dacă ia alte măsuri de urmărire sau de monitorizare administrativă, în special în vederea instituirii de măsuri asigurătorii, a recuperării sau a acţiunii disciplinare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.
(106)În măsura în care procedurile de recuperare sunt amânate ca urmare a deciziilor luate de EPPO în legătură cu investigaţiile sau urmăririle penale în temeiul prezentului regulament, nu ar trebui să se considere că este vorba de o greşeală sau o neglijenţă din partea statelor membre în ceea ce priveşte procedurile de recuperare, în sensul articolului 122 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).
(107)EPPO ar trebui să permită instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, precum şi altor victime să ia măsuri corespunzătoare. Aceasta poate include luarea unor măsuri asigurătorii, în special pentru a preveni orice fapte ilegale care se repetă sau pentru a proteja reputaţia Uniunii sau pentru a le permite să intervină în calitate de parte civilă în proceduri în conformitate cu dreptul intern. Schimbul de informaţii ar trebui să aibă loc cu respectarea deplină a independenţei EPPO şi, numai în măsura în care este posibil, să nu aducă atingere bunei desfăşurări şi confidenţialităţii investigaţiilor.
(108)În măsura în care este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, EPPO ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să stabilească şi să întreţină relaţii de cooperare cu autorităţile din ţări terţe şi cu organizaţiile internaţionale. În sensul prezentului regulament, "organizaţii internaţionale" înseamnă organizaţiile internaţionale şi organismele de drept internaţional public aflate în subordinea lor sau alte organisme care sunt înfiinţate printr-un acord încheiat între două sau mai multe ţări sau în baza unui astfel de acord, precum şi Interpol.
(109)În cazul în care identifică o necesitate operaţională de cooperare cu o ţară terţă sau cu o organizaţie internaţională, colegiul ar trebui să fie în măsură să propună ca Consiliul să atragă atenţia Comisiei asupra necesităţii unei decizii privind caracterul adecvat sau a unei recomandări referitoare la deschiderea negocierilor privind un acord internaţional.
Până la încheierea unor noi acorduri internaţionale de către Uniune sau aderarea Uniunii la acordurile multilaterale încheiate deja de statele membre, în special cu privire la asistenţa judiciară în materie penală, statele membre ar trebui să faciliteze exercitarea de către EPPO a funcţiilor sale în conformitate cu principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE. În cazul în care acest lucru este permis în temeiul acordului multilateral relevant şi sub rezerva acceptării de către ţara terţă, statele membre ar trebui să recunoască şi, dacă este cazul, să notifice EPPO în calitate de autoritate competentă, în scopul punerii în aplicare a respectivelor acorduri multilaterale. Acest lucru poate implica, în unele cazuri, o modificare a respectivelor acorduri, dar renegocierea unor astfel de acorduri nu ar trebui să fie considerată drept o etapă obligatorie, deoarece s-ar putea să nu fie întotdeauna posibilă. Statele membre pot, de asemenea, să notifice EPPO în calitate de autoritate competentă, în scopul punerii în aplicare a altor acorduri internaţionale privind asistenţa judiciară în materie penală încheiate de acestea, inclusiv prin intermediul unei modificări la acordurile respective.
În cazul în care notificarea EPPO în calitate de autoritate competentă în sensul acordurilor multilaterale încheiate deja de statele membre cu ţări terţe nu este posibilă sau nu este acceptată de către ţările terţe şi până la aderarea Uniunii la astfel de acorduri internaţionale, procurorii europeni delegaţi pot utiliza statutul lor de procurori naţionali în raport cu ţările terţe respective, cu condiţia ca aceştia să informeze şi, după caz, să se străduiască să obţină consimţământul din partea autorităţilor ţărilor terţe cu privire la faptul că probele colectate din aceste ţări terţe pe baza respectivelor acorduri internaţionale vor fi utilizate în investigaţiile şi urmăririle penale desfăşurate de EPPO.
EPPO ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să se bazeze pe principiul reciprocităţii sau al curtoaziei internaţionale faţă de autorităţile ţărilor terţe. Acest lucru ar trebui însă să fie efectuat de la caz la caz, în limitele competenţei materiale a EPPO şi sub rezerva unor eventuale condiţii stabilite de autorităţile din ţări terţe.
(110)Statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO nu au obligaţii în temeiul prezentului regulament. După caz, Comisia ar trebui să înainteze propuneri pentru a asigura cooperarea judiciară eficace în materie penală între EPPO şi statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO. Aceasta ar trebui să vizeze, în special, normele privind cooperarea judiciară în materie penală şi extrădare, respectând pe deplin acquis-ul Uniunii în acest domeniu, precum şi principiul cooperării loiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TUE.
(111)Pentru a garanta deplina autonomie şi independenţă a EPPO, ar trebui să se acorde acestuia un buget autonom, ale cărui venituri să provină în principal dintr-o contribuţie de la bugetul Uniunii. Regimul financiar, bugetar şi de personal al EPPO ar trebui să respecte standardele relevante ale Uniunii aplicabile organismelor menţionate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), ţinând seama totuşi de caracterul unic al competenţei EPPO de a efectua investigaţii şi urmăriri penale la nivelul Uniunii.
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
(112)Costurile măsurilor de investigare întreprinse de EPPO ar trebui să fie acoperite, în principiu, de autorităţile naţionale însărcinate cu executarea lor. Costurile excepţional de ridicate pentru măsurile de investigare, precum avizele complexe ale experţilor, operaţiile poliţieneşti extinse sau activităţile de supraveghere pe durate lungi ar putea fi rambursate parţial de EPPO, inclusiv, după caz, prin realocarea resurselor de la alte linii bugetare ale EPPO sau prin modificarea bugetului în conformitate cu prezentul regulament şi cu normele financiare aplicabile.
Atunci când pregăteşte propunerea pentru proiectul provizoriu de estimare a veniturilor şi cheltuielilor, directorul administrativ ar trebui să ţină seama de necesitatea ca EPPO să ramburseze parţial costul măsurilor de investigare extrem de costisitoare acceptate de camera permanentă.
(113)Cheltuielile operaţionale ale EPPO ar trebui să fie acoperite din bugetul EPPO. Acestea ar trebui să includă costurile comunicării operaţionale dintre procurorul european delegat şi nivelul central al EPPO, cum ar fi costurile de livrare a corespondenţei, cheltuielile de deplasare, traducerile necesare pentru funcţionarea internă a EPPO şi alte costuri care nu au fost suportate anterior de statele membre în timpul unei investigaţii, care rezultă doar datorită faptului că EPPO şi-a asumat responsabilităţi pentru investigarea şi urmărirea penală. Cu toate acestea, costurile suportate de biroul procurorilor europeni delegaţi şi de activitatea de secretariat a acestuia ar trebui să fie suportate de statele membre.
În conformitate cu articolul 332 din TFUE, cheltuielile care rezultă din punerea în aplicare a EPPO vor fi suportate de către statele membre. Cheltuielile respective nu includ costurile administrative generate pentru instituţii în sensul articolului 13 alineatul (1) din TUE.
(114)Colegiul ar trebui, în principiu, să delege întotdeauna directorului administrativ competenţele conferite autorităţii împuternicite să facă numiri prin Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi de a încheia contracte de muncă (1) (denumit în continuare "Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil"), cu excepţia cazului în care circumstanţe specifice fac necesară exercitarea competenţei respective de către colegiu.
(1)Regulamentul nr. 31/CEE, 11/CEEA al Consiliului de stabilire a statutului funcţionarilor şi a regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţii Economice Europene şi ai Comunităţii Europene a Energiei Atomice (JO 45, 14.6.1962, p. 1385).
(115)Directorul administrativ, în calitate de ordonator de credite, răspunde de punerea în aplicare a bugetului EPPO. Atunci când consultă camera permanentă în privinţa unor măsuri de investigare excepţional de costisitoare, directorul administrativ este responsabil pentru decizia cu privire la cuantumul grantului care urmează să fie atribuit, pe baza resurselor financiare disponibile şi în conformitate cu criteriile stabilite în regulamentul intern de procedură al EPPO.
(116)Remunerarea procurorilor europeni delegaţi, în calitatea lor de consilieri speciali, care va fi stabilită prin intermediul unui acord direct, ar trebui să se bazeze pe o decizie specifică pe care trebuie să o adopte colegiul. Respectiva decizie ar trebui, între altele, să asigure că procurorii europeni delegaţi, în cazul specific în care vor exercita şi funcţii în calitate de procurori naţionali în conformitate cu articolul 13 alineatul (3), vor continua, în principiu, să fie plătiţi în calitate de procurori naţionali şi că remunerarea primită în calitatea de consultant special se va referi numai la echivalentul activităţii desfăşurate în numele EPPO în calitatea de procuror european delegat. Fiecare stat membru îşi menţine competenţa de a stabili în legislaţia sa, în conformitate cu legislaţia Uniunii, condiţiile pentru acordarea de prestaţii în cadrul regimului general de asigurări sociale din ţările lor.
(117)Pentru ca EPPO să fie pe deplin operaţional la data care urmează a fi stabilită, acesta va avea nevoie de personal cu experienţă în cadrul instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii. În vederea satisfacerii acestei necesităţi, recrutarea, de către EPPO, de agenţi temporari şi agenţi contractuali care lucrează deja în instituţii, organe, oficii sau agenţii ale Uniunii ar trebui să fie facilitată prin garantarea continuităţii drepturilor contractuale ale respectivilor membri ai personalului în cazul în care sunt recrutaţi de EPPO în faza sa de instituire, până la un an de la data la care EPPO devine operaţional, în conformitate cu decizia menţionată la articolul 120 alineatul (2).
(118)Procedurile EPPO ar trebui să fie transparente în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din TFUE, iar colegiul ar trebui să adopte dispoziţii specifice privind modul în care se garantează dreptul de acces public la documente. Nimic din prezentul regulament nu este menit să restricţioneze dreptul de acces public la documente, în măsura în care acest drept este garantat în Uniune şi în statele membre, în special în temeiul articolului 42 din Cartă şi în temeiul altor dispoziţii relevante.
(119)Normele generale privind transparenţa care se aplică agenţiilor Uniunii ar trebui să se aplice şi EPPO, însă numai în ceea ce priveşte alte documente decât dosarele, inclusiv imaginile electronice ale dosarelor respective, pentru a nu pune în pericol în niciun fel cerinţa de confidenţialitate în activitatea sa operaţională. La fel, anchetele administrative întreprinse de Ombudsmanul European ar trebui să respecte cerinţa de confidenţialitate a EPPO. În vederea asigurării integrităţii investigaţiilor şi urmăririlor penale ale EPPO, documentele referitoare la activitatea operaţională nu ar trebui să fie reglementate de normele de transparenţă.
(120)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată şi, la 10 martie 2014, a emis un aviz.
(121)Reprezentanţii statelor membre, reuniţi la nivel de şefi de stat sau de guvern la Bruxelles la 13 decembrie 2003, au stabilit sediul EPPO în conformitate cu dispoziţiile Deciziei din 8 aprilie 1965 (1),
(1)Decizia (67/446/CEE) (67/30/Euratom) a reprezentanţilor guvernelor statelor membre din 8 aprilie 1965 privind sediul provizoriu al anumitor instituţii şi departamente ale Comunităţilor (JO CEE 152, 13.7.1967, p. 18).
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
Prin prezentul regulament se instituie Parchetul European (EPPO) şi se stabilesc normele privind funcţionarea acestuia.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."stat membru" înseamnă, cu excepţia cazurilor în care se indică altfel, în special în cuprinsul capitolului VIII, un stat membru care participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO, astfel cum este considerată a fi autorizată în temeiul articolului 86 alineatul (1) al treilea paragraf din TFUE, sau în urma unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din TFUE;
2."persoană" înseamnă orice persoană fizică sau juridică;
3."interese financiare ale Uniunii" înseamnă toate veniturile, cheltuielile şi bunurile acoperite de, dobândite prin sau datorate bugetului Uniunii şi bugetelor instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor înfiinţate în temeiul tratatelor, precum şi bugetelor gestionate şi monitorizate de acestea;
4."personalul EPPO" înseamnă personalul la nivel central care sprijină colegiul, camerele permanente, procurorul-şef european, procurorii europeni, procurorii europeni delegaţi şi directorul administrativ în activitatea de zi cu zi a acestora în îndeplinirea atribuţiilor EPPO în temeiul prezentului regulament;
5."procuror european delegat care instrumentează cazul" înseamnă un procuror european delegat responsabil pentru investigaţiile şi urmăririle penale pe care le-a iniţiat, care i-au fost atribuite sau pe care le-a preluat în temeiul dreptului de evocare în conformitate cu articolul 27;
6."procuror european delegat asistent" înseamnă un procuror european delegat situat într-un alt stat membru decât statul membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul, în care se desfăşoară o investigaţie sau o altă măsură care i-a fost atribuită;
7."date cu caracter personal" înseamnă orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă (denumită în continuare "persoana vizată"); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, genetice, mentale, economice, culturale sau sociale;
8."prelucrare" înseamnă orice operaţiune sau set de operaţiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziţie în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricţionarea, ştergerea sau distrugerea;
9."restricţionarea prelucrării" înseamnă marcarea datelor cu caracter personal stocate cu scopul de a limita prelucrarea viitoare a acestora;
10."creare de profiluri" înseamnă orice formă de prelucrare automată a datelor cu caracter personal care constă în utilizarea datelor cu caracter personal pentru a evalua anumite aspecte personale referitoare la o persoană fizică, în special pentru a analiza sau prevedea aspecte privind performanţa la locul de muncă, situaţia economică, sănătatea, preferinţele personale, interesele, fiabilitatea, comportamentul, locul în care se află persoana fizică respectivă sau deplasările acesteia;
11."pseudonimizare" înseamnă prelucrarea datelor cu caracter personal într-un asemenea mod încât acestea să nu mai poată fi atribuite unei anume persoane vizate fără a se utiliza informaţii suplimentare, cu condiţia ca aceste informaţii suplimentare să fie stocate separat şi să facă obiectul unor măsuri de natură tehnică şi organizatorică care să asigure neatribuirea respectivelor date cu caracter personal unei persoane fizice identificate sau identificabile;
12."sistem de evidenţă a datelor" înseamnă orice set structurat de date cu caracter personal accesibile conform unor criterii specifice, fie ele centralizate, descentralizate sau repartizate după criterii funcţionale sau geografice;
13."operator" înseamnă EPPO sau altă autoritate competentă care, singură sau împreună cu altele, stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile şi mijloacele prelucrării sunt stabilite prin dreptul Uniunii sau dreptul unui stat membru al Uniunii Europene, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul unui stat membru al Uniunii Europene;
14."persoană împuternicită de operator" înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau alt organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorului;
15."destinatar" înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau orice alt organism căruia îi sunt transmise datele cu caracter personal, fie că aceasta este sau nu o parte terţă. Cu toate acestea, autorităţile publice din statele membre ale Uniunii Europene, altele decât autorităţile competente definite la articolul 3 punctul 7 litera (a) din Directiva (UE) 2016/680, cărora li se comunică date cu caracter personal în cadrul unei anumite investigaţii a EPPO nu sunt considerate destinatari; prelucrarea acestor date de către autorităţile publice respective respectă normele aplicabile în materie de protecţie a datelor, în conformitate cu scopurile prelucrării;
16."încălcarea securităţii datelor cu caracter personal" înseamnă o încălcare a securităţii care duce, în mod accidental sau ilegal, la distrugerea, pierderea, modificarea sau dezvăluirea neautorizată a datelor cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate într-un alt mod sau la accesul neautorizat la acestea;
17."date administrative cu caracter personal" înseamnă toate datele cu caracter personal prelucrate de EPPO, cu excepţia datelor operaţionale cu caracter personal;
18."date operaţionale cu caracter personal" înseamnă toate datele cu caracter personal prelucrate de EPPO în scopurile prevăzute la articolul 49;
19."date genetice" înseamnă datele cu caracter personal referitoare la caracteristicile genetice moştenite sau dobândite ale unei persoane fizice, care oferă informaţii unice privind fiziologia sau sănătatea persoanei respective şi care rezultă în special în urma unei analize a unei mostre de material biologic recoltate de la persoana în cauză;
20."date biometrice" înseamnă date cu caracter personal care rezultă în urma unor tehnici de prelucrare specifice referitoare la caracteristicile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane fizice care permit sau confirmă identificarea unică a respectivei persoane, cum ar fi imaginile faciale sau datele dactiloscopice;
21."date privind sănătatea" înseamnă date cu caracter personal legate de sănătatea fizică sau mentală a unei persoane fizice, inclusiv prestarea de servicii de asistenţă medicală, care dezvăluie informaţii despre starea de sănătate a acesteia;
22."autoritate de supraveghere" înseamnă o autoritate publică independentă instituită de un stat membru al Uniunii Europene în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) sau în temeiul articolului 41 din Directiva (UE) 2016/680;
(1)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
23."organizaţie internaţională" înseamnă o organizaţie şi organismele sale subordonate reglementate de dreptul internaţional public sau orice alt organism care este instituit printr-un acord încheiat între două sau mai multe ţări sau în temeiul unui astfel de acord.
Art. 3: Instituire
(1)EPPO este instituit ca organ al Uniunii.
(2)EPPO are personalitate juridică.
(3)EPPO cooperează cu Eurojust şi se bazează pe sprijinul Eurojust în conformitate cu articolul 100.
Art. 4: Atribuţii
EPPO are competenţa de a investiga, de a urmări penal şi de a trimite în judecată pe autorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii [prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 şi stabilite în prezentul regulament] şi pe complicii acestora. În acest sens, EPPO desfăşoară investigaţii, efectuează acte de urmărire penală şi exercită acţiunea publică în cadrul instanţelor competente din statele membre, până la finalizarea cazului.
Art. 5: Principiile de bază ale activităţilor
(1)EPPO se asigură că activităţile sale respectă drepturile consacrate în Cartă.
(2)EPPO este obligat să respecte principiile statului de drept şi proporţionalităţii în toate activităţile sale.
(3)Investigaţiile şi urmăririle penale desfăşurate în numele EPPO sunt reglementate de prezentul regulament. Dreptul intern se aplică în măsura în care un aspect nu este reglementat de prezentul regulament. Dacă prezentul regulament nu prevede altfel, dreptul intern aplicabil este dreptul statului membru al cărui procuror european delegat instrumentează cazul în conformitate cu articolul 13 alineatul (1). Atunci când un aspect este reglementat atât de dreptul intern, cât şi de prezentul regulament, prevalează acesta din urmă.
(4)EPPO îşi desfăşoară investigaţiile în mod imparţial şi caută toate probele relevante, atât incriminatoare, cât şi dezincriminatoare.
(5)EPPO iniţiază şi desfăşoară investigaţiile fără întârzieri nejustificate.
(6)Autorităţile naţionale competente asistă şi sprijină în mod activ investigaţiile şi urmăririle penale desfăşurate de EPPO. Orice acţiune, politică sau procedură în temeiul prezentului regulament se orientează după principiul cooperării loiale.
Art. 6: Independenţă şi răspundere
(1)EPPO este independent. Procurorul-şef european, procurorii-şefi europeni adjuncţi, procurorii europeni, procurorii europeni delegaţi, directorul administrativ, precum şi personalul EPPO acţionează în interesul Uniunii în ansamblu, astfel cum este definit prin lege, nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni de la nicio persoană din afara EPPO, de la niciun stat membru al Uniunii Europene sau instituţie, organ, oficiu sau agenţie a Uniunii în exercitarea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament. Statele membre ale Uniunii Europene şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii respectă independenţa EPPO şi nu încearcă să îl influenţeze în exercitarea atribuţiilor sale.
(2)EPPO răspunde în faţa Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei pentru activităţile sale generale şi prezintă rapoarte anuale în conformitate cu articolul 7.
Art. 7: Raportare
(1)În fiecare an, EPPO elaborează şi pune la dispoziţie public un raport anual privind activităţile sale generale, în limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii. Acesta transmite raportul Parlamentului European şi parlamentelor naţionale, precum şi Consiliului şi Comisiei.
(2)Procurorul-şef european se prezintă o dată pe an în faţa Parlamentului European şi a Consiliului, precum şi în faţa parlamentelor naţionale ale statelor membre la cererea acestora, pentru a raporta cu privire la activităţile generale ale EPPO, fără a aduce atingere obligaţiei EPPO de discreţie şi de confidenţialitate în ceea ce priveşte cazurile individuale şi datele cu caracter personal. Procurorul-şef european poate fi înlocuit de unul dintre procurorii-şefi europeni adjuncţi la audierile organizate de către parlamentele naţionale.
Art. 8: Structura EPPO
(1)EPPO este un organ indivizibil al Uniunii, care funcţionează ca un parchet unic cu o structură descentralizată.
(2)EPPO este organizat la nivel central şi la nivel descentralizat.
(3)Nivelul central este reprezentat de un parchet central situat la sediul EPPO. Parchetul central este alcătuit din colegiu, camerele permanente, procurorul-şef european, procurorii-şefi europeni adjuncţi, procurorii europeni şi directorul administrativ.
(4)Nivelul descentralizat este alcătuit din procurori europeni delegaţi situaţi în statele membre.
(5)Parchetul central şi procurorii europeni delegaţi sunt asistaţi de personalul EPPO în îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul prezentului regulament.
Art. 9: Colegiul
(1)Colegiul EPPO este alcătuit din procurorul-şef european şi din câte un procuror european pentru fiecare stat membru. Procurorul-şef european prezidează reuniunile colegiului şi răspunde de pregătirea acestora.
(2)Colegiul se reuneşte periodic şi este responsabil de controlul general al activităţilor EPPO. Acesta ia decizii privind chestiuni strategice şi chestiuni generale derivate din cazuri individuale, în special pentru a asigura coerenţa, eficienţa şi consecvenţa politicii EPPO în materie de urmărire penală în toate statele membre, precum şi cu privire la o serie de alte chestiuni, astfel cum sunt specificate în prezentul regulament. Colegiul nu este implicat în decizii operaţionale în cazuri individuale. Regulamentul intern de procedură al EPPO prevede modalităţile exercitării de către colegiu a activităţilor de supraveghere generală şi de luare a deciziilor privind chestiuni strategice şi probleme generale, în conformitate cu prezentul articol.
(3)La propunerea procurorului-şef european şi în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO, colegiul instituie camere permanente.
(4)Colegiul adoptă regulamentul intern de procedură al EPPO în conformitate cu articolul 21 şi prevede de asemenea responsabilităţile pentru executarea funcţiilor membrilor colegiului, precum şi ale personalului EPPO.
(5)Dacă nu se specifică altfel în prezentul regulament, colegiul adoptă decizii prin majoritate simplă. Orice membru al colegiului are dreptul de a iniţia votarea privind aspecte care urmează a fi decise de către colegiu. Fiecare membru al colegiului dispune de un vot. Procurorul-şef european dispune de votul decisiv în caz de egalitate de voturi cu privire la orice aspect care trebuie să fie decis de către colegiu.
Art. 10: Camerele permanente
(1)Camerele permanente sunt prezidate de procurorul-şef european sau de unul dintre procurorii-şefi europeni adjuncţi sau de către un procuror european numit în calitate de preşedinte în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO. În plus faţă de preşedinte, camerele permanente au doi membri permanenţi. Numărul de camere permanente şi alcătuirea acestora, precum şi repartizarea competenţelor între camere ţin seama în mod corespunzător de necesităţile operaţionale ale EPPO şi se stabilesc în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO.
Regulamentul intern de procedură al EPPO asigură o distribuire echitabilă a volumului de lucru pe baza unui sistem de alocare aleatorie a cazurilor şi, în situaţii excepţionale, stabileşte proceduri, atunci când acest lucru este necesar pentru buna funcţionare a EPPO, care să permită procurorului-şef european să decidă abaterea de la principiul alocării aleatorii.
(2)Camerele permanente monitorizează şi direcţionează investigaţiile şi urmăririle penale desfăşurate de procurorii europeni delegaţi în conformitate cu prezentul articol alineatele (3), (4) şi (5). Acestea asigură, de asemenea, coordonarea investigaţiilor şi urmăririlor penale în cazurile transfrontaliere, precum şi punerea în aplicare a deciziilor luate de colegiu în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).
(3)În conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite de prezentul regulament, după caz şi după revizuirea unui proiect de decizie propus de procurorul european delegat care instrumentează cazul, camerele permanente decid asupra următoarelor chestiuni:
a)trimiterea în judecată în conformitate cu articolul 36 alineatele (1), (3) şi (4);
b)închiderea unui caz în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) literele (a)-(g);
c)aplicarea unei proceduri simplificate de urmărire penală şi emiterea unei dispoziţii către procurorul european delegat pentru ca acesta să acţioneze în vederea închiderii definitive a cazului în conformitate cu articolul 40;
d)trimiterea unui caz către autorităţile naţionale în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), (2), (3) sau (6);
e)redeschiderea unei investigaţii în conformitate cu articolul 39 alineatul (2).
(4)Atunci când este necesar, camerele permanente iau următoarele decizii în conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite de prezentul regulament:
a)dau dispoziţii procurorului european delegat să iniţieze o investigaţie în conformitate cu normele de la articolul 26 alineatele (1)-(4) în cazul în care nu a fost iniţiată nicio investigaţie;
b)dau dispoziţii procurorului european delegat să îşi exercite dreptul de evocare în conformitate cu articolul 27 alineatul (6) atunci când cazul nu a fost evocat;
c)transmit colegiului aspecte strategice sau chestiuni generale care decurg din cazuri individuale în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);
d)alocă un caz în conformitate cu articolul 26 alineatul (3);
e)realocă un caz în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) sau articolul 28 alineatul (3);
f)aprobă decizia unui procuror european de a efectua investigaţia el însuşi sau ea însăşi în conformitate cu articolul 28 alineatul (4).
(5)Camera permanentă competentă, acţionând prin intermediul procurorului european care supraveghează investigaţia sau urmărirea penală, poate da instrucţiuni într-un caz specific, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, procurorului european delegat care instrumentează cazul, atunci când acest lucru este necesar pentru instrumentarea eficientă a investigaţiei sau a urmăririi penale, în interesul justiţiei sau pentru a asigura funcţionarea coerentă a EPPO.
(6)Camera permanentă adoptă decizii prin majoritate simplă. Camera votează la solicitarea oricăruia dintre membrii săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. Preşedintele dispune de votul decisiv în caz de egalitate de voturi. Deciziile se iau în urma deliberării din cadrul reuniunilor camerei, pe baza, după caz, a proiectului de decizie propus de procurorul european delegat care instrumentează cazul.
Toate materialele unui caz se pun, la cerere, la dispoziţia camerei permanente competente în scopul pregătirii deciziilor.
(7)Camerele permanente pot decide să îşi delege competenţa de a adopta decizii în temeiul alineatului (3) litera (a) sau (b) de la prezentul articol şi, în ultimul caz, numai în ceea ce priveşte normele stabilite la articolul 39 alineatul (1) literele (a)-(f), procurorului european care supraveghează cazul în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), în cazurile în care această delegare poate fi justificată temeinic pe baza unor motive ce ţin de gradul de gravitate al infracţiunii sau de complexitatea procedurilor în cazul individual, cu privire la o infracţiune care a cauzat sau riscă să cauzeze prejudicii intereselor financiare ale Uniunii în valoare de sub 100 000 EUR. Regulamentul intern de procedură al EPPO stabileşte orientări cu scopul de a asigura o aplicare consecventă în cadrul EPPO.
Camera permanentă informează procurorul-şef european despre orice decizie de delegare a competenţei sale de a adopta decizii. La primirea acestor informaţii, procurorul-şef european poate, în termen de trei zile, să solicite camerei permanente să îşi reexamineze decizia în cazul în care procurorul-şef european consideră că acest lucru este impus de interesul de a asigura coerenţa investigaţiilor şi urmăririlor penale ale EPPO. În cazul în care procurorul-şef european este membru al camerei permanente relevante, unul dintre procurorii-şefi europeni adjuncţi exercită dreptul de a solicita reexaminarea menţionată. Procurorul european însărcinat cu supravegherea raportează camerei permanente cu privire la închiderea finală a cazului, precum şi cu privire la orice informaţii sau circumstanţe considerate de acesta ca impunând o nouă evaluare a oportunităţii de a menţine delegarea, în special în circumstanţele menţionate la articolul 36 alineatul (3).
Decizia de a delega competenţa de a adopta decizii poate fi retrasă în orice moment la cererea unui membru al camerei permanente şi se hotărăşte în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol. O delegare se retrage atunci când un procuror european delegat îl înlocuieşte pe procurorul european în conformitate cu articolul 16 alineatul (7).
Pentru a asigura aplicarea coerentă a principiului delegării, fiecare cameră permanentă raportează anual colegiului cu privire la utilizarea delegării.
(8)Normele interne de procedură ale EPPO autorizează camerele să adopte decizii prin intermediul unei proceduri scrise care urmează să fie prevăzută în detaliu în regulamentul intern de procedură al EPPO.
Toate deciziile adoptate şi instrucţiunile furnizate în conformitate cu alineatele (3), (4) (5) şi (7) se consemnează în scris şi devin parte din dosar.
(9)În plus faţă de membrii permanenţi, procurorul european care supraveghează o investigaţie sau o urmărire penală în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) participă la deliberările camerei permanente. Procurorul european are drept de vot, exceptând în ceea ce priveşte deciziile camerei permanente privind delegarea sau retragerea delegării în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol, privind alocarea şi realocarea în conformitate cu articolul 26 alineatele (3), (4) şi (5), cu articolul 27 alineatul (6) şi privind trimiterea în judecată în conformitate cu articolul 36 alineatul (3), în situaţia în care mai multe state membre sunt competente să judece cazul, precum şi în situaţiile menţionate la articolul 31 alineatul (8).
O cameră permanentă poate, de asemenea, fie la cererea unui procuror european, fie a unui procuror european delegat sau din proprie iniţiativă, să invite alţi procurori europeni sau procurorii europeni delegaţi care sunt vizaţi de un caz să participe la reuniunile sale fără drept de vot.
(10)Preşedinţii camerelor permanente, în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO, informează colegiul cu privire la deciziile luate în temeiul prezentului articol, pentru a permite colegiului să îşi îndeplinească rolul în temeiul articolului 9 alineatul (2).
Art. 11: Procurorul-şef european şi procurorii-şefi europeni adjuncţi
(1)Procurorul-şef european este şeful EPPO. Procurorul-şef european organizează activitatea EPPO, conduce activităţile acestuia şi adoptă decizii în conformitate cu prezentul regulament şi cu regulamentul intern de procedură al EPPO.
(2)Se numesc doi procurori-şefi europeni adjuncţi care îl asistă pe procurorul-şef european în exercitarea atribuţiilor sale sau îl înlocuiesc atunci când acesta este absent sau nu poate îndeplini atribuţiile respective.
(3)Procurorul-şef european reprezintă EPPO faţă de instituţiile Uniunii şi ale statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi faţă de părţile terţe. Procurorul-şef european poate să îşi delege atribuţiile în materie de reprezentare unuia dintre procurorii-şefi europeni adjuncţi sau unui procuror european.
Art. 12: Procurorii europeni
(1)Procurorii europeni, în numele camerei permanente şi în conformitate cu orice instrucţiune emisă de aceasta în conformitate cu articolul 10 alineatele (3), (4) şi (5), supraveghează investigaţiile şi urmăririle penale de care sunt responsabili procurorii europeni delegaţi care instrumentează cazurile în statele lor membre de origine. Procurorii europeni prezintă sinteze ale cazurilor aflate sub supravegherea lor şi, după caz, propuneri privind deciziile care urmează să fie luate de camera sus-menţionată, pe baza proiectelor de decizii pregătite de procurorii europeni delegaţi.
Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (7), regulamentul intern de procedură al EPPO prevede un mecanism de înlocuire între procurorii europeni, atunci când procurorul european însărcinat cu supravegherea este temporar absent de la îndatoririle sale sau nu este disponibil, din alte motive, pentru a exercita funcţiile procurorilor europeni. Înlocuitorul procurorului european poate îndeplini orice funcţie a unui procuror european, cu excepţia posibilităţii de a instrumenta o investigaţie prevăzută la articolul 28 alineatul (4).
(2)Procurorul european poate solicita, în mod excepţional, din motive legate de volumul de muncă aferent numărului ridicat de investigaţii şi urmăriri penale în statul membru de origine al procurorului european sau ca urmare a unui conflict de interese personal, ca supravegherea investigaţiilor şi a urmăririlor penale în cazuri individuale instrumentate de către procurori europeni delegaţi în statul său membru de origine să fie atribuită altor procurori europeni, sub rezerva acordului acestora din urmă. Procurorul-şef european decide cu privire la cerere în funcţie de volumul de muncă al unui procuror european. În cazul unui conflict de interese privind un procuror european, procurorul-şef european dă curs solicitării. Regulamentul intern de procedură al EPPO stabileşte principiile care guvernează decizia respectivă şi procedura pentru alocarea ulterioară a cazurilor respective. Articolul 28 alineatul (4) nu se aplică investigaţiilor şi urmăririlor penale supravegheate în conformitate cu prezentul alineat.
(3)Procurorii europeni însărcinaţi cu supravegherea pot, în cazuri specifice şi în conformitate cu dreptul intern aplicabil şi cu instrucţiunile date de camera permanentă competentă, să dea instrucţiuni procurorului european delegat care instrumentează cazul, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru instrumentarea eficientă a investigaţiei sau a urmăririi penale sau în interesul justiţiei sau pentru a asigura funcţionarea coerentă a EPPO.
(4)În cazul în care dreptul intern al unui stat membru prevede o reexaminare internă a anumitor acte în cadrul structurii unui parchet naţional, revizuirea acestor acte întreprinsă de procurorul european delegat ar trebui să intre în sfera competenţelor de supraveghere ale procurorului european însărcinat cu supravegherea, în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO, fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere şi de monitorizare ale camerei permanente.
(5)Procurorii europeni acţionează ca legătură şi canal de informaţii între camerele permanente şi procurorii europeni delegaţi în statele lor membre de origine respective. Aceştia monitorizează punerea în aplicare a atribuţiilor EPPO în statele lor membre respective, în strânsă consultare cu procurorii europeni delegaţi. Aceştia se asigură, în conformitate cu prezentul regulament şi cu regulamentul intern de procedură al EPPO, că toate informaţiile relevante de la parchetul central sunt furnizate procurorilor europeni delegaţi şi invers.
Art. 13: Procurorii europeni delegaţi
(1)Procurorii europeni delegaţi acţionează în numele EPPO în statele lor membre respective şi au aceleaşi competenţe ca procurorii naţionali în ceea ce priveşte investigaţiile, urmăririle penale şi trimiterea în judecată, în completarea şi sub rezerva competenţelor şi statutului specific conferite acestora şi în condiţiile prevăzute de prezentul regulament.
Procurorii europeni delegaţi sunt responsabili pentru investigaţiile şi urmăririle penale pe care le-au iniţiat, care le-au fost alocate sau pe care le-au preluat în temeiul dreptului de evocare. Procurorii europeni delegaţi urmează indicaţiile şi instrucţiunile camerei permanente responsabile pentru caz, precum şi instrucţiunile procurorului european însărcinat cu supravegherea.
Procurorii europeni delegaţi sunt, de asemenea, responsabili pentru trimiterea în judecată, având în special competenţa de a pleda, de a participa la obţinerea de probe şi de a exercita căile de atac disponibile în conformitate cu dreptul intern.
(2)În fiecare stat membru există doi sau mai mulţi procurori europeni delegaţi. Procurorul-şef european, după consultarea autorităţilor relevante ale statului membru relevant şi ajungerea la un acord cu acestea, aprobă numărul de procurori europeni delegaţi, precum şi diviziunea funcţională şi teritorială a competenţelor între procurorii europeni delegaţi din fiecare stat membru.
(3)Procurorii europeni delegaţi pot exercita de asemenea atribuţiile procurorilor naţionali, în măsura în care acest lucru nu îi împiedică să îşi îndeplinească obligaţiile ce le revin în temeiul prezentului regulament. Aceştia îl informează pe procurorul european însărcinat cu supravegherea cu privire la astfel de atribuţii. În cazul în care, în orice moment, nu îşi poate îndeplini atribuţiile de procuror european delegat din cauza exercitării acestor atribuţii în calitate de procuror naţional, procurorul european delegat notifică procurorul european însărcinat cu supravegherea, care consultă autorităţile naţionale de urmărire penală competente pentru a stabili dacă ar trebui să se acorde prioritate atribuţiilor acestuia în temeiul prezentului regulament. Procurorul european poate propune camerei permanente să realoce cazul unui alt procuror european delegat în acelaşi stat membru sau să instrumenteze direct investigaţiile, în conformitate cu articolul 28 alineatele (3) şi (4).
Art. 14: Numirea şi eliberarea din funcţie a procurorului-şef european
(1)Parlamentul European şi Consiliul îl numesc de comun acord pe procurorul-şef european pentru un mandat de şapte ani, care nu poate fi reînnoit. Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă.
(2)Procurorul-şef european este selectat din rândul candidaţilor:
a)care sunt membri activi în cadrul parchetelor sau al magistraturii statelor membre, sau sunt procurori europeni activi;
b)care oferă toate garanţiile de independenţă;
c)care deţin calificările necesare pentru numirea în cele mai înalte funcţii de la nivelul parchetelor şi al magistraturilor din statele lor membre respective şi care dispun de experienţa practică relevantă în ceea ce priveşte sistemele juridice naţionale, investigaţiile financiare şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sau care au ocupat funcţia de procurori europeni; şi
d)care dispun de o experienţă managerială suficientă şi de calificările suficiente pentru această poziţie.
(3)Selecţia se bazează pe un apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care un juriu de selecţie întocmeşte o listă scurtă de candidaţi calificaţi, care va fi transmisă Parlamentului European şi Consiliului. Juriul de selecţie cuprinde douăsprezece persoane din rândul foştilor membri ai Curţii de Justiţie şi ai Curţii de Conturi, din rândul foştilor membri naţionali ai Eurojust, al membrilor instanţelor naţionale supreme, din rândul procurorilor de înalt nivel sau al juriştilor ale căror competenţe sunt recunoscute. Una dintre persoanele selectate este propusă de Parlamentul European. Consiliul stabileşte regulamentul de funcţionare al juriului de selecţie şi adoptă o decizie de numire a membrilor acestuia pe baza unei propuneri din partea Comisiei.
(4)În cazul în care un procuror european este numit în funcţia de procuror-şef european, funcţia sa de procuror european se ocupă fără întârziere, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16 alineatele (1) şi (2).
(5)Curtea de Justiţie, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, îl poate elibera din funcţie pe procurorul-şef european în cazul în care constată că acesta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau este găsit vinovat de săvârşirea unei abateri grave.
(6)În cazul în care procurorul-şef european demisionează, este eliberat din funcţie sau părăseşte funcţia din orice alt motiv, funcţia se ocupă imediat în conformitate cu procedura de la alineatele (1), (2) şi (3).
Art. 15: Numirea şi eliberarea din funcţie a procurorilor-şefi europeni adjuncţi
(1)Colegiul numeşte doi procurori europeni care să ocupe funcţia de procurori-şefi europeni adjuncţi pentru un mandat de trei ani care poate fi reînnoit, care nu depăşeşte duratele mandatelor lor de procurori europeni. Procesul de selecţie este reglementat de regulamentul intern de procedură al EPPO. Procurorii-şefi europeni adjuncţi îşi menţin statutul de procurori europeni.
(2)Normele şi condiţiile pentru exercitarea funcţiei de procuror-şef european adjunct sunt stabilite prin regulamentul intern de procedură al EPPO. În cazul în care un procuror european nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile de procuror-şef european adjunct, colegiul, în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO, poate decide eliberarea din funcţia respectivă a procurorului-şef european adjunct.
(3)În cazul în care un procuror-şef european adjunct demisionează, este eliberat din funcţie sau părăseşte funcţia de procuror-şef european adjunct din orice alt motiv, funcţia se ocupă fără întârziere în conformitate cu procedura stabilită la prezentul articol alineatul (1). Sub rezerva normelor de la articolul 16, persoana îşi păstrează funcţia de procuror european.
Art. 16: Numirea şi eliberarea din funcţie a procurorilor europeni
(1)Fiecare stat membru desemnează trei candidaţi pentru funcţia de procuror european din rândul candidaţilor:
a)care sunt membri activi în cadrul parchetelor sau al magistraturii statului membru relevant;
b)care oferă toate garanţiile de independenţă; şi
c)care deţin calificările necesare pentru numirea în cele mai înalte funcţii de la nivelul parchetelor şi al magistraturilor din statele lor membre respective şi care dispun de experienţa practică relevantă în ceea ce priveşte sistemele juridice naţionale, investigaţiile financiare şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
(2)După primirea avizului motivat din partea juriului de selecţie menţionat la articolul 14 alineatul (3), Consiliul selectează şi numeşte unul dintre candidaţii pentru postul de procuror european din statul membru în cauză. În cazul în care juriul de selecţie constată că un candidat nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor procurorului european, avizul acestuia este obligatoriu pentru Consiliu.
(3)Consiliul, hotărând cu majoritate simplă, selectează şi numeşte procurorii europeni pentru un mandat de şase ani care nu poate fi reînnoit. Consiliul poate decide să extindă mandatul cu maximum trei ani la sfârşitul perioadei de şase ani.
(4)La fiecare trei ani are loc o reînnoire parţială a unei treimi dintre procurorii europeni. Consiliul, hotărând cu majoritate simplă, adoptă normele tranzitorii pentru numirea procurorilor europeni pentru primul mandat şi pe durata lui.
(5)Curtea de Justiţie, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, îl poate elibera din funcţie pe un procuror european în cazul în care constată că acesta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau este găsit vinovat de săvârşirea unei abateri grave.
(6)În cazul în care procurorul european demisionează, este eliberat din funcţie sau părăseşte funcţia din orice alt motiv, funcţia se ocupă fără întârziere, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (1) şi (2). În cazul în care procurorul european respectiv îndeplineşte şi funcţia de procuror-şef european adjunct, va fi eliberat automat şi din această poziţie.
(7)În momentul desemnării fiecărui procuror european, colegiul desemnează unul dintre procurorii europeni delegaţi ai aceluiaşi stat membru pentru a-l înlocui pe procurorul european în cazul în care acesta nu este capabil să îşi exercite atribuţiile sau a părăsit funcţia în conformitate cu alineatele (5) şi (6).
În cazul în care colegiul constată nevoia unei înlocuiri, persoana desemnată acţionează în calitate de procuror european interimar în aşteptarea schimbării sau a revenirii procurorului european, pentru o perioadă care nu depăşeşte trei luni. Colegiul poate, la cerere, să prelungească această perioadă, dacă este necesar. Mecanismele şi modalităţile înlocuirii temporare se stabilesc şi se reglementează prin regulamentul intern de procedură al EPPO.
Art. 17: Numirea şi eliberarea din funcţie a procurorilor europeni delegaţi
(1)La propunerea procurorului-şef european, colegiul numeşte procurorii europeni delegaţi desemnaţi de statele membre. Colegiul poate respinge o persoană care a fost desemnată în cazul în care aceasta nu îndeplineşte criteriile menţionate la alineatul (2). Procurorii europeni delegaţi sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit.
(2)Din momentul numirii lor în calitatea de procurori europeni delegaţi şi până la eliberarea din funcţie, procurorii europeni delegaţi sunt membri activi în cadrul parchetelor sau al magistraturilor statelor membre respective care i-au desemnat. Independenţa acestora trebuie să fie deasupra oricărei îndoieli şi aceştia trebuie să deţină calificările necesare şi experienţa practică relevantă în ceea ce priveşte propriul sistem juridic naţional.
(3)Colegiul eliberează din funcţie un procuror european delegat în cazul în care constată că acesta nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (2), nu mai este capabil să îşi exercite atribuţiile sau este găsit vinovat de săvârşirea unei abateri grave.
(4)În cazul în care decid să elibereze din funcţie un procuror naţional care a fost numit în funcţia de procuror european delegat sau decid să ia măsuri disciplinare împotriva acestuia, din motive care nu sunt legate de responsabilităţile sale în temeiul prezentului regulament, statele membre îl informează pe procurorul-şef european înainte de adoptarea acestor măsuri. Statele membre nu pot să elibereze din funcţie un procuror european delegat sau să ia măsuri disciplinare împotriva acestuia din motive legate de activităţile desfăşurate de acesta în temeiul prezentului regulament fără consimţământul procurorului-şef european. În cazul în care procurorul-şef european nu este de acord, statul membru în cauză poate solicita colegiului reexaminarea acestui aspect.
(5)În cazul în care un procuror european delegat demisionează, în cazul în care serviciile acestuia nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor EPPO, în cazul în care este eliberat din funcţie sau părăseşte funcţia din orice alt motiv, statul membru relevant îl informează de îndată pe procurorul-şef european şi, după caz, desemnează un alt procuror pentru a fi numit în calitate de nou procuror european delegat, în conformitate cu alineatul (1).
Art. 18: Statutul directorului administrativ
(1)Directorul administrativ este angajat al EPPO, în calitate de agent temporar, în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil.
(2)Directorul administrativ este numit de către colegiu dintr-o listă de candidaţi propuşi de procurorul-şef european, în urma unei proceduri de selecţie deschise şi transparente în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO. În scopul de a încheia contractul pentru ocuparea funcţiei de director administrativ, EPPO este reprezentat de procurorul-şef european.
(3)Durata mandatului directorului administrativ este de patru ani. Până la sfârşitul perioadei menţionate, colegiul efectuează o analiză care ia în considerare o evaluare a performanţelor directorului administrativ.
(4)Colegiul, hotărând pe baza unei propuneri din partea procurorului-şef european care ia în considerare analiza menţionată la alineatul (3), poate prelungi o singură dată mandatul directorului administrativ cu o perioadă de cel mult patru ani.
(5)Un director administrativ al cărui mandat a fost prelungit nu poate participa la o altă procedură de selecţie pentru acelaşi post la încheierea perioadei totale de mandat.
(6)Directorul administrativ răspunde în faţa procurorului-şef european şi a colegiului.
(7)Printr-o decizie a colegiului adoptată cu o majoritate de două treimi dintre membrii acestuia şi fără a aduce atingere normelor aplicabile cu privire la rezilierea contractului din Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil, directorul administrativ poate fi revocat din EPPO.
Art. 19: Responsabilităţile directorului administrativ
(1)În scopuri administrative şi bugetare, EPPO este condus de un director administrativ.
(2)Fără a aduce atingere competenţelor colegiului sau ale procurorului-şef european, directorul administrativ este independent în exercitarea atribuţiilor sale şi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la niciun guvern sau alt organism.
(3)Directorul administrativ este reprezentantul legal al EPPO în scopuri administrative şi bugetare. Directorul administrativ execută bugetul EPPO.
(4)Directorul administrativ este responsabil de executarea atribuţiilor administrative alocate EPPO, în special:
a)administrarea curentă a EPPO şi gestiunea personalului;
b)punerea în aplicare a deciziilor adoptate de către procurorul-şef european sau de colegiu;
c)pregătirea unei propuneri pentru documentul de programare anuală şi multianuală şi transmiterea sa către procurorul-şef european;
d)punerea în aplicare a documentelor de programare anuală şi multianuală şi prezentarea unui raport către colegiu cu privire la punerea lor în aplicare;
e)pregătirea părţilor administrative şi bugetare din raportul anual privind activităţile EPPO;
f)întocmirea unui plan de acţiune care să dea curs concluziilor rapoartelor de audit, evaluărilor şi anchetelor de tip intern sau extern, inclusiv cele ale Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor şi OLAF, şi raportarea către acestea şi către colegiu de două ori pe an;
g)elaborarea unei strategii interne antifraudă pentru EPPO şi prezentarea acesteia către colegiu, spre aprobare;
h)elaborarea unei propuneri de proiect de norme financiare aplicabile EPPO şi transmiterea acesteia către procurorul-şef european;
i)elaborarea unei propuneri privind proiectul de estimare a veniturilor şi cheltuielilor EPPO şi transmiterea acesteia către procurorul-şef european;
j)acordarea de sprijin administrativ necesar pentru a facilita activitatea operaţională a EPPO;
k)acordarea de asistenţă procurorului-şef european şi procurorilor-şefi europeni adjuncţi în îndeplinirea atribuţiilor acestora.
Art. 20: Acorduri administrative provizorii ale EPPO
(1)Pe baza creditelor bugetare provizorii alocate în bugetul propriu, Comisia este responsabilă de instituirea şi funcţionarea administrativă iniţială a EPPO până în momentul în care acesta dispune de capacitatea de a-şi executa propriul buget. În acest sens, Comisia:
a)poate desemna, după consultarea cu Consiliul, un funcţionar al Comisiei care să acţioneze în calitate de director administrativ interimar şi să exercite atribuţiile care revin directorului administrativ, inclusiv competenţele conferite prin Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil autorităţii împuternicite să facă numiri în ceea ce priveşte personalul administrativ al EPPO, în legătură cu orice posturi care trebuie ocupate înainte ca directorul administrativ să îşi preia funcţia în conformitate cu articolul 18;
b)poate oferi asistenţă EPPO, în special prin detaşarea unui număr limitat de funcţionari ai Comisiei necesari pentru desfăşurarea activităţilor administrative ale EPPO, sub responsabilitatea directorului administrativ interimar.
(2)Directorul administrativ interimar poate să autorizeze toate plăţile acoperite de creditele prevăzute în bugetul EPPO şi poate încheia contracte, inclusiv contracte de angajare de personal.
(3)Din momentul în care colegiul îşi preia atribuţiile în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), directorul administrativ îşi exercită atribuţiile în conformitate cu articolul 18. Directorul administrativ interimar încetează să exercite această funcţie odată ce directorul administrativ şi-a preluat atribuţiile în urma numirii sale de către colegiu în conformitate cu articolul 18.
(4)Până în momentul în care colegiul îşi preia atribuţiile în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), Comisia îşi exercită funcţiile prevăzute la prezentul articol în consultare cu un grup de experţi compus din reprezentanţi ai statelor membre.
Art. 21: Regulamentul intern de procedură al EPPO
(1)Organizarea activităţii EPPO este reglementată de regulamentul intern de procedură al acestuia.
(2)Odată ce EPPO a fost instituit, procurorul-şef european pregăteşte fără întârziere o propunere de regulament intern de procedură al EPPO, spre adoptare de către colegiu cu o majoritate de două treimi.
(3)Orice procuror european poate propune modificări ale regulamentului intern de procedură al EPPO, care sunt adoptate dacă colegiul decide astfel cu o majoritate de două treimi.
Art. 22: Competenţa materială a EPPO
(1)EPPO este competent în ceea ce priveşte infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, indiferent dacă acelaşi comportament infracţional ar putea fi încadrat ca un alt tip de infracţiune în temeiul dreptului intern. În ceea ce priveşte infracţiunile menţionate la articolul 3 alineatul (2) litera (d) din Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, EPPO este competent numai atunci când acţiunile sau inacţiunile intenţionate definite în dispoziţia respectivă sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre şi implică un prejudiciu total de cel puţin 10 milioane EUR.
(2)EPPO este competent, de asemenea, în cazul infracţiunilor referitoare la participarea la o organizaţie criminală, astfel cum este definită în Decizia-cadru 2008/841/JAI, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, în cazul în care activitatea infracţională principală a unei astfel de organizaţii criminale este de a săvârşi oricare dintre infracţiunile prevăzute la alineatul (1).
(3)EPPO este competent şi cu privire la orice altă infracţiune care este legată în mod indisolubil de un comportament infracţional care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) de la prezentul articol. Competenţa cu privire la astfel de infracţiuni poate fi exercitată numai în conformitate cu articolul 25 alineatul (3).
(4)În orice caz, EPPO nu este competent pentru infracţiuni privind impozitele naţionale directe, inclusiv infracţiuni legate în mod indisolubil de acestea, iar organizarea şi funcţionarea administraţiilor fiscale ale statelor membre nu sunt afectate de prezentul regulament.
Art. 23: Competenţa teritorială şi personală a EPPO
EPPO este competent pentru infracţiunile menţionate la articolul 22, în cazul în care aceste infracţiuni:
a)au fost săvârşite integral sau parţial pe teritoriul unuia sau mai multor state membre;
b)au fost săvârşite de către un resortisant al unui stat membru, cu condiţia ca un stat membru să aibă jurisdicţie în privinţa unor astfel de infracţiuni atunci când sunt săvârşite în afara teritoriului său, sau
c)au fost săvârşite în afara teritoriilor prevăzute la litera (a) de o persoană care face obiectul Statutului funcţionarilor sau Regimului aplicabil în momentul săvârşirii infracţiunii, cu condiţia ca un stat membru să aibă jurisdicţie în privinţa unor astfel de infracţiuni atunci când sunt săvârşite în afara teritoriului său.
Art. 24: Sesizarea, înregistrarea şi verificarea informaţiilor
(1)Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi autorităţile din statele membre competente în temeiul dreptului intern aplicabil sesizează fără întârziere EPPO cu privire la orice comportament infracţional pentru care acesta ar putea să îşi exercite competenţa în conformitate cu articolul 22, articolul 25 alineatele (2) şi (3).
(2)În cazul în care o autoritate judiciară sau de aplicare a legii dintr-un stat membru iniţiază o investigaţie privind o infracţiune pentru care EPPO ar putea să îşi exercite competenţa în conformitate cu articolul 22, articolul 25 alineatele (2) şi (3) sau în cazul în care, în orice moment de la începerea unei investigaţii, pentru o autoritate judiciară competentă sau o autoritate de aplicare a legii dintr-un stat membru reiese că investigaţia se referă la o astfel de infracţiune, autoritatea respectivă informează fără întârziere EPPO, astfel încât acesta din urmă să poată decide dacă îşi exercită dreptul de evocare în conformitate cu articolul 27.
(3)În cazul în care o autoritate judiciară sau de aplicare a legii dintr-un stat membru iniţiază o investigaţie cu privire la o infracţiune, astfel cum este definită la articolul 22 şi consideră că EPPO ar putea, în conformitate cu articolul 25 alineatul (3), să nu îşi exercite competenţa, aceasta informează EPPO cu privire la acest lucru.
(4)Sesizarea conţine, cel puţin, o descriere a faptelor, inclusiv o evaluare a prejudiciului cauzat sau care riscă să fie cauzat, eventuala încadrare juridică şi orice informaţie disponibilă cu privire la potenţialele victime, persoanele suspectate şi alte persoane implicate.
(5)EPPO este, de asemenea, informat, în conformitate cu alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol, despre cazurile în care nu este posibilă o evaluare pentru a stabili dacă criteriile de la articolul 25 alineatul (2) sunt îndeplinite.
(6)Informaţiile furnizate EPPO sunt înregistrate şi verificate în conformitate cu regulamentul său intern de procedură. Verificarea evaluează dacă, pe baza informaţiilor furnizate în conformitate cu alineatele (1) şi (2), există motive pentru a începe o investigaţie sau a exercita dreptul de evocare.
(7)În cazul în care, în urma verificării, EPPO decide că nu există motive pentru a începe o investigaţie în conformitate cu articolul 26 sau pentru a-şi exercita dreptul de evocare în conformitate cu articolul 27, motivele se consemnează în sistemul de gestionare a cazurilor.
EPPO informează autoritatea care a sesizat un comportament infracţional în conformitate cu alineatul (1) sau (2), precum şi victimele infracţiunii şi, dacă se prevede astfel de către dreptul intern, alte persoane care au sesizat comportamentul infracţional.
(8)În cazul în care se aduce la cunoştinţa EPPO că este posibil să se fi săvârşit o infracţiune în afara sferei de competenţă a EPPO, acesta informează fără întârziere autorităţile naţionale competente şi transmite acestora toate probele relevante.
(9)În cazuri specifice, EPPO poate solicita alte informaţii relevante instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, precum şi autorităţilor din statele membre. Informaţiile solicitate pot viza încălcări care au cauzat intereselor financiare ale Uniunii alte prejudicii decât cele care intră în sfera de competenţă a EPPO în conformitate cu articolul 25 alineatul (2).
(10)EPPO poate solicita alte informaţii pentru a permite colegiului, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), să emită orientări generale privind interpretarea obligaţiei de a informa EPPO cu privire la cazurile care intră în domeniul de aplicare al articolului 25 alineatul (2).
Art. 25: Exercitarea competenţei EPPO
(1)EPPO îşi exercită competenţa fie prin începerea unei investigaţii în temeiul articolului 26, fie prin adoptarea deciziei de a-şi folosi dreptul de evocare în temeiul articolului 27. În cazul în care EPPO decide să îşi exercite competenţa, autorităţile naţionale competente nu îşi exercită propria competenţă cu privire la acelaşi comportament infracţional.
(2)În cazul în care o infracţiune care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 a cauzat sau riscă să cauzeze intereselor financiare ale Uniunii un prejudiciu inferior sumei de 10 000 EUR, EPPO îşi poate exercita competenţa numai în situaţia în care:
a)cazul are repercusiuni la nivelul Uniunii, ceea ce impune desfăşurarea investigaţiei de către EPPO; sau
b)funcţionari sau alţi agenţi ai Uniunii sau membri ai instituţiilor Uniunii ar putea fi suspectaţi de săvârşirea infracţiunii.
EPPO se consultă, atunci când este cazul, cu autorităţile naţionale competente sau cu organele competente ale Uniunii pentru a stabili dacă sunt îndeplinite criteriile stabilite la literele (a) şi (b) de la primul paragraf.
(3)EPPO nu îşi exercită competenţa cu privire la nicio infracţiune care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 şi, după consultarea cu autorităţile naţionale competente, transmite cauza acestora din urmă, fără întârziere, în conformitate cu articolul 34, în cazul în care:
a)pedeapsa maximă prevăzută în dreptul intern pentru o infracţiune care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (1) este egală cu pedeapsa maximă pentru o infracţiune legată în mod indisolubil, după cum se prevede la articolul 22 alineatul (3), sau mai puţin severă decât aceasta, cu excepţia situaţiei în care aceasta din urmă a fost instrumentală pentru săvârşirea infracţiunii care intră în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (1); sau
b)există un motiv să se creadă că prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat intereselor financiare ale Uniunii prin săvârşirea unei infracţiuni astfel cum se menţionează la articolul 22 nu depăşeşte prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat unei alte victime.
Litera (b) de la primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică infracţiunilor menţionate la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) şi (d) din Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern.
(4)EPPO poate, cu acordul autorităţilor naţionale competente, să îşi exercite competenţa pentru infracţiuni menţionate la articolul 22 în cazurile care, altfel, ar fi excluse ca urmare a aplicării alineatului (3) litera (b) de la prezentul articol, dacă se constată că EPPO este mai bine poziţionat pentru a investiga sau a urmări penal.
(5)EPPO informează autorităţile naţionale competente, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice decizie de a-şi exercita competenţa sau de a se abţine de la exercitarea acesteia.
(6)În caz de dezacord între EPPO şi autorităţile naţionale de urmărire penală în ceea ce priveşte întrebarea dacă comportamentul infracţional intră în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (2) sau (3) sau al articolului 25 alineatul (2) sau (3), autorităţile naţionale competente să decidă asupra atribuirii competenţelor în ceea ce priveşte urmărirea penală la nivel naţional decid cine urmează să deţină competenţa pentru investigarea cazului. Statele membre specifică autoritatea naţională care va decide cu privire la atribuirea competenţelor.
CAPITOLUL V:NORME DE PROCEDURĂ PRIVIND INVESTIGAŢIILE, MĂSURILE DE INVESTIGARE, ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ALTERNATIVELE LA ACŢIUNEA PENALĂ
Art. 26: Începerea investigaţiilor şi repartizarea competenţelor în cadrul EPPO
(1)În cazul în care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, există motive întemeiate să se considere că o infracţiune care intră în sfera de competenţă a EPPO este săvârşită sau a fost săvârşită, un procuror european delegat dintr-un stat membru care, în conformitate cu dreptul său intern, este competent cu privire la infracţiunea respectivă, fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la articolul 2 5 alineatele (2) şi (3), începe o investigaţie şi consemnează acest lucru în sistemul de gestionare a cazurilor.
(2)În cazul în care, după verificare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (6), EPPO decide iniţierea unei investigaţii, acesta informează fără întârzieri nejustificate autoritatea care a sesizat comportamentul infracţional în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau (2).
(3)În cazul în care nicio investigaţie nu a fost iniţiată de un procuror european delegat, camera permanentă căreia i-a fost alocat cazul, în condiţiile stabilite la alineatul (1), dă dispoziţii unui procuror european delegat să înceapă o investigaţie.
(4)De regulă, un caz este iniţiat şi instrumentat de un procuror european delegat din statul membru în care se află centrul activităţii infracţionale sau din statul membru în care a fost săvârşită cea mai mare parte a infracţiunilor, în cazul în care au fost săvârşite mai multe infracţiuni conexe care intră în sfera de competenţă a EPPO. Un procuror european delegat dintr-un alt stat membru care are competenţă în cazul respectiv nu poate iniţia o investigaţie sau primi dispoziţii din partea camerei permanente competente pentru a iniţia o investigaţie decât atunci când o abatere de la regula enunţată în teza precedentă este justificată în mod corespunzător, ţinând seama de următoarele criterii, în ordinea priorităţii:
a)locul reşedinţei obişnuite a persoanei suspectate sau acuzate;
b)cetăţenia persoanei suspectate sau acuzate;
c)locul unde s-a produs prejudiciul financiar principal.
(5)Până la adoptarea unei decizii de urmărire penală în temeiul articolului 36, camera permanentă competentă poate, într-un caz privind jurisdicţia a mai mult de un stat membru şi după consultarea cu procurorii europeni şi/sau procurorii europeni delegaţi vizaţi, să decidă:
a)realocarea cazului unui procuror european delegat dintr-un alt stat membru;
b)reunirea sau disjungerea cazurilor şi, în fiecare caz, alegerea procurorului european delegat care să îl instrumenteze,
în cazul în care aceste decizii sunt în interesul general al justiţiei şi în conformitate cu criteriile pentru alegerea procurorului european delegat care instrumentează cazul în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
(6)Ori de câte ori camera permanentă adoptă o decizie de realocare, de reunire sau de disjungere a unui caz, se ţine seama pe deplin de stadiul curent al investigaţiilor.
(7)EPPO informează autorităţile naţionale competente, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice decizie de a începe o investigaţie.
Art. 27: Dreptul de evocare
(1)După primirea tuturor informaţiilor relevante în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), EPPO adoptă decizia dacă să îşi exercite dreptul de evocare, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile de la primirea informaţiilor de la autorităţile naţionale, şi informează autorităţile naţionale cu privire la decizia respectivă. Procurorul-şef european poate, într-un caz specific, să ia o decizie motivată de a prelungi termenul cu o perioadă maximă de cinci zile şi informează autorităţile naţionale în consecinţă.
(2)În cursul termenelor menţionate la alineatul (1), autorităţile naţionale se abţin de la adoptarea oricărei decizii în temeiul dreptului intern care ar putea avea ca efect împiedicarea EPPO de a-şi exercita dreptul de evocare.
Autorităţile naţionale iau toate măsurile urgente necesare, în temeiul dreptului intern, pentru a garanta investigaţii şi urmăriri penale eficace.
(3)În cazul în care EPPO a luat cunoştinţă, prin alte mijloace decât informaţiile menţionate la articolul 24 alineatul (2), de faptul că o investigaţie în legătură cu o infracţiune pentru care ar putea fi competent este deja efectuată de autorităţile competente ale unui stat membru, acesta informează respectivele autorităţi fără întârziere. După ce a fost informat în mod corespunzător în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), EPPO ia o decizie cu privire la posibilitatea de a-şi exercita dreptul de evocare. Decizia este luată în termenele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.
(4)După caz, EPPO se consultă cu autorităţile competente ale statului membru în cauză înainte de a decide dacă să îşi exercite dreptul de evocare.
(5)În cazul în care EPPO îşi exercită dreptul de evocare, autorităţile competente din statele membre transferă către EPPO dosarul respectiv şi nu desfăşoară alte acţiuni de investigare cu privire la respectiva infracţiune.
(6)Dreptul de evocare prevăzut de prezentul articol poate fi exercitat de către un procuror european delegat din orice stat membru ale cărui autorităţi competente au început o investigaţie cu privire la o infracţiune care se încadrează în domeniul de aplicare al articolelor 22 şi 23.
În cazul în care un procuror european delegat care a primit informaţii în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) nu doreşte să îşi exercite dreptul de evocare, acesta informează camera permanentă competentă prin intermediul procurorului european din statul său membru, cu scopul de a permite camerei permanente să ia o decizie în conformitate cu articolul 10 alineatul (4).
(7)În cazul în care EPPO nu îşi exercită competenţa, acesta informează autorităţile naţionale competente fără întârzieri nejustificate. În orice moment în cursul procedurii, autorităţile naţionale competente informează EPPO cu privire la orice noi fapte care ar putea oferi EPPO motive de a reveni asupra deciziei sale de a nu îşi exercita competenţa.
EPPO îşi poate exercita dreptul de evocare după primirea acestor informaţii, cu condiţia ca investigaţia naţională să nu fi fost deja finalizată şi cu condiţia ca un act de punere în mişcare a acţiunii penale să nu fi fost transmis unei instanţe. Decizia este luată în termenul prevăzut la alineatul (1).
(8)În cazul în care, cu privire la infracţiuni care au cauzat sau riscă să cauzeze intereselor financiare ale Uniunii prejudicii mai mici de 100 000 EUR, colegiul consideră că, în funcţie de gradul de gravitate al infracţiunii sau de complexitatea procedurilor într-un caz particular, nu este necesară investigarea sau urmărirea penală la nivelul Uniunii, acesta, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), emite orientări generale care să permită procurorilor europeni delegaţi să decidă, în mod independent şi fără întârzieri nejustificate, să nu evoce cazul.
Orientările precizează, cu toate detaliile necesare, situaţiile cărora li se aplică, stabilind criterii clare, luând în considerare în special natura infracţiunii, urgenţa situaţiei şi angajamentul autorităţilor naţionale competente de a lua toate măsurile necesare pentru a recupera pe deplin prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii.
(9)Pentru a asigura o aplicare coerentă a orientărilor, un procuror european delegat informează camera permanentă competentă cu privire la fiecare decizie luată în conformitate cu alineatul (8) şi fiecare cameră permanentă raportează anual colegiului cu privire la aplicarea orientărilor.
Art. 28: Desfăşurarea investigaţiei
(1)Procurorul european delegat care instrumentează un caz poate, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi cu dreptul intern, fie să întreprindă măsuri de investigare şi alte măsuri pe cont propriu, fie să dea dispoziţii autorităţilor competente din statul său membru. În conformitate cu dreptul intern, autorităţile respective se asigură că toate dispoziţiile sunt respectate şi iau toate măsurile care le sunt atribuite. Procurorul european delegat care instrumentează cazul raportează, prin intermediul sistemului de gestionare a cazurilor, procurorului european competent şi camerei permanente competente, cu privire la orice evoluţii semnificative ale cazului, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul intern de procedură al EPPO.
(2)În orice moment pe parcursul investigaţiilor desfăşurate de EPPO, autorităţile naţionale competente iau măsuri urgente, în conformitate cu dreptul intern, necesare pentru a asigura eficacitatea investigaţiilor, chiar şi în cazul în care acestea nu acţionează în mod specific în conformitate cu o dispoziţie dată de procurorul european delegat care instrumentează cazul. Autorităţile naţionale informează fără întârziere procurorul european delegat care instrumentează cazul cu privire la măsurile urgente întreprinse de acestea.
(3)Camera permanentă competentă poate, la propunerea procurorului european însărcinat cu supravegherea, să decidă să realoce un caz unui alt procuror european delegat din acelaşi stat membru atunci când procurorul european delegat care instrumentează cazul:
a)nu poate efectua investigarea sau urmărirea penală sau
b)nu urmează instrucţiunile camerei permanente competente sau ale procurorului european.
(4)În cazuri excepţionale, după obţinerea aprobării camerei permanente competente, procurorul european însărcinat cu supravegherea poate adopta o decizie motivată de a efectua investigaţia personal, fie prin măsuri de investigare şi alte măsuri întreprinse personal, fie prin dispoziţii date autorităţilor competente din statul său membru, în cazul în care acest lucru pare a fi indispensabil în interesul eficientizării investigării sau urmăririi penale în virtutea unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:
a)gravitatea infracţiunii, în special în vederea posibilelor sale repercusiuni la nivelul Uniunii;
b)atunci când investigaţia priveşte funcţionari sau alţi agenţi ai Uniunii sau membri ai instituţiilor Uniunii;
c)în eventualitatea în care mecanismul de realocare prevăzut la alineatul (3) nu a funcţionat.
În astfel de situaţii excepţionale, statele membre asigură faptul că procurorul european are dreptul de a dispune sau solicita măsuri de investigare şi alte măsuri şi că acesta dispune de toate competenţele, responsabilităţile şi obligaţiile unui procuror european delegat în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul intern.
Autorităţile naţionale competente şi procurorii europeni delegaţi vizaţi de caz sunt informaţi fără întârzieri nejustificate cu privire la decizia luată în temeiul prezentului alineat.
Art. 29: Ridicarea privilegiilor sau imunităţilor
(1)În cazul în care investigaţiile EPPO implică persoane protejate de un privilegiu sau o imunitate în conformitate cu dreptul intern, iar acest privilegiu (această imunitate) reprezintă un obstacol în calea unei anumite investigaţii în curs, procurorul-şef european înaintează o cerere scrisă şi motivată pentru ridicarea privilegiului sau imunităţii, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul intern.
(2)În cazul în care investigaţiile EPPO implică persoane protejate de privilegii sau imunităţi în conformitate cu dreptul Uniunii, în special în conformitate cu Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, iar acestea reprezintă un obstacol în calea unei anumite investigaţii în curs, procurorul-şef european înaintează o cerere scrisă şi motivată pentru ridicarea privilegiului sau imunităţii, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul Uniunii.
Art. 30: Măsuri de investigare şi alte măsuri
(1)Cel puţin în cazurile în care infracţiunea care face obiectul investigării se pedepseşte cu o pedeapsă maximă de cel puţin patru ani de detenţie, statele membre se asigură că procurorii europeni delegaţi au dreptul de a dispune sau de a solicita următoarele măsuri de investigare:
a)percheziţia oricăror sedii, terenuri, mijloace de transport, locuinţe private, haine şi orice alte bunuri personale sau sisteme informatice şi luarea oricăror măsuri de conservare necesare pentru păstrarea integrităţii acestora sau pentru evitarea pierderii sau a contaminării probelor;
b)obţinerea oricărui obiect sau document relevant fie în forma sa originală, fie într-o altă formă specificată;
c)obţinerea de date informatice stocate, criptate sau decriptate, fie în forma lor originală, fie într-o altă formă specificată, inclusiv date privind conturile bancare şi date privind traficul, cu excepţia datelor păstrate în mod special în conformitate cu dreptul intern în temeiul articolului 15 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1);
(1)Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
d)indisponibilizarea mijloacelor sau produselor infracţiunii, inclusiv a activelor, care se aşteaptă să fie supuse confiscării de către instanţa de judecată, atunci când există motive să se creadă că proprietarul, posesorul sau persoana care controlează respectivele mijloace sau produse ale infracţiunii va încerca să zădărnicească confiscarea prin hotărâre judecătorească;
e)interceptarea comunicaţiilor electronice către şi de la persoana suspectată sau acuzată, prin orice mijloace de comunicare electronică utilizate de persoana suspectată sau acuzată;
f)urmărirea unui obiect prin mijloace tehnice, inclusiv livrările controlate de bunuri.
(2)Fără a aduce atingere articolului 29, măsurile de investigare prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pot face obiectul unor condiţii în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în cazul în care dreptul intern conţine restricţii specifice care se aplică cu privire la anumite categorii de persoane sau de profesionişti care trebuie să respecte o obligaţie legală de confidenţialitate.
(3)Măsurile de investigare prevăzute la alineatul (1) literele (c), (e) şi (f) de la prezentul articol pot face obiectul altor condiţii, inclusiv al unor limitări, prevăzute de dreptul intern aplicabil. În special, statele membre pot limita aplicarea alineatului (1) literele (e) şi (f) de la prezentul articol la anumite infracţiuni grave. Un stat membru care intenţionează să facă uz de o astfel de limitare informează EPPO cu privire la lista relevantă a infracţiunilor grave specifice, în conformitate cu articolul 117.
(4)Procurorii europeni delegaţi au dreptul să solicite sau să dispună în propriul stat membru orice altă măsură disponibilă pentru procurori în temeiul dreptului intern în cazuri similare la nivel naţional, pe lângă măsurile prevăzute la alineatul (1).
(5)Procurorii europeni delegaţi pot dispune măsurile menţionate la alineatele (1) şi (4) numai în cazul în care există motive întemeiate să se considere că măsura specifică în cauză ar putea furniza informaţii sau probe utile pentru desfăşurarea investigaţiei şi numai în cazul în care nu există o măsură mai puţin intruzivă disponibilă care să poată atinge acelaşi obiectiv. Procedurile şi modalităţile de luare a măsurilor sunt reglementate de dreptul intern aplicabil.
Art. 31: Investigaţiile transfrontaliere
(1)Procurorii europeni delegaţi acţionează în strânsă cooperare acordându-şi asistenţă reciprocă şi consultându-se periodic în cazurile transfrontaliere. În cazul în care o măsură trebuie să fie luată într-un alt stat membru decât statul membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul, acest procuror european delegat decide cu privire la adoptarea măsurii necesare şi o atribuie unui procuror european delegat situat în statul membru în care măsura trebuie să fie luată.
(2)Procurorul european delegat care instrumentează cazul poate atribui orice măsuri care îi sunt puse la dispoziţie în conformitate cu articolul 30. Justificarea şi adoptarea unor astfel de măsuri sunt reglementate de dreptul statului membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul. În cazul în care procurorul european delegat care instrumentează cazul atribuie o măsură de investigare unuia sau mai multor procurori europeni delegaţi din alt stat membru, acesta/aceasta informează în acelaşi timp procurorul european însărcinat cu supravegherea.
(3)În cazul în care este solicitată o autorizaţie judiciară pentru măsură în temeiul dreptului statului membru al procurorului european delegat asistent, procurorul european delegat asistent obţine respectiva autorizaţie în conformitate cu dreptul statului membru respectiv.
În cazul în care se refuză autorizaţia judiciară pentru măsura atribuită, procurorul european delegat care instrumentează cazul retrage atribuirea.
Cu toate acestea, în cazul în care dreptul statului membru al procurorului european delegat asistent nu impune o astfel de autorizaţie judiciară, dar dreptul statului membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul impune acest lucru, autorizaţia se obţine de către acest din urmă procuror european delegat şi se transmite împreună cu atribuirea.
(4)Procurorul european delegat asistent întreprinde măsura atribuită sau însărcinează autoritatea naţională competentă să facă acest lucru.
(5)În cazul în care procurorul european delegat asistent consideră că:
a)atribuirea este incompletă sau conţine o eroare vădită relevantă,
b)măsura nu poate fi realizată în termenul stabilit în atribuire din motive justificate şi obiective,
c)o măsură alternativă, dar mai puţin invazivă, ar conduce la aceleaşi rezultate ca măsura atribuită sau
d)măsura atribuită nu există sau nu ar fi disponibilă într-un caz intern similar în temeiul dreptului din statul său membru,
acesta informează procurorul european însărcinat cu supravegherea şi se consultă cu procurorul european delegat care instrumentează cazul pentru a rezolva această chestiune la nivel bilateral.
(6)În cazul în care măsura atribuită nu există într-o situaţie pur internă, dar ar fi disponibilă într-o situaţie transfrontalieră reglementată de instrumente juridice privind recunoaşterea reciprocă sau cooperarea transfrontalieră, procurorii europeni delegaţi vizaţi pot, în acord cu procurorii europeni însărcinaţi cu supravegherea vizaţi, să recurgă la astfel de instrumente.
(7)În cazul în care procurorii europeni delegaţi nu pot soluţiona problema în termen de şapte zile lucrătoare şi atribuirea este menţinută, chestiunea este trimisă camerei permanente competente. Acelaşi lucru este valabil în situaţia în care măsura atribuită nu este luată în termenul prevăzut în atribuire sau într-un interval de timp rezonabil.
(8)În măsura în care acest lucru este necesar, camera permanentă competentă audiază procurorii europeni delegaţi vizaţi de caz şi decide, ulterior, fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, precum şi cu prezentul regulament, dacă şi în ce termen se ia măsura atribuită sau o măsură de înlocuire de către procurorul european delegat asistent, comunicând această decizie respectivilor procurori europeni delegaţi prin intermediul procurorului european competent.
*) În aplicarea prevederilor art. 31 şi 32 din Regulamentul EPPO, procurorii europeni delegaţi în România aplică dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi instrumentele juridice ale Uniunii Europene aplicabile pe teritoriul României.
Art. 32: Executarea măsurilor atribuite
Măsurile atribuite se efectuează în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul statului membru al procurorului european delegat asistent. Formalităţile şi procedurile indicate expres de procurorul european delegat care instrumentează cazul se îndeplinesc, cu excepţia situaţiei în care astfel de formalităţi şi proceduri sunt contrare principiilor fundamentale ale dreptului statului membru al procurorului european delegat asistent.
*) În aplicarea prevederilor art. 31 şi 32 din Regulamentul EPPO, procurorii europeni delegaţi în România aplică dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi instrumentele juridice ale Uniunii Europene aplicabile pe teritoriul României.
Art. 33: Arestarea preventivă şi predarea transfrontalieră
(1)Procurorul european delegat care instrumentează cazul poate dispune sau solicita reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei suspecte sau acuzate în conformitate cu dreptul intern aplicabil în cazuri interne similare.
(2)Atunci când este necesară arestarea sau predarea unei persoane care nu este prezentă în statul membru în care se află procurorul european delegat care instrumentează cazul, acesta din urmă emite sau solicită autorităţii competente din statul membru respectiv să emită un mandat european de arestare în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (1).
(1)Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).
*) În aplicarea prevederilor art. 33 alin. (2) din Regulamentul EPPO, Parchetul European poate propune judecătorului competent potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, să emită un mandat european de arestare.
Art. 34: Trimiterea cazurilor către autorităţile naţionale şi transferarea procedurilor către acestea
(1)În situaţia în care o investigaţie desfăşurată de EPPO dovedeşte că faptele care fac obiectul investigaţiei nu constituie o infracţiune pentru care EPPO este competent în temeiul articolelor 22 şi 23, camera permanentă competentă hotărăşte trimiterea cazului fără întârziere către autorităţile naţionale competente.
(2)În situaţia în care o cercetare desfăşurată de EPPO dovedeşte că nu mai sunt îndeplinite condiţiile specifice pentru exercitarea competenţei sale prevăzute la articolul 25 alineatele (2) şi (3), camera permanentă competentă hotărăşte trimiterea cazului către autorităţile naţionale competente fără întârzieri nejustificate şi înaintea începerii acţiunii penale în faţa instanţelor naţionale.
(3)În cazul în care, în ceea ce priveşte infracţiunile care au cauzat sau riscă să cauzeze prejudicii intereselor financiare ale Uniunii mai mici de 100 000 EUR, colegiul consideră că, în funcţie de gradul de gravitate al infracţiunii sau de complexitatea procedurilor într-un caz particular, nu este nevoie să se investigheze sau să se urmărească penal un caz la nivelul Uniunii şi că ar fi în interesul eficientizării investigării sau a urmăririi penale, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), acesta elaborează orientări generale pentru a permite camerelor permanente să trimită cazul autorităţilor naţionale competente.
Aceste orientări permit, de asemenea, camerelor permanente să trimită un caz autorităţilor naţionale competente în situaţia în care EPPO îşi exercită o competenţă în ceea ce priveşte infracţiunile menţionate la articolul 3 alineatul (2) literele (a) şi (b) din Directiva (UE) 2017/1371, iar prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat intereselor financiare ale Uniunii nu depăşeşte prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat unei alte victime.
Pentru a asigura aplicarea coerentă a orientărilor, fiecare cameră permanentă raportează anual colegiului cu privire la aplicarea orientărilor.
Astfel de trimiteri includ, de asemenea, orice infracţiuni legate în mod indisolubil care intră în sfera de competenţă a EPPO, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatul (3).
(4)Camera permanentă comunică procurorului-şef european orice decizie de trimitere a unui caz autorităţilor naţionale în temeiul alineatului (3). În termen de trei zile de la primirea acestor informaţii, procurorul-şef european poate să solicite camerei permanente să îşi reexamineze decizia în cazul în care procurorul-şef european consideră că acest lucru este impus de interesul de a asigura consecvenţa politicii EPPO de trimitere a cazurilor. În cazul în care procurorul-şef european este membru al camerei permanente relevante, unul dintre procurorii-şefi europeni adjuncţi exercită dreptul de a solicita reexaminarea menţionată.
(5)În cazul în care autorităţile naţionale competente nu acceptă să preia cazul în conformitate cu alineatele (2) şi (3) în termen de maximum 30 de zile, EPPO îşi păstrează competenţa de a urmări penal sau de a închide cazul în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament.
(6)În situaţia în care EPPO are în vedere închiderea unui caz în conformitate cu articolul 39 alineatul (3) şi în cazul în care autoritatea naţională solicită acest lucru, camera permanentă trimite cazul fără întârziere autorităţii respective.
(7)În cazul în care, în urma unei trimiteri în conformitate cu alineatul (1), (2) sau (3) de la prezentul articol şi cu articolul 25 alineatul (3), autoritatea naţională hotărăşte să deschidă o investigaţie, EPPO transferă dosarul către autoritatea naţională respectivă, nu mai ia alte măsuri de investigare sau de urmărire penală şi închide cazul.
(8)În cazul în care un dosar este transferat în conformitate cu alineatul (1), (2) sau (3) de la prezentul articol şi cu articolul 25 alineatul (3), EPPO informează cu privire la transfer instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, precum şi, atunci când este cazul în temeiul dreptului intern, persoanele suspecte sau acuzate şi victimele infracţiunilor.
Art. 35: Terminarea investigaţiei
(1)Atunci când procurorul european delegat care instrumentează cazul consideră investigaţia terminată, acesta transmite procurorului european însărcinat cu supravegherea un raport conţinând un rezumat al cazului şi un proiect de decizie privind oportunitatea sesizării instanţei de judecată sau a luării în considerare a trimiterii cazului către autorităţile naţionale, a închiderii cazului sau a unei proceduri simplificate de urmărire penală în conformitate cu articolul 34, 39 sau 40. Procurorul european însărcinat cu supravegherea înaintează aceste documente camerei permanente competente, însoţite, dacă consideră necesar, de propria sa evaluare. Atunci când camera permanentă, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), ia decizia în forma propusă de procurorul european delegat, acesta/ aceasta urmăreşte chestiunea în consecinţă.
(2)În cazul în care camera permanentă, pe baza rapoartelor primite, consideră că nu va lua decizia în forma propusă de procurorul european delegat, aceasta realizează, dacă este necesar, propria reexaminare a dosarului cazului înainte de a lua o decizie finală sau de a da alte instrucţiuni procurorului european delegat.
(3)Acolo unde este cazul, raportul procurorului european delegat oferă o motivare suficientă pentru trimiterea în judecată a cazului respectiv fie în faţa unei instanţe din statul membru în care se află acesta, fie, în conformitate cu articolul 26 alineatul (4), în faţa unei instanţe dintr-un stat membru diferit care are competenţă în cazul respectiv.
Art. 36: Acţiunea penală în faţa instanţelor naţionale
(1)Atunci când procurorul european delegat transmite un proiect de decizie care propune trimiterea în judecată, camera permanentă, în conformitate cu procedurile stabilite în articolul 35, decide cu privire la acest proiect în termen de 21 de zile. Camera permanentă nu poate decide să închidă un caz în cazul în care un proiect de decizie prevede trimiterea în judecată.
(2)În cazul în care camera permanentă nu ia o decizie în termenul de 21 de zile, decizia propusă de procurorul european delegat se consideră a fi acceptată.
(3)În situaţia în care mai mult de un stat membru are competenţă în privinţa unui caz, camera permanentă decide, în principiu, să înceapă acţiunea penală în ceea ce priveşte cazul în statul membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul. Cu toate acestea, luând în considerare raportul furnizat în conformitate cu articolul 35 alineatul (1), camera permanentă poate decide să înceapă acţiunea penală în ceea ce priveşte cazul într-un stat membru diferit, dacă există motive suficient justificate pentru a face acest lucru, ţinând seama de criteriile stabilite la articolul 26 alineatele (4) şi (5), şi să dea dispoziţii în consecinţă unui procuror european delegat din respectivul stat membru.
(4)Înainte de a decide trimiterea în judecată în privinţa unui caz, camera permanentă competentă poate decide, la propunerea procurorului european delegat care instrumentează cazul, să conexeze mai multe cazuri, dacă investigaţiile au fost desfăşurate de procurori europeni delegaţi diferiţi împotriva aceleiaşi (aceloraşi) persoane, în vederea exercitării acţiunii penale în ceea ce priveşte cazurile respective în faţa instanţelor dintr-un singur stat membru care, în conformitate cu dreptul său, are competenţă pentru oricare dintre cazurile respective.
(5)Odată luată o decizie privind statul membru în care se va începe acţiunea penală, instanţa naţională competentă din respectivul stat membru se stabileşte pe baza dreptului intern.
(6)Atunci când acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative, parchetul central înştiinţează autorităţile naţionale competente, persoanele interesate şi instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii cu privire la decizia de începere a acţiunii penale.
(7)În situaţia în care, în urma unei hotărâri a instanţei, parchetul trebuie să decidă în privinţa introducerii unei căi de atac, procurorul european delegat transmite camerei permanente competente un raport incluzând un proiect de decizie şi aşteaptă instrucţiunile camerei. În situaţia în care este imposibil să se aştepte instrucţiunile respective în termenul impus de dreptul intern, procurorul european delegat poate să introducă calea de atac fără instrucţiuni prealabile din partea camerei permanente şi transmite ulterior, fără întârziere, camerei permanente raportul. La primirea raportului, camera permanentă dă dispoziţii procurorului european delegat fie să menţină, fie să retragă calea de atac Aceeaşi procedură se aplică şi atunci când, în timpul procedurilor judiciare şi în conformitate cu dreptul intern aplicabil, procurorul european delegat care instrumentează cazul ar adopta o poziţie care ar conduce la închiderea cazului.
Art. 37: Probe
(1)Nu se respinge admiterea probelor prezentate de către procurorii EPPO sau de pârât în faţa unei instanţe pentru simplul motiv că probele au fost obţinute într-un alt stat membru sau în conformitate cu dreptul unui alt stat membru.
(2)Competenţa instanţei de judecată de a evalua în mod liber probele prezentate de către pârât sau de către procurorii din cadrul EPPO nu este afectată de prezentul regulament.
Art. 38: Dispunerea de bunurile confiscate
În situaţia în care, în conformitate cu cerinţele şi procedurile în temeiul dreptului intern, inclusiv al dreptului intern prin care s-a transpus Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), instanţa naţională competentă a decis printr-o hotărâre judecătorească finală să confişte bunurile legate de o infracţiune care intră în sfera de competenţă a EPPO sau produsele respectivei infracţiuni, de bunurile sau produsele respective se dispune în conformitate cu dreptul intern aplicabil. Această dispunere nu aduce atingere în mod negativ drepturilor Uniunii sau ale altor victime care trebuie să fie despăgubite pentru prejudiciile pe care le-au suferit.
(1)Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind indisponibilizarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, p. 39).
Art. 39: Închiderea cazului
(1)Atunci când acţiunea penală a devenit imposibilă, în temeiul dreptului statului membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul, camera permanentă decide, pe baza unui raport înaintat de procurorul european delegat care instrumentează cazul în conformitate cu articolul 35 alineatul (1), închiderea cazului împotriva unei persoane, din motivele următoare:
a)decesul persoanei suspectate sau acuzate sau lichidarea unei persoane juridice suspectate sau acuzate;
b)alienarea mintală a persoanei suspectate sau acuzate;
c)amnistia acordată persoanei suspectate sau acuzate;
d)imunitatea acordată persoanei suspectate sau acuzate, cu excepţia situaţiei în care a fost ridicată;
e)expirarea termenului naţional de prescripţie pentru începerea acţiunii penale;
f)cazul persoanei suspectare sau acuzate a fost deja finalizat în legătură cu aceleaşi fapte;
g)lipsa probelor relevante.
(2)O decizie în conformitate cu alineatul (1) nu împiedică alte investigaţii pe baza unor fapte noi care nu erau cunoscute de EPPO la momentul luării deciziei şi care au fost aduse la cunoştinţa acestuia după decizie. Decizia de a redeschide investigaţiile pe baza unor asemenea noi fapte este luată de camera permanentă competentă.
(3)Atunci când EPPO este competent în conformitate cu articolul 22 alineatul (3), acesta închide un caz numai după consultarea autorităţilor naţionale din statul membru menţionat la articolul 25 alineatul (6). Dacă este cazul, camera permanentă trimite cazul către autorităţile naţionale competente în conformitate cu articolul 34 alineatele (6), (7) şi (8).
Acelaşi principiu se aplică în situaţia în care EPPO îşi exercită o competenţă în ceea ce priveşte infracţiunile menţionate la articolul 3 alineatul (2) literele (a) şi (b) din Directiva (UE) 2017/1371, iar prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat intereselor financiare ale Uniunii nu depăşeşte prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat unei alte victime.
(4)Atunci când un caz a fost închis, EPPO notifică oficial acest lucru autorităţilor naţionale competente şi informează instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile relevante ale Uniunii, precum şi persoanele suspectate sau acuzate şi victimele infracţiunii, după caz, în temeiul dreptului intern, cu privire la închiderea cazului. Cazurile respinse pot fi, de asemenea, trimise către OLAF sau către autorităţile naţionale administrative sau judiciare competente în vederea recuperării sau a altor activităţi de urmărire administrativă.
Art. 40: Proceduri simplificate de urmărire penală
(1)Dacă legislaţia naţională aplicabilă prevede o procedură simplificată de urmărire penală prin care se urmăreşte închiderea definitivă a unui caz pe baza condiţiilor convenite cu persoana suspectată, procurorul european delegat care instrumentează cazul poate, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) şi cu articolul 35 alineatul (1), să propună camerei permanente competente să aplice procedura respectivă în conformitate cu condiţiile prevăzute în dreptul intern.
În situaţia în care EPPO îşi exercită o competenţă în ceea ce priveşte infracţiunile menţionate la articolul 3 alineatul (2) literele (a) şi (b) din Directiva (UE) 2017/1371, iar prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat intereselor financiare ale Uniunii nu depăşeşte prejudiciul cauzat sau care este probabil să fie cauzat unei alte victime, procurorul european delegat care instrumentează cazul consultă autorităţile naţionale de urmărire penală înainte de a propune aplicarea unei proceduri simplificate de urmărire penală.
(2)Camera permanentă decide asupra propunerii procurorului european delegat care instrumentează cazul, ţinând seama de următoarele criterii:
a)gravitatea infracţiunii, pe baza, în special, a prejudiciului adus;
b)măsura în care persoana suspectată este dispusă să repare prejudiciul cauzat de comportamentul ilegal;
c)recurgerea la procedură s-ar corela cu obiectivele generale şi principiile de bază ale EPPO, astfel cum sunt stabilite în prezentul regulament.
Colegiul adoptă orientări privind aplicarea criteriilor menţionate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).
(3)În cazul în care camera permanentă este de acord cu propunerea, procurorul european delegat care instrumentează cazul aplică procedura simplificată de urmărire penală în conformitate cu condiţiile prevăzute în dreptul intern şi înregistrează acest fapt în sistemul de gestionare a cazurilor. În cazul în care procedura simplificată de urmărire penală a fost finalizată odată cu îndeplinirea condiţiilor convenite cu persoana suspectată, camera permanentă solicită procurorului european delegat să acţioneze pentru a închide definitiv cazul.
Art. 41: Sfera drepturilor persoanelor suspectate şi acuzate
(1)Activităţile EPPO se desfăşoară în deplină conformitate cu drepturile persoanelor suspectate şi acuzate consacrate în Cartă, inclusiv cu dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
(2)Orice persoană suspectată sau acuzată în cadrul procedurilor penale desfăşurate de EPPO are cel puţin drepturile procedurale prevăzute în dreptul Uniunii, inclusiv în directivele privind drepturile persoanelor suspectate şi acuzate în cadrul procedurilor penale, astfel cum sunt transpuse în dreptul intern, precum:
a)dreptul la interpretare şi traducere, astfel cum se prevede în Directiva 2010/64/UE;
b)dreptul la informaţii şi accesul la materialele cazului, astfel cum se prevede în Directiva 2012/13/UE;
c)dreptul la un avocat şi dreptul de a comunica cu părţi terţe şi de a informa părţi terţe în caz de detenţie, astfel cum se prevede în Directiva 2013/48/UE;
d)dreptul la tăcere şi la prezumţia de nevinovăţie, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2016/343;
e)dreptul la asistenţă judiciară, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2016/1919.
(3)Fără a aduce atingere drepturilor menţionate în prezentul capitol, persoanele suspectate şi acuzate, precum şi alte persoane implicate în procedurile desfăşurate de EPPO beneficiază de toate drepturile procedurale pe care le prevede dreptul intern aplicabil, inclusiv posibilitatea de a prezenta probe, de a solicita desemnarea experţilor sau o expertiză şi audierea martorilor şi de a solicita EPPO să obţină astfel de măsuri în numele apărării.
Art. 42: Controlul jurisdicţional
(1)Actele de procedură ale EPPO care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi fac obiectul controlului de către instanţele naţionale competente, în conformitate cu cerinţele şi procedurile prevăzute în dreptul intern. Acelaşi lucru se aplică neadoptării de către EPPO a unor acte de procedură care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de terţi şi a căror adoptare este obligatorie din punct de vedere juridic în temeiul prezentului regulament.
(2)Curtea de Justiţie are competenţa, în conformitate cu articolul 267 din TFUE, să pronunţe decizii preliminare cu privire la:
a)valabilitatea actelor de procedură ale EPPO, în măsura în care chestiunea valabilităţii este ridicată înaintea oricărei instanţe a unui stat membru, direct în temeiul dreptului Uniunii;
b)interpretarea sau valabilitatea dispoziţiilor din dreptul Uniunii, inclusiv prezentul regulament;
c)interpretarea articolelor 22 şi 25 din prezentul regulament în ceea ce priveşte orice conflict de competenţă între EPPO şi autorităţile naţionale competente.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, deciziile EPPO de a închide un caz, în măsura în care sunt contestate direct în temeiul dreptului Uniunii, fac obiectul controlului de către Curtea de Justiţie în conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf din TFUE.
(4)Curtea de Justiţie este competentă, în conformitate cu articolul 268 din TFUE, în orice litigiu referitor la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de EPPO.
(5)Curtea de Justiţie este competentă, în conformitate cu articolul 272 din TFUE, în orice litigiu referitor la clauzele de arbitraj din cuprinsul contractelor încheiate de EPPO.
(6)Curtea de Justiţie este competentă, în conformitate cu articolul 270 din TFUE, în orice litigiu în materie de personal.
(7)Curtea de Justiţie este competentă, în ceea ce priveşte eliberarea din funcţie a procurorului-şef european sau a procurorilor europeni, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) şi, respectiv, cu articolul 16 alineatul (5).
(8)Prezentul articol nu aduce atingere controlului jurisdicţional efectuat de Curtea de Justiţie în conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf din TFUE al deciziilor EPPO care aduc atingere drepturilor persoanelor vizate în temeiul capitolului VIII şi al deciziilor EPPO care nu reprezintă acte de procedură, precum deciziile EPPO privind dreptul de acces public la documente, sau deciziile de eliberare din funcţie a procurorilor europeni delegaţi adoptate în temeiul articolului 17 alineatul (3) din prezentul regulament, sau orice alte decizii administrative.
Art. 43: Accesul la informaţii al EPPO
(1)Procurorii europeni delegaţi pot să obţină toate informaţiile relevante stocate în bazele de date naţionale de investigare penală şi în bazele de date ale autorităţilor de aplicare a legii, precum şi în alte registre relevante ale autorităţilor publice, în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile în temeiul legislaţiei naţionale în cazuri similare.
(2)De asemenea, EPPO poate să obţină toate informaţiile relevante care sunt de competenţa sa şi care sunt stocate în bazele de date şi în registrele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
Art. 44: Sistemul de gestionare a cazurilor
(1)EPPO instituie un sistem de gestionare a cazurilor, deţinut şi gestionat în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament şi în normele prevăzute de prezentul regulament şi de regulamentul intern de procedură al EPPO.
(2)Scopul sistemului de gestionare a cazurilor este:
a)de a sprijini gestionarea investigaţiilor şi a urmăririlor penale desfăşurate de EPPO, în special prin gestionarea fluxurilor de informaţii interne şi prin sprijinirea activităţilor de investigare în cazurile transfrontaliere;
b)de a asigura un acces sigur la informaţiile privind investigaţiile şi urmăririle penale la parchetul central şi de către procurorii europeni delegaţi;
c)de a permite corelarea informaţiilor şi extragerea datelor în scopuri statistice şi de analiză operaţională;
d)de a facilita monitorizarea, pentru a se asigura că prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal este legală şi respectă dispoziţiile relevante ale prezentului regulament.
(3)Sistemul de gestionare a cazurilor poate fi legat la conexiunea securizată de telecomunicaţii menţionată la articolul 9 din Decizia 2008/976/JAI a Consiliului (1).
(1)Decizia 2008/976/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind Reţeaua Judiciară Europeană (JO L 348, 24.12.2008, p. 130).
(4)Sistemul de gestionare a cazurilor cuprinde:
a)un registru cu informaţiile obţinute de EPPO în conformitate cu articolul 24, inclusiv toate deciziile legate de respectivele informaţii;
b)un index al tuturor dosarelor;
c)toate informaţiile din dosarele stocate electronic în sistemul de gestionare a cazurilor în conformitate cu articolul 45 alineatul (3).
Indexul nu poate conţine alte date operaţionale cu caracter personal în afară de datele necesare pentru identificarea cazurilor sau pentru stabilirea de corelări între diferite dosare.
(5)Pentru prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal, EPPO nu poate stabili decât fişiere automate de date diferite de dosare în conformitate cu prezentul regulament şi cu regulamentul intern de procedură al EPPO. Detaliile privind aceste alte fişiere automate de date se notifică Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
Art. 45: Dosarele EPPO
(1)Atunci când EPPO decide să deschidă o investigaţie sau să îşi exercite dreptul de evocare în conformitate cu prezentul regulament, procurorul european delegat care tratează cazul deschide un dosar.
Dosarul conţine toate informaţiile şi probele de care dispune procurorul european delegat, care sunt legate de investigaţia sau de urmărirea penală desfăşurată de EPPO.
După deschiderea unei investigaţii, informaţiile din registrul menţionat la articolul 44 alineatul (4) litera (a) devin parte din dosar.
(2)Dosarul se gestionează de către procurorul european delegat care instrumentează cazul în conformitate cu legislaţia din statul său membru.
Regulamentul intern de procedură al EPPO poate include norme privind organizarea şi gestionarea dosarelor în măsura necesară pentru a se asigura buna funcţionare a EPPO ca parchet unic. Accesul la dosar al persoanelor suspectate şi persoanelor acuzate, precum şi al altor persoane implicate în proceduri se acordă de către procurorul european delegat care instrumentează cazul în conformitate cu legislaţia naţională din statul membru al respectivului procuror.
(3)Sistemul de gestionare a cazurilor al EPPO cuprinde toate informaţiile şi probele din dosar care pot fi stocate electronic, pentru a se permite parchetului central să îşi exercite atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament. Procurorul european delegat care instrumentează cazul asigură că informaţiile cuprinse în sistemul de gestionare a cazurilor reflectă în orice moment dosarul, mai ales faptul că datele operaţionale cu caracter personal cuprinse în sistemul de gestionare a cazurilor sunt şterse sau rectificate de fiecare dată când aceste date au fost şterse sau rectificate în dosarul corespunzător.
Art. 46: Accesul la sistemul de gestionare a cazurilor
Procurorul-şef european, procurorii-şefi europeni adjuncţi, alţi procurori europeni şi procurorii europeni delegaţi au acces direct la registru şi la index.
Atunci când îşi exercită competenţele în conformitate cu articolele 10 şi 12, procurorul european însărcinat cu supravegherea şi camera permanentă competentă au acces direct la informaţiile stocate în format electronic în sistemul de gestionare a cazurilor. Procurorul european însărcinat cu supravegherea are acces direct şi la dosar. Camera permanentă competentă are acces la dosar la cerere.
Alţi procurori europeni delegaţi pot solicita accesul la informaţiile stocate în format electronic în sistemul de gestionare a cazurilor, precum şi la orice dosar. Procurorul european delegat care instrumentează cazul decide cu privire la acordarea unui astfel de acces altor procurori europeni delegaţi în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă. Dacă nu se acordă accesul, chestiunea poate fi înaintată camerei permanente competente. Camera permanentă competentă audiază în măsura necesară procurorii europeni delegaţi vizaţi şi ulterior decide, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, precum şi cu prezentul regulament.
Regulamentul intern de procedură al EPO stabileşte norme suplimentare privind dreptul de acces şi procedura de stabilire a nivelului de acces la sistemul de gestionare a cazurilor de către procurorul-şef european, procurorii-şefi europeni adjuncţi, alţi procurori europeni, procurorii europeni delegaţi şi personalul EPPO, în măsura necesară pentru exercitarea atribuţiilor lor.
Art. 47: Principii referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal
(1)Datele cu caracter personal sunt:
a)prelucrate în mod legal şi echitabil ("legalitate şi echitate");
b)colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime şi nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri; prelucrarea ulterioară în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare ştiinţifică sau istorică ori în scopuri statistice nu este considerată incompatibilă cu scopurile iniţiale, cu condiţia ca EPPO să prevadă garanţii adecvate pentru drepturile şi libertăţile persoanelor vizate ("limitări legate de scop");
c)adecvate, relevante şi neexcesive în ceea ce priveşte scopurile în care sunt prelucrate ("reducerea la minimum a datelor");
d)exacte şi, dacă este necesar, actualizate; trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile pentru care sunt prelucrate, sunt şterse sau rectificate fără întârziere ("exactitate");
e)păstrate într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pe o perioadă care nu depăşeşte perioada necesară îndeplinirii scopurilor în care sunt prelucrate datele; datele cu caracter personal pot fi stocate pe perioade mai lungi în măsura în care acestea vor fi prelucrate exclusiv în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare ştiinţifică sau istorică ori în scopuri statistice, cu condiţia ca EPPO să prevadă garanţii adecvate pentru drepturile şi libertăţile persoanelor vizate, în special prin punerea în aplicare a măsurilor de ordin tehnic şi organizatoric adecvate prevăzute în prezentul regulament ("limitări legate de stocare");
f)prelucrate într-un mod care asigură securitatea adecvată a datelor cu caracter personal, inclusiv protecţia împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale şi împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale, prin luarea de măsuri tehnice sau organizatorice corespunzătoare ("integritate şi confidenţialitate").
(2)EPPO este responsabil şi în măsură să demonstreze conformitatea cu dispoziţiile de la alineatul (1) ("responsabilitate") atunci când prelucrează date cu caracter personal, total sau parţial prin mijloace automatizate, precum şi în cazul prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidenţă a datelor.
(3)Prelucrarea de către EPPO în oricare dintre scopurile stabilite la articolul 49, altele decât cele pentru care datele operaţionale cu caracter personal au fost colectate, este permisă în măsura în care:
a)EPPO este autorizat să prelucreze astfel de date operaţionale cu caracter personal într-un astfel de scop în conformitate cu prezentul regulament; şi
b)prelucrarea este necesară şi proporţională în raport cu respectivul alt scop, în conformitate cu dreptul Uniunii; şi
c)după caz, utilizarea datelor operaţionale cu caracter personal nu este interzisă de prevederile aplicabile din dreptul procedural naţional privind măsurile de investigare adoptate în conformitate cu articolul 30. Dreptul procedural naţional aplicabil este dreptul statului membru în care au fost obţinute datele.
Art. 48: Date administrative cu caracter personal
(1)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică tuturor datelor administrative cu caracter personal prelucrate de EPPO.
(2)EPPO stabileşte termene pentru stocarea de date administrative cu caracter personal în dispoziţiile privind protecţia datelor din regulamentul său intern de procedură.
Art. 49: Prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal
(1)EPPO prelucrează datele operaţionale cu caracter personal prin mijloace automatizate sau în fişiere manuale structurate, în conformitate cu prezentul regulament şi numai în următoarele scopuri:
a)investigaţii şi urmăriri penale întreprinse în conformitate cu prezentul regulament; sau
b)schimb de informaţii cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene şi alte instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii în conformitate cu prezentul regulament; sau
c)cooperare cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale în conformitate cu prezentul regulament.
(2)Categoriile de date operaţionale cu caracter personal şi categoriile de persoane vizate ale căror date operaţionale cu caracter personal pot fi prelucrate în indexul menţionat la articolul 44 alineatul (4) litera (b) de către EPPO pentru fiecare scop menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol se includ într-o listă într-o anexă în conformitate cu alineatul (3).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 pentru a alcătui o listă cu categoriile de date operaţionale cu caracter personal şi categoriile de persoane vizate menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol şi pentru a aduce la zi lista respectivă, pentru a ţine seama de evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei şi având în vedere progresele societăţii informaţionale.
Dacă motive imperioase impun aceasta, procedura menţionată la articolul 116 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
(4)EPPO poate prelucra date operaţionale cu caracter personal pentru o perioadă limitată, în scopul de a determina dacă aceste date cu caracter personal sunt relevante pentru atribuţiile sale şi pentru scopurile menţionate la alineatul (1). Colegiul, hotărând la propunerea procurorului-şef european şi după consultarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, precizează mai detaliat condiţiile referitoare la prelucrarea acestor date operaţionale cu caracter personal, în special în ceea ce priveşte accesul la date şi utilizarea acestora, precum şi termenele pentru stocarea şi ştergerea datelor.
(5)EPPO prelucrează datele operaţionale cu caracter personal în aşa fel încât să se poată stabili ce autoritate a furnizat datele respective sau de unde au fost extrase acestea.
(6)Atunci când se aplică articolele 57-62, EPPO poate, dacă este cazul, să acţioneze în conformitate cu dreptul procedural naţional privind obligaţia de a furniza informaţii persoanelor vizate şi posibilităţile de a omite, restrânge sau întârzia aceste informaţii. Dacă este cazul, procurorul european delegat care instrumentează cazul se consultă cu procurorii europeni delegaţi vizaţi de caz înainte de a lua o decizie în ceea ce priveşte articolele 57-62.
Art. 50: Durata stocării datelor operaţionale cu caracter personal
(1)EPPO reexaminează periodic necesitatea stocării datelor operaţionale cu caracter personal prelucrate. Cel târziu, o astfel de reexaminare se efectuează în termen de maximum trei ani de la prima prelucrare a datelor operaţionale cu caracter personal, iar apoi din trei în trei ani. În cazul în care datele operaţionale cu caracter personal sunt stocate pentru o perioadă care depăşeşte cinci ani, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor este informată cu privire la aceasta.
(2)Datele operaţionale cu caracter personal prelucrate de EPPO nu sunt stocate pentru perioade mai lungi de cinci ani, după ce decizia de achitare în ceea ce priveşte cazul a devenit definitivă; în cazul în care acuzatul a fost găsit vinovat, termenele se prelungesc până când pedeapsa care a fost impusă este executată sau nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul statului membru de condamnare.
(3)Înainte de expirarea unuia dintre termenele prevăzute la alineatul (2), EPPO reexaminează necesitatea de a continua stocarea datelor operaţionale cu caracter personal în cazul în care şi atâta timp cât acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. Motivele care stau la baza continuării stocării sunt justificate şi înregistrate. În cazul în care nu se ia nicio decizie cu privire la continuarea stocării datelor operaţionale cu caracter personal, datele respective sunt şterse în mod automat.
Art. 51: Distincţia dintre diferitele categorii de persoane vizate
După caz şi în măsura posibilului, EPPO face o distincţie clară între datele operaţionale cu caracter personal ale diferitelor categorii de persoane vizate, precum:
(a)persoane în privinţa cărora există motive serioase să se creadă că au săvârşit sau că urmează să săvârşească o infracţiune;
(b)persoane condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni;
(c)victime ale unei infracţiuni sau persoane în privinţa cărora, în baza anumitor fapte, există motive să se creadă că ar putea fi victimele unei infracţiuni; şi
(d)alte părţi care au legătură cu infracţiunea, ca de exemplu persoane care ar putea fi chemate să depună mărturie în cadrul investigaţiilor legate de infracţiuni sau în cadrul procedurilor penale ulterioare, persoane care pot oferi informaţii cu privire la infracţiuni sau persoane care sunt în legătură sau asociate cu persoanele menţionate la literele (a) şi (b).
Art. 52: Distincţia dintre datele operaţionale cu caracter personal şi verificarea calităţii datelor cu caracter personal
(1)EPPO face distincţie, în măsura posibilului, între datele operaţionale cu caracter personal bazate pe fapte şi datele operaţionale cu caracter personal bazate pe evaluări personale.
(2)EPPO ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că datele operaţionale cu caracter personal care sunt inexacte, incomplete sau perimate nu sunt transmise sau puse la dispoziţie. În acest scop, EPPO verifică, în măsura în care este posibil, calitatea datelor operaţionale cu caracter personal înainte ca acestea să fie transmise sau puse la dispoziţie. În măsura în care acest lucru este posibil, în cadrul tuturor transmiterilor de date operaţionale cu caracter personal, EPPO adaugă informaţii necesare care permit destinatarului să evalueze gradul de exactitate, caracterul integral, gradul de fiabilitate şi de actualitate al datelor operaţionale cu caracter personal.
(3)În cazul în care se constată transmiterea unor date operaţionale cu caracter personal incorecte sau transmiterea unor date operaţionale cu caracter personal în mod ilegal, acest lucru se comunică de îndată destinatarului. Într-un astfel de caz, datele operaţionale cu caracter personal sunt rectificate sau şterse sau prelucrarea este restricţionată în conformitate cu articolul 61.
Art. 53: Condiţii specifice de prelucrare
(1)Atunci când se prevede în prezentul regulament, EPPO prevede condiţii specifice de prelucrare şi informează destinatarul unor astfel de date operaţionale cu caracter personal cu privire la aceste condiţii şi obligaţia de a le respecta.
(2)EPPO respectă condiţiile specifice de prelucrare pentru prelucrarea furnizată de o autoritate naţională în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4) din Directiva (UE) 2016/680.
Art. 54: Transmiterea datelor operaţionale cu caracter personal către instituţiile, organismele, oficiile şi agenţiile Uniunii
(1)Sub rezerva oricăror restricţii suplimentare în temeiul prezentului regulament, în special articolul 53, EPPO transmite date operaţionale cu caracter personal către o altă instituţie, un alt organ, un alt oficiu sau o altă agenţie a Uniunii numai în cazul în care datele sunt necesare pentru îndeplinirea legitimă a atribuţiilor care sunt de competenţa instituţiei, organismului, oficiului sau agenţiei respective a Uniunii.
(2)În cazul în care datele operaţionale cu caracter personal sunt transmise ca urmare a unei cereri din partea celeilalte instituţii, celuilalt organ, celuilalt oficiu sau celeilalte agenţii a Uniunii, atât operatorul, cât şi destinatarul îşi asumă răspunderea pentru legitimitatea acestui transfer.
EPPO este obligat să verifice competenţa celeilalte instituţii, celuilalt organ, celuilalt oficiu sau celeilalte agenţii a Uniunii şi să facă o evaluare provizorie a necesităţii transmiterii de date operaţionale cu caracter personal. Dacă apar îndoieli în privinţa necesităţii acestui transfer, EPPO solicită destinatarului mai multe informaţii.
Cealaltă instituţie, celălalt organ, celălalt oficiu sau cealaltă agenţie a Uniunii se asigură că necesitatea transmiterii de date operaţionale cu caracter personal poate fi verificată ulterior.
(3)Cealaltă instituţie, celălalt organ, celălalt oficiu sau cealaltă agenţie a Uniunii prelucrează datele operaţionale cu caracter personal numai în scopurile pentru care au fost transmise.
Art. 55: Prelucrarea de categorii speciale de date operaţionale cu caracter personal
(1)Prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice, afilierea sindicală, precum şi prelucrarea datelor genetice, prelucrarea datelor biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice sau prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal privind sănătatea sau a datelor operaţionale cu caracter personal privind viaţa sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane fizice sunt autorizate numai atunci când sunt strict necesare pentru investigaţiile EPPO, sub rezerva unor garanţii adecvate pentru drepturile şi libertăţile persoanei vizate şi numai atunci când vin în completarea altor date operaţionale cu caracter personal deja prelucrate de EPPO.
(2)Responsabilul cu protecţia datelor este informat imediat cu privire la recurgerea la prezentul articol.
Art. 56: Procesul decizional individual automatizat, inclusiv crearea de profiluri
Persoana vizată are dreptul de a nu face obiectul unei decizii a EPPO bazată exclusiv pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri, care produce efecte juridice care privesc persoana vizată sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă.
Art. 57: Comunicare şi modalităţi de exercitare a drepturilor persoanei vizate
(1)EPPO ia măsuri rezonabile pentru a transmite persoanei vizate orice informaţii menţionate la articolul 58. Acesta face orice comunicare destinată persoanei vizate în legătură cu articolele 56, 59-62 şi 75 referitoare la prelucrare, într-o formă concisă, inteligibilă şi uşor accesibilă, utilizând un limbaj clar şi simplu. Informaţiile se transmit prin orice mijloace adecvate, inclusiv prin mijloace electronice. Ca regulă generală, operatorul transmite informaţiile în acelaşi format în care a fost primită cererea.
(2)EPPO facilitează exercitarea drepturilor persoanei vizate în temeiul articolelor 58-62.
(3)EPPO informează în scris persoana vizată cu privire la modul în care a dat curs cererii acesteia, fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de cel mult trei luni de la primirea cererii din partea persoanei vizate.
(4)EPPO ia măsurile necesare pentru ca transmiterea informaţiilor în conformitate cu articolul 58 şi orice comunicare transmisă sau măsură luată în temeiul articolelor 56, 59-62 şi 75 să se facă gratuit. În cazul în care cererile din partea unei persoane vizate sunt în mod vădit nefondate sau excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv, EPPO poate:
a)să perceapă o taxă rezonabilă care să ţină cont de costurile administrative pentru transmiterea informaţiilor sau a comunicărilor sau pentru luarea măsurilor solicitate; sau
b)să refuze să dea curs cererii.
În aceste cazuri, EPPO are sarcina de a demonstra caracterul vădit nefondat sau excesiv al cererii.
(5)În cazul în care are îndoieli întemeiate cu privire la identitatea persoanei fizice care înaintează cererea menţionată la articolul 59 sau 61, EPPO poate solicita furnizarea de informaţii suplimentare necesare pentru a confirma identitatea persoanei vizate.
Art. 58: Informaţii care se pun la dispoziţia persoanei vizate sau se comunică acesteia
(1)EPPO pune la dispoziţia persoanei vizate cel puţin următoarele informaţii:
a)identitatea şi datele de contact ale EPPO;
b)datele de contact ale responsabilului cu protecţia datelor;
c)scopurile în care sunt prelucrate datele operaţionale cu caracter personal;
d)dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi datele de contact ale acesteia;
e)existenţa dreptului de a solicita EPPO acces la datele operaţionale cu caracter personal referitoare la persoana vizată ori rectificarea sau ştergerea datelor respective sau restricţionarea prelucrării lor.
(2)În plus faţă de informaţiile menţionate la alineatul (1), EPPO comunică persoanei vizate, în anumite cazuri, următoarele informaţii suplimentare, pentru a permite acesteia exercitarea drepturilor sale:
a)temeiul juridic al prelucrării;
b)perioada pentru care vor fi stocate datele operaţionale cu caracter personal sau, în cazul în care nu este posibil, criteriile utilizate pentru a stabili respectiva perioadă;
c)dacă este cazul, categoriile de destinatari ai datelor operaţionale cu caracter personal, inclusiv în ţări terţe sau organizaţii internaţionale;
d)în cazul în care este necesar, informaţii suplimentare, în special atunci când datele operaţionale cu caracter personal sunt colectate fără ştirea persoanei vizate.
(3)EPPO poate amâna, restricţiona sau omite furnizarea de informaţii persoanei vizate în conformitate cu alineatul (2) în măsura în care şi atât timp cât o astfel de măsură constituie o măsură necesară şi proporţională într-o societate democratică, în care se ţine seama în mod corespunzător de drepturile fundamentale şi de interesele legitime ale persoanei fizice, pentru:
a)a evita obstrucţionarea cercetărilor, a investigaţiilor sau procedurilor oficiale sau juridice;
b)a nu prejudicia prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracţiunilor sau executarea pedepselor;
c)a proteja securitatea publică a statelor membre ale Uniunii Europene;
d)a proteja securitatea naţională a statelor membre ale Uniunii Europene;
e)a proteja drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Art. 59: Dreptul de acces al persoanei vizate
Persoana vizată are dreptul de a obţine din partea EPPO o confirmare că se prelucrează sau nu date operaţionale cu caracter personal care o privesc şi, în caz afirmativ, acces la datele operaţionale respective şi la următoarele informaţii:
(a)scopurile şi temeiul juridic al prelucrării;
(b)categoriile de date operaţionale cu caracter personal vizate;
(c)destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le-au fost divulgate datele operaţionale cu caracter personal, în special destinatarii din ţări terţe sau organizaţii internaţionale;
(d)acolo unde este posibil, perioada pentru care se preconizează că vor fi stocate datele operaţionale cu caracter personal sau, dacă acest lucru nu este posibil, criteriile utilizate pentru a stabili această perioadă;
(e)existenţa dreptului de a solicita de la EPPO rectificarea sau ştergerea datelor operaţionale cu caracter personal sau restricţionarea prelucrării datelor operaţionale cu caracter personal referitoare la persoana vizată;
(f)dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi datele de contact ale Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor;
(g)comunicarea datelor operaţionale cu caracter personal care sunt în curs de prelucrare şi a oricărei informaţii disponibile cu privire la originea datelor.
Art. 60: Limitarea dreptului de acces
(1)EPPO poate limita, integral sau parţial, dreptul de acces al persoanei vizate în măsura în care şi atât timp cât o astfel de limitare, parţială sau totală, constituie o măsură necesară şi proporţională într-o societate democratică, în care se ţine seama în mod corespunzător de drepturile fundamentale şi de interesele legitime ale respectivei persoane fizice, pentru:
a)a evita obstrucţionarea cercetărilor, a investigaţiilor sau procedurilor oficiale sau juridice;
b)a nu prejudicia prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracţiunilor sau executarea pedepselor;
c)a proteja securitatea publică a statelor membre ale Uniunii Europene;
d)a proteja securitatea naţională a statelor membre ale Uniunii Europene;
e)a proteja drepturile şi libertăţile celorlalţi.
(2)În cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii ar contraveni obiectivului alineatului (1), EPPO notifică persoana vizată în cauză numai cu privire la faptul că a efectuat verificările, fără a transmite informaţii care i-ar putea dezvălui faptul că datele operaţionale cu caracter personal care o privesc sunt prelucrate sau nu de EPPO.
EPPO informează persoana vizată cu privire la posibilitatea de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor sau de a introduce o cale de atac în faţa Curţii de Justiţie împotriva deciziei EPPO.
(3)EPPO justifică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază decizia. Informaţiile respective sunt puse la dispoziţia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
Art. 61: Dreptul la rectificarea sau la ştergerea datelor operaţionale cu caracter personal şi la restricţionarea prelucrării
(1)Persoana vizată are dreptul de a obţine de la EPPO, fără întârzieri nejustificate, rectificarea datelor operaţionale cu caracter personal inexacte care o privesc. Ţinându-se seama de scopurile în care au fost prelucrate datele, persoana vizată are dreptul de a obţine completarea datelor operaţionale cu caracter personal care sunt incomplete, inclusiv prin furnizarea unei declaraţii suplimentare.
(2)EPPO şterge datele operaţionale cu caracter personal fără întârzieri nejustificate şi persoana vizată are dreptul de a obţine din partea EPPO ştergerea datelor operaţionale cu caracter personal care o privesc fără întârzieri nejustificate în cazul în care prelucrarea încalcă dispoziţiile articolului 47, 49 sau 55 sau în cazul în care datele operaţionale cu caracter personal trebuie şterse pentru îndeplinirea unei obligaţii legale care revine EPPO.
(3)În loc de ştergere, EPPO restricţionează prelucrarea datelor cu caracter personal în cazul în care:
a)exactitatea datelor operaţionale cu caracter personal este contestată de persoana vizată, iar exactitatea sau inexactitatea datelor respective nu poate fi stabilită cu certitudine; sau
b)datele operaţionale cu caracter personal trebuie să fie păstrate ca mijloace de probă.
În cazul în care prelucrarea este restricţionată în temeiul literei (a) de la primul paragraf, EPPO informează în acest sens persoana vizată înainte de ridicarea restricţiilor de prelucrare.
(4)În cazul în care prelucrarea a fost restricţionată în temeiul alineatului (3), astfel de date operaţionale cu caracter personal pot, cu excepţia stocării, să fie prelucrate numai pentru protecţia drepturilor persoanei vizate sau ale unei alte persoane fizice sau juridice care este parte în procedurile EPPO sau în scopurile prevăzute la alineatul (3) litera (b).
(5)EPPO informează în scris persoana vizată cu privire la orice refuz de rectificare sau de ştergere a datelor operaţionale cu caracter personal sau la restricţionarea prelucrării şi cu privire la motivele refuzului. EPPO poate restricţiona, integral sau parţial, obligaţia de a furniza astfel de informaţii în măsura în care o astfel de restricţionare a prelucrării constituie o măsură necesară şi proporţională într-o societate democratică, în care se ţine seama în mod corespunzător de drepturile fundamentale şi de interesele legitime ale persoanei fizice vizate pentru:
a)a evita obstrucţionarea cercetărilor, a investigaţiilor sau procedurilor oficiale sau juridice;
b)a nu prejudicia prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracţiunilor sau executarea pedepselor;
c)a proteja securitatea publică a statelor membre ale Uniunii Europene;
d)a proteja securitatea naţională a statelor membre ale Uniunii Europene;
e)a proteja drepturile şi libertăţile celorlalţi.
EPPO informează persoana vizată cu privire la posibilitatea de a depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor sau de a introduce o cale de atac în faţa Curţii de Justiţie împotriva deciziei EPPO.
(6)EPPO comunică rectificarea datelor operaţionale cu caracter personal inexacte autorităţii competente de la care provin datele operaţionale cu caracter personal inexacte.
(7)EPPO informează destinatarii cu privire la rectificarea sau ştergerea datelor operaţionale cu caracter personal sau cu privire la restricţionarea prelucrării, în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3), şi îi informează că trebuie să rectifice sau să şteargă datele operaţionale cu caracter personal sau să restricţioneze prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal atunci când le revine responsabilitatea pentru acestea.
Art. 62: Exercitarea drepturilor de către persoana vizată şi verificarea de către Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor
(1)În cazurile menţionate la articolul 58 alineatul (3), articolul 60 alineatul (2) şi articolul 61 alineatul (4), drepturile persoanei vizate pot fi, de asemenea, exercitate prin intermediul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
(2)EPPO informează persoana vizată cu privire la posibilitatea de a-şi exercita drepturile prin intermediul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor în temeiul alineatului (1).
(3)Atunci când este exercitat dreptul menţionat la alineatul (1), Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor informează persoana vizată cel puţin că a realizat toate verificările necesare sau o revizuire. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor informează, de asemenea, persoana vizată în legătură cu dreptul acesteia de a introduce o cale de atac în faţa Curţii de Justiţie împotriva deciziei Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
Art. 63: Obligaţiile EPPO
(1)Ţinând seama de natura, domeniul de aplicare, contextul şi scopurile prelucrării, precum şi de riscurile cu grade diferite de probabilitate şi gravitate pentru drepturile şi libertăţile persoanelor fizice, EPPO pune în aplicare măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru a garanta şi a fi în măsură să demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu prezentul regulament. Respectivele măsuri se revizuiesc şi se actualizează dacă este necesar.
(2)Atunci când sunt proporţionale în raport cu operaţiunile de prelucrare, măsurile menţionate la alineatul (1) includ punerea în aplicare de către EPPO a unor politici adecvate de protecţie a datelor.
Art. 64: Operatori asociaţi
(1)În cazul în care EPPO împreună cu unul sau mai mulţi operatori stabilesc în comun scopurile şi mijloacele de prelucrare, aceştia sunt operatori asociaţi. Aceştia stabilesc într-un mod transparent responsabilităţile care revin fiecăruia în vederea respectării obligaţiilor lor în materie de protecţie a datelor, în special în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor persoanelor vizate şi atribuţiile fiecăruia de furnizare a informaţiilor, prin intermediul unui acord între ei, cu excepţia cazului şi în măsura în care responsabilităţile operatorilor sunt stabilite de dreptul Uniunii sau de dreptul statului membru al Uniunii Europene care li se aplică. Acordul poate desemna un punct de contact pentru persoanele vizate.
(2)Acordul menţionat la alineatul (1) reflectă în mod adecvat rolurile şi raporturile respective ale operatorilor asociaţi faţă de persoanele vizate. Esenţa acestui acord este adusă la cunoştinţa persoanei vizate.
(3)Indiferent de clauzele acordului menţionat la alineatul (1), persoana vizată îşi poate exercita drepturile în temeiul prezentului regulament cu privire la şi în raport cu fiecare dintre operatori.
Art. 65: Persoana împuternicită de operator
(1)În cazul în care prelucrarea urmează să fie realizată în numele său, EPPO recurge doar la persoane împuternicite de operator care oferă garanţii suficiente pentru punerea în aplicare a unor măsuri tehnice şi organizatorice adecvate, astfel încât prelucrarea să respecte cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi să asigure protecţia drepturilor persoanei vizate.
(2)Persoana împuternicită de operator nu recrutează o altă persoană împuternicită de operator fără a primi în prealabil o autorizaţie scrisă, specifică sau generală, din partea EPPO. În cazul unei autorizaţii generale scrise, persoana împuternicită de operator informează EPPO cu privire la orice modificări preconizate privind adăugarea sau înlocuirea altor persoane împuternicite de operator, oferind astfel operatorului posibilitatea de a formula obiecţii faţă de aceste modificări.
(3)Prelucrarea de către o persoană împuternicită de un operator este reglementată printr-un contract sau un alt act juridic în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului statului membru al Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu pentru persoana împuternicită de operator în raport cu EPPO şi care stabileşte obiectul şi durata prelucrării, natura şi scopul prelucrării, tipul de date operaţionale cu caracter personal şi categoriile de persoane vizate şi obligaţiile şi drepturile EPPO. Respectivul contract sau act juridic prevede, în special, că persoana împuternicită de operator:
a)acţionează numai la instrucţiunile operatorului;
b)se asigură că persoanele autorizate să prelucreze datele operaţionale cu caracter personal s-au angajat să respecte confidenţialitatea sau au o obligaţie statutară adecvată de confidenţialitate;
c)asistă operatorul prin orice mijloace adecvate pentru a asigura respectarea dispoziţiilor privind drepturile persoanei vizate;
d)la alegerea EPPO, şterge sau returnează către EPPO toate datele operaţionale cu caracter personal după încetarea furnizării serviciilor legate de prelucrare şi elimină copiile existente, cu excepţia cazului în care dreptul Uniunii sau dreptul statului membru al Uniunii Europene impune stocarea datelor operaţionale cu caracter personal;
e)pune la dispoziţia EPPO toate informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea obligaţiilor prevăzute la prezentul articol;
f)respectă condiţiile menţionate la alineatele (2) şi (3) pentru recrutarea unei alte persoane împuternicite de către operator.
(4)Contractul sau un alt act juridic menţionat la alineatul (3) se întocmeşte în scris, inclusiv în format electronic.
(5)În cazul în care o persoană împuternicită de operator încalcă prezentul regulament prin stabilirea scopurilor şi mijloacelor de prelucrare a datelor cu caracter personal, persoana împuternicită de operator este considerată a fi un operator în ceea ce priveşte prelucrarea respectivă.
Art. 66: Desfăşurarea activităţii de prelucrare sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite de operator
Persoana împuternicită de operator şi orice persoană care acţionează sub autoritatea EPPO sau a persoanei împuternicite de operator, care are acces la date operaţionale cu caracter personal, nu le prelucrează decât la cererea EPPO, cu excepţia cazului în care dreptul Uniunii sau dreptul unui stat membru al Uniunii Europene o obligă să facă acest lucru.
Art. 67: Asigurarea protecţiei datelor în mod intrinsec şi în mod implicit
(1)Având în vedere stadiul actual al tehnologiei, costurile de punere în aplicare şi natura, domeniul de aplicare, contextul şi scopurile prelucrării, precum şi riscurile cu grade diferite de probabilitate şi de gravitate la adresa drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice pe care le prezintă prelucrarea, EPPO, atât la momentul stabilirii mijloacelor de prelucrare, cât şi la cel al prelucrării în sine, pune în aplicare măsuri tehnice şi organizatorice adecvate, cum ar fi pseudonimizarea, care sunt destinate să pună în aplicare în mod eficient principiile de protecţie a datelor, precum reducerea la minimum a datelor, şi să integreze garanţiile necesare în cadrul prelucrării, pentru a îndeplini cerinţele prezentului regulament şi a proteja drepturile persoanelor vizate.
(2)EPPO pune în aplicare măsuri tehnice şi organizatorice corespunzătoare pentru a asigura că, în mod implicit, sunt prelucrate numai date operaţionale cu caracter personal care sunt adecvate, relevante şi neexcesive în ceea ce priveşte scopurile în care sunt prelucrate. Obligaţia respectivă se aplică volumului de date operaţionale cu caracter personal colectate, gradului de prelucrare a acestora, perioadei lor de stocare şi accesibilităţii lor. În special, astfel de măsuri asigură că, în mod implicit, datele operaţionale cu caracter personal nu pot fi accesate, fără intervenţia persoanei, de un număr nelimitat de persoane.
Art. 68: Evidenţe ale categoriilor de activităţi de prelucrare
(1)EPPO păstrează o evidenţă a tuturor categoriilor de activităţi de prelucrare aflate în responsabilitatea sa. Respectiva evidenţă cuprinde toate informaţiile următoare:
a)datele sale de contact, precum şi numele şi datele de contact ale responsabilului cu protecţia datelor;
b)scopurile prelucrării;
c)o descriere a categoriilor de persoane vizate şi a categoriilor de date operaţionale cu caracter personal;
d)categoriile de destinatari cărora le-au fost sau le vor fi divulgate datele operaţionale cu caracter personal, inclusiv destinatarii din ţări terţe sau organizaţii internaţionale;
e)acolo unde este cazul, transferurile de date operaţionale cu caracter personal către o ţară terţă sau către o organizaţie internaţională, inclusiv identificarea ţării terţe sau a organizaţiei internaţionale respective;
f)acolo unde este posibil, termenele preconizate pentru ştergerea diferitelor categorii de date;
g)acolo unde este posibil, o descriere generală a măsurilor tehnice şi organizatorice de securitate menţionate la articolul 73.
(2)Evidenţele menţionate la alineatul (1) se ţin în scris, inclusiv în format electronic.
(3)EPPO pune evidenţele la dispoziţia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, la cerere.
Art. 69: Înregistrări referitoare la prelucrarea automată
(1)EPPO păstrează înregistrări pentru oricare dintre operaţiunile următoare de prelucrare din cadrul sistemelor de prelucrare automată: colectarea, modificarea, consultarea, dezvăluirea, inclusiv transferurile, combinarea şi ştergerea datelor operaţionale cu caracter personal utilizate în scopuri operaţionale. Înregistrările consultărilor şi ale dezvăluirilor fac posibilă determinarea motivelor, a datei şi a momentului acestor operaţiuni, identificarea persoanei care a consultat sau a dezvăluit date operaţionale cu caracter personal şi, în măsura în care este posibil, a identităţii destinatarilor unor astfel de date operaţionale cu caracter personal.
(2)Înregistrările sunt utilizate numai pentru verificarea legalităţii prelucrării, monitorizare proprie, asigurarea integrităţii şi a securităţii datelor operaţionale cu caracter personal şi în cadrul unor proceduri penale. Aceste înregistrări sunt şterse după trei ani, cu excepţia cazului în care sunt necesare pentru un control în curs.
(3)EPPO pune înregistrările la dispoziţia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, la cererea acesteia.
Art. 70: Cooperarea cu Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor
EPPO cooperează, la cerere, cu Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor în exercitarea atribuţiilor sale.
Art. 71: Evaluarea impactului asupra protecţiei datelor
(1)În cazul în care un tip de prelucrare, în special care implică utilizarea de noi tehnologii, şi ţinând seama de natura, domeniul de aplicare, contextul şi scopurile prelucrării, este susceptibil să genereze un risc ridicat la adresa drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice, EPPO, înainte de prelucrare, efectuează o evaluare a impactului operaţiunilor de prelucrare preconizate asupra protecţiei datelor operaţionale cu caracter personal.
(2)Evaluarea menţionată la alineatul (1) cuprinde cel puţin o descriere generală a operaţiunilor de prelucrare preconizate, o evaluare a riscurilor la adresa drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate, măsurile preconizate în vederea abordării riscurilor, garanţiile, măsurile de securitate şi mecanismele menite să asigure protecţia datelor operaţionale cu caracter personal şi să demonstreze respectarea prezentului regulament, luând în considerare drepturile şi interesele legitime ale persoanelor vizate şi ale celorlalte persoane interesate.
Art. 72: Consultarea prealabilă a Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor
(1)EPPO consultă Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor înainte de prelucrarea datelor cu caracter personal care vor face parte dintr-un nou sistem de evidenţă a datelor care urmează a fi creat, în cazul în care:
a)o evaluare a impactului asupra protecţiei datelor, prevăzută la articolul 71, indică faptul că prelucrarea ar genera un risc ridicat în absenţa măsurilor luate de EPPO pentru atenuarea riscului; sau
b)un tip de prelucrare, în special în cazul în care se utilizează noi tehnologii, mecanisme sau proceduri, implică un risc ridicat la adresa drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate.
(2)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor poate stabili o listă a operaţiunilor de prelucrare care fac obiectul consultării prealabile în conformitate cu alineatul (1).
(3)EPPO transmite Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor evaluarea impactului asupra protecţiei datelor în temeiul articolului 71 şi, la cererea acesteia, orice altă informaţie care permite Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor să evalueze conformitatea prelucrării şi în special riscurile la adresa protecţiei datelor operaţionale cu caracter personal ale persoanei vizate şi garanţiile aferente.
(4)Atunci când Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor consideră că prelucrarea preconizată, menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, ar încălca dispoziţiile prezentului regulament, în special în cazul în care riscul nu a fost identificat sau atenuat într-o măsură suficientă de către EPPO, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor oferă consiliere în scris pentru EPPO în termen de cel mult şase săptămâni de la primirea cererii de consultare, în conformitate cu competenţele sale prevăzute la articolul 85. Termenul menţionat poate fi prelungit cu o lună, ţinându-se seama de complexitatea prelucrării preconizate. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor informează EPPO, în termen de o lună de la primirea cererii de consultare, cu privire la orice astfel de prelungire, prezentând motivele întârzierii.
Art. 73: Securitatea prelucrării datelor operaţionale cu caracter personal
(1)Având în vedere stadiul actual al tehnologiei şi costurile implementării şi ţinând seama de natura, domeniul de aplicare, contextul şi scopurile prelucrării, precum şi de riscurile cu grade diferite de probabilitate şi de gravitate la adresa drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice, EPPO pune în aplicare măsuri tehnice şi organizatorice adecvate în vederea asigurării unui nivel de securitate corespunzător acestui risc, în special în ceea ce priveşte prelucrarea categoriilor speciale de date operaţionale cu caracter personal menţionate la articolul 55.
(2)În ceea ce priveşte prelucrarea automată, EPPO pune în aplicare, în urma unei evaluări a riscurilor, măsuri menite:
a)să împiedice accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor utilizate pentru prelucrare (controlul accesului la echipamente);
b)să împiedice orice citire, copiere, modificare sau eliminare neautorizată a suporturilor de date (controlul suporturilor de date);
c)să împiedice introducerea neautorizată de date şi inspectarea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor operaţionale cu caracter personal stocate (controlul stocării);
d)să împiedice utilizarea sistemelor de prelucrare automată de către persoane neautorizate cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor (controlul utilizatorului);
e)să asigure faptul că persoanele autorizate să utilizeze un sistem de prelucrare automată au acces numai la datele operaţionale cu caracter personal pentru care au autorizare (controlul accesului la date);
f)să asigure că este posibilă verificarea şi identificarea organismelor cărora le-au fost transmise sau puse la dispoziţie sau s-ar putea să le fie transmise sau puse la dispoziţie date operaţionale cu caracter personal utilizându-se comunicarea datelor (controlul comunicării);
g)să asigure posibilitatea verificării sau stabilirii ulterioare a datelor operaţionale cu caracter personal care au fost introduse în sisteme de prelucrare automată a datelor, precum şi a datei şi a persoanei care a introdus datele (controlul introducerii datelor);
h)să împiedice citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor operaţionale cu caracter personal în timpul transferurilor de date operaţionale cu caracter personal sau în timpul transportării suporturilor de date (controlul transportării);
i)să asigure posibilitatea recuperării sistemelor instalate în cazul unei întreruperi (recuperarea);
j)să asigure funcţionarea sistemului, raportarea defecţiunilor de funcţionare (fiabilitate) şi imposibilitatea coruperii datelor operaţionale cu caracter personal stocate din cauza funcţionării defectuoase a sistemului (integritate).
Art. 74: Comunicarea unei încălcări a securităţii datelor cu caracter personal către Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor
(1)În cazul în care are loc o încălcare a securităţii datelor cu caracter personal, EPPO notifică acest lucru Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor fără întârzieri nejustificate şi, în cazul în care este posibil, în cel mult 72 de ore după ce a luat cunoştinţă de aceasta, cu excepţia cazului în care încălcarea securităţii datelor cu caracter personal nu este susceptibilă să genereze un risc la adresa drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. În cazul în care notificarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor nu are loc în termen de 72 de ore, aceasta este însoţită de o justificare a întârzierii.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) trebuie cel puţin să:
a)descrie caracterul încălcării securităţii datelor cu caracter personal, inclusiv, acolo unde este posibil, categoriile şi numărul aproximativ al persoanelor vizate în cauză, precum şi categoriile şi numărul aproximativ al înregistrărilor de date cu caracter personal în cauză;
b)comunice numele şi datele de contact ale responsabilului cu protecţia datelor;
c)descrie consecinţele probabile ale încălcării securităţii datelor cu caracter personal;
d)descrie măsurile luate sau propuse spre a fi luate de EPPO pentru a remedia problema încălcării securităţii datelor cu caracter personal, inclusiv, după caz, măsurile pentru atenuarea eventualelor sale efecte negative.
(3)Atunci când şi în măsura în care nu este posibil să se furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (2) în acelaşi timp, acestea pot fi furnizate în mai multe etape, fără întârzieri nejustificate.
(4)EPPO păstrează documente referitoare la toate cazurile de încălcare a securităţii datelor cu caracter personal, menţionate la alineatul (1), care cuprind o descriere a situaţiei în care a avut loc încălcarea securităţii datelor cu caracter personal, a efectelor acesteia şi a măsurilor de remediere întreprinse. Această documentaţie permite Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor să verifice conformitatea cu prezentul articol.
(5)În cazul în care încălcarea securităţii datelor cu caracter personal implică date cu caracter personal care au fost transmise de către sau către un alt operator, EPPO comunică informaţiile prevăzute la alineatul (3) operatorului respectiv fără întârzieri nejustificate.
Art. 75: Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securităţii datelor cu caracter personal
(1)În cazul în care încălcarea securităţii datelor cu caracter personal este susceptibilă să genereze un risc ridicat pentru drepturile şi libertăţile persoanelor fizice, EPPO informează persoana vizată fără întârzieri nejustificate cu privire la această încălcare.
(2)Informarea transmisă persoanei vizate, prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, include o descriere într-un limbaj simplu şi clar a caracterului încălcării securităţii datelor cu caracter personal, precum şi cel puţin informaţiile şi recomandările prevăzute la articolul 74 alineatul (2) literele (b), (c) şi (d).
(3)Informarea persoanei vizate menţionată la alineatul (1) nu este necesară în cazul în care oricare dintre următoarele condiţii este îndeplinită:
a)EPPO a pus în aplicare măsuri tehnologice şi organizatorice adecvate de protecţie, iar aceste măsuri au fost aplicate în cazul datelor cu caracter personal afectate de încălcarea securităţii datelor cu caracter personal, în special măsuri prin care se asigură că datele cu caracter personal devin neinteligibile pentru orice persoană care nu este autorizată să le acceseze, cum ar fi criptarea;
b)EPPO a luat măsuri ulterioare prin care se asigură că riscul ridicat pentru drepturile şi libertăţile persoanelor vizate menţionat la alineatul (1) nu mai poate să se materializeze;
c)aceasta ar necesita un efort disproporţionat. În acest caz, informarea se înlocuieşte printr-o informare publică sau o măsură similară prin care persoanele vizate sunt informate într-un mod la fel de eficace.
(4)În cazul în care EPPO nu a comunicat deja încălcarea securităţii datelor cu caracter personal către persoana vizată, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, după ce a luat în considerare probabilitatea ca încălcarea securităţii datelor cu caracter personal să genereze un risc ridicat, poate să îi solicite acestuia să facă acest lucru sau poate decide că oricare dintre condiţiile menţionate la alineatul (3) este îndeplinită.
(5)Informarea persoanei vizate menţionată la alineatul (1) din prezentul articol poate fi amânată, restricţionată sau omisă, sub rezerva condiţiilor şi a motivelor menţionate la articolul 60 alineatul (3).
Art. 76: Accesul autorizat la date operaţionale cu caracter personal în cadrul EPPO
Numai procurorul-şef european, procurorii europeni, procurorii europeni delegaţi şi membrii autorizaţi ai personalului lor cu rol de asistenţă pot avea acces, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor şi în limitele prevăzute în prezentul regulament, la datele operaţionale cu caracter personal prelucrate de EPPO.
Art. 77: Desemnarea responsabilului cu protecţia datelor
(1)Colegiul desemnează un responsabil cu protecţia datelor, pe baza unei propuneri din partea procurorului-şef european. Responsabilul cu protecţia datelor este un membru al personalului special numit în acest scop. Responsabilul cu protecţia datelor acţionează în mod independent şi nu poate accepta instrucţiuni în îndeplinirea atribuţiilor sale.
(2)Responsabilul cu protecţia datelor este selectat pe baza calităţilor profesionale ale responsabilului şi, în special, a cunoştinţelor de specialitate în domeniul legislaţiei şi practicilor privind protecţia datelor, precum şi pe baza capacităţii de a îndeplini atribuţiile prevăzute în prezentul regulament, în special cele prevăzute la articolul 79.
(3)Alegerea responsabilului cu protecţia datelor nu trebuie să genereze un conflict de interese între atribuţiile responsabilului în calitate de responsabil cu protecţia datelor şi orice altă atribuţie oficială, în special în legătură cu aplicarea prezentului regulament.
(4)Responsabilul cu protecţia datelor este numit pentru o perioadă de patru ani şi este eligibil pentru a fi numit din nou până la cumularea unui mandat de maximum opt ani. Responsabilul nu poate fi eliberat din funcţia de responsabil cu protecţia datelor de către colegiu decât cu acordul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, dacă nu mai îndeplineşte condiţiile impuse de exercitarea atribuţiilor sale.
(5)EPPO publică datele de contact ale responsabilului cu protecţia datelor şi le comunică Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
Art. 78: Funcţia responsabilului cu protecţia datelor
(1)EPPO se asigură că responsabilul cu protecţia datelor este implicat în mod corespunzător şi în timp util în toate aspectele legate de protecţia datelor cu caracter personal.
(2)EPPO sprijină responsabilul cu protecţia datelor în îndeplinirea atribuţiilor menţionate la articolul 79, asigurându-i resursele necesare pentru executarea acestor atribuţii şi asigurându-i accesarea datelor cu caracter personal şi a operaţiunilor de prelucrare, precum şi pentru menţinerea cunoştinţelor sale de specialitate.
(3)EPPO se asigură că responsabilul cu protecţia datelor nu primeşte niciun fel de instrucţiuni în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor atribuţii. Responsabilul nu este demis sau sancţionat de către colegiu pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. Responsabilul cu protecţia datelor răspunde direct în faţa procurorului-şef european.
(4)Persoanele vizate pot contacta responsabilul cu protecţia datelor cu privire la toate chestiunile legate de prelucrarea datelor lor personale şi de exercitarea drepturilor lor în temeiul prezentului regulament şi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.
(5)Colegiul adoptă norme de punere în aplicare cu privire la responsabilul pentru protecţia datelor. Normele de punere în aplicare respective se referă, în special, la procedura de selecţie pentru funcţia de responsabil cu protecţia datelor şi la demiterea, sarcinile, atribuţiile şi competenţele, precum şi garanţiile de independenţă ale responsabilului.
(6)EPPO îi asigură responsabilului cu protecţia datelor personalul şi resursele necesare îndeplinirii atribuţiilor sale.
(7)Responsabilul cu protecţia datelor şi personalul acestuia sunt supuşi obligaţiei de confidenţialitate, în conformitate cu articolul 108.
Art. 79: Atribuţiile responsabilului cu protecţia datelor
(1)Responsabilul cu protecţia datelor are, în special, următoarele atribuţii în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal:
a)asigurarea, în mod independent, a conformităţii EPPO cu dispoziţiile referitoare la protecţia datelor ale prezentului regulament, ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi cu dispoziţiile relevante privind protecţia datelor din regulamentul intern de procedură al EPPO; aceasta include monitorizarea respectării prezentului regulament, a altor dispoziţii de drept al Uniunii sau naţionale referitoare la protecţia datelor şi a politicilor EPPO în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal, inclusiv alocarea responsabilităţilor şi acţiunile de sensibilizare şi de formare a personalului implicat în operaţiunile de prelucrare, precum şi auditurile aferente;
b)informarea şi consilierea EPPO, precum şi a angajaţilor care se ocupă de prelucrare cu privire la obligaţiile care le revin în temeiul prezentului regulament şi al altor dispoziţii de drept al Uniunii sau naţionale referitoare la protecţia datelor;
c)furnizarea de consiliere la cerere în ceea ce priveşte evaluarea impactului asupra protecţiei datelor şi monitorizarea funcţionării acesteia, în conformitate cu articolul 71;
d)asigurarea păstrării unei înregistrări a transferului şi a primirii de date cu caracter personal în conformitate cu dispoziţiile care urmează să fie prevăzute în regulamentul intern de procedură al EPPO;
e)cooperarea cu personalul EPPO responsabil pentru procedurile, formarea şi consilierea privind prelucrarea datelor;
f)cooperarea cu Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor;
g)asigurarea faptului că persoanele vizate sunt informate în privinţa drepturilor lor în temeiul prezentului regulament;
h)asumarea rolului de punct de contact pentru Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor privind aspectele legate de prelucrare, inclusiv consultarea prealabilă menţionată la articolul 72, precum şi de consultare, dacă este cazul, cu privire la orice altă chestiune;
i)pregătirea unui raport anual şi transmiterea acelui raport procurorului-şef european şi Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
(2)Responsabilul cu protecţia datelor exercită funcţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 referitor la datele administrative cu caracter personal.
(3)Responsabilul cu protecţia datelor şi membrii personalului EPPO care îl asistă pe responsabilul cu protecţia datelor în îndeplinirea atribuţiilor au acces la datele cu caracter personal prelucrate de EPPO şi la sediul acestuia, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor lor.
(4)În cazul în care responsabilul cu protecţia datelor consideră că dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 referitoare la prelucrarea datelor administrative cu caracter personal sau dispoziţiile prezentului regulament referitoare la prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal nu au fost respectate, responsabilul îl informează pe procurorul-şef european, solicitându-i să soluţioneze neconformitatea într-un anumit termen. În cazul în care procurorul-şef european nu soluţionează neconformitatea prelucrării în termenul stabilit, responsabilul cu protecţia datelor supune problema atenţiei Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
Art. 80: Principii generale pentru transferurile de date operaţionale cu caracter personal
(1)EPPO poate transfera date operaţionale cu caracter personal către o ţară terţă sau către o organizaţie internaţională, sub rezerva respectării celorlalte dispoziţii din prezentul regulament, în special articolul 53, numai în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolele 80-83, şi anume:
a)transferul este necesar pentru exercitarea atribuţiilor EPPO;
b)datele operaţionale cu caracter personal sunt transferate unui operator într-o ţară terţă sau unei organizaţii internaţionale care este o autoritate competentă în sensul articolului 104;
c)în cazul în care datele operaţionale cu caracter personal care urmează să fie transferate în conformitate cu prezentul articol au fost transmise sau puse la dispoziţia EPPO de un stat membru al Uniunii Europene, EPPO trebuie să obţină autorizarea prealabilă pentru transfer din partea autorităţii competente relevante din respectivul stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislaţia naţională a acestuia, cu excepţia cazului în care statul membru al Uniunii Europene a acordat această autorizaţie de transfer în termeni generali sau sub rezerva unor condiţii specifice;
d)Comisia a decis, în temeiul articolului 81, că ţara terţă sau organizaţia internaţională în cauză asigură un nivel adecvat de protecţie sau, în absenţa unei astfel de decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie, în cazul în care se oferă sau există garanţii adecvate în temeiul articolului 82 sau, atât în absenţa unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie, cât şi a unor astfel de garanţii adecvate, se aplică derogări pentru situaţii specifice în temeiul articolului 83; şi
e)în cazul unui transfer ulterior de către o ţară terţă sau o organizaţie internaţională către o altă ţară terţă sau organizaţie internaţională, EPPO cere ţării terţe sau organizaţiei internaţionale să obţină autorizarea sa prealabilă pentru transferul ulterior, pe care EPPO o poate elibera numai după ce a luat în considerare în mod corespunzător toţi factorii relevanţi, inclusiv gravitatea infracţiunii, scopul în care datele operaţionale cu caracter personal au fost transferate iniţial şi nivelul de protecţie a datelor cu caracter personal din ţara terţă sau din organizaţia internaţională către care sunt transferate ulterior datele operaţionale cu caracter personal.
(2)EPPO poate transfera date operaţionale cu caracter personal fără autorizare prealabilă din partea unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu alineatul (1) litera (c), numai dacă transferul de date operaţionale cu caracter personal este necesar pentru prevenirea unei ameninţări imediate şi grave la adresa securităţii publice a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unei ţări terţe sau a intereselor fundamentale ale unui stat membru al Uniunii Europene, iar autorizarea prealabilă nu poate fi obţinută în timp util. Autoritatea responsabilă pentru acordarea unei autorizări prealabile este informată fără întârziere.
(3)Este interzis transferul de date operaţionale cu caracter personal primite din partea EPPO către o ţară terţă sau o organizaţie internaţională de către un stat membru al Uniunii Europene sau o instituţie, un organ, un oficiu sau o agenţie a Uniunii. Dispoziţia precedentă nu se aplică în cazul în care EPPO a autorizat un astfel de transfer, după ce a luat în considerare în mod corespunzător toţi factorii relevanţi, inclusiv gradul de gravitate al infracţiunii, scopul pentru care au fost transmise iniţial datele operaţionale cu caracter personal şi nivelul de protecţie a datelor operaţionale cu caracter personal din ţara terţă sau din organizaţia internaţională către care urmează să fie transferate datele cu caracter personal. Obligaţia respectivă de a obţine o autorizare prealabilă din partea EPPO nu se aplică în cazurile care au fost înaintate autorităţilor naţionale competente în conformitate cu articolul 34.
(4)Articolele 80-83 se aplică pentru a se asigura că nu este subminat nivelul de protecţie a persoanelor fizice asigurat prin prezentul regulament şi prin dreptul Uniunii.
Art. 81: Transferuri în temeiul unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie
EPPO poate transfera date operaţionale cu caracter personal către o ţară terţă sau către o organizaţie internaţională în cazul în care Comisia a decis, în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2016/680, că ţara terţă, un teritoriu ori unul sau mai multe sectoare specificate din ţara terţă respectivă sau organizaţia internaţională în cauză asigură un nivel de protecţie adecvat.
Art. 82: Transferuri în baza unor garanţii adecvate
(1)În absenţa unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie, EPPO poate transfera date operaţionale cu caracter personal către o ţară terţă sau către o organizaţie internaţională în cazul în care:
a)s-au prezentat garanţii adecvate în ceea ce priveşte protecţia datelor operaţionale cu caracter personal printr-un act cu caracter juridic obligatoriu; sau
b)EPPO a evaluat toate circumstanţele aferente transferului de date operaţionale cu caracter personal şi a concluzionat că există garanţii adecvate în ceea ce priveşte protecţia datelor operaţionale cu caracter personal.
(2)EPPO informează Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor despre categoriile de transferuri în temeiul alineatului (1) litera (b).
(3)Atunci când un transfer se întemeiază pe alineatul (1) litera (b), un astfel de transfer se documentează, iar documentaţia se pune la dispoziţia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor la cerere, incluzând data şi ora transferului, informaţii cu privire la autoritatea competentă destinatară, cu privire la justificarea transferului şi cu privire la datele operaţionale cu caracter personal transferate.
Art. 83: Derogări pentru situaţii specifice
(1)În absenţa unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie sau a unor garanţii adecvate în temeiul articolului 82, EPPO poate transfera date operaţionale cu caracter personal către o ţară terţă sau către o organizaţie internaţională numai în condiţiile în care transferul este necesar:
a)pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane;
b)pentru protejarea unor interese legitime ale persoanei vizate;
c)pentru prevenirea unei ameninţări imediate şi grave la adresa securităţii publice a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unei ţări terţe; sau
d)în cazuri individuale pentru exercitarea atribuţiilor EPPO, cu excepţia cazului în care EPPO stabileşte că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate în cauză prevalează asupra interesului public în ceea ce priveşte transferul.
(2)Atunci când se întemeiază pe alineatul (1), un astfel de transfer se documentează, iar documentaţia se pune la dispoziţia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor la cerere, incluzând data şi ora transferului şi informaţii despre autoritatea competentă destinatară, despre justificarea transferului şi despre datele operaţionale cu caracter personal transferate.
Art. 84: Transferurile de date operaţionale cu caracter personal către destinatari stabiliţi în ţări terţe
(1)Prin derogare de la articolul 80 alineatul (1) litera (b) şi fără a aduce atingere niciunui acord internaţional menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, EPPO, în cazuri individuale şi specifice, poate transfera date operaţionale cu caracter personal direct destinatarilor stabiliţi în ţări terţe numai în cazul în care celelalte dispoziţii din prezentul capitol sunt respectate şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)transferul este strict necesar pentru exercitarea atribuţiilor sale, astfel cum se prevede în prezentul regulament în scopurile prevăzute la articolul 49 alineatul (1);
b)EPPO stabileşte că niciunul dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate în cauză nu prevalează asupra interesului public care necesită transferul în cazul respectiv;
c)EPPO consideră că transferul către o autoritate din ţara terţă, care este competentă în scopurile menţionate la articolul 49 alineatul (1), este ineficient sau necorespunzător, în special din cauză că transferul nu poate fi realizat în timp util;
d)autoritatea din ţara terţă, care este competentă în scopurile menţionate la articolul 49 alineatul (1), este informată fără întârzieri nejustificate, cu excepţia cazului în care această măsură este ineficientă sau necorespunzătoare; şi
e)EPPO informează destinatarul cu privire la scopul sau scopurile determinate în care numai acesta din urmă poate să prelucreze datele operaţionale cu caracter personal, cu condiţia ca o astfel de prelucrare să fie necesară.
(2)Un acord internaţional menţionat la alineatul (1) este orice acord internaţional bilateral sau multilateral în vigoare între Uniune şi ţări terţe în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi al cooperării poliţieneşti.
(3)Atunci când un transfer se întemeiază pe alineatul (1), un astfel de transfer se documentează, iar documentaţia se pune la dispoziţia Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor la cerere, incluzând data şi ora transferului, informaţii cu privire la autoritatea competentă destinatară, cu privire la justificarea transferului şi cu privire la datele operaţionale cu caracter personal transferate.
Art. 85: Controlul exercitat de Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor
(1)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor răspunde de monitorizarea şi asigurarea aplicării dispoziţiilor prezentului regulament referitoare la protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal efectuată de EPPO, precum şi de consilierea EPPO şi a persoanelor vizate asupra tuturor aspectelor privind prelucrarea de date operaţionale cu caracter personal. În acest sens, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor exercită atribuţiile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, exercită competenţele acordate la alineatul (3) de la prezentul articol şi cooperează cu autorităţile naţionale de supraveghere în conformitate cu articolul 8 7.
(2)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are următoarele atribuţii, în temeiul prezentului regulament:
a)primirea şi examinarea plângerilor şi informarea persoanelor vizate cu privire la rezultat într-un termen rezonabil;
b)efectuarea de anchete fie din proprie iniţiativă, fie pe baza unei plângeri şi informarea persoanelor vizate cu privire la rezultat într-un termen rezonabil;
c)monitorizarea şi asigurarea aplicării dispoziţiilor prezentului regulament care se referă la protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal de către EPPO;
d)consilierea EPPO, fie din proprie iniţiativă, fie ca răspuns la o consultare, cu privire la toate aspectele care au legătură cu prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal, în special înainte ca acesta să elaboreze norme interne referitoare la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal.
(3)În temeiul prezentului regulament, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor:
a)poate consilia persoanele vizate în exercitarea drepturilor acestora;
b)poate sesiza EPPO în cazul unei presupuse încălcări a dispoziţiilor care reglementează prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal şi, după caz, poate formula propuneri de remediere a acestor încălcări, precum şi de îmbunătăţire a protecţiei persoanelor vizate;
c)poate consulta EPPO atunci când cererile de exercitare a anumitor drepturi în legătură cu datele operaţionale cu caracter personal au fost respinse cu încălcarea articolelor 56-62;
d)poate sesiza EPPO;
e)poate dispune ca EPPO să efectueze rectificarea, restricţionarea sau ştergerea datelor operaţionale cu caracter personal care au fost prelucrate de EPPO cu încălcarea dispoziţiilor care reglementează prelucrarea datelor operaţionale cu caracter personal, precum şi notificarea unor astfel de acţiuni părţilor terţe cărora le-au fost divulgate aceste date, cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze investigările şi urmăririle penale desfăşurate de EPPO;
f)poate sesiza Curtea de Justiţie în condiţiile stipulate de tratate;
g)poate interveni în acţiunile introduse în faţa Curţii de Justiţie.
(4)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are acces la datele operaţionale cu caracter personal prelucrate de EPPO şi la sediile acestuia, în măsura în care acest lucru este necesar pentru exercitarea atribuţiilor sale.
(5)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor elaborează un raport anual privind activităţile de supraveghere referitoare la EPPO.
Art. 86: Respectarea secretului profesional de către Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor
Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, precum şi membrii personalului, atât pe durata mandatului, cât şi după încetarea acestuia, sunt obligaţi să respecte secretul profesional cu privire la informaţiile confidenţiale la care au avut acces în exercitarea atribuţiilor oficiale.
Art. 87: Cooperarea între Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi autorităţile naţionale de supraveghere
(1)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor acţionează în strânsă colaborare cu autorităţile naţionale de supraveghere cu privire la aspecte specifice care necesită implicarea naţională, în special în cazul în care Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor sau o autoritate naţională de supraveghere constată discrepanţe majore între practicile statelor membre ale Uniunii Europene sau constată transferuri potenţial ilegale care utilizează canalele de comunicare ale EPPO sau în contextul întrebărilor adresate de una sau mai multe autorităţi naţionale de supraveghere cu privire la punerea în aplicare şi interpretarea prezentului regulament.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor şi autorităţile naţionale competente pentru supravegherea protecţiei datelor, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, pot să facă schimb de informaţii relevante şi să se sprijine reciproc în efectuarea de audituri şi inspecţii, să examineze dificultăţi de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, să studieze problemele legate de exercitarea supravegherii independente sau de exercitarea drepturilor persoanelor vizate, să elaboreze propuneri armonizate pentru soluţii comune la orice probleme şi să promoveze conştientizarea cu privire la drepturile în materie de protecţie a datelor, după caz.
(3)Comitetul european pentru protecţia datelor instituit prin Regulamentul (UE) 2016/679 îndeplineşte, de asemenea, atribuţiile prevăzute la articolul 51 din Directiva (UE) 2016/680 în ceea ce priveşte chestiunile reglementate de prezentul regulament, în special cele menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol.
Art. 88: Dreptul de a depune plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor
(1)Orice persoană vizată are dreptul de a depune plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor în cazul în care persoana vizată consideră că prelucrarea de către EPPO a datelor operaţionale cu caracter personal care privesc persoana vizată încalcă prezentul regulament.
(2)Persoana vizată este informată de către Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor cu privire la evoluţia şi rezultatul plângerii, inclusiv cu privire la posibilitatea de a exercita o cale de atac în temeiul articolului 89.
Art. 89: Dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor
Acţiunile împotriva deciziilor Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor se introduc în faţa Curţii de Justiţie.
Art. 90: Actorii financiari
(1)Procurorul-şef european este responsabil de elaborarea deciziilor privind întocmirea bugetului şi de prezentarea acestora colegiului spre adoptare.
(2)Directorul administrativ este responsabil, în calitate de ordonator de credite, de execuţia bugetului EPPO.
Art. 91: Buget
(1)Procurorul-şef european elaborează estimări privind veniturile şi cheltuielile EPPO pentru fiecare exerciţiu financiar, corespunzând anului calendaristic, pe baza unei propuneri elaborate de directorul administrativ. Estimările respective sunt înscrise în bugetul EPPO.
(2)Bugetul EPPO este echilibrat în ceea ce priveşte veniturile şi cheltuielile.
(3)Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile EPPO cuprind:
a)o contribuţie din partea Uniunii, înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene, făcând obiectul alineatelor (7) şi (8);
b)taxe provenite din publicaţii sau orice altă prestaţie asigurată de EPPO.
(4)Cheltuielile EPPO includ remuneraţia procurorului-şef european, a procurorilor europeni, a procurorilor europeni delegaţi, a directorului administrativ şi a personalului EPPO, cheltuielile administrative şi de infrastructură, precum şi cheltuielile operaţionale.
(5)Atunci când procurorii europeni delegaţi acţionează în cadrul EPPO, cheltuielile relevante generate de procurorii europeni delegaţi în cursul activităţilor respective sunt considerate drept cheltuieli operaţionale ale EPPO.
În principiu, cheltuielile operaţionale ale EPPO nu includ costurile legate de măsurile de investigare întreprinse de autorităţile naţionale competente şi nici costurile cu asistenţa judiciară. Cu toate acestea, în limitele bugetului EPPO, acestea includ anumite costuri legate de activităţile de investigare şi de urmărire penală, astfel cum sunt prezentate la alineatul (6).
Cheltuielile operaţionale acoperă de asemenea instituirea unui sistem de gestionare a cazurilor, formarea, misiunile şi traducerile necesare pentru funcţionarea internă a EPPO, precum traducerile pentru camera permanentă.
(6)Atunci când se întreprinde o măsură de investigare extrem de costisitoare în numele EPPO, procurorii europeni delegaţi pot, din proprie iniţiativă sau la solicitarea autorităţilor naţionale competente, consulta camera permanentă pentru a stabili dacă costurile generate de măsura de investigare ar putea fi suportate în parte de EPPO. Astfel de consultări nu aduc întârzieri investigării.
În astfel de situaţii, camera permanentă poate, după consultarea directorului administrativ şi pe baza proporţionalităţii măsurii întreprinse în circumstanţele specifice, precum şi pe baza naturii excepţionale a costurilor pe care le implică, să decidă să accepte sau să respingă cererea, în conformitate cu normele privind evaluarea acestor criterii care urmează să fie stabilite în regulamentul intern de procedură al EPPO. Directorul administrativ ia apoi o decizie cu privire la cuantumul subvenţiei care urmează să fie acordate pe baza resurselor financiare disponibile. Directorul administrativ informează fără întârziere procurorul european delegat care instrumentează cazul cu privire la decizia luată referitoare la cuantum.
(7)În conformitate cu articolul 332 din TFUE, cheltuielile EPPO menţionate la alineatele (4) şi (5) de la prezentul articol sunt suportate de statele membre. Statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată privind EPPO primesc o ajustare în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele şi procedura de punere la dispoziţie a resurselor proprii tradiţionale şi a resurselor proprii bazate pe TVA şi pe VNB şi privind măsurile pentru a răspunde necesităţilor trezoreriei (JO L 168, 7.6.2014, p. 39)
(8)Alineatul (7) nu se aplică în cazul costurilor administrative ocazionate instituţiilor Uniunii, care rezultă din punerea în aplicare a formei de cooperare consolidată privind instituirea EPPO.
Art. 92: Elaborarea bugetului
(1)În fiecare an, procurorul-şef european elaborează un proiect provizoriu de estimare a veniturilor şi cheltuielilor EPPO pentru anul financiar următor, pe baza unei propuneri elaborate de directorul administrativ. Procurorul-şef european trimite proiectul provizoriu de estimare colegiului spre adoptare.
(2)Proiectul provizoriu de estimare a veniturilor şi cheltuielilor EPPO este trimis Comisiei Europene până la data de 31 ianuarie a fiecărui an. EPPO trimite Comisiei în fiecare an, până la 31 martie, un proiect final de estimare, care cuprinde un proiect al schemei de personal.
(3)Comisia transmite situaţia estimărilor Parlamentului European şi Consiliului ("autoritatea bugetară"), împreună cu proiectul de buget general al Uniunii.
(4)Pe baza acestei situaţii a estimărilor, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal şi valoarea contribuţiei care trebuie alocată din bugetul general şi îl înaintează autorităţii bugetare în conformitate cu articolele 313 şi 314 din TFUE.
(5)Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuţia de la bugetul general al Uniunii către EPPO.
(6)Autoritatea bugetară adoptă organigrama EPPO.
(7)Colegiul adoptă bugetul EPPO, la propunerea procurorului-şef european. Acesta devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii. Dacă este necesar, acesta se ajustează în conformitate cu aceeaşi procedură folosită la adoptarea bugetului iniţial.
(8)Pentru orice proiect de natură imobiliară care poate avea implicaţii semnificative asupra bugetului EPPO, se aplică articolul 88 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei (2).
2)Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menţionate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).
Art. 93: Execuţia bugetară
(1)Directorul administrativ, acţionând în calitate de ordonator de credite al EPPO, execută bugetul pe propria răspundere şi în limitele autorizate în buget.
(2)În fiecare an, directorul administrativ transmite autorităţii bugetare toate informaţiile relevante pentru concluziile oricăror proceduri de evaluare.
Art. 94: Prezentarea conturilor şi descărcarea de gestiune
(1)Contabilul EPPO comunică conturile provizorii pentru exerciţiul financiar (anul N) contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi până la data de 1 martie a exerciţiului financiar următor (anul N+1).
(2)EPPO trimite raportul privind gestiunea bugetară şi financiară Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor.
(3)Contabilul Comisiei transmite Curţii de Conturi conturile provizorii ale EPPO consolidate cu cele ale Comisiei până la data de 31 martie următoare încheierii fiecărui exerciţiu financiar.
(4)În conformitate cu articolul 148 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, Curtea de Conturi îşi formulează observaţiile cu privire la conturile provizorii ale EPPO până la data de 1 iunie a anului următor, cel mai târziu.
(5)La primirea observaţiilor formulate de Curtea de Conturi privind conturile provizorii ale EPPO în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, contabilul EPPO elaborează conturile finale ale EPPO pe propria răspundere şi le transmite colegiului în vederea exprimării unui aviz.
(6)Până la data de 1 iulie următoare încheierii fiecărui exerciţiu financiar, contabilul EPPO transmite conturile finale Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi, însoţite de avizul colegiului menţionat la alineatul (5).
(7)Conturile finale ale EPPO sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului care urmează fiecărui exerciţiu financiar.
(8)Directorul administrativ trimite Curţii de Conturi un răspuns la observaţiile acesteia până cel târziu la data de 30 septembrie a anului care urmează fiecărui exerciţiu financiar. Directorul administrativ transmite, de asemenea, răspunsul Comisiei.
(9)Directorul administrativ prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţie necesară pentru buna desfăşurare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar în cauză, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013.
(10)La recomandarea Consiliului acţionând cu o majoritate calificată, Parlamentul European aprobă, înainte de data de 15 mai a anului N +2, descărcarea de gestiune a directorului administrativ în ceea ce priveşte execuţia bugetului pentru anul N.
Art. 95: Norme financiare
Procurorul-şef european elaborează un proiect de reglementări financiare aplicabile EPPO pe baza unei propuneri din partea directorului administrativ. Respectivele reglementări sunt adoptate de colegiu după consultarea Comisiei. Reglementările financiare nu derogă de la cele din Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepţia cazului în care o astfel de derogare este în mod specific necesară pentru funcţionarea EPPO, iar Comisia şi-a dat acordul prealabil.
Art. 96: Dispoziţii generale
(1)Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil, precum şi normele adoptate de comun acord de către instituţiile Uniunii de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil se aplică şi în cazul procurorului-şef european, al procurorilor europeni, al procurorilor europeni delegaţi, al directorului administrativ şi al personalului EPPO, cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute în prezentul regulament.
Procurorul-şef european şi procurorii europeni sunt angajaţi ca agenţi temporari ai EPPO în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil.
(2)Personalul EPPO este recrutat în conformitate cu normele şi statutele aplicabile funcţionarilor şi altor agenţi ai Uniunii Europene.
(3)Competenţele conferite autorităţii împuternicite să facă numiri prin Statutul funcţionarilor şi prin Regimul aplicabil pentru încheierea de contracte de muncă sunt exercitate de colegiu. Colegiul poate delega aceste competenţe directorului administrativ cu privire la personalul EPPO. Delegarea de competenţe menţionată la prezentul alineat nu se referă la procurorul-şef european, la procurorii europeni, la procurorii europeni delegaţi sau la directorul administrativ.
(4)Colegiul adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor. Colegiul adoptă, de asemenea, programarea resurselor de personal în cadrul documentului de programare.
(5)Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene se aplică în cazul EPPO şi al personalului acestuia.
(6)Procurorii europeni delegaţi sunt angajaţi în calitate de consultanţi speciali în conformitate cu articolele 5, 123 şi 124 din Regimul aplicabil. Autorităţile naţionale competente facilitează exercitarea funcţiilor de procurori europeni delegaţi în temeiul prezentului regulament şi se abţin de la orice acţiune sau politică care le poate afecta negativ cariera sau statutul în sistemul naţional de urmărire penală. În special, autorităţile naţionale competente furnizează procurorilor europeni delegaţi resursele şi echipamentele necesare exercitării funcţiilor lor în temeiul prezentului regulament şi se asigură că aceştia sunt integraţi pe deplin în serviciile lor naţionale de urmărire penală. Se asigură existenţa unor aranjamente corespunzătoare pentru ca drepturile procurorilor europeni delegaţi legate de securitatea socială, de pensii şi de asigurare în cadrul sistemului naţional să fie menţinute. De asemenea, se asigură că totalul remuneraţiei unui procuror european delegat nu este sub nivelul la care ar fi fost în cazul în care respectivul procuror ar fi rămas doar procuror naţional. Condiţiile generale de muncă şi mediul de lucru ale procurorilor europeni delegaţi intră în responsabilitatea autorităţilor judiciare naţionale competente.
(7)În exercitarea competenţelor lor de investigare şi de urmărire penală, procurorii europeni şi procurorii europeni delegaţi nu primesc alte ordine, orientări şi instrucţiuni în afara celor prevăzute în mod explicit la articolul 6.
Art. 97: Agenţi temporari şi agenţi contractuali
(1)Agenţilor temporari angajaţi în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Regimul aplicabil în instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, care sunt angajaţi de EPPO cu un contract încheiat până cel târziu la un an de la data la care EPPO devine operaţional, în conformitate cu decizia menţionată la articolul 120 alineatul (2), le sunt oferite contractele prevăzute la articolul 2 litera (f) din Regimul aplicabil, iar toate celelalte condiţii ale contractului rămân neschimbate, fără a aduce atingere necesităţii de a respecta obligaţiile care decurg din Regimul aplicabil. Se consideră că agenţii temporari respectivi şi-au desfăşurat întreaga carieră în cadrul EPPO.
(2)Agenţilor contractuali angajaţi în conformitate cu articolul 3a sau 3b din Regimul aplicabil în instituţiile Uniunii, care sunt angajaţi de EPPO cu un contract încheiat până cel târziu la un an de la data la care EPPO devine operaţional, în conformitate cu decizia menţionată la articolul 120 alineatul (2), le sunt oferite contracte în temeiul articolului 3a din Regimul aplicabil, iar toate celelalte condiţii ale contractului rămân neschimbate. Se consideră că aceşti agenţi contractuali şi-au desfăşurat întreaga carieră în cadrul EPPO.
(3)Agenţilor temporari angajaţi în conformitate cu articolul 2 litera (f) din Regimul aplicabil şi agenţilor contractuali angajaţi în conformitate cu articolul 3a din Regimul aplicabil în instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, care sunt angajaţi de EPPO cu un contract încheiat până cel târziu la un an de la data la care EPPO devine operaţional, în conformitate cu decizia menţionată la articolul 120 alineatul (2), le sunt oferite contracte în aceleaşi condiţii. Se consideră că agenţii respectivi şi-au desfăşurat întreaga carieră în cadrul EPPO.
Art. 98: Experţii naţionali detaşaţi şi alte categorii de personal
(1)EPPO poate utiliza, pe lângă personalul propriu, experţi naţionali detaşaţi sau alte persoane puse la dispoziţia sa, dar care nu sunt angajate de EPPO. Experţii naţionali detaşaţi se subordonează autorităţii procurorului-şef european în exercitarea atribuţiilor legate de funcţiile EPPO.
(2)Colegiul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind detaşarea la EPPO a experţilor naţionali sau privind alte persoane puse la dispoziţia acestuia, dar care nu sunt angajate de acesta.
Art. 99: Dispoziţii comune
(1)În măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, EPPO poate stabili şi întreţine relaţii de cooperare cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, în conformitate cu obiectivele lor respective, precum şi cu autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată privind instituirea EPPO, cu autorităţile ţărilor terţe şi cu organizaţii internaţionale.
(2)În măsura în care acest lucru este relevant pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, EPPO poate, în conformitate cu articolul 111, să facă schimb direct de informaţii cu entităţile menţionate la prezentul articol alineatul (1), cu excepţia cazului în care prezentul regulament conţine dispoziţii contrare.
(3)În scopurile stabilite la alineatele (1) şi (2), EPPO poate încheia acorduri de lucru cu entităţile menţionate la alineatul (1). Respectivele acorduri de lucru privesc aspecte tehnice şi/sau operaţionale şi au mai ales drept obiectiv facilitarea cooperării şi a schimbului de informaţii între părţile la acestea. Acordurile de lucru nu pot constitui un temei pentru permiterea schimbului de date cu caracter personal şi nici nu pot avea efecte juridice obligatorii pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia.
Art. 100: Relaţiile cu Eurojust
(1)EPPO stabileşte şi menţine o relaţie strânsă cu Eurojust, bazată pe cooperare reciprocă în cadrul mandatelor lor respective şi pe dezvoltarea legăturilor operaţionale, administrative şi de gestionare dintre ele, astfel cum sunt definite în prezentul articol. În acest scop, procurorul-şef european şi preşedintele Eurojust se întâlnesc periodic pentru a discuta aspecte de interes comun.
(2)Pe plan operaţional, EPPO poate asocia Eurojust în activităţile sale referitoare la cazurile transfrontaliere, inclusiv prin:
a)schimbul de informaţii, inclusiv de date cu caracter personal, privind investigaţiile sale, în conformitate cu dispoziţiile relevante din prezentul regulament;
b)invitarea Eurojust sau a membrului (membrilor) său (săi) naţional(i) competent (competenţi) să ofere sprijin în ceea ce priveşte transmiterea deciziilor sau cererilor sale de asistenţă judiciară reciprocă statelor membre ale Uniunii Europene care sunt membre ale Eurojust, dar care nu participă la instituirea EPPO, şi ţărilor terţe, precum şi în ceea ce priveşte executarea la nivelul acestora a respectivelor decizii sau cereri.
(3)EPPO are acces indirect la informaţiile din sistemul de gestionare a cazurilor al Eurojust, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ (hit/no hit). Ori de câte ori se identifică o corespondenţă între datele introduse în sistemul de gestionare a cazurilor de către EPPO şi datele deţinute de Eurojust, acest lucru este comunicat atât Eurojust, cât şi EPPO, precum şi statului membru al Uniunii Europene care a furnizat datele către Eurojust. EPPO ia măsurile necesare pentru a permite Eurojust accesul la informaţiile din sistemul său de gestionare a cazurilor, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ (hit/no hit).
(4)EPPO se poate baza pe sprijinul şi resursele administraţiei Eurojust. În acest sens, Eurojust poate presta servicii de interes comun pentru EPPO. Detaliile sunt reglementate printr-un acord.
Art. 101: Relaţiile cu OLAF
(1)EPPO stabileşte şi menţine o relaţie strânsă cu OLAF, bazată pe cooperare reciprocă în cadrul mandatelor lor respective şi pe schimbul de informaţii. Relaţia vizează în special asigurarea utilizării tuturor mijloacelor disponibile pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii prin complementaritatea cu OLAF şi sprijinul acordat de acesta către EPPO.
(2)Fără a aduce atingere acţiunilor prevăzute la alineatul (3), în cazul în care EPPO desfăşoară o investigaţie penală în conformitate cu prezentul regulament, OLAF nu deschide o anchetă administrativă paralelă cu privire la aceleaşi fapte.
(3)În cursul unei investigaţii desfăşurate de EPPO, acesta poate solicita OLAF, în conformitate cu mandatul OLAF, să sprijine sau să completeze activitatea EPPO, în special prin:
a)furnizarea de informaţii, analize (inclusiv analize criminalistice), expertiză şi sprijin operaţional;
b)facilitarea coordonării de acţiuni specifice ale autorităţilor administrative naţionale competente şi ale organismelor Uniunii;
c)desfăşurarea de anchete administrative.
(4)Cu scopul de a-i permite OLAF să aibă în vedere măsuri administrative adecvate în conformitate cu mandatul său, EPPO poate să furnizeze către OLAF informaţii relevante cu privire la cazurile în care EPPO a decis să nu efectueze o investigaţie sau a respins cazul.
(5)EPPO are acces indirect la informaţiile din sistemul de gestionare a cazurilor al OLAF, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ (hit/no hit). Ori de câte ori se obţine o concordanţă între datele introduse de către EPPO în sistemul de gestionare a cazurilor şi datele deţinute de OLAF, faptul că există o concordanţă este comunicat atât către OLAF, cât şi către EPPO. EPPO ia măsurile necesare pentru a permite OLAF accesul la informaţiile din sistemul său de gestionare a cazurilor, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ (hit/no hit).
Art. 102: Relaţiile cu Europol
(1)EPPO stabileşte şi menţine o strânsă legătură cu Europol. În acest sens, acestea încheie un acord de lucru care stabileşte modalităţile lor de cooperare.
(2)Atunci când acest lucru este necesar în scopul investigaţiilor sale, EPPO are posibilitatea de a obţine, la cerere, orice informaţie relevantă deţinută de Europol privind orice infracţiune de competenţa sa şi, de asemenea, poate să îi solicite Europol să ofere sprijin analitic în cazul unei investigaţii specifice întreprinse de EPPO.
Art. 103: Relaţiile cu alte instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii
(1)EPPO instituie şi menţine o relaţie de cooperare cu Comisia în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii. În acest sens, acestea încheie un acord de stabilire a modalităţilor de cooperare.
(2)Fără a aduce atingere bunei desfăşurări şi confidenţialităţii investigaţiilor sale, EPPO oferă, fără întârziere, instituţiei, organului, oficiului sau agenţiei Uniunii în cauză suficiente informaţii pentru a le permite acestora să ia măsurile corespunzătoare, în special:
a)măsuri administrative, cum ar fi măsuri asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, în acest sens. EPPO poate recomanda măsuri specifice pentru instituţia, organul, oficiul sau agenţia Uniunii;
b)intervenţie în calitate de parte civilă în proceduri;
c)măsuri în scopul procedurii administrative de recuperare a sumelor datorate la bugetul Uniunii sau al măsurilor disciplinare.
Art. 104: Relaţiile cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale
(1)Acordurile de lucru menţionate la articolul 99 alineatul (3) cu autorităţile ţărilor terţe şi organizaţiile internaţionale pot, în special, să vizeze schimbul de informaţii strategice şi detaşarea de ofiţeri de legătură la EPPO.
(2)Pentru a facilita cooperarea în conformitate cu nevoile operaţionale ale EPPO, acesta poate desemna, de comun acord cu autorităţile competente vizate, puncte de contact în ţările terţe.
(3)Acordurile internaţionale cu una sau mai multe ţări terţe încheiate de Uniune sau la care Uniunea a aderat în conformitate cu articolul 218 din TFUE în domenii care sunt de competenţa EPPO, precum acordurile internaţionale referitoare la cooperarea în materie penală între EPPO şi ţările terţe respective, au un caracter obligatoriu pentru EPPO.
(4)În absenţa unui acord în temeiul alineatului (3), în cazul în care acest lucru este permis în temeiul acordului internaţional multilateral relevant şi sub rezerva acceptării de către ţara terţă, statele membre recunosc şi, dacă este cazul, notifică EPPO ca autoritate competentă în scopul punerii în aplicare a acordurilor internaţionale multilaterale privind asistenţa judiciară în materie penală încheiate de respectivele state membre, inclusiv, dacă este necesar şi posibil, prin intermediul unei modificări a acordurilor respective.
Statele membre pot, de asemenea, să notifice EPPO în calitate de autoritate competentă, în scopul punerii în aplicare a altor acorduri internaţionale privind asistenţa judiciară în materie penală încheiate de acestea, inclusiv prin intermediul unei modificări a acordurilor respective.
(5)În absenţa unui acord în temeiul alineatului (3) al prezentului articol sau a unei recunoaşteri în temeiul alineatului (4) al prezentului articol, procurorul european delegat care instrumentează cazul poate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), să recurgă la atribuţiile unui procuror naţional din statul său membru pentru a solicita asistenţă judiciară în materie penală de la autorităţile din ţările terţe, pe baza unor acorduri internaţionale încheiate de respectivul stat membru sau pe baza legislaţiei naţionale aplicabile şi, dacă este cazul, prin intermediul autorităţilor naţionale competente. În acest caz, procurorul european delegat informează şi, dacă este cazul, depune eforturi pentru a obţine, din partea autorităţilor din ţările terţe, consimţământul ca probele obţinute pe această bază să fie utilizate de EPPO în sensul prezentului regulament. În orice caz, ţara terţă este informată corespunzător că destinatarul final al răspunsului la solicitare este EPPO.
În cazul în care EPPO nu îşi poate exercita funcţiile în temeiul unui acord internaţional relevant la care se face referire la alineatul (3) sau (4) de la prezentul articol, EPPO poate, de asemenea, solicita asistenţă judiciară în materie penală de la autorităţile din ţări terţe într-un anumit caz şi în limitele sferei sale de competenţă materială. EPPO se conformează condiţiilor care pot fi stabilite de către aceste autorităţi cu privire la utilizarea informaţiilor care i-au fost furnizate de autorităţile respective pe această bază.
(6)Sub rezerva altor dispoziţii ale prezentului regulament, EPPO poate, la cerere, să furnizeze autorităţilor competente din ţările terţe sau organizaţiilor internaţionale, în scopul investigaţiilor sau al utilizării drept probe în cadrul investigaţiilor penale, informaţii sau probe care se află deja în posesia EPPO. După consultarea camerei permanente, procurorul european delegat care instrumentează cazul decide cu privire la orice astfel de transfer de informaţii sau probe în conformitate cu dreptul intern din statul său membru şi cu prezentul regulament.
(7)Atunci când este necesar să se solicite extrădarea unei persoane, procurorul european delegat care instrumentează cazul poate solicita autorităţii competente din statul său membru să emită o cerere de extrădare în conformitate cu tratatele şi/sau dreptul intern aplicabile.
*) În aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (7) din Regulamentul EPPO, Parchetul European poate sesiza instanţa română competentă potrivit capitolului II secţiunea a 2-a din titlul II al Legii nr. 302/2004, republicată, pentru a dispune darea în urmărire internaţională, respectiv să propună Ministerului Justiţiei să solicite extrădarea unei persoane care se sustrage de la urmărire penală într-o cauză a Parchetului European sau care se sustrage de la judecată într-o cauză deferită judecăţii de Parchetul European.
Art. 105: Relaţiile cu statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO
(1)Acordurile de lucru menţionate la articolul 99 alineatul (3) cu autorităţi ale statelor membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO pot, în special, să vizeze schimbul de informaţii strategice şi detaşarea ofiţerilor de legătură la EPPO.
(2)EPPO poate desemna, de comun acord cu autorităţile competente în cauză, puncte de contact în statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO pentru a facilita cooperarea în conformitate cu necesităţile EPPO.
(3)În absenţa unui instrument juridic privind cooperarea în materie penală şi extrădarea între EPPO şi autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO, statele membre notifică EPPO ca autoritate competentă în scopul punerii în aplicare a actelor aplicabile ale Uniunii privind cooperarea judiciară în materie penală în ceea ce priveşte cazurile care ţin de competenţa EPPO, în relaţiile dintre acestea şi statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea EPPO.
Art. 106: Statutul juridic şi condiţiile de funcţionare
(1)În fiecare dintre statele membre, EPPO are capacitatea juridică acordată persoanelor juridice în temeiul dreptului intern.
(2)Aranjamentele necesare privind găzduirea asigurată pentru EPPO şi facilităţile puse la dispoziţie de Luxemburg, precum şi normele specifice aplicabile în statul membru menţionat membrilor colegiului, directorului administrativ şi personalului EPPO, precum şi membrilor familiilor lor se stabilesc printr-un acord privind sediul, care urmează să fie încheiat între EPPO şi Luxemburg până la data la care EPPO îşi preia atribuţiile de investigare şi urmărire penală stabilite în conformitate cu articolul 120 alineatul (2).
Art. 107: Regimul lingvistic
(1)Regulamentul (CEE) nr. 1/58 al Consiliului (1) se aplică actelor menţionate la articolele 21 şi 114 din prezentul regulament.
(1)Regulamentul (CEE) nr. 1/58 al Consiliului de stabilire a limbilor utilizate de Comunitatea Economică Europeană (JO 17, 6.10.1958, p. 385).
(2)Colegiul hotărăşte cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu privire la regimul lingvistic intern al EPPO.
(3)Serviciile de traducere necesare pentru funcţionarea EPPO la nivel central sunt asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene, cu excepţia situaţiilor urgente care necesită o soluţie diferită. Procurorii europeni delegaţi decid cu privire la modalităţile de traducere în scopul investigaţiilor, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.
Art. 108: Confidenţialitate şi păstrarea secretului profesional
(1)Membrii colegiului, directorul administrativ şi personalul EPPO, experţii naţionali detaşaţi şi alte persoane puse la dispoziţia EPPO, dar neangajate de acesta, precum şi procurorii europeni delegaţi sunt supuşi obligaţiei de confidenţialitate în conformitate cu legislaţia Uniunii cu privire la orice informaţii deţinute de EPPO.
(2)Orice altă persoană care participă sau care asistă la îndeplinirea funcţiilor EPPO la nivel naţional este obligată să respecte obligaţia de confidenţialitate prevăzută în dreptul intern aplicabil.
(3)Obligaţia de confidenţialitate se aplică persoanelor menţionate la alineatele (1) şi (2) şi după ce mandatul sau contractul de muncă al acestora a încetat şi după încetarea activităţilor.
(4)Obligaţia de confidenţialitate se aplică, în conformitate cu dreptul intern sau cu dreptul Uniunii aplicabil, tuturor informaţiilor primite de EPPO, cu excepţia cazului în care respectivele informaţii au fost deja făcute publice în mod legal.
(5)Investigaţiile efectuate sub autoritatea EPPO sunt protejate de normele privind secretul profesional în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii. Orice altă persoană care participă sau care asistă la îndeplinirea funcţiilor EPPO este obligată să respecte obligaţia de confidenţialitate din dreptul intern aplicabil.
Art. 109: Transparenţa
(1)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) se aplică altor documente decât dosarele cazurilor, inclusiv imaginile electronice ale dosarele respective, păstrate în conformitate cu articolul 45 din prezentul regulament.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(2)Procurorul-şef european elaborează, în termen de şase luni de la data numirii sale, o propunere de norme detaliate de aplicare a prezentului articol. Respectiva propunere este adoptată de colegiu.
(3)Deciziile luate de EPPO în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri către Ombudsmanul European sau al unei acţiuni la Curtea de Justiţie, în condiţiile prevăzute la articolele 228 şi, respectiv, 263 din TFUE.
Art. 110: OLAF şi Curtea de Conturi Europeană
(1)Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, în termen de şase luni de la data stabilită de Comisie în temeiul articolului 120 alineatul (2), EPPO aderă la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 privind investigaţiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (2) şi adoptă dispoziţiile corespunzătoare aplicabile procurorului-şef european, procurorilor europeni, directorului administrativ şi personalului EPPO, experţilor naţionali detaşaţi şi altor persoane puse la dispoziţia EPPO, dar neangajate de acesta, precum şi procurorilor europeni delegaţi, utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord.
(2)Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31.5.1999, p. 15).
(2)Curtea de Conturi are competenţa de a efectua audituri, pe baza documentelor şi la faţa locului, cu privire la toţi contractanţii şi subcontractanţii care au beneficiat de fonduri ale Uniunii de la EPPO.
(3)OLAF poate efectua investigaţii, inclusiv controale şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu dispoziţiile şi procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 şi Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (3), pentru a stabili dacă au existat nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu cheltuielile finanţate de EPPO.
(3)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), acordurile de lucru cu organele Uniunii, autorităţile ţărilor terţe şi organizaţiile internaţionale şi contractele EPPO includ dispoziţii exprese de mandatare a Curţii de Conturi şi a OLAF pentru a efectua astfel de audituri şi investigaţii, în conformitate cu competenţele lor respective.
Art. 111: Norme privind protecţia informaţiilor sensibile neclasificate şi a informaţiilor clasificate
(1)EPPO stabileşte norme interne privind protecţia informaţiilor sensibile neclasificate, inclusiv privind crearea şi prelucrarea acestor informaţii în cadrul EPPO.
(2)EPPO stabileşte norme interne privind protecţia informaţiilor clasificate ale UE, care sunt conforme cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului (1), cu scopul de a asigura un nivel de protecţie echivalent pentru astfel de informaţii.
(1)Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).
Art. 112: Anchete administrative
Activităţile administrative ale EPPO sunt supuse investigaţiilor efectuate de către Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
Art. 113: Regimul general de răspundere
(1)Răspunderea contractuală a EPPO este reglementată prin legislaţia aplicabilă contractului în cauză.
(2)Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în temeiul oricărei clauze compromisorii cuprinse într-un contract încheiat de EPPO.
(3)În cazul răspunderii necontractuale, EPPO, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre ale Uniunii Europene, repară orice prejudiciu cauzat de EPPO sau de personalul acestuia în exerciţiul funcţiunii, în măsura în care prejudiciul le poate fi imputat acestora.
(4)Alineatul (3) se aplică, de asemenea, prejudiciilor cauzate din vina unui procuror european delegat în cadrul exercitării funcţiilor sale.
(5)Curtea de Justiţie este competentă în litigiile privind acordarea de despăgubiri pentru prejudicii, astfel cum se menţionează la alineatul (3).
(6)Instanţele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene competente să soluţioneze litigiile care implică răspunderea contractuală a EPPO prevăzută în prezentul articol se stabilesc în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).
(7)Răspunderea personală a personalului EPPO este reglementată de dispoziţiile aplicabile prevăzute în Statutul funcţionarilor Uniunii Europene şi în Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene.
Art. 114: Norme de punere în aplicare şi documente de programare
Colegiul, la propunerea procurorului-şef european, adoptă în special:
(a)anual, documentul de programare care cuprinde programarea anuală şi multianuală a EPPO;
(b)o strategie antifraudă, proporţională cu riscurile de fraudă, având în vedere raportul cost/beneficii al măsurilor ce urmează a fi puse în aplicare;
(c)norme privind condiţiile de încadrare în muncă, criteriile de performanţă, exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor, drepturile şi obligaţiile procurorilor europeni delegaţi, inclusiv norme privind prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese;
(d)norme detaliate referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în cadrul activităţilor EPPO;
(e)normele de punere în aplicare menţionate la articolul 24 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Art. 115: Exercitarea competenţelor delegate
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolul 49 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând de la 20 noiembrie 2017.
(3)Delegarea de competenţă menţionată la articolul 49 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară, menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere validităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 49 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecţie de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 116: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţie în conformitate cu alineatul (2). În notificarea unui act delegat către Parlamentul European şi Consiliu se prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgenţă.
(2)Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecţii la un act delegat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 115a alineatul (6). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul notifică decizia de a formula obiecţii.
Art. 117: Notificări
Fiecare stat membru îşi desemnează autorităţile care sunt competente în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament. Informaţiile privind autorităţile desemnate, precum şi privind orice modificare ulterioară în acest sens, sunt notificate simultan procurorului-şef european, Consiliului şi Comisiei. Statele membre informează, de asemenea, EPPO cu privire la o listă cuprinzătoare de dispoziţii naţionale în materie de drept penal material aplicabile infracţiunilor definite în Directiva (UE) 2017/1371 şi în orice alte acte legislative naţionale relevante. EPPO se asigură că informaţiile primite prin aceste liste sunt făcute publice. În plus, statele membre care, în conformitate cu articolul 30 alineatul (3), intenţionează să limiteze aplicarea articolului 30 alineatul (1) litera (e) şi litera (f) la infracţiuni grave specifice notifică EPPO o listă a infracţiunilor respective.
Art. 118: Revizuirea normelor referitoare la protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către EPPO
În contextul adaptării Regulamentului (CE) nr. 45/2001 în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) şi cu articolul 98 din Regulamentul (UE) 2016/679, Comisia revizuieşte dispoziţiile prevăzute în prezentul regulament referitoare la protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către EPPO. Comisia prezintă, după caz, o propunere legislativă în vederea modificării sau a abrogării dispoziţiilor respective.
Art. 119: Clauza de reexaminare
(1)În termen de cinci ani de la data care urmează să fie stabilită de Comisie în temeiul articolului 120 alineatul (2) şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia comandă o evaluare şi transmite un raport de evaluare a punerii în aplicare şi a impactului prezentului regulament, precum şi a eficacităţii şi a eficienţei EPPO şi a practicilor de lucru ale acestuia. Comisia transmite raportul de evaluare împreună cu concluziile sale Parlamentului European şi Consiliului, precum şi parlamentelor naţionale. Rezultatele evaluării se fac publice.
(2)Comisia prezintă propuneri legislative Parlamentului European şi Consiliului în cazul în care ajunge la concluzia că sunt necesare norme suplimentare sau mai detaliate privind instituirea EPPO, funcţiile acestuia sau procedurile aplicabile activităţilor sale, inclusiv investigaţiilor sale transfrontaliere.
Art. 120: Intrarea în vigoare
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)EPPO îşi exercită competenţa cu privire la orice infracţiune din sfera sa de competenţă săvârşită după data intrării în vigoare a prezentului regulament.
EPPO îşi asumă atribuţiile de investigare şi urmărire penală conferite prin prezentul regulament la o dată care urmează să fie stabilită printr-o decizie a Comisiei, la propunerea procurorului-şef european, ulterior înfiinţării EPPO. Decizia Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Data care urmează să fie stabilită de către Comisie nu este mai devreme de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Pentru acele state membre care participă la forma de cooperare consolidată pe baza unei decizii adoptate în temeiul articolului 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din TFUE, prezentul regulament se aplică de la data indicată în decizia respectivă.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Luxemburg, 12 octombrie 2017.
Pentru Consiliu Preşedintele U. REINSALU |
ANEXĂ:Categoriile de persoane vizate şi categoriile de date operaţionale cu caracter personal menţionate la articolul 49 alineatul (3)
A.Categoriile de persoane vizate ale căror date operaţionale cu caracter personal pot fi prelucrate în index:
(a)persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale desfăşurate de EPPO;
(b)persoane condamnate în urma procedurilor penale desfăşurate de EPPO;
(c)persoane fizice care au denunţat infracţiunile ce intră în sfera de competenţă a EPPO sau sunt victime ale unor asemenea infracţiuni;
(d)persoane care sunt în legătură sau sunt asociate cu una dintre persoanele menţionate la literele (a) şi (b).
B.Categoriile de date operaţionale cu caracter personal ale categoriilor de persoane vizate menţionate la literele (a) şi (b) din secţiunea A care pot fi prelucrate în index:
(a)numele de familie, numele dinaintea căsătoriei, prenumele şi orice pseudonim sau nume de împrumut;
(b)data şi locul naşterii;
(c)cetăţenia;
(d)sexul;
(e)locul de reşedinţă, profesia şi locul unde se află persoana respectivă;
(f)numerele de asigurare socială, codurile de identificare, permisele de conducere, documentele de identificare, datele din paşaport, numerele de identificare fiscală şi vamală;
(g)descrierea şi natura presupuselor infracţiuni, data comiterii lor şi încadrarea penală a acestora;
(h)informaţiile privind persoanele juridice legate de persoanele identificate sau identificabile care fac obiectul unei investigaţii desfăşurate de Parchetul European;
(i)suspiciunea de apartenenţă la o organizaţie criminală;
(j)datele privind conturile deţinute la bănci şi la alte instituţii financiare;
(k)numerele de telefon, numerele de cartelă SIM, adresele de e-mail, adresele IP, precum şi numele de cont şi de utilizator folosite pe platformele online;
(l)datele privind înmatricularea autovehiculelor;
(m)activele identificabile deţinute sau utilizate de către persoana în cauză, cum ar fi criptoactivele şi bunurile imobile.
C.Categoriile de date operaţionale cu caracter personal ale categoriilor de persoane vizate menţionate la litera (c) din secţiunea A care pot fi prelucrate în index, limitate la ceea ce este necesar şi proporţional pentru ca EPPO să îşi îndeplinească atribuţiile de investigare şi urmărire penală:
(a)numele de familie, numele dinaintea căsătoriei, prenumele şi orice pseudonim sau nume de împrumut;
(b)data şi locul naşterii;
(c)cetăţenia;
(d)sexul;
(e)locul de reşedinţă, profesia şi locul unde se află persoana respectivă;
(f)codurile de identificare, documentele de identificare şi datele din paşaport;
(g)descrierea şi natura infracţiunilor în care este implicată persoana în cauză sau care sunt denunţate de aceasta, data comiterii infracţiunilor şi încadrarea penală a acestora;
D.Categoriile de date operaţionale cu caracter personal ale categoriilor de persoane vizate menţionate la litera (d) din secţiunea A care pot fi prelucrate în index, limitate la ceea ce este necesar şi proporţional pentru ca EPPO să îşi îndeplinească atribuţiile de investigare şi urmărire penală:
(a)numele de familie, numele dinaintea căsătoriei, prenumele şi orice pseudonim sau nume de împrumut;
(b)data şi locul naşterii;
(c)cetăţenia;
(d)sexul;
(e)locul de reşedinţă, profesia şi locul unde se află persoana respectivă;
(f)codurile de identificare, documentele de identificare şi datele din paşaport.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 283L din data de 31 octombrie 2017