Regulamentul 1407/18-dec-2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis

Acte UE

Jurnalul Oficial 352L

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 25 Octombrie 2023

Dată act: 18-dec-2013

Emitent: Comisia Europeana

(1)Finanţarea din partea statului care îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat şi, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerinţă de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente privind aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depăşesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat şi, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2)În numeroase decizii, Comisia a clarificat noţiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia şi-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în comunicarea sa privind ajutoarele de minimis (³) şi, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (⁴) şi în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (⁵). Din experienţa dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiţii prevăzute în respectivul regulament şi înlocuirea acestuia.

(4)În sensul normelor de concurenţă prevăzute în tratat, prin "întreprindere" se înţelege orice entitate care desfăşoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic şi de modul în care este finanţată (⁶). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât că toate entităţile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeaşi entitate ar trebui considerate o întreprindere unică (⁷). În scopul asigurării securităţii juridice şi al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea "întreprinderilor afiliate" în cadrul definiţiei întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (¹) şi din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (²), Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autorităţile publice cunosc deja criteriile respective, care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât şi întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat ca fiind o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată şi că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu acelaşi organism public sau cu aceleaşi organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ţine seama, aşadar, de situaţia specifică a întreprinderilor controlate de aceeaşi instituţie publică sau de aceleaşi instituţii publice, fiecare putând avea putere de decizie.

(5)Date fiind dimensiunile reduse, în medie, ale întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri, este necesar să se menţină plafonul de 100 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terţilor sau contra cost. Serviciile integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile poştale sau de curierat ori colectarea deşeurilor sau serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerate servicii de transport. Având în vedere supracapacitatea din sectorul transportului rutier de mărfuri şi obiectivele politicii de transport din perspectiva congestionării traficului rutier şi transportul de mărfuri, ajutoarele acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terţilor sau contra cost pentru achiziţionarea de vehicule care asigură transportul rutier de mărfuri ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Ţinând seama de dezvoltarea sectorului de transport rutier de călători, nu mai este necesară aplicarea unui plafon inferior acestui sector.

(7)Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării şi comercializării produselor agricole, cu condiţia îndeplinirii anumitor cerinţe. Nici activităţile care se desfăşoară în exploataţiile agricole necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerişul şi treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor, şi nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate, în acest sens, activităţi de prelucrare sau de comercializare.

(8)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a pieţelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligaţia să se abţină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepţii de la aceasta (³). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza preţului sau a cantităţii de produse cumpărate sau introduse pe piaţă. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligaţii de împărţire a ajutorului cu producătorii primari.

(9)Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiţionate de utilizarea cu precădere a produselor naţionale faţă de produsele importate. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înfiinţării şi exploatării unei reţele de distribuţie în alte state membre sau în ţări terţe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanţă necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piaţă nouă într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.

(11)În cazul în care o întreprindere îşi desfăşoară activitatea atât în sectoare excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cât şi în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităţilor sau o distincţie între costuri, că activităţile din sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Acelaşi principiu ar trebui să se aplice şi în cazul unei întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă nu se poate asigura că activităţile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoane de minimis mai scăzute nu beneficiază de ajutoare de minimis decât în limita acestor plafoane mai scăzute, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea.

(13)Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piaţă sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanţare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat şi nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabileşte dacă plafonul relevant a fost respectat sau nu.

(14)Pentru asigurarea transparenţei, a tratamentului egal şi a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenţie brută fără să fie necesară o evaluare a riscurilor ("ajutoare transparente"). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenţii la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul relevant nu este depăşit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depăşesc plafonul prevăzut în prezentul regulament şi să aplice normele privind cumulul.

(15)Pentru asigurarea transparenţei, a tratamentului egal şi a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeaşi metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvenţiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenţie brută. Calculul echivalentului subvenţie brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile şi al ajutoarelor care pot fi plătite în mai multe tranşe necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piaţă în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente şi simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piaţă aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referinţă, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont (¹).

(16)Ajutoarele sub formă de împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanţarea riscurilor care constau în împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenţie brută sa calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piaţă la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziţie clară şi uşor de aplicat, care să ţină seama atât de cuantumul împrumutului, cât şi de durata acestuia. Din experienţa Comisiei, pot fi considerate ca având un echivalent subvenţie brută egal cu plafonul de minimis împrumuturile acoperite prin garanţii reale care reprezintă cel puţin 50 % din împrumut şi nu depăşesc fie suma de 1 000 000 EUR şi o perioadă de cinci ani, fie suma de 500 000 EUR şi o perioadă de zece ani. Date fiind dificultăţile în ceea ce priveşte stabilirea echivalentului subvenţie brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(17)Ajutoarele care constau în aporturi de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepţia cazului în care valoarea totală a aportului de capital public nu depăşeşte plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanţare prin capital de risc care iau forma unor investiţii de capital sau cvasicapital, astfel cum se menţionează în Orientările privind finanţarea prin capital de risc (²), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepţia cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depăşeşte plafonul de minimis.

(18)Ajutoarele care constau în garanţii, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanţarea riscurilor care constau în garanţii, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenţie brută a fost calculat pe baza primelor "safe-harbour" stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (³). Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanţiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară şi uşor de aplicat, care să ţină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât şi de durata garanţiei. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanţiilor aferente operaţiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanţiile aferente operaţiunilor cu capital propriu. În cazul în care garanţia nu depăşeşte 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depăşeşte 1 500 000 EUR, iar durata garanţiei este de cel mult cinci ani, garanţia poate fi considerată ca având un echivalent subvenţie brută care nu depăşeşte plafonul de minimis. Aceeaşi ipoteză este valabilă şi în cazul în care garanţia nu depăşeşte 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depăşeşte 750 000 EUR, iar durata garanţiei este de cel mult zece ani. În plus, statele membre pot utiliza o metodă de calcul a echivalentului subvenţie brută a împrumutului notificată Comisiei în conformitate cu un alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la data respectivă şi care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanţiile sau orice comunicare succesivă, cu condiţia ca metodologia acceptată să aibă în vedere tipul de garanţie şi tipul de tranzacţie subiacentă vizate în contextul aplicării prezentului regulament. Date fiind dificultăţile în ceea ce priveşte stabilirea echivalentului subvenţie brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(19)În cazul în care o schemă de ajutoare de minimis este pusă în aplicare prin intermediari financiari, ar trebui să se garanteze că aceşti intermediari nu beneficiază de ajutoare de stat. În acest scop, se poate solicita intermediarilor financiari care beneficiază de o garanţie de stat să plătească o primă conformă cu condiţiile de piaţă sau să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali ori se pot respecta plafonul de minimis şi alte condiţii din prezentul regulament şi la nivelul intermediarilor.

(20)După ce primeşte o notificare din partea unui stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanţie, într-o injecţie de capital sau într-o măsură de finanţare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiţii de capital sau cvasicapital conduce la un echivalent subvenţie brută care nu depăşeşte plafonul de minimis şi care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(21)Comisia are obligaţia de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate şi, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depăşeşte plafonul global autorizat. În acest scop, atunci când acordă ajutoare de minimis, statele membre ar trebui să comunice întreprinderii respective valoarea ajutorului de minimis acordat şi caracterul de minimis al acestuia şi ar trebui să facă o trimitere expresă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a supraveghea ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafoanele relevante nu sunt depăşite şi se respectă regulile privind cumulul. Pentru a îndeplini această obligaţie, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obţină de la întreprinderea respectivă o declaraţie referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis de care a beneficiat în cursul exerciţiului financiar respectiv şi în cele două exerciţii financiare precedente. Ca alternativă, ar trebui ca statele membre să poată opta să înfiinţeze un registru central cu informaţii complete privind ajutoarele de minimis acordate şi să verifice dacă prin acordarea de noi ajutoare nu se depăşeşte plafonul relevant.

(23)Având în vedere experienţa dobândită de Comisie şi ţinând seama, în special, de necesitatea în general frecventă a revizuirii politicii sale în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată. În cazul în care prezentul regulament expiră şi nu se mai prelungeşte, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de şase luni în ceea ce priveşte ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,

Art. 1: Domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor din toate sectoarele, cu excepţia:

c)ajutoarelor acordate întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul prelucrării şi comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(2)În cazul în care o întreprindere îşi desfăşoară activitatea atât în sectoarele menţionate la alineatul (1) literele (a), (aa), (b) sau (c), cât şi în unul sau mai multe sectoare sau domenii de activitate incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament, prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau domenii de activitate, cu condiţia ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităţilor sau distincţia între costuri, că activităţile desfăşurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament.

Art. 2: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

a)«produse agricole» înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepţia produselor pescăreşti şi de acvacultură care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);

c)"comercializarea produselor agricole" înseamnă deţinerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piaţă, cu excepţia primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători şi a oricărei alte activităţi de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfăşoară în localuri distincte, rezervate acestei activităţi.

(2)În sensul prezentului regulament, "întreprindere unică" include toate întreprinderile între care există cel puţin una dintre relaţiile următoare:

Art. 3: Ajutoare de minimis

(2)Pentru fiecare stat membru, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice nu poate depăşi suma de 200 000 EUR pe durata a trei exerciţii financiare.

(3)În cazul în care o întreprindere care efectuează transport rutier de mărfuri în numele unor terţi sau contra cost desfăşoară şi alte activităţi pentru care se aplică plafonul de 200 000 EUR, în cazul întreprinderii respective se aplică plafonul de 200 000 EUR, cu condiţia ca statul membru în cauză să asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităţilor sau distincţia între costuri, că suma de care beneficiază activitatea de transport rutier de mărfuri nu depăşeşte 100 000 EUR şi că ajutoarele de minimis nu se folosesc pentru achiziţionarea de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri.

(6)În sensul plafoanelor prevăzute la alineatul (2), ajutoarele se exprimă ca grant în numerar. Toate sumele utilizate sunt brute, mai precis înainte de deducerea impozitelor sau a taxelor. În cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea a unui grant, valoarea ajutorului este egală cu echivalentul subvenţie brută al ajutorului.

(9)În cazul în care o întreprindere se împarte în două sau mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea, şi anume, în principiu, întreprinderii care preia activităţile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporţional pe baza valorii contabile a capitalului social al noilor întreprinderi la data la care separarea produce efecte.

Art. 4: Calcularea echivalentului subvenţie brută

(3)Ajutoarele care constau în împrumuturi sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

b)împrumutul este garantat cu garanţii reale care acoperă cel puţin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 1 000 000 EUR (sau 500 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri) pe o perioadă de cinci ani, fie de 500 000 EUR (sau 250 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri) pe o perioadă de zece ani; dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume şi/sau se acordă pentru o perioadă de mai puţin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenţie brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(6)Ajutoarele care constau în garanţii sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

b)garanţia nu depăşeşte 80 % din împrumutul aferent şi fie suma garantată este de 1 500 000 EUR (sau 750 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri), iar durata garanţiei este de cinci ani, fie suma garantată este de 750 000 EUR (sau 375 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri), iar durata garanţiei este de zece ani; dacă suma garantată este mai mică decât aceste valori şi/sau dacă garanţia se acordă pentru o perioadă de mai puţin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenţie brută al garanţiei se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

d)înainte de a fi pusă în aplicare:

Art. 5: Cumul

(1)Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei (¹) în limita plafonului stabilit în regulamentul respectiv. Acestea pot fi cumulate cu ajutoare de minimis acordate în conformitate cu alte regulamente de minimis în limita plafonului relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)Ajutoarele de minimis nu se cumulează cu ajutoarele de stat acordate pentru aceleaşi costuri eligibile sau cu ajutoarele de stat acordate pentru aceeaşi măsură de finanţare prin capital de risc dacă un astfel de cumul ar depăşi intensitatea sau valoarea maximă relevantă a ajutorului stabilită pentru condiţiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisie. Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru sau nu sunt legate de costuri eligibile specifice pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisie.

Art. 6: Monitorizare

(1)În cazul în care un stat membru are în vedere acordarea, în conformitate cu prezentul regulament, a unui ajutor de minimis unei întreprinderi, acesta informează în scris întreprinderea în cauză cu privire la valoarea potenţială a ajutorului (exprimată în echivalent subvenţie brută), precum şi la caracterul de minimis al acestuia, făcând în mod explicit trimitere la prezentul regulament şi menţionând titlul acestuia şi la referinţa de publicare din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care se acordă, în conformitate cu prezentul regulament, ajutoare de minimis unor întreprinderi diferite în baza unei scheme şi în cadrul acesteia se acordă întreprinderilor respective ajutoare individuale de valori diferite, statul membru în cauză poate alege să îndeplinească obligaţia susmenţionată prin informarea întreprinderilor cu privire la o sumă fixă corespunzătoare valorii maxime a ajutorului care se acordă în cadrul schemei respective. În acest caz, suma fixă se foloseşte pentru a determina dacă plafonul relevant stabilit la articolul 3 alineatul (2) este respectat. Înainte de acordarea ajutoarelor, statul membru obţine o declaraţie, pe hârtie sau în format electronic, de la întreprinderea respectivă cu privire la orice alt ajutor de minimis primit în precedentele două exerciţii financiare şi în exerciţiul financiar în curs în cazul căruia se aplică prezentul regulament sau alte regulamente de minimis.

(4)Statele membre înregistrează şi adună toate informaţiile referitoare la aplicarea prezentului regulament. Registrele astfel constituite conţin toate informaţiile necesare pentru a demonstra că au fost respectate condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Registrele privind ajutoarele de minimis individuale se păstrează timp de 10 exerciţii financiare de la data acordării ajutorului. Registrele privind o schemă de ajutoare de minimis se păstrează timp de 10 ani fiscali de la data acordării ultimului ajutor individual în cadrul schemei respective.

Art. 7: Dispoziţii tranzitorii