Regulamentul 13/30-sept-2010 Cerinţe uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N şi O în ceea ce priveşte frânarea (*)

Acte UE

Jurnalul Oficial 257L

În vigoare
Versiune de la: 30 Septembrie 2010
Regulamentul 13/30-sept-2010 Cerinţe uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N şi O în ceea ce priveşte frânarea (*)
Dată act: 30-sept-2010
Emitent: Comisia Economica pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite
(*)Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internaţional. Situaţia şi data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situaţie CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html
Include întreg textul valabil până la:
Suplimentul 5 la seria 10 de modificări - Data intrării în vigoare: 15 octombrie 2008
Rectificarea 1 la Revizuirea 6 - Data intrării în vigoare: 10 martie 2009
Rectificarea 2 la Revizuirea 6 - Data intrării în vigoare: 24 iunie 2009
CUPRINS

REGULAMENT

1. Domeniul de aplicare

2. Definiţii

3. Cerere de omologare

4. Omologare

5. Specificaţii

6. Încercări

7. Modificarea tipului de vehicul sau a sistemului de frânare şi prelungirea omologării

8. Conformitatea producţiei

9. Sancţiuni pentru neconformitatea producţiei

10. Încetarea definitivă a producţiei

11. Denumirile şi adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare şi ale departamentelor administrative

12. Dispoziţii tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 - Mecanisme de frânare, dispozitive, metode şi condiţii care nu intră sub incidenţa prezentului regulament

Anexa 2 - Comunicare privind omologarea ori prelungirea, refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producţiei unui tip de vehicul referitor la frânare, în conformitate cu Regulamentul nr. 13

Anexa 2 - Apendicele 1 - Lista datelor privind vehiculele în scopul omologărilor în conformitate cu Regulamentul nr. 90

Anexa 2 - Apendicele 2 - Certificat de omologare de tip privind mecanismul de frânare al vehiculelor

Anexa 3 - Dispunerea mărcilor de omologare

Anexa 4 - Încercări de frânare şi eficacitatea sistemelor de frânare

Anexa 4 - Apendice - Procedură de monitorizare a nivelului de încărcare a bateriei

Anexa 5 - Dispoziţii suplimentare aplicabile anumitor vehicule, astfel cum se precizează în ADR

Anexa 6 - Metode de măsurare a timpului de reacţie pentru vehicule prevăzute cu sistem de frânare cu aer comprimat

Anexa 6 - Apendice - Exemple de simulator

Anexa 7 - Dispoziţii referitoare la sursele de energie şi dispozitivele de stocare a energiei (acumulatoare de energie)

Anexa 8 - Dispoziţii referitoare la condiţii specifice privind sistemele de frânare cu arc

Anexa 9 - Dispoziţii referitoare la sistemele de frânare de staţionare dotate cu un dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână (dispozitive de blocare)

Anexa 10 - Distribuirea frânării între axurile vehiculelor şi cerinţe privind compatibilitatea între vehiculele tractoare şi remorci

Anexa 11 - Cazuri în care nu este necesară efectuarea încercărilor de tip I şi/sau tip II (sau tip II-A)

Anexa 11 - Apendicele 1 - Tabelele I, II şi III

Anexa 11 - Apendicele 2 - Proceduri alternative pentru încercările de tip I şi III pentru frânele remorcilor

Anexa 11 - Apendicele 3 - Model de raport de încercare în conformitate cu punctele 3.7.1 şi 3.7.2 din apendicele 2 la prezenta anexă

Anexa 11 - Apendicele 4 - Model de raport de încercare a unui dispozitiv alternativ de reglare automată a frânelor în conformitate cu punctul 3.7.3 din apendicele 2 la prezenta anexă

Anexa 12 - Condiţii privind încercarea vehiculelor cu sisteme de frânare inerţială

Anexa 12 - Apendicele 1 - Figurile 1-8

Anexa 12 - Apendicele 2 - Raport de încercare al dispozitivului de comandă al sistemului de frânare inerţială

Anexa 12 - Apendicele 3 - Raport de încercare a frânei

Anexa 12 - Apendicele 4 - Raport de încercare privind compatibilitatea dispozitivelor de comandă a frânei inerţiale, transmisiei şi frânelor remorcii

Anexa 13 - Dispoziţii privind încercarea vehiculelor prevăzute cu sisteme antiblocare

Anexa 13 - Apendicele 1 - Simboluri şi definiţii

Anexa 13 - Apendicele 2 - Utilizarea aderenţei

Anexa 13 - Apendicele 3 - Eficacitatea pe suprafeţe cu coeficienţi de aderenţă diferiţi

Anexa 13 - Apendicele 4 - Metoda de selecţie a suprafeţei cu aderenţă redusă

Anexa 14 - Condiţii de încercare aplicabile remorcilor cu sistem de frânare electric

Anexa 14 - Apendice - Compatibilitatea coeficientului de frânare a remorcii şi deceleraţiei medii rezultate a combinaţiei tractor/remorcă (remorcă cu şi fără încărcătură)

Anexa 15 - Metoda de încercare cu dinamometrul inerţial pentru garniturile de frână

Anexa 16 - (Rezervat)

Anexa 17 - Procedură de încercare a compatibilităţii funcţionale a vehiculelor echipate cu circuite electrice de comandă

Anexa 18 - Cerinţe speciale aplicabile aspectelor legate de siguranţa sistemelor complexe de control electronic ale vehiculelor

Anexa 19 - Încercarea de eficacitate a componentelor de frânare ale remorcilor

Anexa 19 - Apendicele 1 - Model de raport de verificare a camerelor de frânare cu diafragmă

Anexa 19 - Apendicele 2 - Model de fişă comparativă a rezultatelor încercării camerelor de frânare cu diafragmă

Anexa 19 - Apendicele 3 - Model de raport de verificare pentru frâne cu arc

Anexa 19 - Apendicele 4 - Model de fişă comparativă a rezultatelor încercărilor frânelor cu arc

Anexa 19 - Apendicele 5 - Fişă informativă a unui sistem antiblocare pentru remorci

Anexa 19 - Apendicele 6 - Raport de încercare a unui sistem antiblocare pentru remorci

Anexa 19 - Apendicele 7 - Simboluri şi definiţii

Anexa 19 - Apendicele 8 - Fişă informativă a încercării de teren, în conformitate cu punctul 4.4.2.9 din prezenta anexă

Anexa 20 - Procedură alternativă de omologare de tip a remorcilor

Anexa 20 - Apendicele 1 - Metodă de calcul a înălţimii centrului de greutate

Anexa 20 - Apendicele 2 - Grafic de verificare pentru punctul 3.2.1.5 - Semiremorci

Anexa 20 - Apendicele 3 - Grafic de verificare pentru punctul 3.2.1.6 - Remorci cu ax central

Anexa 20 - Apendicele 4 - Grafic de verificare pentru punctul 3.2.1.7 - Remorci

Anexa 20 - Apendicele 5 - Simboluri şi definiţii

-****-
1.DOMENIU DE APLICARE
1.1.Prezentul regulament se aplică vehiculelor din categoriile M2, M3, N şi O (1) în ceea ce priveşte frânarea (2).
(1)În conformitate cu anexa 7 la Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.2 9/78/Rev. 1/Amend.2 astfel cum a fost modificată prin Amend.4).
(2)În conformitate cu datele de aplicare indicate la punctul 12 din prezentul regulament, cerinţele privind frânarea pentru vehiculele din categoria M1 sunt incluse exclusiv în Regulamentul nr. 13-H. În cazul vehiculelor din categoria N1, părţile contractante semnatare ale Regulamentului nr. 13-H şi ale prezentului regulament recunosc omologările în temeiul ambelor regulamente ca fiind valabile în egală măsură.
1.2.Prezentul regulament nu se aplică:
1.2.1.vehiculelor cu o viteză constructivă maximă de 25 km/h;
1.2.2.remorcilor care nu pot fi cuplate la autovehicule având o viteză constructivă de peste 25 km/h;
1.2.3.vehiculelor amenajate pentru a fi conduse de invalizi.
1.3.Sub rezerva dispoziţiilor aplicabile ale prezentului regulament, echipamentele, dispozitivele, metodele şi condiţiile enumerate în anexa 1 nu intră sub incidenţa prezentului regulament.
2.DEFINIŢII
În sensul prezentului regulament:
2.1."omologarea unui vehicul" înseamnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce priveşte frânarea;
2.2."tip de vehicul" înseamnă autovehiculele care nu prezintă între ele diferenţe esenţiale, aceste diferenţe referindu-se, în special, la următoarele:
2.2.1.în cazul autovehiculelor,
2.2.1.1.categoria vehiculului (a se vedea punctul 1.1 de mai sus);
2.2.1.2.masa maximă, astfel cum este definită la punctul 2.16 de mai jos;
2.2.1.3.distribuţia masei pe axuri;
2.2.1.4.viteza maximă constructivă;
2.2.1.5.un alt tip de dispozitiv de frânare, în special prezenţa sau absenţa echipamentului de frânare al remorcii, sau prezenţa unui sistem electric de frânare cu recuperarea energiei;
2.2.1.6.numărul şi dispunerea axurilor;
2.2.1.7.tipul motorului;
2.2.1.8.numărul de rapoarte şi demultiplicarea acestora;
2.2.1.9.rapoartele de transmisie al(e) punţii (punţilor) motoare;
2.2.1.10. dimensiunile pneurilor;
2.2.2.în cazul remorcilor,
2.2.2.1.categoria vehiculului (a se vedea punctul 1.1 de mai sus);
2.2.2.2.masa maximă, astfel cum este definită la punctul 2.16 de mai jos;
2.2.2.3.distribuţia masei pe axuri;
2.2.2.4.un alt tip de echipament de frânare;
2.2.2.5.numărul şi dispunerea axurilor;
2.2.2.6.dimensiunile pneurilor;
2.3."sistemul de frânare" reprezintă ansamblul de componente care au ca funcţie reducerea progresivă a vitezei unui vehicul în mers sau oprirea acestuia sau menţinerea în staţionare în cazul în care vehiculul este deja oprit; aceste funcţii sunt specificate la punctul 5.1.2 de mai jos. Sistemul se compune din comandă, transmisie şi frâna propriu-zisă;
2.4."comandă" înseamnă unitatea acţionată direct de conducător (sau, în cazul unor remorci, de către un asistent) pentru a furniza transmisiei energia necesară pentru frânare sau pentru controlul acesteia. Această energie poate fi energia musculară a conducătorului sau energie dintr-o altă sursă controlată de conducător sau, după caz, energia cinetică a remorcii sau o combinaţie între aceste diferite forme de energie;
2.4.1."acţionare" înseamnă cuplarea sau decuplarea comenzii;
2.5."transmisie" înseamnă ansamblul de componente cuprinse între comandă şi frână, care le uneşte în mod funcţional. Transmisia poate fi mecanică, hidraulică, pneumatică, electrică sau mixtă. În cazul în care puterea de frânare provine de la o sursă de energie independentă de conducător, rezerva de energie din sistem face şi ea parte din transmisie.
Transmisia are două funcţii independente: transmisia comenzilor şi transmisia de energie. Atunci când termenul "transmisie" este folosit de sine stătător în prezentul regulament, el se referă atât la transmisia comenzilor, cât şi la transmisia de energie. Circuitele de comandă şi alimentare între vehiculele de tractare şi remorci nu sunt considerate ca fiind componente ale transmisiei;
2.5.1."transmisia comenzilor" înseamnă ansamblul de componente ale transmisiei care controlează funcţionarea frânelor şi includ funcţia de comandă şi rezervele necesare de energie;
2.5.2."transmisia energiei" înseamnă componentele care alimentează frânele cu energia necesară pentru a funcţiona şi includ rezervele de energie necesare pentru funcţionarea frânelor;
2.6."frâna" înseamnă componenta în care se dezvoltă forţele care se opun mişcării vehiculului. Aceasta poate fi o frână cu fricţiune (atunci când forţele sunt generate de frecarea dintre două componente ale vehiculului aflate în mişcare una faţă de cealaltă); o frână electrică (atunci când forţele sunt generate de acţiunea electromagnetică dintre două piese ale vehiculului aflate în mişcare una faţă de cealaltă, dar care nu se află în contact); o frână cu fluid (atunci când forţele sunt generate de acţiunea unui fluid situat între două piese ale vehiculului, care se mişcă una faţă de cealaltă); sau o frână de motor (atunci când forţele derivă dintr-o creştere artificială a acţiunii de frânare a motorului transmisă roţilor);
2.7."sisteme de frânare de tipuri diferite" înseamnă sisteme care prezintă între ele diferenţe esenţiale, aceste diferenţe referindu-se în special la următoarele aspecte:
2.7.1.componente cu caracteristici diferite;
2.7.2.o componentă fabricată din materiale cu caracteristici diferite sau o componentă care diferă ca formă sau mărime;
2.7.3.o asamblare diferită a componentelor;
2.8."componentă a unui sistem de frânare" înseamnă una dintre componentele izolate care, atunci când este inclusă într-un ansamblu, formează sistemul de frânare;
2.9."frânare continuă" înseamnă frânarea unui ansamblu de vehicule obţinută cu ajutorul unei instalaţii având următoarele caracteristici:
2.9.1.o singură comandă pe care conducătorul o acţionează progresiv, dintr-o singură mişcare, din scaunul său;
2.9.2.energia utilizată pentru frânarea vehiculelor care constituie ansamblul este furnizată de aceeaşi sursă (care poate fi energia musculară a conducătorului);
2.9.3.instalaţia de frânare asigură frânarea simultană sau decalată corespunzător a fiecăruia dintre vehiculele componente, indiferent de poziţia relativă a acestora;
2.10."frânarea semicontinuă" înseamnă frânarea unui ansamblu de vehicule printr-o instalaţie care are următoarele caracteristici:
2.10.1. o singură comandă pe care conducătorul o acţionează progresiv, dintr-o singură mişcare, din scaunul său;
2.10.2. energia utilizată pentru frânarea vehiculelor care constituie ansamblul de vehicule este furnizată de două surse diferite (dintre care una poate fi energia musculară a conducătorului);
2.10.3. instalaţia de frânare asigură frânarea simultană sau decalată corespunzător a fiecăruia dintre vehiculele componente, indiferent de poziţia relativă a acestora;
2.11."frânarea automată" înseamnă frânarea remorcii sau a remorcilor, care are loc automat în cazul separării componentelor unui ansamblu de vehicule cuplate, inclusiv separarea prin ruperea dispozitivului de cuplare, fără ca eficacitatea frânării celorlalte componente ale ansamblului să fie afectată;
2.12."frânarea inerţială" înseamnă frânarea prin folosirea forţelor generate de mişcarea remorcii către vehiculul tractor;
2.13."frânare progresivă şi treptată" înseamnă o frânare în cursul căreia, în cadrul domeniului de funcţionare normală a dispozitivului şi în timpul acţionării frânei (a se vedea punctul 2.4.1 de mai sus):
2.13.1. conducătorul poate, în orice moment, să crească sau să scadă forţa de frânare prin acţionare asupra comenzii;
2.13.2. forţa de frânare variază proporţional cu acţiunea asupra comenzii (funcţie monotonă); şi
2.13.3. forţa de frânare poate fi uşor reglată, cu suficientă precizie;
2.14."frânarea decalată" reprezintă un mijloc care poate fi utilizat atunci când două sau mai multe surse de frânare sunt acţionate printr-o comandă comună, prin care uneia dintre surse i se poate acorda prioritate prin întârzierea acţionării celeilalte (celorlalte) sursă (surse), astfel încât să fie necesară sporirea mişcării comenzii înainte ca acestea să înceapă să acţioneze;
2.15."sistem de frânare de anduranţă" înseamnă un sistem de frânare suplimentar având capacitatea de a furniza şi menţine un efect de frânare pe o perioadă lungă de timp fără o reducere semnificativă a eficacităţii. Termenul "sistem de frânare de anduranţă" se referă la întregul sistem, inclusiv dispozitivul de comandă;
2.15.1. sistemul de frânare de anduranţă poate include un singur dispozitiv sau o combinaţie de mai multe dispozitive. Fiecare dispozitiv poate fi dotat cu propria sa comandă.
2.15.2. Configuraţii ale comenzii sistemelor de frânare de anduranţă:
2.15.2.1. "sistem de frânare de anduranţă independent" înseamnă un sistem de frânare de anduranţă al cărui dispozitiv de comandă este separat de cel al sistemului de frânare de serviciu sau al altor sisteme de frânare;
2.15.2.2. "sistem de frânare de anduranţă integrat" înseamnă un sistem de frânare de anduranţă al cărui dispozitiv de comandă este integrat în cel al sistemului de frânare de serviciu, astfel încât sistemul de frânare de anduranţă şi cel al frânei de serviciu sunt acţionate simultan sau decalate corespunzător, prin intermediul unui dispozitiv de comandă comun;
2.15.2.3. "sistem de frânare de anduranţă combinat" înseamnă un sistem de frânare de anduranţă integrat care, suplimentar, este dotat cu un dispozitiv de decuplare care permite ca prin dispozitivul de comandă combinat să fie acţionat doar sistemul frânei de serviciu;
2.16."vehicul încărcat" înseamnă, cu excepţia cazurilor în care se precizează altfel, vehiculul încărcat astfel încât să atingă "masa sa maximă";
2.17."masa maximă" înseamnă masa maximă tehnic admisibilă, declarată de constructor (această masă poate fi mai mare decât "masa maximă" autorizată de administraţia naţională);
2.18."distribuţia masei pe axuri" înseamnă distribuţia efectului gravitaţiei asupra masei vehiculului şi/sau asupra componentelor acestuia pe axuri;
2.19."sarcina roţii/axului" înseamnă reacţiunea (forţa) statică verticală a suprafeţei solului în zona de contact asupra roţii/roţilor axului;
2.20."sarcina maximă a roţii/axului în staţionare" înseamnă sarcina roţii/axului în staţionare obţinută în cazul unui vehicul încărcat;
2.21."frânare electrică recuperativă" înseamnă un sistem de frânare care, în timpul decelerării, transformă energia cinetică a vehiculului în energie electrică;
2.21.1. "comanda sistemului de frânare electrică recuperativă" înseamnă un dispozitiv care modulează acţiunea sistemului de frânare electrică recuperativă;
2.21.2. "sistem de frânare electrică recuperativă de categoria A" înseamnă un sistem de frânare electrică recuperativă care nu face parte din sistemul frânei de serviciu;
2.21.3. "sistem de frânare electrică recuperativă de categoria B" înseamnă un sistem de frânare electrică recuperativă care face parte din sistemul frânei de serviciu;
2.21.4. "nivelul de încărcare electrică" înseamnă raportul instantaneu între cantitatea de energie electrică stocată în bateria de tracţiune şi cantitatea maximă de energie electrică care poate fi stocată în această baterie;
2.21.5. "baterie de tracţiune" înseamnă un ansamblu de acumulatori care constituie rezerva de energie utilizată pentru alimentarea motorului (motoarelor) de tracţiune ale vehiculului;
2.22."sistem de frânare hidraulică cu energie stocată" înseamnă un sistem de frânare în care energia este furnizată de un lichid hidraulic sub presiune, înmagazinat în unul sau mai mulţi acumulatori alimentaţi de una sau mai multe pompe de presiune, fiecare dintre acestea fiind prevăzută cu un dispozitiv de limitare a presiunii la o valoare maximă. Această valoare este specificată de către constructor;
2.23."blocare simultană a roţilor faţă şi spate" înseamnă situaţia în care intervalul de timp dintre prima blocare a ultimei roţi (cea de-a doua) de pe axul posterior şi prima blocare a ultimei roţi (cea de-a doua) de pe axul anterior este mai mic de 0,1 secunde;
2.24."circuitul electric de comandă" înseamnă conexiunea electrică dintre autovehicul şi remorcă, prin care se comandă frânarea remorcii. Acesta cuprinde reţeaua electrică şi contactul şi include părţi destinate comunicării de date şi alimentării cu energie electrică pentru transmisia comenzilor remorcii;
2.25."comunicare de date" înseamnă transferul de date electronice desfăşurat în conformitate cu un protocol de comunicaţii;
2.26."punct-la-punct" înseamnă o topologie a unei reţele de telecomunicaţii cu doar două unităţi. Fiecare unitate este dotată cu o rezistenţă finală pentru linia de telecomunicaţii;
2.27."comanda forţei de cuplare" înseamnă un sistem sau o funcţie de echilibrare automată a coeficientului de frânare al vehiculului tractor şi al remorcii;
2.28.definiţiile "valorii nominale" pentru performanţa de referinţă a frânării sunt necesare pentru stabilirea unei valori a funcţiei de transfer a sistemului de frânare, compararea valorilor de intrare şi ieşire ale vehiculelor individuale sau ale combinaţiilor de vehicule;
2.28.1. "valoarea nominală" este definită, în cazul unui autovehicul, drept caracteristica ce poate fi demonstrată în momentul omologării de tip şi care stabileşte un raport între coeficientul de frânare al vehiculului individual şi variabila impulsului de frânare;
2.28.2. "valoarea nominală" este definită, în cazul unei remorci, drept caracteristica ce poate fi demonstrată în momentul omologării de tip şi care stabileşte un raport între coeficientul de frânare şi semnalul de la capul de cuplare;
2.28.3. "valoarea nominală necesară" este definită, în ceea ce priveşte comanda forţei de cuplare, drept caracteristica ce stabileşte un raport între semnalul la capul de cuplare şi coeficientul de frânare şi care poate fi demonstrată în momentul omologării de tip, în limitele benzilor de compatibilitate specificate în anexa 10;
2.29."frânare cu comandă automată" înseamnă o funcţie a unui sistem electronic complex de comandă prin care sistemul (sistemele) de frânare sau frânele de pe anumite axuri sunt acţionate în scopul încetinirii vehiculului cu sau fără intervenţia conducătorului, ca urmare a evaluării automate a informaţiilor provenite de la instrumentele de bord;
2.30."frânare selectivă" înseamnă o funcţie a unui sistem electronic complex de comandă prin care anumite frâne sunt activate automat, încetinirea vehiculului având loc după modificarea comportamentului acestuia;
2.31."forţe de frânare de referinţă" înseamnă forţele de frânare de pe un ax, generate la circumferinţa pneului amplasat pe un stand cu role pentru testarea frânelor, în raport cu presiunea de acţionare a frânei, şi declarate în momentul omologării de tip;
2.32."semnal de frânare" înseamnă semnalul logic care indică activarea frânelor, astfel cum se specifică la punctul 5.2.1.30;
2.33."semnal de frânare de urgenţă" înseamnă semnalul logic care indică o frânare de urgenţă, astfel cum se specifică la punctul 5.2.1.31.
3.CERERE DE OMOLOGARE
3.1.Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce priveşte frânarea este prezentată de constructorul vehiculului sau de reprezentantul acreditat corespunzător al acestuia.
3.2.Cererea trebuie însoţită de documentele menţionate mai jos, în trei exemplare, precum şi de următoarele informaţii:
3.2.1.o descriere a tipului de vehicul cu privire la aspectele menţionate la punctul 2.2 de mai sus. Trebuie să fie precizate numerele şi/sau simbolurile care identifică tipul vehiculului şi, în cazul unui autovehicul, tipul motorului;
3.2.2.o listă a componentelor, identificate corespunzător, care formează sistemul de frânare;
3.2.3.o schemă a ansamblului sistemului de frânare şi o indicaţie a poziţiei elementelor acestuia pe vehicul;
3.2.4.desene detaliate ale fiecărei componente, pentru a permite localizarea şi identificarea cu uşurinţă a acesteia.
3.3.Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul pentru care se solicită omologarea trebuie prezentat serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare.
3.4.Autoritatea competentă trebuie să verifice dacă există condiţii corespunzătoare pentru asigurarea efectuării unui control eficient al conformităţii producţiei înainte de a fi acordată omologarea de tip.
4.OMOLOGARE
4.1.În cazul în care tipul de vehicul prezentat pentru omologare în temeiul prezentului regulament îndeplineşte cerinţele de la punctele 5 şi 6 de mai jos, se acordă omologarea pentru respectivul tip de vehicul.
4.2.Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare, ale cărui prime două cifre (în prezent 10) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data emiterii omologării. Aceeaşi parte contractantă nu atribuie acelaşi număr aceluiaşi tip de vehicul echipat cu un alt tip de dispozitiv de frânare sau unui alt tip de vehicul.
4.3.Comunicarea omologării sau a refuzului omologării unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament se comunică părţilor la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fişe conform modelului din anexa 2 la prezentul regulament, împreună cu un rezumat al informaţiilor conţinute în documentele menţionate la punctele 3.2.1-3.2.4, desenele furnizate de solicitant având un format maxim A4 (210 x 297 mm) sau fiind pliate la dimensiunile acestui format şi la o scară corespunzătoare.
4.4.Se aplică, într-un loc vizibil şi uşor accesibil, specificat în formularul de omologare, pe fiecare vehicul conform cu un anumit tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, o marcă de omologare internaţională care constă:
4.4.1.într-un cerc, în interiorul căruia se află litera "E", urmată de numărul distinctiv al ţării care a acordat omologarea (1); şi
(1)1 pentru Germania, 2 pentru Franţa, 3 pentru Italia, 4 pentru Ţările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveţia, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federaţia Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croaţia, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia şi Herţegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele sale membre, care utilizează simbolul CEE corespunzător), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 şi 55 (vacante) şi 56 pentru Muntenegru. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor ţări în ordinea cronologică în care ele ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehicule cu roţi, echipamente şi părţi care pot fi montate şi/sau utilizate pe vehicule cu roţi şi condiţiile pentru recunoaşterea reciprocă a omologării acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite se comunică părţilor contractante ale acordului de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4.4.2.în numărul prezentului regulament, urmat de litera "R", o liniuţă şi numărul de omologare, plasate la dreapta cercului menţionat la punctul 4.4.1 de mai sus.
4.5.Totuşi, dacă un vehicul de categoria M2 sau M3 a fost omologat în temeiul dispoziţiilor de la punctul 1.8 din anexa 4 la prezentul regulament, numărul regulamentului este urmat de litera M.
4.6.În cazul în care vehiculul este conform cu un tip de vehicul omologat în temeiul unuia sau mai multor alte regulamente anexate la acord, în aceeaşi ţară care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.1 nu mai trebuie repetat; în acest caz, numerele regulamentului şi de omologare şi simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora a fost acordată omologarea în ţara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament trebuie plasate în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1 de mai sus.
4.7.Marca de omologare trebuie să fie clar lizibilă şi de neşters.
4.8.Marca de omologare trebuie amplasată lângă plăcuţa constructor sau pe aceasta.
4.9.Anexa 3 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.
5.SPECIFICAŢII
5.1.Generalităţi
5.1.1.Sistemul de frânare
5.1.1.1.Sistemul de frânare este proiectat, construit şi montat în aşa fel încât să permită, în condiţii normale de utilizare şi în pofida vibraţiilor la care poate fi supus, conformitatea vehiculului cu cerinţele din prezentul regulament.
5.1.1.2.În special, sistemul de frânare este proiectat, construit şi montat în aşa fel încât să reziste fenomenelor de coroziune şi de uzură la care este expus.
5.1.1.3.Garniturile de frână nu conţin azbest.
5.1.1.4.Eficacitatea sistemului de frânare, inclusiv circuitele electrice de comandă, nu este afectată negativ de câmpuri magnetice sau electrice. Aceasta se demonstrează prin conformitatea cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 10.
5.1.1.5.Un semnal de detecţie a unei defecţiuni poate întrerupe pentru scurt timp ( < 10 ms) semnalul de comandă, dacă prin aceasta nu este redusă eficacitatea frânării.
5.1.2.Funcţiile sistemului de frânare
Sistemul de frânare definit la punctul 2.3 din prezentul regulament îndeplineşte următoarele funcţii:
5.1.2.1.Sistemul de frânare de serviciu
Sistemul de frânare de serviciu face posibilă controlarea mişcării vehiculului şi oprirea acestuia în mod sigur, rapid şi eficient, oricare ar fi condiţiile de viteză şi de încărcare şi oricare ar fi declivitatea ascendentă sau descendentă pe care se află vehiculul. Este posibilă gradarea acestei acţiuni de frânare. Conducătorul poate să efectueze această acţiune de frânare din scaunul său, fără să îşi ridice mâinile de pe comanda direcţiei.
5.1.2.2.Sistemul de frânare de siguranţă
Sistemul de frânare de siguranţă face posibilă oprirea vehiculului pe o distanţă rezonabilă, în cazul defectării sistemului de frânare de serviciu. Este posibilă gradarea acestei acţiuni de frânare. Conducătorul efectuează această acţiune de frânare din scaunul său, ţinând cel puţin o mână pe comanda direcţiei. În scopul prezentelor dispoziţii, se presupune că nu se poate produce, în acelaşi timp, decât o singură defecţiune a frânei de serviciu.
5.1.2.3.Sistemul de frânare de staţionare
Frâna de staţionare trebuie să facă posibilă menţinerea vehiculului în staţionare pe o declivitate ascendentă sau descendentă, chiar în absenţa şoferului, elementele active rămânând menţinute în poziţia de blocare prin intermediul unui dispozitiv cu acţiune pur mecanică. Conducătorul poate obţine această frânare de la locul său de conducere, sub rezerva cerinţelor de la punctul 5.2.2.10 din prezentul regulament în cazul unei remorci. Sistemul de frânare cu aer comprimat al remorcii şi sistemul de frânare de staţionare al vehiculului de tractare pot fi operate simultan, cu condiţia ca şoferul să poată verifica, în orice moment, dacă acţiunea frânei de staţionare a ansamblului de vehicule, obţinută numai prin acţiunea mecanică a sistemului de frânare de staţionare, este suficientă.
5.1.3.Conexiunile, în ceea ce priveşte sistemele de frânare cu aer comprimat, între autovehicule şi remorci
5.1.3.1.Conexiunile sistemelor de frânare cu aer comprimat între autovehicule şi remorci se asigură în conformitate cu punctele 5.1.3.1.1, 5.1.3.1.2 sau 5.1.3.1.3:
5.1.3.1.1. un circuit pneumatic de alimentare şi un circuit pneumatic de comandă;
5.1.3.1.2. un circuit pneumatic de alimentare, un circuit pneumatic de comandă şi un circuit electric de comandă;
5.1.3.1.3. un circuit pneumatic de alimentare şi un circuit electric de comandă; această opţiune este supusă restricţiilor de la nota de subsol (1).
(1)Până la adoptarea unor standarde tehnice uniforme de compatibilitate şi siguranţă, legăturile între autovehicule şi remorci prevăzute la punctul 5.1.3.1.3 nu sunt permise.
5.1.3.2.Circuitul electric de comandă al autovehiculului indică dacă cerinţele de la punctul 5.2.1.18.2 pot fi îndeplinite de către circuitul electric de comandă, fără intervenţia circuitului pneumatic de comandă. De asemenea, acesta indică dacă este echipat în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2, cu două circuite de comandă sau, în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3, cu un singur circuit electric de comandă.
5.1.3.3.Un autovehicul echipat în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3 detectează dacă o cuplare a unei remorci echipate în conformitate cu punctul 5.1.3.1.1 este incompatibilă. Atunci când astfel de vehicule sunt conectate electric prin intermediul circuitului electric de comandă al vehiculului tractor, conducătorul este avertizat de indicatorul optic de avertizare de culoare roşie specificat la punctul 5.2.1.29.1.1, iar atunci când sistemul este alimentat cu energie, frânele de pe vehiculul tractor se activează automat. Această activare a frânelor asigură cel puţin performanţa frânei de staţionare prevăzute, conform cerinţei de la punctul 2.3.1 din anexa 4 la prezentul regulament.
5.1.3.4.În cazul în care un autovehicul echipat cu două circuite de comandă, conform definiţiei de la punctul 5.1.3.1.2, este conectat electric la o remorcă dotată, de asemenea, cu două circuite de comandă, se îndeplinesc următoarele condiţii:
5.1.3.4.1. ambele semnale sunt prezente la capul de cuplare, iar remorca utilizează semnalul electric de comandă, cu excepţia cazului în care se consideră că acesta s-a defectat. În acest caz, remorca trece automat la circuitul pneumatic de comandă;
5.1.3.4.2. fiecare vehicul îndeplineşte dispoziţiile relevante din anexa 10 la prezentul regulament în ceea ce priveşte circuitele de comandă, atât electrice, cât şi pneumatice; şi
5.1.3.4.3. atunci când semnalul electric de comandă depăşeşte echivalentul a 100 kPa timp de peste 1 secundă, remorca verifică prezenţa unui semnal pneumatic; în absenţa unui semnal pneumatic, conducătorul este avertizat de remorcă prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă specificat la punctul 5.2.1.29.2 de mai jos.
5.1.3.5.O remorcă poate fi echipată în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3, cu condiţia să poată fi operată numai împreună cu un autovehicul dotat cu un circuit electric de comandă care îndeplineşte cerinţele de la punctul 5.2.1.18.2. În orice alt caz, atunci când este conectată electric, remorca acţionează automat frânele sau rămâne frânată. Conducătorul este avertizat prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.2.
5.1.3.6.Circuitul electric de comandă trebuie să fie conform cu ISO 11992-1 şi 11992-2:2003 şi să fie de tipul punct-la-punct utilizând conectorul cu şapte contacte prevăzut de ISO 7638-1 sau 7638-2:1997. Contactele pentru transmiterea de date ale conectorului prevăzut de ISO 7638 se utilizează exclusiv pentru transferul informaţiilor privind funcţiile de frânare (inclusiv ABS) şi mecanismul de rulare (direcţie, pneuri şi suspensie), conform specificaţiilor ISO 11992-2:2003. Funcţiile de frânare sunt prioritare şi se menţin în modurile normal şi de avarie. Transmiterea informaţiilor privind mecanismul de rulare nu trebuie să întârzie funcţiile de frânare. Alimentarea cu curent electric, asigurată de conectorul ISO 7368, se utilizează exclusiv pentru funcţiile de frânare şi cele ale mecanismului de rulare, precum şi pentru cele necesare transferului de date privind remorca netransmise prin circuitul electric de comandă. Cu toate acestea, dispoziţiile de la punctul 5.2.2.18 din prezentul regulament se aplică în toate cazurile. Alimentarea cu curent electric a tuturor celorlalte funcţii utilizează alte măsuri.
5.1.3.6.1. Compatibilitatea funcţională între vehiculele de tractare şi vehiculele tractate echipate cu circuitele electrice de comandă descrise mai sus se evaluează în momentul omologării de tip, prin verificarea respectării dispoziţiilor relevante prevăzute de ISO 11992:2003 părţile 1 şi 2. Anexa 17 la prezentul regulament conţine exemple de încercări prin care poate fi realizată această evaluare.
5.1.3.6.2. Atunci când un autovehicul este echipat cu un circuit electric de comandă şi este conectat electric la o remorcă echipată cu un circuit electric de comandă, o întrerupere continuă ( > 40 ms) în circuitul electric de comandă se detectează la bordul autovehiculului şi se semnalează conducătorului prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2 de mai jos, atunci când aceste vehicule sunt conectate prin circuitul electric de comandă.
5.1.3.7.Dacă acţionarea sistemului de frânare de staţionare al autovehiculului activează un sistem de frânare al remorcii, astfel cum se permite la punctul 5.1.2.3, se îndeplinesc următoarele cerinţe:
5.1.3.7.1. dacă autovehiculul este echipat în conformitate cu punctul 5.1.3.1.1, acţionarea sistemului de frânare de staţionare al autovehiculului activează un sistem de frânare al remorcii prin intermediul circuitului pneumatic de comandă;
5.1.3.7.2. dacă autovehiculul este echipat în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2, acţionarea sistemului de frânare de staţionare al autovehiculului activează un sistem de frânare al remorcii, conform descrierii de la punctul 5.1.3.7.1. În plus, acţionarea sistemului de frânare de staţionare poate activa, de asemenea, un sistem de frânare al remorcii prin intermediul circuitului electric de comandă;
5.1.3.7.3. dacă autovehiculul este echipat în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3 sau dacă satisface cerinţele de la punctul 5.2.1.18.2 fără a fi necesară intervenţia circuitului pneumatic de comandă, punctul 5.1.3.1.2, acţionarea sistemului de frânare de staţionare al autovehiculului activează un sistem de frânare al remorcii prin intermediul circuitului electric de comandă. Atunci când alimentarea cu energie electrică a mecanismului de frânare al autovehiculului este întreruptă, frânarea remorcii are loc prin evacuarea circuitului de alimentare (în plus, circuitul pneumatic de comandă poate rămâne sub presiune); circuitul de alimentare poate rămâne evacuat numai până când alimentarea cu energie electrică a autovehiculului este reluată şi, în acelaşi timp, este restabilită capacitatea de frânare a remorcii prin intermediul circuitului electric de comandă.
5.1.3.8.Nu sunt permise dispozitivele de închidere care nu sunt acţionate automat. În cazul combinaţiilor de vehicule articulate, furtunurile şi cablurile flexibile fac parte din autovehicul. În toate celelalte cazuri, furtunurile şi cablurile flexibile fac parte din remorcă.
5.1.4.Dispoziţii privind inspecţia periodică a sistemelor de frânare
5.1.4.1.Este posibilă evaluarea nivelului de uzură a componentelor frânei de serviciu supuse uzurii, cum ar fi garniturile de fricţiune şi tamburii/discurile (în cazul tamburilor sau discurilor, evaluarea uzurii nu este obligatorie în momentul inspecţiei tehnice periodice). Metoda de evaluare este descrisă la punctele 5.2.1.11.2 şi 5.2.2.8.2 din prezentul regulament.
5.1.4.2.În scopul determinării forţelor de frânare pe fiecare ax al vehiculului dezvoltate în timpul acţionării unui sistem de frânare cu aer comprimat, sunt necesare racorduri de încercare a presiunii aerului:
5.1.4.2.1. pe fiecare circuit independent al sistemului de frânare, în poziţia cea mai accesibilă faţă de cilindrul frânei aflat în poziţia cea mai defavorabilă din punctul de vedere al timpului de reacţie prevăzut în anexa 6;
5.1.4.2.2. într-un sistem de frânare care include un dispozitiv de modulare a presiunii menţionat la punctul 7.2 din anexa 10, amplasat pe circuitul de presiune în amonte şi în aval faţă de dispozitiv, în poziţia cea mai accesibilă. Dacă acest dispozitiv este acţionat pneumatic, este necesar un racord de încercare suplimentar pentru simularea condiţiilor existente în cazul unui vehicul încărcat. Dacă nu există un astfel de dispozitiv, se montează un singur racord de încercare a presiunii, echivalent conectorului din aval menţionat mai sus. Aceste racorduri de încercare se amplasează în poziţii cât mai accesibile de la sol sau din interiorul vehiculului;
5.1.4.2.3. în poziţia cea mai accesibilă faţă de dispozitivul de stocare a energiei aflat în poziţia cea mai defavorabilă în sensul punctului 2.4 din anexa 7 secţiunea A;
5.1.4.2.4. pe fiecare circuit independent al sistemului de frânare, astfel încât să fie posibilă verificarea presiunii de intrare şi ieşire a circuitului complet de transmisie;
5.1.4.2.5. racordurile de încercare a presiunii sunt conforme cu clauza 4 din standardul ISO 3583:1984.
5.1.4.3.Accesibilitatea racordurilor de încercare a presiunii nu este obstrucţionată de modificarea sau montarea unor accesorii sau de caroseria vehiculului.
5.1.4.4.Este posibilă generarea de forţe de frânare maxime în condiţii de staţionare, pe un stand dinamometric sau pe un stand cu role pentru încercarea frânelor.
5.1.4.5.Date privind sistemele de frânare:
5.1.4.5.1. datele obţinute în timpul încercării funcţionale şi de eficienţă a sistemului de frânare cu aer comprimat se afişează într-o poziţie vizibilă şi în formă permanentă pe vehicul sau sunt puse la dispoziţie gratuit prin alte mijloace (de exemplu, în manualul de utilizare a vehiculului sau în format electronic);
5.1.4.5.2. pentru vehiculele echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat, sunt necesare cel puţin următoarele date:
Date privind caracteristicile pneumatice:

Compresor/supapă de evacuare (1)

Presiune max. de decuplare =…………………….kPa

Presiune min. de cuplare =……………………kPa

Supapă de protecţie cu patru circuite

Presiune statică de închidere =…………………..kPa

Supapă de comandă a remorcii sau supapă releu de urgenţă (4), după caz

Presiunea de distribuţie corespunzătoare unei presiuni de control de 150 kPa =…………………………….kPa

Presiunea de proiectare minimă a frânei de serviciu, pentru calcul (1) (2)

Ax (axuri)

Tipul cilindrului de frână (3) frână de serviciu/frână de staţionare

/

/

/

Cursa maximă (3) smax = mm

Lungimea levierului (3) = mm

Observaţii:

(1)Nu se aplică remorcilor.

(2)Dacă diferă de presiunea minimă de cuplare.

(3)Se aplică numai remorcilor.

(4)Nu se aplică vehiculelor cu sisteme de frânare controlate electronic.

5.1.4.6.Forţe de frânare de referinţă
5.1.4.6.1. Forţele de frânare de referinţă se definesc pentru vehiculele cu frâne acţionate cu aer comprimat, cu ajutorul unui stand cu role pentru încercarea frânelor.
5.1.4.6.2. Forţele de frânare de referinţă se determină pentru o presiune a sistemului de acţionare a frânei situată într-un interval cuprins între 100 kPa şi presiunea generată în condiţii de tip 0 pentru fiecare ax. Solicitantul omologării de tip declară forţele de frânare de referinţă pentru un interval de presiune a sistemului de acţionare a frânei începând de la 100 kPa. Aceste date sunt puse la dispoziţie de producătorul vehiculului în conformitate cu punctul 5.1.4.5.1 de mai sus.
5.1.4.6.3. Forţele de frânare de referinţă declarate trebuie să demonstreze capacitatea vehiculului de a genera o forţă de frânare echivalentă celei menţionate în anexa 4 la prezentul regulament pentru vehiculul relevant (50 % în cazul vehiculelor de categoriile M2, M3, N2, N3, O3 şi O4, cu excepţia semiremorcilor, 45 % în cazul semiremorcilor), atunci când forţa de frânare măsurată pe stand pentru fiecare ax, indiferent de încărcare, nu este mai mică decât forţa de frânare de referinţă pentru o presiune a sistemului de acţionare a frânei aflată în intervalul de presiune de funcţionare declarat (1).
(1)În scopul inspecţiilor tehnice periodice, valorile limită minime ale forţei de frânare definite pentru întregul vehicul pot fi modificate pentru a reflecta cerinţele de exploatare naţionale sau internaţionale.
5.1.4.7.Este posibilă verificarea într-un mod simplu a stării corecte de funcţionare a acelor echipamente electronice care exercită control asupra frânării. În cazul în care este nevoie de informaţii speciale, acestea trebuie să fie puse la dispoziţie fără vreun impediment.
5.1.4.7.1. Mijloacele puse în aplicare pentru protecţia împotriva unei modificări simple neautorizate a funcţionării mijloacelor de verificare alese de constructor (de exemplu, semnal de avertizare) trebuie prezentate cu respectarea cerinţelor de confidenţialitate, la data acordării omologării de tip.
În mod alternativ, această cerinţă privind protecţia este îndeplinită atunci când este pus la dispoziţie un mijloc suplimentar de verificare a stării corecte de funcţionare.
5.1.5.Cerinţele prevăzute în anexa 18 se aplică tuturor aspectelor legate de siguranţa sistemelor de control electronic al vehiculelor, care furnizează sau fac parte din transmisia comenzilor funcţiei de frânare, inclusiv cele care utilizează sistemul (sistemele) de frânare pentru frânare automată sau frânare selectivă.
Totuşi, sistemele sau funcţiile care folosesc sistemul de frânare ca mijloc de atingere a unui obiectiv de nivel mai înalt intră sub incidenţa anexei 18 doar în măsura în care au un efect direct asupra sistemului de frânare. În cazul în care astfel de sisteme există, acestea nu trebuie dezactivate pe parcursul încercării în vederea omologării de tip a sistemului de frânare.
5.2.Caracteristicile sistemelor de frânare
5.2.1.Vehiculele din categoriile M2, M3 şi N
5.2.1.1.Setul sistemelor de frânare cu care este echipat un vehicul satisface cerinţele stabilite pentru sistemele de frânare de serviciu, de siguranţă şi de staţionare.
5.2.1.2.Sistemele care realizează frânarea de serviciu, de siguranţă şi de staţionare pot avea componente comune, cu condiţia ca acestea să îndeplinească următoarele condiţii:
5.2.1.2.1. trebuie să existe cel puţin două dispozitive de comandă, independente unul de celălalt, accesibile conducătorului din poziţia normală de condus.
Pentru toate categoriile de vehicule, cu excepţia categoriilor M2 şi M3, fiecare comandă a frânei (cu excepţia comenzii unui sistem de frânare de anduranţă) este proiectată să se întoarcă în poziţie total închis când este decuplată. Această cerinţă nu se aplică în cazul comenzii frânei de staţionare (sau acelei părţi a unei comenzi combinate) atunci când este blocată mecanic în poziţie cuplată;
5.2.1.2.2. comanda sistemului de frânare de serviciu este independentă de cea a sistemului de frânare de staţionare;
5.2.1.2.3. în cazul în care sistemele de frânare de serviciu şi de siguranţă au aceeaşi comandă, eficacitatea legăturii dintre acesta şi alte componente ale sistemului de acţionare nu se diminuează după o anumită perioadă de utilizare;
5.2.1.2.4. în cazul în care sistemele de frânare de serviciu şi de siguranţă au aceeaşi comandă, sistemul de frânare de staţionare este proiectat astfel încât să poată fi acţionat atunci când vehiculul se află în mişcare. Această cerinţă nu se aplică atunci când sistemul de frânare de serviciu poate fi acţionat, chiar şi parţial, prin intermediul unei comenzi auxiliare;
5.2.1.2.5. fără a aduce atingere cerinţelor de la punctul 5.1.2.3 din prezentul regulament, transmisiile sistemului de frânare de serviciu şi sistemului de frânare de staţionare pot utiliza componente comune, cu condiţia ca, în cazul unei defecţiuni a oricărei componente a transmisiei (transmisiilor), să fie asigurate cerinţele privind frânarea de siguranţă;
5.2.1.2.6. în cazul avarierii oricărei componente, alta decât frâna (astfel cum este definită la punctul 2.6 din prezentul regulament) sau componentele menţionate la punctul 5.2.1.2.8 de mai jos sau în cazul oricărei alte avarieri a sistemului de frânare de serviciu (defecţiune, epuizarea parţială sau totală a unei rezerve de energie), sistemul de frânare de siguranţă sau acea parte a sistemului de frânare de serviciu care nu a fost afectată poate opri vehiculul, în condiţiile prevăzute pentru frânarea de siguranţă;
5.2.1.2.7. în mod special, atunci când sistemul de frânare de siguranţă şi cel de serviciu au o comandă comună şi o transmisie comună:
5.2.1.2.7.1. în cazul în care sistemul de frânare de serviciu este acţionat de forţa musculară a conducătorului asistată de una sau mai multe rezerve de energie, eficacitatea frânării de siguranţă, în cazul în care asistenţa respectivă nu este asigurată, trebuie să poată fi acţionată de forţa musculară a conducătorului şi de acele rezerve de energie neafectate de defecţiune, dacă acestea există, fără ca forţa aplicată comenzii să depăşească limita maximă admisă;
5.2.1.2.7.2. în cazul în care transmisia şi forţa frânării de serviciu depind exclusiv de utilizarea, controlată de către conducător, a unei rezerve de energie, există cel puţin două rezerve de energie complet independente, fiecare fiind prevăzută cu transmisie proprie, de asemenea, independentă; fiecare poate să acţioneze asupra frânelor de la doar două sau mai multe roţi selectate în aşa fel încât să poată asigura singure gradul prescris de frânare de siguranţă, fără punerea în pericol a stabilităţii vehiculului în timpul frânării; în plus, fiecare dintre aceste rezerve de energie este prevăzută cu un dispozitiv de avertizare, astfel cum este definit la punctul 5.2.1.13 de mai jos. În fiecare circuit al frânării de serviciu în cel puţin unul dintre rezervoarele de aer este necesar un dispozitiv de evacuare şi golire, amplasat într-o poziţie adecvată şi uşor accesibilă;
5.2.1.2.7.3. în cazul în care transmisia şi forţa frânării de serviciu depind exclusiv de folosirea unei rezerve de energie, o singură rezervă de energie pentru transmisie este considerată suficientă, cu condiţia ca frânarea de siguranţă să fie asigurată de forţa musculară a conducătorului care apasă comanda frânei de serviciu şi cu respectarea cerinţelor de la punctul 5.2.1.6;
5.2.1.2.8. anumite componente, precum pedala şi suportul acesteia, cilindrul principal şi pistonul (pistoanele) acestuia (la sistemele hidraulice), supapa de comandă (la sistemele hidraulice şi/sau pneumatice), legătura dintre pedală şi cilindrul principal sau supapa de comandă, cilindrii de frână şi pistoanele acestora (la sistemele hidraulice şi/sau pneumatice) şi ansamblurile de pârghie-camă ale frânelor, nu sunt considerate ca putând fi avariate în cazul în care sunt de dimensiuni mari, sunt accesibile în vederea întreţinerii şi prezintă caracteristici de siguranţă cel puţin egale cu cele prevăzute pentru alte componente esenţiale (precum sistemul de direcţie) ale vehiculului. Orice astfel de componentă, a cărei avariere ar face imposibilă frânarea vehiculului cu o eficacitate cel puţin egală cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranţă, este realizată din metal sau dintr-un material cu caracteristici asemănătoare şi nu se deformează semnificativ în timpul funcţionării normale a sistemelor de frânare.
5.2.1.3.Acolo unde există comenzi separate pentru sistemele de frânare de serviciu şi de siguranţă, acţionarea simultană a celor două comenzi nu trebuie să facă inoperabile ambele sisteme de frânare de serviciu şi de siguranţă, nici atunci când ambele sisteme de frânare sunt în bună funcţionare, nici atunci când unul dintre acestea nu funcţionează.
5.2.1.4.Sistemul de frânare de serviciu este de aşa natură încât, în combinaţie cu sistemul de frânare de siguranţă sau nu, în cazul unei defecţiuni a unei componente a transmisiei sale, asigură frânarea unui număr suficient de roţi atunci când este acţionată comanda frânei de serviciu; aceste roţi sunt selectate în aşa fel încât performanţa reziduală a sistemului de frânare de serviciu să satisfacă dispoziţiile de la punctul 2.4 din anexa 4 la prezentul regulament.
5.2.1.4.1. Cu toate acestea, dispoziţiile de mai sus nu se aplică vehiculelor care tractează semiremorci, atunci când transmisia sistemului de frânare de serviciu al remorcii este independentă de cea a sistemului de frânare de serviciu a vehiculului tractor.
5.2.1.4.2. Avarierea unei componente a unui sistem hidraulic de transmisie este semnalată conducătorului cu ajutorul unui dispozitiv care include un semnal de avertizare de culoare roşie, în conformitate cu punctul 5.2.1.29.1.1. În mod alternativ, este permisă aprinderea acestui semnal atunci când lichidul din rezervor scade sub un anumit nivel specificat de constructor.
5.2.1.5.Atunci când se utilizează o altă energie decât forţa musculară a conducătorului, nu este nevoie să existe mai mult de o astfel de sursă de energie (pompă hidraulică, compresor de aer etc.), dar mijloacele prin care este acţionat dispozitivul care constituie sursa respectivă trebuie să fie cât mai sigure posibil.
5.2.1.5.1. În cazul avarierii oricărei părţi a mecanismului de acţionare a sistemului de frânare a vehiculului, alimentarea părţii neafectate de avarie continuă să fie asigurată, dacă acest lucru este necesar în scopul opririi vehiculului cu un grad de eficacitate prevăzut pentru frânarea reziduală şi/sau de siguranţă. Această condiţie este satisfăcută prin intermediul unor dispozitive care pot fi acţionate cu uşurinţă atunci când vehiculul este în staţionare sau prin mijloace automate.
5.2.1.5.2. De asemenea, dispozitivele de stocare situate în aval faţă de acest dispozitiv sunt de aşa natură încât, în cazul unei defecţiuni în ceea ce priveşte alimentarea cu energie, după patru acţionări complete ale sistemului de frânare de serviciu, în condiţiile prevăzute la punctul 1.2 din anexa 7 la prezentul regulament, este încă posibilă oprirea vehiculului la a cincea acţionare, cu gradul de eficacitate prevăzut pentru frânarea de siguranţă.
5.2.1.5.3. Cu toate acestea, pentru sistemele de frânare hidraulică cu energie stocată, aceste dispoziţii pot fi considerate îndeplinite, cu condiţia ca dispoziţiile de la punctul 1.2.2, secţiunea C din anexa 7 la prezentul regulament să fie respectate.
5.2.1.6.Cerinţele de la punctele 5.2.1.2, 5.2.1.4 şi 5.2.1.5 din prezentul regulament sunt îndeplinite fără utilizarea niciunui dispozitiv automat a cărui ineficienţă ar putea trece neobservată deoarece componentele care sunt în mod normal în poziţie de repaus sunt activate doar în cazul defectării sistemului de frânare.
5.2.1.7.Sistemul de frânare de serviciu acţionează asupra tuturor roţilor vehiculului, iar acţiunea sa se distribuie corespunzător între axuri.
5.2.1.7.1. În cazul vehiculelor cu mai mult de două axuri, pentru a se evita blocarea roţilor sau uzarea garniturilor de frână, forţa de frânare asupra anumitor axuri poate fi redusă automat la zero atunci când încărcătura transportată este mult redusă, cu condiţia ca vehiculul să îndeplinească toate cerinţele de performanţă prevăzute în anexa 4 la prezentul regulament.
5.2.1.7.2. În cazul vehiculelor de categoria N1 cu sistem de frânare electrică recuperativă de categoria B, impulsul de frânare de la alte surse de frânare poate fi decalat corespunzător pentru a permite acţionarea exclusivă a sistemului de frânare electrică recuperativă, cu condiţia îndeplinirii ambelor cerinţe de mai jos:
5.2.1.7.2.1. variaţiile intrinsece ale cuplului sistemului de frânare electrică recuperativă (de exemplu, ca urmare a modificărilor nivelului de încărcare cu curent electric a bateriilor de tracţiune) sunt compensate automat prin ajustarea corespunzătoare decalării, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor (1) uneia dintre următoarele anexe la prezentul regulament:
- anexa 4 punctul 1.3.2; sau
- anexa 13 punctul 5.3 (inclusiv în cazul în care motorul electric este pornit); şi
5.2.1.7.2.2. oricând este necesar, pentru a se asigura conformitatea coeficientului de frânare (1) cu cerinţele de frânare ale conducătorului, având în vedere condiţiile de aderenţă dintre pneuri şi drum, frânarea acţionează automat asupra tuturor roţilor vehiculului.
(1)Autoritatea care acordă omologarea are dreptul să verifice sistemul de frânare de serviciu prin proceduri suplimentare de încercare a vehiculului.
5.2.1.8.Acţiunea sistemului de frânare de serviciu se distribuie între roţile aceluiaşi ax, în mod simetric faţă de planul median longitudinal al vehiculului. Se declară compensările şi funcţiile care pot împiedica această distribuire simetrică, precum funcţia antiblocare.
5.2.1.8.1. Compensarea de către sistemele electrice de comandă a deteriorării sau defectării sistemului de frânare se semnalează conducătorului prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2. Această cerinţă se aplică pentru toate condiţiile de încărcare, atunci când compensarea depăşeşte următoarele limite:
5.2.1.8.1.1. o diferenţă a presiunilor de frânare transversale pe fiecare ax egală cu:
(a)25 % din valoarea superioară, pentru decelerări ale vehiculului > = 2 m/s2;
(b)o valoare egală cu 25 % la 2 m/s2, pentru decelerări sub acest nivel;
5.2.1.8.1.2. o valoare de compensare individuală pe fiecare ax egală cu:
(a)> 50 % din valoarea nominală, pentru decelerări ale vehiculului > = 2 m/s2;
(b)o valoare egală cu 50 % din valoarea nominală la 2 m/s2, pentru decelerări sub acest nivel.
5.2.1.8.2. Compensarea descrisă mai sus este permisă numai atunci când prima acţionare a frânei are loc la viteze ale vehiculului care depăşesc 10 km/h.
5.2.1.9.Defecţiunile transmisiei electrice a comenzilor nu conduc la acţionarea frânelor contrar intenţiilor conducătorului.
5.2.1.10. Sistemele de frânare de serviciu şi de staţionare trebuie să acţioneze asupra suprafeţelor de frânare conectate la roţi prin componente de o rezistenţă adecvată.
Atunci când cuplul de frânare pentru un anumit ax sau axuri este furnizat de un sistem de frânare cu fricţiune şi un sistem de frânare electrică recuperativă de categoria B, deconectarea ultimei surse este permisă, cu condiţia ca sursa de frânare cu fricţiune să rămână conectată permanent şi să aibă capacitatea de a asigura compensarea menţionată la punctul 5.2.1.7.2.1.
Cu toate acestea, se acceptă o compensare incompletă în cazul perioadelor scurte de deconectare, dar această compensare atinge cel puţin 75 % din valoarea sa finală în maximum o secundă.
Cu toate acestea, în fiecare caz, sursa de frânare cu fricţiune conectată permanent trebuie să asigure funcţionarea la gradul prescris de eficacitate atât a frânei de serviciu, cât şi a frânei de siguranţă.
Deconectarea suprafeţelor de frânare ale sistemului de frânare de staţionare este permisă numai dacă deconectarea este comandată exclusiv de către conducător, din scaunul acestuia, prin intermediul unui sistem care nu se poate activa ca urmare a unei scurgeri.
5.2.1.11. Uzura frânelor trebuie să poată fi uşor compensată, printr-un sistem de reglare manuală sau automată. În plus, comanda şi componentele transmisiei şi ale frânelor trebuie să dispună de o rezervă de cursă şi, dacă este necesar, mijloace de compensare adecvate astfel încât, atunci când frâna se încălzeşte sau când garniturile ating un anumit grad de uzură, eficacitatea frânării să fie asigurată fără să fie necesară reglarea imediată.
5.2.1.11.1. Reglarea pentru compensarea uzurii este automată pentru frânele de serviciu. Totuşi, montarea dispozitivelor de reglare automată este opţională pentru vehiculele de teren din categoriile N2 şi N3 şi pentru frânele de spate ale vehiculelor din categoriile M1 şi N1. După încălzire urmată de răcire, frânele echipate cu dispozitive de reglare automată au capacitatea de a asigura o rulare liberă, în conformitate cu punctul 1.5.4 din anexa 4, în urma încercării de tip I descrise în aceeaşi anexă.
5.2.1.11.2. Verificarea uzurii componentelor de fricţiune ale frânei de serviciu
5.2.1.11.2.1. Starea de uzură a garniturilor de frână de serviciu este uşor de verificat, din exterior sau de sub vehicul, fără a fi necesară demontarea roţilor, prin asigurarea unor orificii de inspecţie adecvate sau prin alte mijloace. Această verificare poate avea loc prin utilizarea de unelte simple sau echipamente obişnuite de inspecţie pentru vehicule.
În mod alternativ, se acceptă un senzor pe fiecare roată (roţile duble sunt considerate o singură roată) care avertizează conducătorul, aflat în scaunul său, atunci când este necesară înlocuirea garniturii. Dacă este prevăzut un semnal de avertizare optică, poate fi utilizat indicatorul de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2 de mai jos.
5.2.1.11.2.2. Evaluarea stării de uzură a suprafeţelor de fricţiune ale discurilor sau tamburilor de frână poate avea loc numai prin măsurarea directă a componentei respective sau prin examinarea indicatorilor oricărui disc sau tambur de frână, ceea ce poate necesita demontarea anumitor componente. Prin urmare, în momentul omologării, constructorul vehiculului specifică următoarele:
(a)metoda prin care se evaluează uzura suprafeţelor de fricţiune ale discurilor şi tamburilor, inclusiv componentele care se demontează şi uneltele şi procedura necesare în acest scop;
(b)informaţii privind nivelul maxim de uzură acceptabil şi nivelul la care devine necesară înlocuirea.
Aceste informaţii se pun la dispoziţie gratuit, în manualul de utilizare a vehiculului sau în format electronic.
5.2.1.12. La sistemele de frânare cu transmisie hidraulică, orificiile de umplere a rezervoarelor cu lichid trebuie să fie uşor accesibile; în plus, rezervoarele cu lichid de rezervă sunt fabricate astfel încât nivelul lichidului să poată fi verificat fără să fie deschise rezervoarele. În cazul în care ultima condiţie nu este îndeplinită, indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 atrage atenţia conducătorului asupra oricărei scăderi a nivelului rezervei de lichid care ar putea cauza defectarea sistemului de frânare. Tipul de lichid folosit în acţionarea hidraulică a sistemelor de frânare este indicat de simbolul prezentat în figura 1 sau 2 din standardul ISO 9129:1987. Simbolul este aplicat în poziţie vizibilă, în aşa fel încât să nu poată fi şters, la o distanţă de până la 100 mm de orificiile de umplere a rezervoarelor; constructorul poate oferi informaţii suplimentare.
5.2.1.13. Dispozitivul de avertizare
5.2.1.13.1. Orice vehicul prevăzut cu un sistem de frânare de serviciu acţionat de un rezervor de energie, în cazul în care performanţa prevăzută a frânării de siguranţă nu poate fi atinsă prin sistemul de frânare fără a se folosi energia stocată, este prevăzut cu un dispozitiv de avertizare - pe lângă un aparat de măsurare a presiunii, dacă acesta există - care emite un semnal optic sau acustic atunci când energia stocată în oricare parte a sistemului scade la o valoare la care, fără a reîncărca rezervorul şi indiferent de condiţiile de încărcare a vehiculului, este posibilă acţionarea comenzii sistemului de frânare de serviciu a cincea oară după patru acţionări complete şi obţinerea performanţei prevăzute a frânei de siguranţă (fără defecţiuni ale transmisiei frânei de serviciu şi cu frânele reglate cât mai strâns). Dispozitivul de avertizare este conectat permanent şi direct la circuit. Atunci când motorul funcţionează în condiţii normale şi când nu există defecţiuni la sistemul de frânare, dispozitivul de avertizare emite semnale doar pe durata încărcării rezervorului (rezervoarelor) de energie după pornirea motorului. Semnalul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 are rolul de semnal de avertizare optică.
5.2.1.13.1.1. Cu toate acestea, în cazul vehiculelor considerate a fi conforme cu cerinţele de la punctul 5.2.1.5.1 din prezentul regulament în virtutea îndeplinirii cerinţelor punctului 1.2.2 din partea C a anexei 7 la prezentul regulament, dispozitivul de avertizare prezintă şi un semnal acustic pe lângă cel optic. Nu este necesar ca aceste dispozitive să funcţioneze simultan, cu condiţia ca ambele să îndeplinească cerinţele de mai sus şi ca semnalul acustic să nu se declanşeze înaintea celui optic. Indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 are rolul de semnal de avertizare optică.
5.2.1.13.1.2. Acest dispozitiv acustic poate fi oprit atunci când frâna de staţionare este aplicată şi/sau, la alegerea constructorului, în cazul transmisiei automate, selectorul este în poziţia "parcare".
5.2.1.14. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la punctul 5.1.2.3 din prezentul regulament, atunci când utilizarea unei surse auxiliare de energie este esenţială pentru funcţionarea sistemului de frânare, rezerva de energie este suficientă pentru a garanta că, dacă se opreşte motorul, sau în cazul unei defecţiuni în producerea energiei, eficacitatea frânării este suficientă pentru a opri vehiculul în condiţiile prevăzute. De asemenea, dacă forţa musculară aplicată de conducător sistemului de frânare de staţionare este susţinută de un dispozitiv servoasistat, acţionarea sistemului de frânare de staţionare este asigurată, în cazul unei defecţiuni la nivelul dispozitivului servoasistat, dacă este necesar, prin folosirea unei rezerve de energie independente de cea furnizată de acel dispozitiv. Această rezervă de energie poate fi cea pentru sistemul de frânare de serviciu.
5.2.1.15. În cazul unui autovehicul pentru care este autorizată cuplarea unei remorci echipate cu o frână controlată de conducătorul vehiculului de tractare, sistemul de frânare de serviciu al vehiculului de tractare este prevăzut cu un dispozitiv proiectat astfel încât, dacă sistemul de frânare al remorcii nu ar funcţiona sau dacă circuitul de alimentare cu aer (sau orice alt tip de conectare) dintre vehiculul de tractare şi remorcă s-ar rupe, să fie în continuare posibilă frânarea vehiculului de tractare cu eficacitatea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranţă; în consecinţă se prevede, în special, ca acest dispozitiv să fie montat pe vehiculul de tractare.
5.2.1.16. Echipamentul auxiliar hidraulic/pneumatic este alimentat cu energie astfel încât, în timpul funcţionării, valorile sale prevăzute de decelerare să poată fi atinse şi, chiar şi în situaţia unei avarii a sursei de energie, funcţionarea echipamentului auxiliar să nu producă o scădere a rezervelor de energie care alimentează sistemele de frânare sub nivelul indicat la punctul 5.2.1.13 de mai sus.
5.2.1.17. În cazul în care remorca aparţine categoriei O3 sau O4, sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie de tipul continuu sau semicontinuu.
5.2.1.18. În cazul vehiculelor autorizate să tracteze remorci din categoria O3 sau O4, sistemul de frânare al acestora îndeplineşte următoarele condiţii:
5.2.1.18.1. atunci când este acţionat sistemul de frânare de siguranţă al vehiculului de tractare, se realizează şi o acţiune progresivă de frânare a remorcii;
5.2.1.18.2. în cazul unei defecţiuni a sistemului de frânare de serviciu al vehiculului de tractare, dacă acest sistem este alcătuit din cel puţin două unităţi independente, componenta sau componentele neafectate pot activa frânele remorcii. Este posibilă gradarea acestei acţiuni de frânare. În cazul în care această operaţiune este efectuată cu ajutorul unei supape care se află în mod normal în repaus, aceasta poate fi încorporată doar dacă funcţionarea ei corectă poate fi verificată uşor de către conducător, din interiorul sau din exteriorul vehiculului, fără folosirea unor unelte;
5.2.1.18.3. în cazul unei avarii (de exemplu, ruptură sau scurgere) la nivelul uneia dintre conductele de alimentare cu aer sau al întreruperii sau defectării circuitului electric de comandă, este totuşi posibilă acţionarea parţială sau integrală de către conducător a frânelor remorcii, fie prin comanda sistemului de frânare de serviciu, fie prin cea a sistemului de frânare de siguranţă, fie prin cea a sistemului de frânare de staţionare, dacă ruptura sau scurgerea nu produce automat frânarea remorcii cu eficacitatea prevăzută la punctul 3.3 din anexa 4 la prezentul regulament.
5.2.1.18.4. Se consideră că frânarea automată de la punctul 5.2.1.18.3 de mai sus are loc atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
5.2.1.18.4.1. atunci când comanda de frână desemnată, din comenzile menţionate la punctul 5.2.1.18.3, este acţionată complet, presiunea din conducta de alimentare scade la 150 kPa în următoarele două secunde; în plus, atunci când comanda frânei este eliberată, circuitul de alimentare se represurizează;
5.2.1.18.4.2. atunci când conducta de alimentare se goleşte cu cel puţin 100 kPa/sec., frâna automată a remorcii intră în funcţiune înainte ca presiunea din conducta de alimentare să scadă la 200 kPa;
5.2.1.18.5. în cazul unei avarii la nivelul unuia dintre circuitele de comandă care conectează două vehicule echipate în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2, circuitul de comandă neafectat asigură în mod automat forţa de frânare prevăzută pentru remorca de la punctul 3.1 din anexa 4.
5.2.1.19. În cazul unui autovehicul echipat pentru tractarea unei remorci cu sistem de frânare electrică, în conformitate cu punctul 1.1 din anexa 14 la prezentul regulament, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
5.2.1.19.1. furnizarea de energie (generator şi baterie) a autovehiculului are o capacitate suficientă pentru a produce curent pentru un sistem de frânare electrică. Cu motorul mergând la turaţia de ralanti şi cu toate dispozitivele electrice standard furnizate de producător pornite, tensiunea din circuitele electrice, la un consum maxim de curent al sistemului de frânare electrică (15 A), nu scade sub valoarea de 9,6 V măsurată la punctul de conectare. Liniile electrice nu se scurtcircuitează, nici chiar în caz de suprasarcină;
5.2.1.19.2. în cazul unei defecţiuni a sistemului de frânare de serviciu al vehiculului de tractare, în cazul în care acest sistem este alcătuit din cel puţin două componente independente, componenta sau componentele neafectate pot activa frânele remorcii;
5.2.1.19.3. folosirea contactului de stop şi a circuitului de acţionare a sistemului de frânare electrică este permisă numai dacă circuitul de acţionare este conectat în paralel cu stopul, iar contactul de stop şi circuitul pot suporta suprasarcina.
5.2.1.20. În cazul sistemului de frânare de serviciu pneumatic compus din două sau mai multe secţiuni independente, orice scurgere între aceste secţiuni la sau în avalul dispozitivului de comandă este eliberată în atmosferă.
5.2.1.21. În cazul unui autovehicul autorizat să tracteze o remorcă din categoria O3 sau O4, sistemul de frânare de serviciu al remorcii poate fi acţionat doar împreună cu sistemul de frânare de serviciu, de siguranţă sau de staţionare al vehiculului de tractare. Cu toate acestea, aplicarea automată numai a frânelor remorcii este permisă atunci când acţionarea frânelor remorcii este declanşată automat de către vehiculul de tractare, în scopul exclusiv al stabilizării vehiculului.
5.2.1.22. Autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 şi N3 cu cel mult patru axuri sunt echipate cu sisteme antiblocare din categoria 1 în conformitate cu cerinţele anexei 13 la prezentul regulament.
5.2.1.23. Autovehiculele autorizate să tracteze o remorcă echipată cu sistem antiblocare se echipează cu o priză electrică specială, conformă cu standardul ISO 7638:1997 (1), pentru sistemul de acţionare al circuitului electric de comandă şi/sau pentru sistemele antiblocare ale remorcilor.
(1)Priza prevăzută de standardul ISO 7638:1997 poate fi utilizată pentru aplicaţii cu 5 sau 7 conectori, după caz.
5.2.1.24. Cerinţe suplimentare pentru vehiculele de categoriile M2, N1 şi categoria N2 sub 5 tone echipate cu un sistem de frânare electrică recuperativă de categoria A:
5.2.1.24.1. în cazul vehiculelor din categoria N1, frânarea electrică recuperativă se acţionează exclusiv prin comanda pedalei de acceleraţie şi/sau prin poziţia neutră a manetei selectorului de viteze;
5.2.1.24.2. în plus, pentru vehiculele din categoriile M2 şi N2 (sub 5 tone), frâna electrică recuperativă se acţionează prin intermediul unui comutator sau al unei manete separate;
5.2.1.24.3. cerinţele prevăzute la punctele 5.2.1.25.6 şi 5.2.1.25.7 se aplică şi în cazul sistemelor de frânare recuperativă de categoria A.
5.2.1.25. Cerinţe suplimentare pentru vehiculele din categoriile M2, N1 şi N2 sub 5 tone, dotate cu un sistem electric de frânare recuperativă de categoria B:
5.2.1.25.1. o parte a sistemului de frânare de serviciu poate fi demontată total sau parţial exclusiv prin mijloace automate. Aceasta nu se consideră o abatere de la cerinţele de la punctul 5.2.1.10;
5.2.1.25.2. sistemul de frânare de serviciu este dotat cu un singur dispozitiv de comandă;
5.2.1.25.3. în cazul vehiculelor dotate cu sisteme de frânare electrică recuperativă de ambele categorii, se aplică toate cerinţele relevante, cu excepţia punctului 5.2.1.24.1.
În acest caz, pentru vehiculele din categoria N1, frânarea electrică recuperativă poate fi acţionată prin comanda pedalei de acceleraţie şi/sau prin poziţia neutră a manetei selectorului de viteze.
În plus, acţionarea comenzii frânei de serviciu nu reduce efectul de frânare descris mai sus generat ca urmare a eliberării pedalei de acceleraţie.
5.2.1.25.4. Funcţionarea sistemului de frânare de serviciu nu este perturbată ca urmare a opririi motorului (motoarelor) sau ca urmare a treptei de viteză utilizate.
5.2.1.25.5. Dacă funcţionarea componentei electrice a frânării este asigurată ca urmare a stabilirii unui raport între informaţiile provenite de la comanda frânei de serviciu şi forţa de frânare la roţile respective, o eroare a acestui raport, conducând la modificarea repartizării forţei de frânare între axuri (anexele 10 sau 13, după caz), este semnalizată conducătorului prin intermediul unui semnal de avertizare optică cel târziu în momentul acţionării comenzii, iar acest semnal de avertizare rămâne aprins pe întreaga durată a existenţei defecţiunii, în cazul în care comutatorul de contact al vehiculului se află în poziţia "pornit".
5.2.1.25.6. Funcţionarea frânării electrice recuperative nu este perturbată de câmpuri magnetice sau electrice.
5.2.1.25.7. În cazul vehiculelor echipate cu dispozitiv antiblocare, acesta controlează sistemul electric de frânare recuperativă.
5.2.1.26. Cerinţe suplimentare speciale privind transmisia electrică a sistemului de frânare de staţionare
5.2.1.26.1. În cazul unei defecţiuni a transmisiei electrice, este prevenită orice acţionare accidentală a sistemului de frânare de staţionare.
5.2.1.26.2. În cazul unei astfel de defecţiuni electrice, se îndeplinesc următoarele cerinţe:
5.2.1.26.2.1. Vehicule din categoriile M2, M3, N2 şi N3:
În cazul unei defecţiuni a transmisiei electrice a comenzii sau a întreruperii unui circuit al transmisiei electrice din afara unităţii (unităţilor) electronice de control, cu excepţia sursei de energie, rămâne posibilă acţionarea frânei de staţionare de la postul conducătorului şi, prin urmare, vehiculul încărcat poate fi menţinut în poziţie staţionară pe o pantă sau o rampă cu înclinaţia de 8 %. În mod alternativ, în acest caz este permisă o acţionare automată a frânei de staţionare atunci când vehiculul staţionează, cu condiţia respectării cerinţei de mai sus şi dacă, după acţionare, frâna de staţionare rămâne cuplată indiferent de poziţia cheii de contact. În acest caz, frâna de staţionare se decuplează automat atunci când conducătorul încearcă să repună vehiculul în mişcare. De asemenea, decuplarea sistemului de frânare de staţionare este posibilă prin utilizarea de unelte şi/sau a unui dispozitiv auxiliar aflat în dotarea vehiculului.
5.2.1.26.2.2. Vehicule din categoria N1:
În cazul unei defecţiuni electrice a comenzii sau în cazul întreruperii unui circuit al transmisiei electrice a comenzii între comandă şi unitatea ECU conectată direct la aceasta, cu excepţia sursei de curent electric, rămâne posibilă acţionarea frânei de staţionare de la postul conducătorului şi, prin urmare, vehiculul încărcat poate fi menţinut în poziţie staţionară pe o pantă sau o rampă cu înclinaţia de 8 %. În mod alternativ, în acest caz este permisă o acţionare automată a frânei de staţionare atunci când vehiculul staţionează, cu condiţia respectării cerinţei de mai sus şi dacă, după acţionare, frâna de staţionare rămâne cuplată indiferent de poziţia cheii de contact. În acest caz, frâna de staţionare se decuplează automat atunci când conducătorul încearcă să repună vehiculul în mişcare. Se poate obţine sau se poate contribui la obţinerea aceluiaşi rezultat prin utilizarea motorului/a transmisiei manuale sau a transmisiei automate (poziţia "parcare").
5.2.1.26.2.3. O defecţiune a unui circuit al transmisiei electrice sau o defecţiune electrică la comanda sistemului de frânare de staţionare se semnalează conducătorului prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2. Atunci când apare ca urmare a întreruperii unui circuit al transmisiei electrice a comenzii sistemului de frânare de staţionare, indicatorul de avertizare de culoare galbenă se aprinde instantaneu în momentul apariţiei defecţiunii. În plus, o astfel de defecţiune electrică a comenzii sau o întrerupere a unui circuit din exteriorul unităţii (unităţilor) electronice de control, cu excepţia sursei de curent electric, se semnalează conducătorului prin lumina intermitentă a indicatorului de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1, atât timp cât comutatorul de contact se află în poziţia "pornit" şi după minimum 10 secunde de la întreruperea contactului, iar comanda se află în poziţia de activare.
Cu toate acestea, dacă sistemul de frânare de staţionare detectează cuplarea corectă a frânei de staţionare, lumina intermitentă a indicatorului de avertizare de culoare roşie poate fi întreruptă, iar semnalul luminos de culoare roşie rămâne aprins permanent pentru a indica cuplarea frânei de staţionare.
Atunci când acţionarea frânei de staţionare este indicată în mod normal de un semnal de avertizare separat, conform cu cerinţele de la punctul 5.2.1.29.3, acest semnal se utilizează pentru a îndeplini funcţia indicatorului de culoare roşie de mai sus.
5.2.1.26.3. Echipamentele auxiliare pot fi alimentate cu curent electric de la transmisia electrică a sistemului de frânare de staţionare numai în cazul în care cantitatea de energie electrică este suficientă pentru a permite acţionarea frânei de staţionare atunci când vehiculul se află sub sarcină electrică, în absenţa oricăror defecţiuni. În plus, atunci când rezerva de energie este utilizată şi de către sistemul de frânare de staţionare, se aplică cerinţele prevăzute la punctul 5.2.1.27.7.
5.2.1.26.4. După deconectarea comutatorului de contact/pornire care alimentează cu energie electrică mecanismul de frânare şi/sau scoaterea cheii din contact, cuplarea frânei de staţionare rămâne posibilă, însă nu şi decuplarea acesteia.
5.2.1.27. Cerinţe suplimentare speciale privind sistemele de frânare de serviciu cu transmisie electrică a comenzii
5.2.1.27.1. Cu frâna de staţionare decuplată, sistemul de frânare de serviciu poate să genereze o forţă de frânare staţionară totală cel puţin echivalentă cu cea necesară pentru încercarea de tip 0, chiar în cazul în care comutatorul de contact este deconectat şi/sau cheia este scoasă din contact. Vehiculele autorizate să tracteze remorci din categoria O3 sau O4 sunt dotate cu un semnal pentru comandă completă pentru sistemul de frânare de serviciu al remorcii. Se înţelege că alimentarea cu energie electrică a sistemului de frânare de serviciu este suficientă.
5.2.1.27.2. În cazul unei defecţiuni temporare unice (mai scurtă de 40 ms) a transmisiei electrice a comenzii, cu excepţia sursei de curent electric a acesteia (de exemplu, lipsa semnalului sau eroare de date), eficacitatea frânei de serviciu nu este afectată în mod perceptibil.
5.2.1.27.3. O defecţiune a transmisiei electrice a comenzii (1), cu excepţia sursei sale de curent electric, care afectează funcţionarea şi eficienţa sistemelor menţionate în prezentul regulament, se semnalează conducătorului prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare roşie sau galbenă menţionat la punctele 5.2.1.29.1.1, respectiv 5.2.1.29.1.2, după caz. Atunci când eficacitatea prescrisă a frânării de serviciu nu mai este posibilă (indicatorul de avertizare de culoare roşie), defecţiunile provocate în urma pierderii continuităţii electrice (întrerupere, deconectare) se semnalează conducătorului în momentul în care apar, iar eficacitatea de frânare reziduală prescrisă se obţine prin acţionarea comenzii frânei de serviciu, în conformitate cu punctul 2.4 din anexa 4 la prezentul regulament. Aceste cerinţe nu sunt interpretate ca o abatere de la cerinţele privind frâna de siguranţă.
(1)Până la stabilirea unor proceduri de încercare, producătorul furnizează serviciului tehnic o analiză a eventualelor defecţiuni care pot interveni la nivelul transmisiei comenzilor şi a efectelor acestora. Aceste informaţii constituie subiectul unei discuţii şi al unui acord între serviciul tehnic şi constructorul vehiculului.
5.2.1.27.4. Un autovehicul conectat electric la o remorcă prin intermediul unui circuit electric de comandă avertizează în mod clar conducătorul atunci când remorca transmite mesajul de eroare conform căruia energia stocată în orice parte a sistemului de frânare de serviciu al remorcii a scăzut sub nivelul de avertizare, în conformitate cu punctul 5.2.2.16 de mai jos. Un avertisment similar se transmite atunci când o defecţiune continuă (peste 40 ms) a transmisiei comenzii electrice a remorcii, cu excepţia sursei de curent electric a acesteia, previne atingerea eficacităţii prescrise a frânei de serviciu, în conformitate cu punctul 5.2.2.15.2.1 de mai jos. Acest rol revine indicatorului de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.2.1.
5.2.1.27.5. În cazul defectării sursei de energie a transmisiei electrice a comenzii, începând de la valoarea nominală a nivelului de energie, buna funcţionare a intervalului complet de comandă al sistemului de frânare de serviciu se garantează după 20 de acţionări complete consecutive ale comenzii frânei de serviciu. În timpul încercării, comanda frânei se acţionează complet timp de 20 de secunde şi se eliberează timp de 5 secunde după fiecare acţionare. Se înţelege că, pe durata încercării, alimentarea cu energie electrică a sistemului de frânare de serviciu este suficientă pentru a permite acţionarea completă a sistemului de frânare de serviciu. Această cerinţă nu este interpretată ca o abatere de la cerinţele anexei 7.
5.2.1.27.6. Atunci când tensiunea bateriei scade sub o valoare specificată de constructor, la care eficacitatea de frânare prescrisă nu mai poate fi garantată şi/sau care împiedică cel puţin două circuite de frânare de serviciu independente să atingă, fiecare în parte, eficacitatea prescrisă de frânare de urgenţă sau frânare reziduală, se aprinde indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1. După activarea indicatorului de avertizare, comanda frânei de serviciu poate fi acţionată şi se poate obţine cel puţin eficacitatea reziduală prescrisă la punctul 2.4 din anexa 4 la prezentul regulament. Se înţelege că alimentarea cu energie electrică a sistemului de frânare de serviciu este suficientă. Această cerinţă nu este interpretată ca o abatere de la cerinţele privind frâna de siguranţă.
5.2.1.27.7. Dacă echipamentul auxiliar este alimentat cu energie din aceeaşi sursă ca transmisia electrică a comenzii, se asigură faptul că, atunci când motorul funcţionează la o viteză de maximum 80 % din viteza la putere maximă, alimentarea cu energie este suficientă pentru atingerea valorilor prescrise ale decelerării, fie prin asigurarea unei surse de energie care previne descărcarea acestei rezerve ca urmare a funcţionării întregului echipament auxiliar, fie prin întreruperea automată a anumitor părţi ale echipamentului auxiliar atunci când se atinge o tensiune care depăşeşte nivelul critic menţionat la punctul 5.2.1.27.6 din prezentul regulament, continuarea descărcării acestei rezerve fiind astfel prevenită. Conformitatea se demonstrează prin calcul sau prin intermediul unui test practic. În cazul vehiculelor autorizate să tracteze o remorcă de categoria O3 sau O4, consumul de energie al remorcii se calculează la o sarcină de 400 W. Prezentul punct nu se aplică vehiculelor care pot atinge valorile prescrise ale decelerării fără a utiliza energie electrică.
5.2.1.27.8. Dacă echipamentul auxiliar este alimentat cu energie de la transmisia electrică a comenzii, se îndeplinesc următoarele condiţii.
5.2.1.27.8.1. În cazul unei defecţiuni a sursei de energie în timpul deplasării vehiculului, energia din rezervor este suficientă pentru activarea frânelor atunci când se acţionează comanda.
5.2.1.27.8.2. În cazul unei defecţiuni a sursei de energie atunci când vehiculul staţionează şi frâna de staţionare este cuplată, energia din rezervor este suficientă pentru a aprinde luminile chiar şi atunci când frânele sunt acţionate.
5.2.1.27.9. În cazul unei defecţiuni la transmisia electrică a comenzii sistemului de frânare de serviciu a unui vehicul de tractare echipat cu un circuit electric de comandă, în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2 sau 5.1.3.1.3, frânele remorcii rămân cuplate la forţa maximă.
5.2.1.27.10. În cazul unei defecţiuni a transmisiei comenzii electrice a unei remorci conectate electric exclusiv prin intermediul unui circuit electric de comandă, în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3, frânarea remorcii se asigură conform punctului 5.2.1.18.4.1. Frânarea va avea loc de fiecare dată când remorca transmite semnalul "cerere de frânare de la circuitul de alimentare" prin intermediul modulului de transmisie de date al circuitului electric de comandă sau în cazul unei absenţe continue a acestor date. Prezentul punct nu se aplică autovehiculelor care nu pot fi operate cu remorci conectate exclusiv prin intermediul unui circuit electric de comandă, în conformitate cu punctul 5.1.3.5.
5.2.1.28. Cerinţe speciale privind controlul forţei de cuplare
5.2.1.28.1. Controlul forţei de cuplare este permis numai la vehiculul tractor.
5.2.1.28.2. Controlul forţei de cuplare reduce diferenţa între forţele frânării dinamice ale vehiculelor tractoare şi ale celor remorcate. Controlul forţei de cuplare se verifică în momentul omologării de tip. Metoda de verificare se stabileşte de comun acord între constructorul vehiculului şi serviciul tehnic, iar metoda de evaluare şi rezultatele se anexează la raportul de omologare de tip.
5.2.1.28.2.1. Controlul forţei de cuplare poate influenţa coeficientul de frânare Tm/Pm şi/sau valorile de frânare ale remorcii. În cazul unui vehicul de tractare dotat cu două circuite de comandă, în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2 de mai sus, capacitatea de control a ambelor semnale se ajustează în mod similar.
5.2.1.28.2.2. Controlul forţei de cuplare nu împiedică aplicarea presiunii (presiunilor) maxime de frânare.
5.2.1.28.3. Vehiculul îndeplineşte cerinţele de compatibilitate în stare încărcată de la anexa 10, dar, pentru a îndeplini prevederile de la punctul 5.2.1.28.2, vehiculul se poate abate de la aceste cerinţe atunci când controlul forţei de cuplare este activ.
5.2.1.28.4. O defecţiune a comenzii forţei de cuplare se detectează şi se semnalează conducătorului prin intermediul unui indicator de avertizare de culoare galbenă, similar celui menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2. În cazul unei defecţiuni, cerinţele relevante de la anexa 10 sunt îndeplinite.
5.2.1.28.5. În cazul în care compensarea prin controlul forţei de cuplare depăşeşte cu 150 kPa valoarea nominală necesară menţionată la punctul 2.28.3, până la o limită, în pm, de 650 kPa (sau valoarea numerică echivalentă), aceasta se semnalează prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2. Peste nivelul de 650 kPa, indicatorul se aprinde în cazul în care compensarea conduce la deplasarea punctului de operare în exteriorul benzii de compatibilitate în stare încărcată a autovehiculului, astfel cum se specifică în anexa 10.
Diagrama 1 - Vehicule de tractare pentru remorci (cu excepţia semiremorcilor)
Diagrama 2 - Unităţi tractoare pentru semiremorci
5.2.1.28.6. Un sistem de control al forţei de cuplare controlează doar forţele de cuplare generate de sistemul de frânare de serviciu al autovehiculului şi remorcii. Forţele de cuplare rezultate în urma utilizării sistemelor de frânare de anduranţă nu sunt compensate nici de către sistemul de frânare de serviciu al autovehiculului, nici de către cel al remorcii. Se consideră că sistemele de frânare de anduranţă nu fac parte din sistemele de frânare de serviciu.
5.2.1.29. Defectarea frânei şi indicatorul de avertizare privind defecţiunea
Cerinţele generale privind semnalele de avertizare optică a căror funcţie este de a semnaliza conducătorului apariţia de erori sau defecţiuni specifice la mecanismul de frânare al autovehiculului sau, după caz, a remorcii acestuia, sunt prezentate în următoarele puncte. Cu excepţia prevederilor de la punctul 5.2.1.29.6 de mai jos, aceste semnale se utilizează exclusiv în scopurile prevăzute de prezentul regulament.
5.2.1.29.1. Autovehiculele trebuie să poată semnaliza optic erorile şi defecţiunile sistemului de frânare, după cum urmează:
5.2.1.29.1.1. un indicator de avertizare de culoare roşie, care indică defecţiuni (menţionate în prezentul regulament) la mecanismul de frânare al vehiculului care împiedică atingerea forţei de frânare prescrise şi/sau care împiedică funcţionarea a cel puţin unul dintre cele două circuite independente ale frânei de serviciu;
5.2.1.29.1.2. după caz, un indicator de avertizare de culoare galbenă indicând o defecţiune detectată electric la mecanismul de frânare, care nu este indicată prin indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 de mai sus.
5.2.1.29.2. Autovehiculele echipate cu circuit electronic de comandă şi/sau autorizate să tracteze o remorcă echipată cu transmisie electrică a comenzii şi/sau sistem antiblocare sunt dotate cu un indicator de avertizare de culoare galbenă separat, care semnalează o eventuală defecţiune la sistemul antiblocare şi/sau la transmisia electrică a comenzii mecanismului de frânare al remorcii. Indicatorul este activat de remorcă prin intermediul contactului 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:1997 (1) şi în toate cazurile se afişează fără nicio întârziere sau modificare la bordul vehiculului de tractare. Acest indicator de avertizare nu se aprinde atunci când se cuplează o remorcă fără circuit electric de comandă şi/sau transmisie electrică a comenzii şi/sau sistem de frânare antiblocare sau când nu este cuplată o remorcă. Această funcţie este automată.
(1)Priza prevăzută de standardul ISO 7638:1997 poate fi utilizată pentru aplicaţii cu 5 sau 7 conectori, după caz.
5.2.1.29.2.1. În cazul în care un autovehicul echipat cu circuit electric de comandă este conectat la o remorcă cu circuit electric de comandă, indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 de mai sus este utilizat şi pentru a indica defecţiuni specifice la mecanismul de frânare al remorcii, de fiecare dată când remorca furnizează informaţii corespunzătoare în acest sens prin intermediul componentei de transmisie de date a circuitului electric de comandă. Acest indicator se adaugă indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.2 de mai sus. În mod alternativ, în locul utilizării indicatorului de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 şi indicatorului însoţitor de culoare galbenă menţionat mai sus, vehiculul de tractare poate fi dotat cu un indicator separat de culoare roşie, având rolul de a semnala o astfel de defecţiune la mecanismul de frânare al remorcii.
5.2.1.29.3. Semnalele de avertizare sunt vizibile inclusiv la lumina zilei; starea corespunzătoare a lămpii este uşor de verificat de către conducător din scaunul său; defectarea unei componente a dispozitivelor de avertizare nu duce la pierderi ale eficacităţii sistemului de frânare respectiv.
5.2.1.29.4. Cu excepţia cazului în care există alte precizări:
5.2.1.29.4.1. o eroare sau defecţiune specifică se semnalează conducătorului de către indicatorul de avertizare de mai sus în acelaşi moment în care se activează sistemul de comandă a frânării în cauză;
5.2.1.29.4.2. indicatorul (indicatoarele) de avertizare rămâne (rămân) aprins(e) pe întreaga durată a erorii/defecţiunii, în cazul în care comutatorul de contact se află în poziţia "pornit"; şi
5.2.1.29.4.3. indicatorul de avertizare este aprins permanent (lumina nu este intermitentă).
5.2.1.29.5. Semnalul (semnalele) de avertizare menţionat(e) mai sus se aprinde (aprind) atunci când echipamentul electric al vehiculului (şi sistemul de frânare) este alimentat. Atunci când vehiculul staţionează, sistemul de frânare verifică faptul că niciuna dintre avariile sau defecţiunile menţionate nu este prezentă înainte de stingerea semnalului. Avariile sau defecţiunile specificate, care ar trebui să activeze semnalul de avertizare menţionat mai sus, dar care nu sunt detectate în condiţii de repaus, sunt memorate după detectare şi afişate la pornire şi de fiecare dată când comutatorul de contact este în poziţie de funcţionare, atât timp cât persistă defecţiunea.
5.2.1.29.6. Erorile sau defecţiunile nespecificate sau alte informaţii privind frânele şi/sau mecanismele de rulare ale autovehiculului se semnalează prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2 de mai sus, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
5.2.1.29.6.1. vehiculul staţionează;
5.2.1.29.6.2. după ce mecanismul de frânare este alimentat prima dată, iar semnalul arată că, în urma procedurii descrise la punctul 5.2.1.29.5 de mai sus, nu au fost identificate erori sau defecte specifice; şi
5.2.1.29.6.3. defecţiunile nespecifice sau alte informaţii se semnalează numai prin aprinderea intermitentă a indicatorului de avertizare. Cu toate acestea, indicatorul se stinge atunci când vehiculul depăşeşte prima dată viteza de 10 km/h.
5.2.1.30. Generarea unui semnal de frânare pentru iluminarea lămpilor de frână
5.2.1.30.1. Activarea de către conducător a sistemului de frânare de serviciu generează un semnal utilizat pentru iluminarea lămpilor de frână.
5.2.1.30.2. Cerinţe privind vehiculele dotate cu sisteme de frânare de anduranţă
5.2.1.30.2.1. În cazul vehiculelor care utilizează semnale electronice pentru a comanda prima acţionare a frânelor, se aplică următoarele limite:

Limite ale decelerării

< = 1,0 m/sec2

> 1,0 m/sec2

Semnalul poate fi generat

Semnalul este generat

5.2.1.30.2.2. În cazul vehiculelor echipate cu un sistem de frânare având specificaţii diferite faţă de cele prevăzute la punctul 5.2.1.30.2.1 de mai sus, acţionarea sistemului de frânare de anduranţă poate genera semnalul indiferent de nivelul deceleraţiei produse.
5.2.1.30.2.3. Semnalul nu se generează atunci când încetinirea este produsă ca urmare a efectului frânei de motor.
5.2.1.30.3. Activarea sistemului de frânare de serviciu prin "frânarea cu comandă automată" generează semnalul menţionat mai sus. Cu toate acestea, atunci când încetinirea generată este mai mică de 0,7 m/s2, semnalul poate fi întrerupt (1).
(1)În momentul omologării, constructorul confirmă îndeplinirea acestei cerinţe.
5.2.1.30.4. Activarea unei părţi a sistemului de frânare de serviciu prin "frânare selectivă" nu generează semnalul menţionat mai sus (2).
(2)În timpul unei frânări selective, funcţia se poate modifica la "frână cu comandă automată".
5.2.1.30.5. În cazul vehiculelor echipate cu un circuit electric de comandă, semnalul se generează de către autovehicul atunci când primeşte de la remorcă, prin intermediul circuitului electric de comandă, mesajul "iluminare lămpi de frână" (1).
(1)Această cerinţă se aplică doar atunci când Standardul ISO 11992 se modifică pentru a include mesajul "iluminare lămpi de frână"
5.2.1.30.6. Sistemele electrice de frânare recuperativă, care exercită o forţă de încetinire din momentul eliberării pedalei de acceleraţie, nu generează semnalul menţionat mai sus.
5.2.1.31. Atunci când un vehicul este echipat cu mijloace de indicare a frânării de urgenţă, activarea şi dezactivarea semnalului de frânare de urgenţă îndeplineşte specificaţiile de mai jos:
5.2.1.31.1. Semnalul se activează prin aplicarea frânei de serviciu, după cum urmează:

Nu se activează sub

N1

6 m/s2

M2, M3, N2 şi N3

4 m/s2

Semnalul se dezactivează la toate vehiculele cel târziu când deceleraţia a scăzut sub 2,5 m/s2.
5.2.1.31.2. Pot fi utilizate, de asemenea, următoarele condiţii:
(a)semnalul poate fi activat prin acţionarea frânei de serviciu astfel încât să fie produse, în stare neîncărcată şi cu motorul oprit, în condiţiile prevăzute de încercarea de tip 0 descrisă la anexa 4, următoarele deceleraţii:

Nu se activează sub

N1

6 m/s2

M2, M3, N2 şi N3

4 m/s2

Semnalul se dezactivează la toate vehiculele cel târziu când deceleraţia a scăzut sub 2,5 m/s2;
sau
(b)Semnalul poate fi activat atunci când se acţionează frâna de serviciu la o viteză de peste 50 km/h, iar sistemul antiblocare efectuează cicluri complete (conform punctului 2 din anexa 13).
Semnalul se dezactivează atunci când sistemul antiblocare nu mai execută cicluri complete.
5.2.2.Vehicule din categoria O
5.2.2.1.Remorcile din categoria O1 nu trebuie să fie prevăzute în mod obligatoriu cu sisteme de frânare de serviciu; cu toate acestea, în cazul în care remorcile din această categorie sunt prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, acesta este în conformitate cu cerinţele pentru o remorcă de categoria O2.
5.2.2.2.Fiecare remorcă din categoria O2 este prevăzută cu un sistem de frânare de serviciu de tip continuu, semicontinuu sau inerţial. Ultimul tip este autorizat numai pentru tipurile de remorci cu ax central. Totuşi, sunt admise sisteme de frânare electrice în conformitate cu dispoziţiile anexei 14 la prezentul regulament.
5.2.2.3.Fiecare remorcă din categoriile O3 şi O4 este prevăzută cu un sistem de frânare de serviciu de tip continuu sau semicontinuu.
5.2.2.4.Sistemul de frânare de serviciu:
5.2.2.4.1. acţionează asupra tuturor roţilor remorcii;
5.2.2.4.2. acţiunea este distribuită corespunzător între axuri;
5.2.2.4.3. conţine, în cel puţin unul dintre rezervoarele de aer, un dispozitiv de evacuare şi golire, amplasat într-o poziţie adecvată şi uşor accesibilă.
5.2.2.5.Acţiunea sistemului de frânare de serviciu se distribuie simetric între roţile aceluiaşi ax, în raport cu planul median longitudinal al vehiculului. Se declară compensările şi funcţiile care pot împiedica această distribuire simetrică, cum ar fi funcţia antiblocare.
5.2.2.5.1. Compensarea de către sistemele de transmisie electrică a comenzii a deteriorării sau defectării sistemului de frânare se semnalează conducătorului prin intermediul indicatorului de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.2. Această cerinţă se aplică pentru toate condiţiile de încărcare, atunci când compensarea depăşeşte următoarele limite:
5.2.2.5.1.1. o diferenţă a presiunilor de frânare transversale pe fiecare ax egală cu:
(a)25 % din valoarea superioară, pentru decelerări ale vehiculului > = 2 m/s2;
(b)o valoare egală cu 25 % la 2 m/s2, pentru decelerări sub acest nivel;
5.2.2.5.1.2. o valoare de compensare individuală pe fiecare ax egală cu:
(a)> 50 % din valoarea nominală, pentru decelerări ale vehiculului > = 2 m/s2;
(b)o valoare egală cu 50 % din valoarea nominală la 2 m/s2, pentru decelerări sub acest nivel.
5.2.2.5.2. Compensarea descrisă mai sus este permisă numai atunci când prima acţionare a frânei are loc la viteze ale vehiculului care depăşesc 10 km/h.
5.2.2.6.Defecţiunile sistemelor electrice de transmisie a comenzii nu conduc la acţionarea frânelor contrar intenţiilor conducătorului.
5.2.2.7.Suprafeţele de frânare necesare pentru obţinerea eficacităţii prevăzute sunt în contact continuu cu roţile, fie în mod rigid, fie prin componente rezistente.
5.2.2.8.Uzura frânelor trebuie să poată fi uşor compensată, printr-un sistem de reglare manuală sau automată. În afară de aceasta, comanda şi componentele transmisiei şi frânelor trebuie să dispună de o rezervă de cursă şi, dacă este necesar, mijloace de compensare adecvate astfel încât, atunci când frâna se încălzeşte sau când garniturile au atins un anumit grad de uzură, eficacitatea frânării să fie asigurată fără să fie necesară reglarea imediată.
5.2.2.8.1. Reglarea pentru compensarea uzurii este automată pentru frânele de serviciu. Totuşi, montarea dispozitivelor de reglare automată este opţională pentru vehiculele din categoriile O1 şi O2. După încălzire urmată de răcire, frânele echipate cu dispozitive de ajustare automată au capacitatea de a asigura o rulare liberă, în conformitate cu punctul 1.7.3 din anexa 4, în urma încercărilor de tip I sau III, după caz, descrise în aceeaşi anexă.
5.2.2.8.1.1. În cazul remorcilor de categoria O4, cerinţele de eficacitate de la punctul 5.2.2.8.1 de mai sus sunt considerate a fi îndeplinite dacă se respectă cerinţele punctului 1.7.3 din anexa 4.
5.2.2.8.1.2. În cazul remorcilor de categoriile O2 şi O3, cerinţele de eficacitate de la punctul 5.2.2.8.1 de mai sus sunt considerate a fi îndeplinite dacă se respectă cerinţele punctului 1.7.3 (1) din anexa 4.
(1)Până la definirea unor proceduri uniforme de încercare prin care se evaluează corect funcţia dispozitivului de ajustare automată a frânelor, cerinţa privind rularea liberă este considerată a fi îndeplinită atunci când se observă o rulare liberă în timpul tuturor încercărilor de frânare prevăzute pentru remorca în cauză.
5.2.2.8.2. Verificarea uzurii componentelor de fricţiune ale frânei de serviciu
5.2.2.8.2.1. Starea de uzură a garniturilor de frână de serviciu este uşor de verificat, din exterior sau de sub vehicul, fără a fi necesară demontarea roţilor, prin asigurarea unor orificii de inspecţie adecvate sau prin alte mijloace. Această verificare poate avea loc prin folosirea unor unelte simple sau a unor echipamente obişnuite de inspecţie pentru vehicule.
În mod alternativ, se acceptă un dispozitiv de informare montat pe remorcă, care avertizează atunci când este necesară înlocuirea garniturii, sau un senzor pe roată (roţile duble sunt considerate o singură roată) care avertizează conducătorul, aflat la postul de conducere, atunci când este necesară înlocuirea garniturii. Dacă este prevăzut un semnal de avertizare optică, poate fi utilizat indicatorul de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.2 de mai sus, cu condiţia ca indicatorul să respecte cerinţele punctului 5.2.1.29.6 de mai sus.
5.2.2.8.2.2. Evaluarea stării de uzură a suprafeţelor de fricţiune ale discurilor sau tamburilor de frână poate avea loc numai prin măsurarea directă a piesei în cauză sau prin examinarea indicatorilor oricărui disc sau tambur de frână, ceea ce poate necesita demontarea anumitor piese. Prin urmare, în momentul omologării, constructorul vehiculului specifică următoarele:
(a)metoda prin care se evaluează uzura suprafeţelor de fricţiune ale discurilor şi tamburilor, inclusiv piesele care se demontează şi uneltele şi procedura necesară în acest scop;
(b)informaţii privind nivelul maxim de uzură acceptabil şi nivelul la care devine necesară înlocuirea.
Aceste informaţii se pun la dispoziţie gratuit, în manualul de utilizare a vehiculului sau în format electronic.
5.2.2.9.Sistemele de frânare sunt construite astfel încât remorca să fie oprită automat în cazul unei decuplări în timp ce remorca este în mişcare. Totuşi, această dispoziţie nu se aplică la remorci cu o masă maximă ce nu depăşeşte 1,5 tone, cu condiţia ca remorcile să fie prevăzute, pe lângă dispozitivul principal de cuplare, cu un dispozitiv secundar de cuplare (lanţ, cablu, frânghie etc.) care, în cazul separării dispozitivului principal, să poată împiedica bara de tracţiune să atingă pământul şi să aibă o anumită acţiune reziduală asupra direcţiei remorcii.
5.2.2.10. La toate remorcile care trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, frâna de staţionare este asigurată chiar şi atunci când remorca este separată de vehiculul de tractare. Trebuie să fie posibil ca o persoană aflată pe sol să poată acţiona sistemul de frânare de staţionare; totuşi, în cazul unei remorci folosite pentru transport de pasageri, sistemul de frânare trebuie să poată fi activat din interiorul remorcii.
5.2.2.11. În cazul în care remorca este prevăzută cu un dispozitiv care întrerupe alimentarea cu aer comprimat a sistemului de frânare, altul decât sistemul de frânare de staţionare, dispozitivul este proiectat şi construit astfel încât să fie readus imediat în poziţia de repaus, odată cu reluarea alimentării cu aer comprimat a remorcii.
5.2.2.12. Remorcile din categoriile O3 şi O4 satisfac condiţiile specificate la punctul 5.2.1.18.4.2. Este necesar un racord de încercare a presiunii uşor accesibil, amplasat în aval de capul de cuplare al circuitului de comandă.
5.2.2.12.1. În cazul remorcilor echipate cu un circuit electric de comandă şi conectate electric la un vehicul tractor echipat cu un circuit electric de comandă, acţiunea de frânare automată specificată la punctul 5.2.1.18.4.2 poate fi întreruptă, atât timp cât presiunea din rezervoarele de aer comprimat este suficientă pentru a asigura eficacitatea de frânare specificată la punctul 3.3 din anexa 4 la prezentul regulament.
5.2.2.13. Remorcile de categoria O3 se echipează cu un sistem de frânare antiblocare conform cu cerinţele din anexa 13 la prezentul regulament. Remorcile de categoria O4 se echipează cu un sistem de frânare antiblocare conform cu cerinţele pentru categoria A din anexa 13 la prezentul regulament.
5.2.2.14. Atunci când echipamentul auxiliar este alimentat cu energie din sistemul de frânare de serviciu, acesta este protejat, astfel încât suma forţelor de frânare exercitate la periferia roţilor este egală cu cel puţin 80 % din valoarea prevăzută pentru remorca în cauză, conform punctului 3.1.2.1 din anexa 4 la prezentul regulament. Această cerinţă se îndeplineşte în ambele condiţii de funcţionare de mai jos:
în timpul funcţionării echipamentului auxiliar; şi
în cazul avarierii sau apariţiei de scurgeri la echipamentul auxiliar, cu excepţia cazului în care aceste avarii şi scurgeri afectează semnalul de control menţionat la punctul 6 din anexa 10 la prezentul regulament, în acest caz aplicându-se cerinţele de eficacitate de la punctul respectiv.
5.2.2.14.1. Se consideră că dispoziţiile de mai sus sunt îndeplinite atunci când presiunea din dispozitivul (dispozitivele) de stocare ale frânei de serviciu este menţinută la un nivel de cel puţin 80 % din presiunea necesară a circuitului de comandă sau semnalul digital echivalent, în conformitate cu punctul 3.1.2.2 din anexa 4 la prezentul regulament.
5.2.2.15. Cerinţe suplimentare speciale privind sistemele de frânare de serviciu cu transmisie electrică a comenzii
5.2.2.15.1. În cazul unei defecţiuni temporare unice (mai scurtă de 40 ms) a transmisiei electrice a comenzii, cu excepţia sursei de curent electric a acesteia (de exemplu, lipsa semnalului sau eroare de date), eficacitatea frânei de serviciu nu este afectată în mod perceptibil.
5.2.2.15.2. În cazul unei defecţiuni a transmisiei comenzii electrice (1) (rupere, deconectare), eficacitatea de frânare se menţine la cel puţin 30 % din eficacitatea prevăzută pentru sistemul de frânare de serviciu al remorcii în cauză. În cazul remorcilor conectate electric exclusiv prin intermediul unui circuit electric de comandă, în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3, şi care îndeplinesc cerinţele de la punctul 5.2.1.18.4.2, a căror eficacitate este prevăzută la punctul 3.3 din anexa 4 la prezentul regulament, este suficient să fie invocate dispoziţiile punctului 5.2.1.27.10, atunci când nu mai poate fi asigurată o eficacitate de frânare de cel puţin 30 % din eficacitatea prevăzută pentru sistemul de frânare de serviciu, fie prin transmiterea semnalului "cerere de frânare de la circuitul de alimentare" prin intermediul modulului de transmisie de date al circuitului electric de comandă, fie prin absenţa continuă a acestor date.
(1)Atât timp cât procedurile de încercare nu au fost definite, producătorul furnizează serviciului tehnic o analiză a eventualelor defecţiuni ce pot interveni la nivelul calculatoarelor şi a eventualelor efecte ale acestora. Aceste informaţii constituie subiectul unei discuţii şi al unui acord între serviciul tehnic şi constructorul vehiculului.
5.2.2.15.2.1. O defecţiune a transmisiei electrice a comenzii remorcii care afectează funcţia şi eficacitatea sistemelor prevăzute de prezentul regulament, precum şi întreruperile alimentării cu energie care se efectuează prin conectorul prevăzut de standardul ISO 7638:1997 (2), se semnalizează conducătorului de către indicatorul separat de avertizare menţionat la punctul 5.2.1.29.2, fiind transmise prin contactul 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:1997 (2). În plus, dacă eficacitatea prescrisă a sistemului de frânare de serviciu nu mai poate fi asigurată, remorcile echipate cu un circuit electric de comandă transmit, atunci când sunt conectate electric la un vehicul tractor dotat cu circuit electric de comandă, datele despre defecţiune care activează, prin intermediul modulului de transmisie de date al circuitului electric de comandă, indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.2.1.
(2)Priza prevăzută de standardul ISO 7638:1997 poate fi utilizată pentru aplicaţii cu 5 sau 7 conectori, după caz.
5.2.2.16. Atunci când energia stocată în orice parte a sistemului de frânare de serviciu al unei remorci echipate cu un circuit electric de comandă şi conectate electric la un vehicul tractor echipat cu un circuit electric de comandă scade la valoarea determinată în conformitate cu punctul
5.2.2.16.1 de mai jos, conducătorul vehiculului tractor este avertizat. Avertizarea are loc prin aprinderea indicatorului de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.2.1, iar remorca transmite datele despre defecţiune prin modulul de transmisie de date al circuitului electric de comandă. Indicatorul de avertizare separat de culoare galbenă specificat la punctul
5.2.1.29.2 se activează tot prin intermediul contactului 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:1997 (1), pentru a semnala conducătorului nivelul scăzut de energie al remorcii.
(1)Priza prevăzută de standardul ISO 7638:1997 poate fi utilizată pentru aplicaţii cu 5 sau 7 conectori, după caz.
5.2.2.16.1. Nivelul scăzut de energie menţionat la punctul 5.2.2.16 de mai sus este nivelul la care, fără reîncărcarea rezervorului de energie şi indiferent de încărcarea remorcii, nu este posibilă acţionarea pentru a cincea oară a comenzii frânei de serviciu, după patru acţionări complete ale acesteia, precum şi obţinerea a cel puţin 50 % din eficacitatea prescrisă a sistemului de frânare de serviciu a remorcii în cauză.
5.2.2.17. Remorcile echipate cu un circuit electric de comandă şi remorcile din categoriile O3 şi O4 echipate cu sistem antiblocare se dotează cu o priză electrică specială pentru sistemul de frânare şi/sau sistemul antiblocare, conformă cu ISO 7638:1997 P) (2). Semnalele de avertizare a defecţiunilor provenite de la remorcă prevăzute de prezentul regulament se activează prin această priză. Cerinţele care se aplică remorcilor în ceea ce priveşte transmiterea avertizărilor defecţiunilor sunt cele prevăzute pentru autovehicule la punctele 5.2.1.29.4, 5.2.1.29.5 şi 5.2.1.29.6, după caz.
(2)Secţiunile transversale ale conductorului specificate de ISO 7638:1997 pentru remorcă pot fi reduse doar dacă remorca este echipată cu o siguranţă proprie. Ritmul acesteia este de aşa natură, încât viteza curentului prin conductori să nu fie depăşită. Această derogare nu se aplică remorcilor având capacitatea de a tracta o altă remorcă.
Remorcile echipate cu o priză conformă cu standardul ISO 7638:1997 menţionate mai sus se marchează în formă permanentă cu informaţii privind funcţionalitatea sistemului de frânare atunci când priza conformă cu ISO 7638:1997 este conectată şi deconectată. Marcajul se poziţionează astfel încât să fie vizibil atunci când se realizează conectarea pneumatică sau electrică.
5.2.2.17.1. În cazul unei defecţiuni la transmisia electrică a comenzii sistemului de stabilitate, remorcile care utilizează frânarea selectivă ca metodă de creştere a stabilităţii vehiculului semnalează defecţiunea prin intermediul indicatorului separat de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.2 de mai sus, aceasta fiind transmisă prin contactul 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:1997.
Notă: Această cerinţă urmează a fi revizuită cu ocazia modificărilor ulterioare aduse Regulamentului nr. 13, în aşteptarea: (i) unei modificări a standardului de comunicaţii de date prevăzut de ISO 11992:2003, care include un mesaj de indicare a unei defecţiuni la transmisia electrică a comenzii sistemului de control al stabilităţii instalat pe remorcă; şi (ii) introducerii pe scară largă a vehiculelor echipate în conformitate cu acest standard.
5.2.2.17.2. Este permisă conectarea sistemului de frânare la o sursă de alimentare suplimentară celei oferite de priza conformă cu ISO 7638:1997 de mai sus. Cu toate acestea, atunci când este disponibilă o sursă de curent electric suplimentară, se aplică următoarele dispoziţii:
(a)În toate cazurile, sursa de energie conformă cu ISO 7638:1997 este sursa principală de energie a sistemului de frânare, indiferent dacă este conectată o sursă de alimentare suplimentară. Sursa suplimentară are rolul de sistem de rezervă în cazul defectării sursei de alimentare conforme cu ISO 7638:1997.
(b)Nu perturbă funcţionarea sistemului de frânare în modurile normal şi de avarie.
(c)În cazul unei defecţiuni a sursei de alimentare conforme cu ISO 7638:1997, energia consumată de sistemul de frânare nu depăşeşte capacitatea maximă a sursei suplimentare.
(d)Remorca nu este prevăzută cu inscripţii sau marcaje care indică echiparea cu o sursă de energie suplimentară.
(e)Nu este permisă dotarea remorcii cu un dispozitiv de avertizare care semnalizează defecţiunile la sistemul de frânare al remorcii atunci când sistemul de frânare este alimentat de sursa suplimentară.
(f)Atunci când există o sursă de alimentare suplimentară, este posibilă verificarea funcţionării sistemului de frânare de la această sursă.
(g)În cazul unei întreruperi a alimentării cu energie de la priza conformă cu ISO 7638:1997, cerinţele privind semnalizarea defecţiunii de la punctul 5.2.2.15.2.1 şi de la punctul 4.1 din anexa 13 se aplică indiferent dacă sistemul de frânare este alimentat sau nu de la sursa suplimentară.
5.2.2.18. Atunci când energia furnizată de priza conformă cu ISO 7638:1997 este utilizată pentru alimentarea funcţiilor descrise la punctul 5.1.3.6 de mai sus, sistemul de frânare are prioritate şi este protejat de o eventuală suprasarcină din exterior. Această protecţie este o funcţie a sistemului de frânare.
5.2.2.19. În cazul defectării unuia dintre circuitele de comandă care fac legătura între două vehicule echipate în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2, remorca utilizează circuitul de comandă neafectat pentru a asigura, în mod automat, eficacitatea de frânare prevăzută la punctul 3.1 din anexa 4.
5.2.2.20. Atunci când tensiunea de alimentare a remorcii scade sub o valoare specificată de constructor, la care eficacitatea de frânare prescrisă nu mai poate fi garantată, indicatorul separat de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.2 se activează prin intermediul contactului 5 al prizei conforme cu ISO 7638:1997 (1). În plus, atunci când sunt conectate electric la un vehicul tractor dotat cu circuit electric de comandă, remorcile echipate cu un circuit electric de comandă transmit datele despre defecţiune care activează, prin intermediul modulului de transmisie de date al circuitului electric de comandă, indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.2.1.
(1)Priza prevăzută de standardul ISO 7638:1997 poate fi utilizată pentru aplicaţii cu 5 sau 7 conectori, după caz.
5.2.2.21. Pe lângă cerinţele de punctele 5.2.1.18.4.2 şi 5.2.1.21 de mai sus, frânele remorcii mai pot fi acţionate automat de către sistemul de frânare al remorcii, după evaluarea informaţiilor provenite de la aparatele de bord.
5.2.2.22. Activarea sistemului de frânare de serviciu
5.2.2.22.1. În cazul remorcilor echipate cu un circuit electric de comandă, mesajul "iluminare lămpi de frână" este transmis de către remorcă prin intermediul circuitului electric de comandă, atunci când sistemul de frânare al remorcii este activat în timpul "frânării cu comandă automată" iniţiate de către remorcă. Cu toate acestea, atunci când încetinirea generată este mai mică de 0,7 m/s2, semnalul poate fi întrerupt (2) (3).
(2)În momentul omologării, constructorul confirmă îndeplinirea acestei cerinţe.
5.2.2.22.2. În cazul remorcilor echipate cu un circuit electric de comandă, mesajul "iluminare lămpi de frână" nu se transmite de către remorcă prin circuitul electric de comandă în timpul "frânării selective" iniţiate de remorcă (4) (3).
(3)Această cerinţă se aplică după ce standardul ISO 11992 a fost modificat pentru a include mesajul "iluminare lămpi de frână".
(4)În timpul unei "frânări selective", funcţia se poate modifica în "frânare cu comandă automată"
6.ÎNCERCĂRI
Încercările de frânare la care trebuie supuse vehiculele prezentate la omologare, precum şi performanţele de frânare cerute sunt descrise în anexa 4 la prezentul regulament.
7.MODIFICĂRI ALE TIPULUI DE VEHICUL SAU ALE DISPOZITIVULUI SĂU DE FRÂNARE ŞI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII
7.1.Orice modificare a tipului de vehicul sau a sistemului său de frânare în ceea ce priveşte caracteristicile enunţate în anexa 2 la prezentul regulament se aduce la cunoştinţa serviciului administrativ care a acordat omologarea de tip a acestui vehicul. Acest departament poate:
7.1.1.să considere că modificările aduse nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ important şi că în orice caz vehiculul rămâne conform cu cerinţele prevăzute; sau
7.1.2.să solicite un nou raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.
7.2.Confirmarea sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este notificată părţilor la acord care aplică prezentul regulament în conformitate cu procedura indicată la punctul 4.3 de mai sus.
7.3.Autoritatea competentă care emite prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie fiecărei fişe de comunicare întocmite pentru o astfel de prelungire şi să informeze cu privire la aceasta, printr-o fişă de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament, celelalte părţi semnatare ale Acordului din 1958 care pun în aplicare prezentul regulament.
8.CONFORMITATEA PRODUCŢIEI
8.1.Un vehicul omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie fabricat astfel încât să fie conform cu tipul omologat îndeplinind cerinţele de la punctul 5 de mai sus.
8.2.Pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute la punctul 8.1, trebuie efectuate controale adecvate ale producţiei.
8.3.Titularul omologării trebuie în special:
8.3.1.să asigure existenţa unor proceduri pentru controlul eficient al calităţii produselor;
8.3.2.să aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformităţii pentru fiecare tip aprobat;
8.3.3.să asigure înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor şi disponibilitatea documentelor anexate pe o perioadă stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;
8.3.4.să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare, pentru a controla şi asigura constanţa caracteristicilor produsului, având în vedere variaţiile admisibile în producţia industrială;
8.3.5.să se asigure că pentru fiecare tip de produs sunt efectuate cel puţin încercările prescrise în prezentul regulament;
8.3.6.să asigure că orice eşantioane sau piese de încercare neconforme cu tipul de încercare avut în vedere determină o nouă eşantionare şi o nouă încercare. Se iau toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producţiei respective.
8.4.Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformităţii aplicate fiecărei unităţi de producţie.
8.4.1.La fiecare inspecţie, se prezintă inspectorului registrele de testare şi de monitorizare a producţiei.
8.4.2.Inspectorul poate prelua eşantioane prin sondaj în vederea încercării acestora în laboratorul constructorului. Numărul minim de eşantioane poate fi stabilit în conformitate cu rezultatele propriei verificări a producătorului.
8.4.3.Atunci când nivelul de calitate nu pare satisfăcător sau când pare necesar să se verifice validitatea încercărilor efectuate în aplicarea punctului 8.4.2, inspectorul trebuie să preleveze probe care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip.
8.4.4.Autoritatea competentă poate proceda la efectuarea oricărui test prevăzut în prezentul regulament.
8.4.5.Frecvenţa normală de inspecţii efectuate de o autoritate competentă va fi de una la doi ani. Dacă se vor înregistra rezultate nesatisfăcătoare în timpul uneia dintre vizite, autoritatea competentă va asigura faptul că sunt întreprinşi toţi paşii necesari pentru restabilirea conformităţii producţiei cât mai rapid posibil.
9.SANCŢIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCŢIEI
9.1.Omologarea acordată cu privire la tipul de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condiţiile stabilite la punctul 8.1 de mai sus nu sunt respectate.
9.2.În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta va informa de îndată celelalte părţi contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fişe de comunicare conformă cu modelul indicat în anexa 2 la prezentul regulament.
10.ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCŢIEI
În cazul în care titularul omologării încetează definitiv să producă un tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea cu privire la aceasta. La primirea notificării corespunzătoare, autoritatea în cauză informează celelalte părţi contractante ale acordului care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fişe conforme cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament.
11.DENUMIRILE ŞI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE ÎNSĂRCINATE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ŞI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE
Părţile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite denumirile şi adresele serviciilor tehnice însărcinate cu încercările de omologare şi ale departamentelor administrative care acordă omologarea şi cărora urmează a le fi trimise formulare de certificare a omologării, prelungirii, refuzului sau retragerii omologării emise în alte ţări.
12.DISPOZIŢII TRANZITORII
12.1.Generalităţi
12.1.1. De la data oficială a intrării în vigoare a Suplimentului 8 la seria 09 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea omologării CEE în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin Suplimentul 8 la seria 09 de amendamente.
12.1.2. Cu excepţia unor dispoziţii contrare, sau cu excepţia situaţiilor impuse de context, suplimentele la seria 10 de amendamente se aplică şi în cazul emiterii şi menţinerii omologărilor în temeiul seriei 09.
12.1.3. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 10 de amendamente, niciuna din părţile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 10 de amendamente.
12.1.4. De la data oficială de intrare în vigoare a Suplimentului 4 la seria 10 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea omologării în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin Suplimentul 4.
12.1.5. Părţile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză prelungirea omologărilor acordate în temeiul Suplimentului 3 la seria 10 de amendamente la prezentul regulament.
12.2.Noile omologări de tip
12.2.1. După 24 de luni de la data intrării în vigoare a Suplimentului 8 la seria 09 de amendamente, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai cu condiţia ca tipul de vehicul care urmează să fie omologat să îndeplinească cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 8 la seria 09 de amendamente.
12.2.2. După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 10 de amendamente, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiţia ca tipul de vehicul care urmează să fie omologat să îndeplinească cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 10 de amendamente.
12.2.3. Timp de 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 10 de amendamente la prezentul regulament, niciuna dintre părţile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea unei omologări naţionale de tip pentru un vehicul omologat în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament.
12.2.4. Timp de 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 10 de amendamente la prezentul regulament, părţile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări CEE în temeiul Suplimentului 3 la seria 10 de amendamente la prezentul regulament.
12.2.5. După 24 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 5 la seria 10 de amendamente, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiţia ca tipul de vehicul care urmează să fie omologat să îndeplinească cerinţele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 5 la seria 10 de modificări.
12.3.Limita valabilităţii vechilor omologări de tip
12.3.1. La 48 de luni după intrarea în vigoare a seriei 10 de amendamente la prezentul regulament, părţile contractante care pun în aplicare prezentul regulament pot refuza prima înmatriculare naţională (prima punere în funcţiune) a unui vehicul care nu îndeplineşte condiţiile seriei 10 de amendamente la prezentul regulament.
12.4.Părţi contractante noi
12.4.1. Sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii de mai sus, părţile contractante pentru care prezentul acord intră în vigoare după data intrării în vigoare a celei mai recente serii de amendamente nu sunt obligate să accepte omologări care se acordă în conformitate cu oricare din seriile de amendamente precedente la prezentul regulament.
-****-
ANEXA 1:Mecanisme de frânare, dispozitive, metode şi condiţii care nu intră sub incidenţa prezentului regulament
1.Metodă de măsurare a timpilor de reacţie ("răspuns") în cazul frânelor, altele decât frânele cu aer comprimat
ANEXA 2:COMUNICARE (*)
(*)La cererea solicitantului (solicitanţilor) de omologări conform Regulamentului nr. 90, autoritatea de omologare va furniza informaţii cum sunt cele conţinute în apendicele la prezenta anexă. Totuşi, aceste informaţii nu trebuie furnizate în alt scop decât omologarea conform Regulamentului nr. 90.
[formatul maxim: A4 (210 x 297 mm)]
emisă de către: Denumirea administraţiei:
…………………………………………….
…………………………………………….
…………………………………………….
privind (2): ACORDAREA OMOLOGĂRII
PRELUNGIREA OMOLOGĂRII
REFUZUL OMOLOGĂRII
RETRAGEREA OMOLOGĂRII
ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCŢIEI
pentru un tip de vehicul în ceea ce priveşte frânarea, in conformitate cu Regulamentul nr. 13.
Omologarea nr……………………………Nr. prelungirii………………………………….
1.Denumirea comercială sau marca vehiculului: ………………………………….
2.Categoria vehiculului: ………………………………….
3.Tipul vehiculului: ………………………………….
4.Denumirea şi adresa producătorului: ………………………………….
5.Numele şi adresa reprezentantului producătorului, dacă este cazul: ………………………………….
6.Masa vehiculului:
6.1.Masa maximă a vehiculului: ………………………………….
6.2.Masa minimă a vehiculului: ………………………………….
7.Distribuţia masei pe fiecare ax (valoarea maximă): ………………………………….
8.Marca şi tipul garniturilor de frână: ………………………………….
8.1.Garnituri de frână supuse tuturor încercărilor relevante prescrise de anexa 4: ………………………………….
8.2.Garnituri de frână alternative supuse încercărilor în conformitate cu anexa 15: ………………………………….
9.în cazul unui autovehicul: ………………………………….
9.1.Tipul de motor………………………………….
9.2.Numărul de rapoarte şi demultiplicarea acestora: ………………………………….
9.3.Raportul (rapoartele) de transmitere al(e) punţii (punţilor) motoare: ………………………………….
9.4.Dacă este cazul, (3) masa maximă a remorcii care poate fi cuplată: ………………………………….
9.4.1.Remorcă: ………………………………….
9.4.2.Semiremorcă: ………………………………….
9.4.3.Remorcă cu ax central
(se indică, de asemenea, raportul maxim dintre consola spate de cuplare (4) şi ampatament): ………………………………….
9.4.4.Remorcă nefrânată: ………………………………….
9.4.5.Masa maximă a ansamblului: ………………………………….
10.Dimensiunile pneurilor: ………………………………….
10.1.Dimensiunile roţilor/pneurilor de rezervă: ………………………………….
11.Numărul şi amplasarea axurilor: ………………………………….
12.Scurtă descriere a sistemului de frânare: ………………………………….
13._

Masa vehiculului în momentul încercării

neîncărcat [kg]

încărcat [kg]

Sarcina pe pivotul de cuplare (3)

Axul nr. 1

Axul nr. 2

Axul nr. 3

Axul nr. 4

Total

14.Rezultatele încercărilor şi caracteristicile vehiculului

REZULTATELE ÎNCERCĂRILOR

Viteza de încercare [km/h]

Eficacitate măsurată

Forţă măsurată asupra comenzii [daN]

14.1. încercări de tip 0, motor decuplat

frânare de serviciu

frânare de siguranţă

14.2. încercări de tip 0, motor conectat

frânare de serviciu, în conformitate cu punctul 2.1.1 din anexa 4

14.3. încercări de tip I

cu frânare repetată (5)

cu frânare continuă (6)

rulare liberă, în conformitate cu punctul 1.5.4 din anexa 4 (5) şi punctul 1.7.3 din anexa 4 (7)

14.4. încercări de tip II sau IIA (2), după caz

frânare de serviciu

14.5. încercări de tip III (7)

rulare liberă, în conformitate cu punctul 1.7.3 din anexa 4

14.6.Sistem(e) de frânare folosit(e) în timpul încercărilor de tip II/II-A (2): ………………………………….
14.7.Timpul de reacţie şi dimensiunile furtunurilor:
14.7.1. Timpul de reacţie la dispozitivul de acţionare a frânei: ………………………………….s
14.7.2. Timpul de reacţie la capătul de cuplare al circuitului de comandă: ………………………………….s
14.7.3. Furtunurile vehiculelor tractoare pentru semiremorci:
Lungime (m): ………………………………….
Diametru interior (mm): ………………………………….
14.8.Informaţii solicitate in temeiul punctului 7.3 din anexa 10 la prezentul regulament: Da/Nu (2)
14.9.Vehiculul este/nu este (2) echipat pentru a tracta o remorcă cu sisteme de frânare electrică
14.10.Vehiculul este/nu este (2) echipat cu sistem antiblocare
14.10.1. Categorie de sistem antiblocare: categoria 1/2/3 (2) (5)
categoria A/B (2) (6)
14.10.2. Vehiculul îndeplineşte cerinţele de la anexa 13: Da/Nu (2)
14.10.3. Vehiculul este/nu este (2) echipat pentru a tracta remorci dotate cu sisteme antiblocare
14.10.4. Dacă a fost utilizat un raport de încercare antiblocare prevăzut la anexa 19, se menţionează numărul (numerele) raportului de încercare:
14.11.Vehiculul se supune cerinţelor de la anexa 5 (ADR): Da/Nu (2)
14.11.1. Vehiculul îndeplineşte cerinţele privind eficacitatea frânării de anduranţă prevăzută de încercarea de tip II-A, până la o masă maximă totală de………………………………….tone: Da/Nu (2)
14.11.2. Autovehiculul este dotat cu un dispozitiv de comandă pentru sistemul de frânare de anduranţă al remorcii: Da/Nu (2)
14.11.3. în cazul remorcilor, vehiculul este echipat cu un sistem de frânare de anduranţă: Da/Nu (2)
14.12.Vehiculul este echipat cu circuit(e) electric(e) de comandă, în conformitate cu: punctele 5,1.3.1.1/5.1.3.1.2/ 5.1.3.1.3 (2)
14.13.Au fost furnizate informaţii corespunzătoare, în conformitate cu prevederile de la anexa 18, în ceea ce priveşte următoarele sisteme: ………………………………….Da/Nu/Nu se aplică (2)
15.Informaţii suplimentare necesare procedurii de omologare de tip alternative prevăzute la anexa 20………………………………….
15.1.Descrierea suspensiei: ………………………………….
15.1.1. Producător: ………………………………….
15.1.2. Marca: ………………………………….
15.1.3. Tipul………………………………….
15.1.4. Model: ………………………………….
15.2.Ampatamentul vehiculului supus încercării: ………………………………….
15.3.Diferenţial de comandă (daca există) în punte: ………………………………….
16.Remorcă omologată prin procedura prevăzută la anexa 20: (Dacă răspunsul este "da", se completează apendicele 2 la prezenta anexă) Da/Nu (2)
17.Vehicul supus pentru omologare la data………………………………….
18.Serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare………………………………….
19.Data raportului emis de serviciul tehnic………………………………….
20.Numărul raportului emis de serviciul tehnic………………………………….
21.Omologare acordată/refuzată/prelungită/retrasă (2)
22.Amplasarea mărcii de omologare pe vehicul: ………………………………….
23.Locul………………………………….
24.………………………………….
25.Semnătura………………………………….
26.Rezumatul menţionat la punctul 4.3 din prezentul regulament se anexează prezentei comunicări.
(1)Numărul distinctiv al ţării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispoziţiile din regulament referitoare la omologare).
(2)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(3)În cazul unei semiremorci sau remorci cu ax central, se indică masa corespunzătoare încărcăturii de pe dispozitivul de cuplare.
(4)"Consola de cuplare" este distanţa orizontală dintre punctul de cuplare al remorcii cu ax central şi linia mediană a axului (axurilor) spate.
(5)Se aplică numai vehiculelor de categoriile 02 şi 03.
(6)Se aplică numai autovehiculelor.
(7)Se aplică numai vehiculelor de categoria 04,
ANEXA 21:APENDICELE 1 - Lista datelor privind vehiculele în scopul omologărilor în conformitate cu Regulamentul nr. 90
1.Descrierea tipului de vehicul………………………………….
1.1.Denumirea comercială sau marca vehiculului………………………………….
1.2.Categoria vehiculului………………………………….
1.3.Tipul vehiculului în conformitate cu omologarea în temeiul Regulamentului nr. 13………………………………….
1.4.Modele sau mărci comerciale ale vehiculelor care constituie tipul, dacă sunt disponibile: ………………………………….
1.5.Numele şi adresa producătorului: ………………………………….
2.Marca şi tipul garniturilor de frână: ………………………………….
2.1.Garnituri de frână care au fost supuse tuturor încercărilor relevante prescrise de anexa 4………………………………….
2.2.Garnituri de frână supuse încercărilor conform anexei 15: ………………………………….
3.Masa minimă a vehiculului: ………………………………….
3.1.Distribuţia masei pe fiecare ax (valoarea maximă): ………………………………….
4.Masa maximă a vehiculului………………………………….
4.1.Distribuţia masei pe fiecare ax (valoarea maximă): ………………………………….
5.Viteza maximă a vehiculului: ………………………………….
6.Dimensiunile pneurilor şi ale roţilor: ………………………………….
7.Configuraţia circuitului de frânare (de exemplu, distribuţia faţă/spate sau diagonală): ………………………………….
8.Declaraţie cu privire la tipul sistemului de frânare de siguranţă: ………………………………….
9.Specificaţiile supapelor din sistemul de frânare, dacă este cazul: ………………………………….
9.1.Specificaţiile reglajelor senzorului de sarcină: ………………………………….
9.2.Reglarea supapei de presiune: ………………………………….
10.Distribuţia proiectată a forţei de frânare: ………………………………….
11.Specificarea tipului de frână: ………………………………….
11.1.Tip de frână cu disc (de exemplu, numărul pistoanelor şi diametrele lor, disc ventilat sau solid etc.): ………………………………….
11.2.Tip de frână cu tambur (de exemplu, dublă servoasistată, dimensiunea pistoanelor şi a tamburului) ………………………………….
11.3.În cazul sistemelor de frânare cu aer comprimat, tipul şi dimensiunea camerelor de frânare, a pârghiilor etc.: ………………………………….
12.Tipul şi dimensiunile cilindrului principal: ………………………………….
13.Tipul şi dimensiunile servomecanismului: ………………………………….
ANEXA 22:APENDICELE 2 - Certificat de omologare de tip privind sistemul de frânare al vehiculelor
1.GENERALITĂŢI
Dacă remorca a fost omologată prin procedura alternativă descrisă în anexa 20 la prezentul regulament, se înregistrează următoarele date suplimentare.
2.RAPOARTE DE ÎNCERCARE PREVĂZUTE LA ANEXA 19
2.1.Cameră de frânare cu diafragmă: Raport nr………………………………….
2.2.Frâne cu arc: Raport nr………………………………….
2.3.Eficacitatea la rece a frânelor remorcii Caracteristici: Raport nr………………………………….
2.4.Sistem antiblocare (ABS): Raport nr………………………………….
3.CONTROLUL EFICACITĂŢII
3.1.Remorca îndeplineşte cerinţele punctelor 3.1.2 şi 1.2.7 din anexa 4 (eficacitatea la rece a frânării de serviciu) Da/Nu (1)
3.2.Remorca îndeplineşte cerinţele punctului 3.2 din anexa 4 (eficacitatea la rece a frânării de staţionare) Da/Nu (1)
3.3.Remorca îndeplineşte cerinţele punctului 3.3 din anexa 4 (eficacitatea frânării de urgenţă/automate) Da/Nu (1)
3.4.Remorca îndeplineşte cerinţele punctului 6 din anexa 10 (eficacitatea frânei în cazul unei defecţiuni la sistemul de distribuţie a frânării) Da/Nu (1)
3.5.Remorca îndeplineşte cerinţele punctului 5.2.2.14.1 din prezentul regulament (eficacitatea frânării în cazul unei scurgeri la echipamentul auxiliar) Da/Nu (1)
3.6.Remorca îndeplineşte cerinţele anexei 13 (frânare antiblocare) Da/Nu (1)
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
ANEXA 3:DISPUNEREA MĂRCILOR DE OMOLOGARE
MODELUL A
(A se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)
a = min. 8 mm
Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, indică faptul că acest tip de vehicul a fost omologat în ceea ce priveşte frânarea în Regatul Unit (E 11), conform Regulamentului nr. 13, cu numărul de omologare 102439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerinţele Regulamentului nr. 13, astfel cum a fost modificat prin seria 10 de amendamente. În cazul vehiculelor de categoria M2 şi M3, această marcă arată că acel tip de vehicul a fost supus încercării de tip II.
MODELUL B
(A se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)
a = min. 8 mm
Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, indică faptul că acest tip de vehicul a fost omologat în ceea ce priveşte frânarea în Regatul Unit (E 11), conform Regulamentului nr. 13. În cazul vehiculelor de categoria M2 şi M3, această marcă arată că acel tip de vehicul a fost supus încercării de tip II.
MODELUL C
(A se vedea punctul 4.6 din prezentul regulament)
a = min. 8 mm
Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, indică faptul că acest tip de vehicul a fost omologat în Regatul Unit (E 11) conform Regulamentelor nr. 13 şi nr. 24 (1) (în cazul celui din urmă regulament, valoarea corectată a coeficientului de absorbţie este 1,30 m-1).
(1)Acest număr este folosit doar cu titlu de exemplu.
ANEXA 4:Încercări de frânare şi eficacitatea sistemelor de frânare
1.ÎNCERCĂRI DE FRÂNARE
1.1.Generalităţi
1.1.1.Performanţa prevăzută pentru sistemele de frânare se bazează pe spaţiul de frânare şi/sau pe deceleraţia medie a vehiculului. Performanţa unui sistem de frânare se determină prin măsurarea spaţiului de frânare în raport cu viteza iniţială şi/sau prin măsurarea deceleraţiei medii a vehiculului în timpul încercării.
1.1.2.Spaţiul de frânare este distanţa acoperită de vehicul din momentul în care conducătorul auto începe acţionarea comenzii sistemului de frânare şi până când vehiculul se opreşte; viteza iniţială a vehiculului este viteza din momentul în care conducătorul începe acţionarea dispozitivului de control al sistemului de frânare. Viteza iniţială nu este mai mică de 98% din viteza prevăzută pentru încercarea în cauză.
Deceleraţia medie rezultată (dm) se calculează în raport cu distanţa dată de variaţia vitezei de la vb la ve, după formula următoare:
unde
vo = viteza iniţială a vehiculului, măsurată în km/h
vb = viteza vehiculului la 0,8 vo, măsurată în km/h
ve = viteza vehiculului la 0,1 vo, măsurată în km/h
sb = distanţa parcursă între vo şi vb, în metri
se = distanţa parcursă între vo şi ve, în metri.
Viteza şi distanţa sunt determinate folosind instrumente care au o acurateţe de ± 1 % la viteza prevăzută pentru încercare. Deceleraţia medie rezultată poate fi determinată prin alte metode de măsurare decât cele ale vitezei şi ale distanţei; în acest caz, acurateţea pentru deceleraţia medie rezultată este de până la ± 3 %.
1.2.Pentru omologarea oricărui vehicul, eficacitatea de frânare se măsoară în timpul încercărilor pe şosea, efectuate în următoarele condiţii:
1.2.1.vehiculul trebuie să îndeplinească condiţiile referitoare la masă prevăzute pentru fiecare tip de încercare, care trebuie specificate în raportul de încercare;
1.2.2.încercarea se efectuează la vitezele prevăzute pentru fiecare tip de încercare. Dacă viteza maximă constructivă a vehiculului este inferioară vitezei prevăzute pentru o încercare, încercarea se efectuează la viteza maximă a vehiculului;
1.2.3.în timpul încercărilor, forţa aplicată comenzii sistemului de frânare, în scopul obţinerii performanţei prevăzute, nu depăşeşte forţa maximă menţionată pentru încercarea categoriei vehiculului;
1.2.4.şoseaua are o suprafaţă cu aderenţă bună, cu excepţia prevederilor contrare din anexele relevante;
1.2.5.încercările se efectuează în absenţa vântului de natură să influenţeze rezultatele;
1.2.6.la începerea încercărilor, pneurile sunt reci şi la presiunea prevăzută pentru sarcina suportată efectiv de roţi atunci când vehiculul staţionează;
1.2.7.eficacitatea prevăzută este obţinută fără blocarea roţilor, fără devierea vehiculului de la traiectoria sa şi fără vibraţii anormale (1).
(1)Blocarea roţilor este permisă acolo unde aceasta este menţionată în mod specific.
1.2.8.În cazul vehiculelor propulsate în întregime sau parţial de un motor (motoare) electric(e) conectate permanent la roţi, toate încercările se efectuează cu motorul (motoarele) conectat(e).
1.2.9.În cazul vehiculelor menţionate la punctul 1.2.8 care sunt dotate cu un sistem electric de frânare recuperativă de categoria A, încercările de comportament descrise la punctul 1.4.3.1 din prezenta anexă se desfăşoară pe o pistă cu coeficient scăzut de aderenţă (conform definiţiei de la punctul 5.2.2 din anexa 13).
1.2.9.1.În plus, în cazul vehiculelor dotate cu un sistem electric de frânare recuperativă de categoria A, stări temporare precum schimbarea treptelor de viteză sau încetarea acceleraţiei nu afectează comportamentul vehiculului în condiţiile de încercare prevăzute la punctul 1.2.9.
1.2.10. Blocarea roţilor nu este permisă în timpul încercărilor specificate la punctele 1.2.9 şi 1.2.9.1. Cu toate acestea, corectarea direcţiei este permisă cu condiţia ca rotaţia angulară a comenzii direcţiei să fie mai mică de 120° în timpul primelor două secunde şi să nu depăşească 240° în total.
1.2.11. În cazul unui vehicul cu frâne de serviciu acţionate electric şi alimentate de baterii de tracţiune (sau de o baterie auxiliară) care îşi obţin energia exclusiv de la un sistem de încărcare extern independent, aceste baterii se menţin, pe durata încercării de eficacitate a frânelor, la o medie de maximum 5 % peste nivelul de încărcare la care se emite avertismentul de defecţiune a frânelor prevăzut la punctul 5.2.1.27.6.
Dacă se emite acest avertisment, bateriile pot fi reîncărcate pe durata încercărilor, astfel încât să îşi menţină nivelul de energie necesar.
1.3.Comportamentul vehiculului în timpul frânării
1.3.1.În încercările de frânare, în special în cele efectuate la viteză mare, se verifică comportamentul general al vehiculului la frânare.
1.3.2.Comportamentul vehiculului la frânarea pe un drum cu aderenţă redusă. Comportamentul la frânare al vehiculelor din categoriile M2, M3, N1, N2, N3, O2, O3 şi O4 pe un drum cu aderenţă redusă îndeplineşte condiţiile menţionate în anexa 10 şi/sau anexa 13 la prezentul regulament.
1.3.2.1.În cazul unui sistem de frânare prevăzut la punctul 5.2.1.7.2, atunci când frânarea uneia sau mai multor axuri este formată din mai mult de o sursă de cuplu de frânare, iar orice sursă individuală poate fi ajustată în raport cu celelalte, vehiculul satisface cerinţele prevăzute de anexa 10 sau, alternativ, de anexa 13, pentru toate rapoartele permise de către metoda sa de control (2).
(2)Producătorul comunică serviciului tehnic informaţii privind familia curbelor de frânare permise de metoda de control automat folosită.
1.4.Încercare de tip -0 (încercare obişnuită de eficacitate cu frânele la rece)
1.4.1.Generalităţi
1.4.1.1.Frânele trebuie să fie reci. Frâna este considerată rece atunci când temperatura măsurată pe disc sau în afara tamburului este sub 100 °C.
1.4.1.2.Încercarea se efectuează în următoarele condiţii:
1.4.1.2.1. Vehiculul este încărcat, distribuirea masei sale între axuri fiind cea prevăzută de producător. Acolo unde se fac precizări pentru mai multe aranjamente ale încărcăturii pe axuri, distribuirea masei maxime între axuri este astfel încât încărcătura pe fiecare ax să fie proporţională cu cea maximă permisă pentru fiecare ax. În cazul unităţilor de tractare pentru semiremorci, încărcătura poate fi repoziţionată aproximativ la jumătatea distanţei dintre poziţia pivotului de cuplare, aşa cum rezultă din condiţiile de încărcare de mai sus, şi linia centrală a axului (axurilor) din spate.
Aceste curbe pot fi verificate de către serviciul tehnic.
1.4.1.2.2. Fiecare încercare este repetată asupra vehiculului neîncărcat. În cazul unui autovehicul se mai poate afla pe bancheta din faţă, pe lângă conducător, şi o persoană responsabilă cu notarea rezultatelor încercării.
În cazul unui autovehicul proiectat să tracteze o semiremorcă, încercările fără încărcătură sunt efectuate doar asupra unităţii tractoare, fără remorca sa, dar purtând o încărcătură echivalentă cu şaua de cuplare. Această încărcătură include şi roata de rezervă, în cazul în care acest lucru este inclus în specificaţiile standard ale vehiculului.
În cazul unui vehicul prezentat sub formă de cabină-şasiu fără caroserie se poate adăuga o încărcătură suplimentară care să simuleze masa caroseriei şi care să nu depăşească masa minimă prevăzută de producător în anexa 2 la prezentul regulament.
În cazul unui vehicul echipat cu un sistem electric de frânare recuperativă, cerinţele depind de categoria acestui sistem:
Categoria A: Pe durata încercărilor de tip 0 nu se utilizează un eventual sistem separat de comandă a frânării electrice recuperative.
Categoria B: Contribuţia sistemului electric de frânare recuperativă la forţa de frânare generată nu depăşeşte nivelul minim proiectat.
Această cerinţă este considerată îndeplinită dacă bateriile se află la unul din următoarele niveluri de încărcare, când nivelul de încărcare (1) este stabilit prin metoda descrisă în apendicele 1 la prezenta anexă:
(1)Prin acord cu serviciul tehnic, evaluarea nivelului de încărcare nu este obligatorie pentru vehiculele echipate cu o sursă de energie pentru încărcarea bateriilor de tracţiune şi cu mijloace de ajustare a nivelului de încărcare.
(a)la nivelul de încărcare maximă recomandat de producător în specificaţiile vehiculului; sau
(b)la un nivel de minimum 95 % din nivelul maxim de încărcare, dacă nu există recomandări specifice ale producătorului; sau
(c)la nivelul maxim asigurat de sistemul de încărcare automată al vehiculului.
1.4.1.2.3. Limitele prevăzute pentru eficacitatea minimă, atât pentru încercările cu vehiculul neîncărcat, cât şi cu vehiculul încărcat, sunt cele menţionate mai jos pentru fiecare categorie de vehicul; vehiculul satisface atât distanţa de oprire prevăzută, cât şi deceleraţia medie rezultată prevăzută pentru respectiva categorie de vehicul, dar măsurarea ambilor parametri poate să nu fie absolut necesară.
1.4.1.2.4. Drumul este orizontal.
1.4.2.Testare tip 0 cu motorul decuplat
Încercarea se efectuează la viteza prevăzută pentru categoria căreia îi aparţine vehiculul, cifrele menţionate în acest scop putând avea o anumita marjă de toleranţă. Trebuie să fie atinsă valoarea minimă de eficacitate prevăzută pentru fiecare categorie.
1.4.3.Încercarea de tip 0 cu motor cuplat
1.4.3.1.Se efectuează încercări la diferite viteze, cea mai mică fiind egală cu 30 % din viteza maximă a vehiculului, iar cea mai mare fiind egală cu 80 % din acea viteză. În cazul vehiculelor echipate cu limitator de viteză, viteza limitată este considerată viteza maximă a vehiculului. Datele eficacităţii practice maxime sunt măsurate iar comportamentul vehiculului este înregistrat în raportul încercării. Unităţile tractoare pentru semiremorci, încărcate artificial pentru a simula efectele unei semiremorci încărcate, nu se supun încercărilor la mai mult de 80 km/h.
1.4.3.2.Se efectuează încercări suplimentare cu motorul cuplat, pornind de la viteza prevăzută pentru categoria căreia îi aparţine vehiculul. Trebuie să fie atinsă valoarea minimă de eficacitate prevăzută pentru fiecare categorie. Unităţile tractoare pentru semiremorci, încărcate artificial pentru a simula efectele unei semiremorci încărcate, nu se supun încercărilor la mai mult de 80 km/h.
1.4.4.Încercare de tip 0 pentru vehicule din categoria O prevăzute cu frâne cu aer comprimat
1.4.4.1.Eficacitatea frânării remorcii poate fi calculată fie din coeficientul de frânare al vehiculului tractor plus remorca şi forţa axială măsurată la dispozitivul de cuplare, fie, în anumite cazuri, din coeficientul de frânare al vehiculului tractor plus remorca, atunci când numai remorca este frânată. Motorul vehiculului tractor este decuplat în timpul încercării de frânare.
În cazul în care numai remorca este frânată, pentru a se lua în calcul masa suplimentară care este încetinită, eficacitatea este considerată ca reprezentând deceleraţia medie rezultată.
1.4.4.2.Cu excepţia cazurilor de la punctele 1.4.4.3 şi 1.4.4.4, pentru a determina coeficientul de frânare al remorcii este necesară măsurarea coeficientului de frânare al vehiculului de tractare şi al remorcii, precum şi forţa axială în dispozitivul de cuplare. Vehiculul de tractare trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa 10 la prezentul regulament cu privire la relaţia dintre raportul TM/PM şi presiunea pm. Coeficientul de frânare al remorcii este calculat în conformitate cu următoarea formulă:
zR = zR+M + D / PR
unde
zR = coeficientul de frânare al remorcii
zR+M = coeficientul de frânare al vehiculului de tractare plus remorcă
D = forţa axială în dispozitivul de cuplare
(forţă de tractare: + D),
(forţă de comprimare: - D)
PR = reacţiunea statică normală totală dintre suprafaţa drumului şi roţile remorcii (anexa 10).
1.4.4.3.Dacă o remorcă are un sistem de frânare continuu sau semicontinuu, atunci când presiunea în cilindrii de frână nu se modifică în timpul frânării, în pofida modificării dinamice a încărcării axurilor, precum şi în cazul semiremorcilor, doar remorca poate fi frânată. Coeficientul de frânare al remorcii este calculat în conformitate cu următoarea formulă:
zR = (zR+M ) x PM + PR /PR+ R
unde
R = valoarea rezistenţei la rulare = 0,01;
PM = reacţiunea statică normală totală dintre suprafaţa şoselei şi roţile vehiculelor de tractare ale remorcilor (anexa 10).
1.4.4.4.În celelalte cazuri, evaluarea coeficientului de frânare al remorcii se poate face doar prin frânarea remorcii. În acest caz, presiunea folosită este aceeaşi cu cea măsurată în cilindrii de frână la frânarea ansamblului.
1.5.Încercarea de tip 1 (încercare de pierdere a eficacităţii)
1.5.1.Cu frânări repetate
1.5.1.1.Sistemul de frânare de serviciu al tuturor autovehiculelor se încearcă prin acţionarea şi decuplarea repetată a frânelor, vehiculul fiind încărcat, în conformitate cu condiţiile din următorul tabel:

Categoria vehiculului

Condiţii

v1 [km/h]

v2 [km/h]

t [sec]

n

m2

80 % vmax < = 100

1/2 v1

55

15

N1

80 % vmax < = 120

1/2 v1

55

15

m3, n2, n3

80 % vmax < = 60

1/2 v1

60

20

unde
v1 = viteza iniţială la începutul frânării
v2 = viteza la sfârşitul frânării
vmax = viteza maximă a vehiculului
n = numărul de acţionări ale frânei
t = durata unui ciclu de frnare: durata dintre iniţierea unei acţionări a frânei şi acţionarea imediat următoare.
1.5.1.2.În cazul în care caracteristicile vehiculului nu permit perioada de timp prevăzută pentru t, durata poate fi mărită; în toate cazurile, pe lângă perioada de timp necesară pentru frânare şi accelerare, este permisă o perioadă de 10 secunde la fiecare ciclu pentru stabilizarea vitezei v1.
1.5.1.3.În aceste încercări, forţa aplicată dispozitivului de control este reglată astfel încât să se atingă o deceleraţie medie rezultată de 3 m/s2 la prima acţionare a frânelor. Această forţă rămâne constantă pe întreg parcursul acţionării repetate a frânelor.
1.5.1.4.În timpul acţionării frânelor, se foloseşte în mod continuu cel mai mare raport de transmisie (fără multiplicator de viteză etc.).
1.5.1.5.Pentru mărirea vitezei după frânare, cutia de viteze se foloseşte astfel încât să se obţină viteza v1 în cel mai scurt timp posibil (acceleraţia maximă permisă de motor şi de cutia de viteze).
1.5.1.6.În cazul vehiculelor care nu au o autonomie suficientă pentru a efectua ciclurile de încălzire a frânelor, încercările au loc prin atingerea vitezei prescrise înainte de prima acţionare a frânei, şi ulterior prin accelerare maximă pentru recuperarea vitezei şi frânare succesivă la viteza atinsă la sfârşitul fiecărui ciclu, astfel cum a fost specificată pentru fiecare categorie de vehicul la punctul 1.5.1.1 de mai sus.
1.5.1.7.În cazul vehiculelor echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, frânele se reglează înainte de încercarea de tip I de mai sus, în conformitate cu următoarea procedură, după caz:
1.5.1.7.1. În cazul vehiculelor echipate cu frâne pneumatice, reglarea frânelor trebuie să permită funcţionarea dispozitivului de reglare automată a frânelor. În acest scop, cursa dispozitivului de acţionare se reglează la:
so > = 1,1 x sreajustare
(limita superioară nu depăşeşte valoarea recomandată de producător)
unde
sreajustare este cursa de reajustare specificată de producătorul dispozitivului de reglare automată a frânei, însemnând cursa la care începe reajustarea cursei de deplasare a frânei, la o presiune a dispozitivului de acţionare de 15 % din presiunea de funcţionare a frânei, dar nu mai puţin de 100 kPa.
Dacă, în urma unui acord cu serviciul tehnic, măsurarea cursei dispozitivului de acţionare nu este necesară, valoarea iniţială se stabileşte de comun acord cu serviciul tehnic.
Pe baza condiţiei de mai sus, frâna se acţionează succesiv de 50 de ori, cu o presiune a dispozitivului de acţionare de 30 % din presiunea de funcţionare a frânei, dar nu mai puţin de 200 kPa. După aceasta, frâna se acţionează o singură dată, cu o presiune a dispozitivului de acţionare de minimum 650 kPa.
1.5.1.7.2. În cazul vehiculelor echipate cu frâne hidraulice cu disc, nu sunt necesare cerinţe privind reglarea.
1.5.1.7.3. În cazul vehiculelor echipate cu frâne hidraulice cu tambur, reglarea frânelor are loc în conformitate cu recomandările producătorului.
1.5.1.8.În cazul vehiculelor echipate cu un sistem electric de frânare recuperativă de categoria B, nivelul de încărcare a bateriilor vehiculului la începutul încercării trebuie să permită aplicarea de către sistemul electric de frânare recuperativă a unei forţe de frânare care nu depăşeşte valoarea minimă proiectată.
Această cerinţă este considerată îndeplinită dacă bateriile se află la unul dintre nivelurile de încărcare menţionate la al patrulea subparagraf de la punctul 1.4.1.2.2 de mai sus.
1.5.2.Cu frânare continuă
1.5.2.1.Frânele de serviciu ale remorcilor din categoriile O2 şi O3 sunt încercate astfel încât, cu vehiculul încărcat, energia consumată la frânare să fie egală cu cea înregistrată în aceeaşi perioadă de timp cu vehiculul încărcat, condus cu viteză constantă de 40 km/h pe o pantă descendentă cu înclinaţie de 7 %, pe o distanţă de 1,7 km.
1.5.2.2.Încercarea trebuie efectuată pe un drum orizontal, remorca fiind tractată de un autovehicul; în timpul încercării, forţa aplicată dispozitivului de comandă este reglată astfel încât să menţină constantă rezistenţa remorcii (7 % din sarcina maximă staţionară pe ax a remorcii). În cazul în care forţa disponibilă pentru remorcare este insuficientă, încercarea poate fi efectuată la o viteză mai mică dar pe o distanţă mai mare, conform tabelului următor:

Viteza [km/h]

Distanţa [metri]

40

1 700

30

1 950

20

2 500

15

3 100

1.5.2.3.În cazul remorcilor echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, frânele se reglează înainte de încercarea de tip I prevăzută mai sus, în conformitate cu procedura de la punctul 1.7.1.1 din prezenta anexă.
1.5.3.Eficacitate la cald
1.5.3.1.La sfârşitul încercării de tip I (încercarea descrisă la punctul 1.5.1 sau încercarea descrisă la punctul 1.5.2 din prezenta anexă), eficacitatea la cald a sistemului de frânare de serviciu este măsurată în aceleaşi condiţii (şi în special la o forţă constantă de comandă care nu depăşeşte forţa medie folosită) ca şi pentru încercarea de tip 0 cu motorul decuplat (condiţiile de temperatură pot fi diferite).
1.5.3.1.1. În cazul autovehiculelor, această eficacitate la cald nu este mai mică de 80 % din cea prevăzută pentru categoria în cauză, şi nici mai mică de 60 % din cea înregistrată la încercarea de tip 0 cu motorul decuplat.
1.5.3.1.2. În cazul vehiculelor dotate cu un sistem electric de frânare recuperativă de categoria A, în timpul acţionărilor frânei este cuplată ultima treaptă de viteză, iar eventualul sistem separat de comandă a frânării electrice recuperative nu se utilizează.
1.5.3.1.3. În cazul vehiculelor echipate cu un sistem electric de frânare recuperativă de categoria B, după efectuarea ciclurilor de încălzire în conformitate cu punctul 1.5.1.6 din prezenta anexă, încercarea eficacităţii la cald are loc la viteza maximă care poate fi atinsă de vehicul la sfârşitul ciclurilor de încălzire a frânelor, cu excepţia cazului în care poate fi atinsă viteza specificată la punctul 1.4.2 din prezenta anexă.
Pentru comparaţie, încercarea de tip 0 cu frânele reci se repetă de la aceeaşi viteză, şi cu o contribuţie a frânării electrice recuperative similară cu cea din timpul încercării de eficacitate la cald, în condiţiile permise de nivelul de încărcare a bateriei.
Se permite recondiţionarea garniturilor înainte de efectuarea încercării, în scopul comparării eficacităţii la rece din această a doua încercare de tip 0 cu eficacitatea obţinută în încercarea la cald, şi cu criteriile de la punctele 1.5.3.1.1 şi 1.5.3.2 din prezenta anexă.
1.5.3.1.4. Cu toate acestea, în cazul remorcilor, forţa de frânare la circumferinţa roţilor, pentru frânele încălzite, atunci când acestea sunt încercate la 40 km/h, nu este mai mică de 36 % din sarcina maximă staţionară a roţii sau mai mică de 60 % din valoarea înregistrată la încercarea de tip 0 la aceeaşi viteză.
1.5.3.2.În cazul unui autovehicul care satisface cerinţa de 60 % specificată la punctul 1.5.3.1.1, dar care nu îndeplineşte cerinţa de 80 % specificată la punctul 1.5.3.1.1, se poate efectua o încercare suplimentară de eficacitate la cald folosindu-se o forţă de control care să nu o depăşească pe cea specificată pentru respectiva categorie de vehicul la punctul 2 din prezenta anexă. În raport sunt înregistrate rezultatele ambelor încercări.
1.5.4.Încercarea de rulare liberă
În cazul autovehiculelor echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, după efectuarea încercărilor specificate la punctul 1.5.3 de mai sus, se permite răcirea frânelor la o temperatură tipică a frânelor reci (adică de maximum 100 °C) şi se verifică dacă vehiculul are capacitatea să ruleze liber prin îndeplinirea uneia din următoarele condiţii:
(a)Roţile rulează liber (de exemplu, pot fi rotite cu mâna)
(b)Se constată că, atunci când vehiculul este condus la o viteză constantă v = 60 km/h cu frânele neacţionate, temperaturile asimptotice ale tamburului/discului nu depăşesc 80 °C, iar momentele frânării reziduale sunt considerate acceptabile.
1.6.Încercarea de tip II (încercarea comportamentului la coborâre)
1.6.1.Autovehiculele încărcate sunt încercate în condiţii în care energia aplicată să fie echivalentă cu cea înregistrată pe aceeaşi perioadă de timp la un vehicul încărcat, condus cu o viteză medie de 30 km/h pe o pantă descendentă cu o înclinaţie de 6 % şi pe o distanţă de 6 km, într-o treaptă de viteză corespunzătoare şi cu sistemul de frânare de anduranţă cuplat, în cazul în care vehiculul este prevăzut cu un astfel de sistem. Treapta de viteză este aleasă astfel încât să nu permită motorului să depăşească valoarea maximă a turaţiei (min-1) menţionată de producător.
1.6.2.Pentru vehiculele la care energia este absorbită doar prin acţiunea de frânare a motorului, se permite o toleranţă de ± 5 km/h a vitezei medii şi se foloseşte o treaptă de viteză care să stabilizeze viteza la valoarea cea mai apropiată de 30 km/h pe o pantă descendentă cu o înclinaţie de 6 %. Dacă eficacitatea acţiunii de frânare a motorului singur se determină prin măsurarea deceleraţiei, aceasta este suficientă dacă deceleraţia medie este de cel puţin 0,5 m/s2.
1.6.3.La sfârşitul încercării, eficacitatea la cald a sistemului de frânare de serviciu se măsoară în aceleaşi condiţii ca pentru încercarea de tip 0 cu motorul decuplat (condiţiile de temperatură pot fi diferite). Această eficacitate la cald dă o distanţă de oprire care nu depăşeşte valorile următoare şi o deceleraţie medie rezultată cel puţin egală cu valorile următoare, folosind o forţă de acţionare a dispozitivului de control care nu depăşeşte 70 daN:
categoria M3: 0,15 v + (1,33 v2/130) (al doilea termen corespunzând unei deceleraţii medii rezultate de dm = 3,75 m/s2);
categoria N3: 0,15 v + (1,33 v2/115) (al doilea termen corespunzând unei deceleraţii medii rezultate de dm = 3,3 m/s2).
1.6.4.Vehiculele menţionate la punctele 1.8.1.1, 1.8.1.2 şi 1.8.1.3 de mai jos îndeplinesc cerinţele încercării de tip II A descrisă la punctul 1.8, nu ale încercării de tip II.
1.7.Încercarea de tip III (încercare de pierdere a eficacităţii frânelor pentru vehicule din categoria O4)
1.7.1.Încercare pe pistă
1.7.1.1.Înainte de încercarea de tip III de mai jos, frânele se reglează în conformitate cu următoarele proceduri, după caz:
1.7.1.1.1. În cazul remorcilor echipate cu frâne pneumatice, reglarea frânelor are loc pentru a permite funcţionarea dispozitivului de ajustare automată a frânelor. În acest scop, cursa dispozitivului de acţionare se reglează la s0 > = 1,1 x sreajustare (limita superioară nu depăşeşte valoarea recomandată de producător):
unde
sreajustare este cursa de reajustare specificată de producătorul dispozitivului de reglare automată a frânei, adică cursa la care începe reajustarea cursei de deplasare a frânei, la o presiune a dispozitivului de acţionare de 100 kPa.
Dacă, în urma unui acord cu serviciul tehnic, măsurarea cursei dispozitivului de acţionare nu este necesară, valoarea iniţială se stabileşte de comun acord cu serviciul tehnic.
Pe baza condiţiei de mai sus, frâna se acţionează succesiv de 50 de ori, cu o presiune a dispozitivului de acţionare de 200 kPa. După aceasta, frâna se acţionează o singură dată, cu o presiune a dispozitivului de acţionare de minimum 650 kPa.
1.7.1.1.2. În cazul vehiculelor echipate cu frâne hidraulice cu disc, nu sunt necesare cerinţe privind reglarea.
1.7.1.1.3. În cazul vehiculelor echipate cu frâne hidraulice cu tambur, reglarea frânelor are loc în conformitate cu recomandările producătorului.
1.7.1.2.Condiţiile pentru încercarea pe pistă sunt următoarele:

Număr de acţionări ale frânei

20

Durata ciclului de frânare

60 s

Viteza iniţială la începutul frânării

60 km/h

Acţionări ale frânei

În aceste încercări, forţa aplicată dispozitivului de control este reglată astfel încât să se atingă o deceleraţie medie rezultată de 3 m/s2 în raport cu masa remorcii PR la prima acţionare a frânelor. Această forţă rămâne constantă pe întreg parcursul acţionării repetate a frânelor.

Coeficientul de frânare al remorcii se calculează în conformitate cu punctul 1.4.4.3 din prezenta anexă:
zR = (zR+M - R) x (PM + PR) /PR+ R
Viteza la sfârşitul frânării (anexa 11, apendicele 2, punctul 3.1.5):
unde
zR = coeficientul de frânare al remorcii
zR+M = coeficientul de frânare al ansamblului (autovehicul şi remorcă)
R = valoarea rezistenţei la rulare = 0,01
PM = reacţiunea statică normală totală dintre calea de rulare şi roţile vehiculului de tractare al remorcii (kg)
PR = reacţiunea statică normală totală dintre calea de rulare şi roţile remorcii (kg)
P1 = partea din masa remorcii susţinută de axul (axurile) nefrânat (nefrânate) (kg)
P2 = partea din masa remorcii susţinută de axul (axurile) frânat (frânate) (kg)
v1 = Viteza iniţială (km/h)
v2 = Viteza finală (km/h)
1.7.2.Eficacitate la cald
La sfârşitul încercării, conform punctului 1.7.1, eficacitatea la cald a sistemului de frânare de serviciu trebuie să fie măsurată în aceleaşi condiţii ca pentru încercarea de tip 0, dar în condiţii de temperatură diferite şi începând de la o viteză iniţială de 60 km/h. Forţa de frânare la cald la circumferinţa roţilor nu este mai mică de 40 % din sarcina maximă staţionară a roţii şi nu este mai mică de 60 % din cea înregistrată la încercarea de tip 0 la aceeaşi viteză.
1.7.3.Încercarea de rulare liberă
După efectuarea încercărilor specificate la punctul 1.7.2 de mai sus, se permite răcirea frânelor la o temperatură tipică a frânelor reci (adică de maximum 100 °C) şi se verifică dacă vehiculul are capacitatea să ruleze liber, prin îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:
(a)Roţile rulează liber (de exemplu, pot fi rotite cu mâna)
(b)Se constată că, atunci când vehiculul este condus la o viteză constantă v = 60 km/h cu frânele neacţionate, temperaturile asimptotice ale tamburului/discului nu depăşesc 80 °C, iar momentele frânării reziduale sunt considerate acceptabile.
1.8.Încercarea de tipul II A (eficacitatea frânării de anduranţă)
1.8.1.La încercarea de tipul II A sunt supuse vehiculele din următoarele categorii:
1.8.1.1.Vehiculele de categoria M3 aparţinând clasei II, III sau B, conform definiţiei din Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3), anexa 7.
1.8.1.2.Vehicule de categoria N3 care sunt autorizate să tracteze o remorcă de categoria O4. Dacă masa maximă depăşeşte 26 de tone, masa de încercare este limitată la 26 de tone, sau, în cazul în care masa fără încărcătură depăşeşte 26 de tone, masa respectivă se ia în considerare prin calculare.
1.8.1.3.Anumite vehicule supuse ADR (a se vedea anexa 5).
1.8.2.Condiţii de încercare şi cerinţe de eficacitate
1.8.2.1.Eficacitatea sistemului de frânare de anduranţă se încearcă la masa maximă a vehiculului sau a ansamblului de vehicule.
1.8.2.2.Vehiculele încărcate se supun încercării în asemenea condiţii încât energia aplicată să fie echivalentă cu cea înregistrată, pe aceeaşi perioadă de timp, la un vehicul încărcat condus cu o viteză medie de 30 km/h pe o pantă descendentă cu o înclinaţie de 7 % şi pe o distanţă de 6 km. Pe parcursul încercării frânele de serviciu, de siguranţă şi de staţionare nu sunt acţionate. Treapta de viteză este aleasă astfel încât să nu permită motorului să depăşească valoarea maximă a turaţiei menţionată de producător. Poate fi folosit un sistem de frânare de anduranţă integrat, cu condiţia ca acesta să fie decalat în aşa fel încât să nu se acţioneze sistemul de frânare de serviciu; acest lucru se poate verifica controlând dacă frânele se menţin reci, conform dispoziţiilor de la punctul 1.4.1.1 din prezenta anexă.
1.8.2.3.Pentru vehiculele la care energia este absorbită doar prin acţiunea de frânare a motorului, se permite o toleranţă de ± 5 km/h a vitezei medii şi se foloseşte o treaptă de viteză care să stabilizeze viteza la valoarea cea mai apropiată de 30 km/h pe o pantă descendentă cu o înclinaţie de 7 %. Dacă eficacitatea acţiunii de frânare a motorului singur se determină prin măsurarea deceleraţiei, aceasta este suficientă dacă deceleraţia medie este de cel puţin 0,6 m/s2.
2.EFICACITATEA SISTEMELOR DE FRÂNARE ALE VEHICULELOR DE CATEGORIILE M2, M3 ŞI N
2.1.Sistemul de frânare de serviciu
2.1.1.Sistemele de frânare de serviciu ale vehiculelor din categoriile M2, M3 şi N sunt încercate în conformitate cu condiţiile prevăzute în tabelul următor:

Categorie

m2

m3

N1

N2

N3

Tip de încercare

0-I

0-I-II sau IIA

0-I

0-I

0-I-II

Încercare de tip 0 cu motorul decuplat

v

60 km/h

60 km/h

80 km/h

60 km/h

60 km/h

s < =

dm > =

0,15 v + v2 / 130

5,0 m/s2

Încercarea de tip 0 cu motor cuplat

v = 0,80

vmax dar nu depăşeşte

100 km/h

90 km/h

120 km/h

100 km/h

90 km/h

s < =

dm > =

0,15 v + v2 / 103,5

4,0 m/s2

F < =

70 daN

unde
v =viteza de încercare prescrisă, în km/h
s = distanţa de oprire, în metri.
dm = deceleraţia medie rezultată, în m/s2
F = forţa aplicată pedalei de frână, în daN
vmax = viteza maximă a vehiculului, în km/h.
2.1.2.În cazul unui autovehicul autorizat să tracteze o remorcă fără frâne, eficacitatea minimă prevăzută pentru acea categorie de vehicul (pentru încercarea de tip 0 cu motorul decuplat) se atinge cu remorca nefrânată cuplată la autovehicul şi cu remorca nefrânată încărcată la masa maximă prevăzută de producător.
Eficacitatea ansamblului se verifică prin calcule care fac referire la eficacitatea maximă de frânare atinsă doar de autovehicul (încărcat) în timpul încercării de tip 0 cu motorul decuplat, folosind următoarea formulă (nu sunt necesare încercări practice cu o remorcă fără frâne cuplată):
dM+R = dM x PM / PM + PR
unde
dM+R = deceleraţia medie rezultată a autovehiculului, calculată la cuplarea cu o remorcă nefrânată, în m/s2,
dM = deceleraţia medie rezultată maximă a autovehiculului atinsă în timpul încercării de tip 0 cu motorul decuplat, în m/s2,
PM = masa autovehiculului (încărcat),
PR = masa maximă a unei remorci nefrânate care poate fi cuplată, conform specificaţiilor producătorului autovehiculului.
2.2.Sistemul de frânare de siguranţă
2.2.1.Sistemul de frânare de siguranţă, chiar dacă comanda care îl acţionează este folosită şi pentru alte funcţii de frânare, trebuie să dea o distanţă de oprire care să nu depăşească următoarele valori şi o deceleraţie medie nu mai mică decât următoarele valori:
categoriile M2, M3: 0,15 v + (2v2/130) (al doilea termen corespunde unei deceleraţii medii rezultate dm = 2,5 m/s2);
categoria N: 0,15 v + (2v2/115) (al doilea termen corespunde unei deceleraţii medii rezultate dm = 2,2 m/s2).
2.2.2.În cazul în care comanda sistemului este una manuală, eficacitatea prevăzută se obţine prin aplicarea unei forţe asupra comenzii care nu depăşeşte 60 daN, iar comanda trebuie să fie situată astfel încât să poată fi manevrată uşor şi rapid de către conducător.
2.2.3.În cazul în care comanda sistemului este o pedală, eficacitatea prevăzută se obţine prin aplicarea unei forţe asupra comenzii care nu depăşeşte 70 daN, iar comanda este situată astfel încât să poată fi manevrată uşor şi rapid de către conducător.
2.2.4.Eficacitatea sistemului de frânare de siguranţă se verifică prin încercarea de tip 0 cu motorul decuplat, începând de la următoarele viteze iniţiale:
M2: 60 km/h M3: 60 km/h
N1: 70 km/h N2: 50 km/h N3: 40 km/h
2.2.5.Încercarea eficacităţii sistemului de frânare de siguranţă se realizează prin simularea condiţiilor unei avarii reale a sistemului de frânare de serviciu.
2.2.6.În ceea ce priveşte vehiculele care utilizează sisteme electrice de frânare recuperativă, eficacitatea la frânare se verifică suplimentar în următoarele două condiţii de funcţionare defectuoasă:
2.2.6.1.în cazul unei defecţiuni electrice totale a frânei de serviciu;
2.2.6.2.în cazul în care, în urma defecţiunii, componenta electrică furnizează forţa maximă de frânare.
2.3.Sistemul de frânare de staţionare
2.3.1.Chiar dacă este combinat cu unul dintre celelalte sisteme de frânare, sistemul de frânare de staţionare este capabil să menţină un vehicul încărcat în staţionare pe o pantă sau o rampă cu o înclinare de 18 %.
2.3.2.În cazul vehiculelor la care este autorizată cuplarea unei remorci, sistemul de frânare de staţionare a vehiculului de tractare este capabil să menţină ansamblul de vehicule în staţionare pe o pantă sau rampă cu o înclinaţie de 12 %.
2.3.3.În cazul în care comanda este una manuală, forţa aplicată acesteia nu depăşeşte 60 daN.
2.3.4.În cazul în care comanda este o pedală, forţa exercitată asupra acesteia nu depăşeşte 70 daN.
2.3.5.Un dispozitiv de frânare de staţionare care trebuie acţionat de câteva ori înainte de a-şi atinge eficienţa prevăzută este admisibil.
2.3.6.Pentru verificarea conformităţii cu dispoziţiile anexei I, punctul 5.2.1.2.4 se efectuează o încercare de tip 0 cu motorul decuplat, la o viteză iniţială de 30 km/h. Deceleraţia medie rezultată la acţionarea comenzii sistemului de frânare de staţionare şi deceleraţia imediat înaintea opririi vehiculului nu este mai mică de 1,5 m/s2. Încercarea se efectuează cu vehiculul încărcat.
Forţa exercitată asupra dispozitivului de comandă a frânării nu depăşeşte valorile specificate.
2.4.Performanţa reziduală a sistemului de frânare de serviciu după o defecţiune a mecanismului de transmisie
2.4.1.Performanţa reziduală a sistemului de frânare de serviciu, în cazul unei defecţiuni la una dintre piesele mecanismului său de transmisie, dă o distanţă de oprire care nu depăşeşte valorile următoare şi o deceleraţie medie rezultată nu mai mică decât valorile următoare, folosind o forţă de comandă care nu depăşeşte 70 daN atunci când aceasta este verificată prin încercarea de tip 0 cu motorul decuplat, începând de la următoarele viteze iniţiale ale categoriei vehiculului respectiv.
Distanţa de oprire (m) şi deceleraţia medie rezultată (dm) [m/s2]

Categorie de vehicule

v

[km/h]

Distanţa de oprire ÎNCĂRCAT [m]

dm

m/s2

Distanţa de oprire NEÎNCĂRCAT [m]

dm

m/s2

M2

60

0,15v + (100/30) x (v2/130)

1,5

0,15v + (100/25) x (v2/130)

1,3

M3

60

0,15v + (100/30) x (v2/130)

1,5

0,15v + (100/30) x (v2/130)

1,5

N1

70

0,15v + (100/30) x (v2/115)

1,3

0,15v + (100/25) x (v2/115)

1,1

N2

50

0,15v + (100/30) x (v2/115)

1,3

0,15v + (100/25) x (v2/115)

1,1

N3

40

0,15v + (100/30) x (v2/115)

1,3

0,15v + (100/30) x (v2/115)

1,3

2.4.2.Încercarea de eficacitate a capacităţii reziduale a frânării se efectuează prin simularea condiţiilor reale de avarie a sistemelor de frânare de serviciu.
3.EFICACITATEA SISTEMELOR DE FRÂNARE ALE VEHICULELOR DE CATEGORIA O
3.1.Sistemul de frânare de serviciu
3.1.1.Dispoziţii privind încercările vehiculelor din categoria O1:
În cazurile în care este obligatoriu un sistem de frânare de serviciu, eficacitatea sistemului satisface dispoziţiile prevăzute pentru vehiculele din categoria O2 şi O3.
3.1.2.Dispoziţii privind încercările vehiculelor din categoria O2 şi O3:
3.1.2.1.În cazul în care sistemul de frânare de serviciu este de tip continuu sau semicontinuu, suma forţelor exercitate la circumferinţa roţilor frânate este de cel puţin x % din sarcina maximă pe roată la staţionare, x având următoarele valori:
x [%]
remorcă, încărcată sau neîncărcată: 50
semiremorcă, încărcată sau neîncărcată: 45
remorcă cu axuri mediane, încărcată sau neîncărcată: 50
3.1.2.2.În cazul în care remorca este prevăzută cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de comandă nu depăşeşte 700 kPa, iar presiunea în circuitul de comandă nu depăşeşte următoarele valori în timpul încercării de frânare, în funcţie de caracteristicile sistemului:
(a)650 kPa în circuitul pneumatic de comandă;
(b)o mărime a semnalului digital în circuitul electric de comandă corespunzătoare pentru 650 kPa (conform definiţiei din ISO 11992:2003).
Viteza de încercare este de 60 km/h. Trebuie să se efectueze un test suplimentar la 40 km/h cu vehiculul încărcat în vederea comparării cu rezultatul încercării de tip I.
3.1.2.3.Dacă sistemul de frânare este de tip inerţial, acesta respectă condiţiile din anexa 12 la prezentul regulament.
3.1.2.4.În plus, vehiculele sunt supuse încercării de tip I.
3.1.2.5.În cazul încercării de tip I pentru semiremorci, masa frânată de către axul (axurile) său (sale) corespunde sarcinii maxime a axului (axurilor) (fără a include sarcina pe pivotul de cuplare).
3.1.3.Dispoziţii privind încercarea vehiculelor din categoria O4:
3.1.3.1.În cazul în care sistemul de frânare de serviciu este de tip continuu sau semicontinuu, suma forţelor exercitate la circumferinţa roţilor frânate este de cel puţin x % din sarcina maximă pe roată la staţionare, x având următoarele valori:
x [%]
remorcă, încărcată sau neîncărcată: 50
semiremorcă, încărcată sau neîncărcată: 45
remorcă cu axuri mediane, încărcată sau neîncărcată: 50
3.1.3.2.În cazul în care remorca este prevăzută cu un sistem de frânare cu aer comprimat, presiunea în circuitul de comandă nu depăşeşte 650 kPa, iar presiunea în conducta de alimentare nu depăşeşte 700 kPa în timpul încercării de frânare. Viteza de încercare este 60 km/h.
3.1.3.3.În plus, vehiculele sunt supuse încercării de tip III.
3.1.3.4.În cadrul încercării de tip III pentru o semiremorcă, masa frânată de către axul acesteia corespunde sarcinii maxime a axului.
3.2.Sistemul de frânare de staţionare
3.2.1.Sistemul de frânare de staţionare cu care este prevăzută remorca sau semiremorca este capabil să menţină staţionată remorca sau semiremorca încărcată, atunci când sunt separate de vehiculul tractor, pe o rampă sau pantă cu o înclinare de 18 %. Forţa aplicată comenzii nu depăşeşte 60 daN.
3.3.Sisteme de frânare automată
3.3.1.Eficacitatea frânării automate, în cazul unei defecţiuni menţionate la punctul 5.2.1.18.3 din prezentul regulament, la încercarea vehiculului încărcat la o viteză de 40 km/h, nu este mai mică de 13,5 % din sarcina maximă staţionară a roţii. Este permisă blocarea roţilor la niveluri de eficacitate de peste 13,5 %.
4.TIMPUL DE REACŢIE
4.1.Atunci când un vehicul este prevăzut cu un sistem de frânare de serviciu care este dependent total sau parţial de o sursă de energie, alta decât efortul muscular al conducătorului, sunt satisfăcute următoarele condiţii:
4.1.1.În cazul unei manevre de urgenţă, timpul scurs între momentul în care dispozitivul începe să fie activat şi momentul în care forţa de frânare asupra axului situat în poziţia cea mai defavorabilă atinge nivelul corespunzător eficacităţii prevăzute nu depăşeşte 0,6 secunde.
4.1.2.În cazul vehiculelor prevăzute cu sisteme de frânare cu aer comprimat, dispoziţiile de la punctul 4.1.1 de mai sus sunt considerate ca fiind îndeplinite în cazul în care vehiculul se conformează dispoziţiilor din anexa 6 la prezentul regulament.
4.1.3.În cazul vehiculelor prevăzute cu sisteme de frânare hidraulică, dispoziţiile de la punctul 4.1.1 de mai sus sunt considerate ca fiind îndeplinite în cazul în care, în cazul unei manevre de urgenţă, deceleraţia vehiculului sau presiunea la cel mai puţin favorabil cilindru de frână atinge un nivel corespunzător eficacităţii prevăzute în maximum 0,6 secunde.
ANEXA 41:APENDICE - PROCEDURĂ DE MONITORIZARE A NIVELULUI DE ÎNCĂRCARE A BATERIEI
Această procedură se aplică bateriilor de vehicule utilizate pentru tracţiune şi frânare recuperativă.
Procedura necesită un wattormetru de curent continuu bidirecţional.
1.PROCEDURĂ
1.1.Dacă bateriile sunt noi sau au fost stocate un timp îndelungat, se supun ciclului recomandat de producător. După finalizarea ciclului, bateriile se menţin timp de 8 ore la temperatură ambientală, în scopul stabilizării temperaturilor.
1.2.Se execută o încărcare completă, în conformitate cu procedura de încărcare recomandată de producător.
1.3.Atunci când se efectuează încercările prevăzute la punctele 1.2.11, 1.4.1.2.2, 1.5.1.6 şi 1.5.3.1.3 din anexa 4, energia consumată, în wattore, de motoarele de tracţiune şi furnizată de sistemul de frânare recuperativă se înregistrează ca total consolidat, utilizat ulterior pentru determinarea stării de încărcare existente la începutul sau sfârşitul unei anumite încercări.
1.4.Pentru a replica nivelul de încărcare a bateriei în scopul încercărilor comparative, precum cele de la punctul 1.5.3.1.3, bateriile fie se reîncarcă la acel nivel, fie se încarcă peste acest nivel şi se descarcă într-o sursă fixă de consum cu alimentare aproximativ constantă, până când se atinge nivelul de încărcare cerut. La alegere, în cazul vehiculelor având exclusiv tracţiune electrică alimentată de baterii, nivelul de încărcare poate fi ajustat prin utilizarea vehiculului. Dacă o baterie utilizată pentru o încercare este parţial încărcată, încercările se încep cât mai curând posibil după atingerea nivelului de încărcare dorit.
ANEXA 5:Dispoziţii suplimentare aplicabile anumitor vehicule astfel cum se precizează în ADR
1.DOMENIU DE APLICARE
Prezenta anexă se aplică anumitor vehicule care sunt supuse prevederilor secţiunii 9.2.3 din anexa B la Acordul European privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR).
2.CERINŢE
2.1.Dispoziţii generale
Autovehiculele şi remorcile destinate transportului mărfurilor periculoase îndeplinesc toate cerinţele tehnice relevante din prezentul regulament. În plus, se aplică următoarele dispoziţii tehnice, după caz.
2.2.Sistemul de frânare antiblocare al remorcilor
2.2.1.Remorcile din categoria O4 se echipează cu sisteme antiblocare de clasa A, astfel cum sunt definite în anexa 13 din prezentul regulament.
2.3.Sistem de frânare de anduranţă
2.3.1.Autovehiculele având o masă peste 16 tone sau autorizate să tracteze o remorcă de categoria O4 se echipează cu un sistem de frânare de anduranţă, astfel cum a fost descris la punctul 2.15 din prezentul regulament, care îndeplineşte următoarele cerinţe:
2.3.1.1.Configuraţiile de control al frânării de anduranţă sunt de tipul celor descrise la punctele 2.15.2.1-2.15.2.3 din prezentul regulament.
2.3.1.2.În cazul unei avarii electrice la sistemul antiblocare, sistemele de frânare de anduranţă integrate sau combinate se deconectează automat.
2.3.1.3.Eficacitatea sistemului de frânare de anduranţă se controlează de către sistemul de frânare antiblocare, astfel încât axul (axurile) frânat(e) de către sistemul de frânare de anduranţă să nu fie blocat(e) de către acest sistem la viteze mai mari de 15 km/h. Totuşi, această cerinţă nu se aplică părţii sistemului de frânare reprezentată de frâna de motor.
2.3.1.4.Sistemul de frânare de anduranţă prevede mai multe trepte de eficienţă, inclusiv o treaptă inferioară corespunzătoare stării neîncărcate. Atunci când sistemul de frânare de anduranţă al unui autovehicul este constituit de motorul acestuia, diferitele trepte de eficienţă sunt asigurate de către diferitele rapoarte ale transmisiei.
2.3.1.5.Eficienţa sistemului de frânare de anduranţă îndeplineşte cerinţele punctului 1.8 din anexa 4 la prezentul regulament (încercare de tipul II A) atunci când masa încărcată a vehiculului este formată din masa încărcată a autovehiculului şi masa sa remorcată maximă, dar fără a depăşi în total 44 de tone.
2.3.2.Dacă o remorcă este echipată cu un sistem de frânare de anduranţă, acesta îndeplineşte cerinţele de la punctele 2.3.1.1-2.3.1.4 de mai sus, după caz.
2.4.Cerinţe de frânare pentru vehiculele EX/III de categoriile O1 şi O2
2.4.1.Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la punctul 5.2.2.9 din prezentul regulament, vehiculele EX/III, astfel cum au fost definite în Regulamentul nr. 105, de categoriile O1 şi O2, indiferent de masă, se echipează cu un sistem de frânare care opreşte automat remorca dacă dispozitivul de cuplare se decuplează atunci când remorca se află în mişcare.
ANEXA 6:Metode de măsurare a timpului de reacţie pentru vehicule prevăzute cu sistem de frânare cu aer comprimat
1.GENERALITĂŢI
1.1.Timpul de reacţie pentru sistemul de frânare se determină cu vehiculul staţionat, presiunea fiind măsurată la deschiderea cilindrului de frână aflat în poziţia cea mai defavorabilă. În cazul vehiculelor echipate cu sisteme de frânare combinate, cu aer comprimat/hidraulice, presiunea poate fi măsurată la deschiderea elementului pneumatic aflat în poziţia cea mai defavorabilă. La vehiculele echipate cu senzori de sarcină, acestea se reglează în poziţia "încărcat".
1.2.În timpul încercărilor, cursa cilindrilor de frână ai axurilor este cea corespunzătoare frânelor reglate cel mai strâns.
1.3.Timpii determinaţi în aplicarea dispoziţiilor prezentei anexe se rotunjesc la o zecime de secundă. În cazul în care cifra sutimilor este mai mare sau egală cu 5, atunci timpul de reacţie se rotunjeşte la zecimala imediat următoare.
2.AUTOVEHICULE
2.1.La începutul fiecărei încercări, presiunea din rezervoare este egală cu presiunea minimă la care regulatorul începe să alimenteze din nou instalaţia. La instalaţiile care nu sunt dotate cu regulator (de exemplu, compresor cu presiune limitată) presiunea din rezervor, la începutul fiecărei încercări, este egală, aşa cum se menţionează la punctul 1.2.2.1 din partea A din anexa 7 la prezentul regulament, cu 90 % din presiunea specificată de constructor care trebuie folosită pentru încercările prevăzute de prezenta anexă.
2.2.Timpii de reacţie în funcţie de timpul de acţionare (tf) se obţin dintr-o serie de acţionări complete, începând de la un timp cât mai scurt posibil până la un timp de 0,4 secunde. Valorile obţinute se introduc într-o diagramă.
2.3.Timpul de reacţie utilizat în scopurile încercării este cel corespunzător unui timp de acţionare de 0,2 secunde. Acest timp de reacţie poate fi obţinut din diagramă prin interpolare.
2.4.În cazul timpului de acţionare de 0,2 secunde, timpul care se scurge între începutul acţionării pedalei de frână şi momentul când presiunea din cilindrul de frână atinge 75 % din valoarea ei asimptotică nu depăşeşte 0,6 secunde.
2.5.În cazul autovehiculelor prevăzute cu un circuit pneumatic de comandă a remorcii, în mod suplimentar faţă de dispoziţiile de la punctul 1.1 din prezenta anexă, timpul de reacţie se măsoară la capătul unei conducte de 2,5 m lungime, cu un diametru interior de 13 mm, care se leagă la racordul de cuplare al circuitului de comandă al sistemului de frânare de serviciu. În timpul încercării, un volum de 385 ± 5 cm3 (considerat echivalent cu volumul unei conducte de 2,5 m lungime cu un diametru interior de 13 mm şi la o presiune de 650 kPa) se conectează la racordul de cuplare al circuitului de alimentare. Unităţile tractoare pentru semiremorci se echipează cu conducte flexibile pentru a se face cuplarea la semiremorci. În consecinţă, racordurile de cuplare sunt situate la capătul conductelor flexibile. Lungimea şi diametrul interior al conductelor sunt indicate la poziţia 14.7.3 din raportul de încercare conţinut în anexa 2 la prezentul regulament.
2.6.Timpul care se scurge de la începutul acţionării pedalei de comandă şi până în momentul când:
(a)presiunea măsurată la racordul de cuplare al circuitului pneumatic de comandă;
(b)mărimea semnalului digital în circuitul electric de comandă, măsurată conform standardului ISO 11992:2003;
atinge x % din valoarea ei asimptotică, respectiv finală, nu depăşeşte valorile enumerate în tabelul de mai jos:

x [%]

t [s]

10

0,2

75

0,4

2.7.În mod suplimentar faţă de dispoziţiile de mai sus, în cazul autovehiculelor autorizate să tracteze remorci din categoriile O3 şi O4 echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat se verifică respectarea dispoziţiilor de la punctul 5.2.1.18.4.1 din prezentul regulament, efectuându-se următoarele încercări:
(a)măsurarea presiunii la extremitatea unei conducte de 2,5 m lungime cu un diametru interior de 13 mm, care se racordează la racordul de cuplare al conductei de alimentare;
(b)simularea unei defecţiuni a circuitului de comandă la racordul de cuplare;
(c)acţionarea comenzii sistemului de frânare de serviciu în 0,2 secunde, conform descrierii de la punctul 2.3 de mai sus.
3.REMORCI
3.1.În cazul remorcilor, timpii de reacţie se măsoară fără autovehicul. Pentru a înlocui autovehiculul este necesar să se asigure un simulator la care să fie conectate racordurile de cuplare ale circuitului de comandă, circuitul pneumatic de comandă şi/sau priza circuitului electric de comandă.
3.2.Presiunea în conducta de alimentare este de 650 kPa.
3.3.Simulatorul pentru circuitele pneumatice de comandă are următoarele caracteristici:
3.3.1.Are un rezervor cu o capacitate de 30 litri, care este încărcat până la o presiune de 650 kPa înaintea fiecărei încercări şi care nu se reîncarcă în timpul fiecărei încercări. La ieşirea comenzii frânei, simulatorul are un orificiu cu un diametru variind între 4,0 şi 4,3 mm inclusiv. Volumul conductei măsurat de la orificiu până la racordul de cuplare, inclusiv, este de 385 ± 5 cm3 (considerat echivalentul volumului unei conducte de 2,5 m lungime cu un diametru interior de 13 mm şi având o presiune de 650 kPa). Presiunile în conductele de comandă prevăzute la punctul 3.3.3 se măsoară imediat în avalul orificiului.
3.3.2.Comanda sistemului de frânare este proiectată în aşa fel încât eficacitatea sa la utilizare să nu fie afectată de dispozitivul de încercare.
3.3.3.Simulatorul se reglează, de exemplu prin alegerea unui orificiu în conformitate cu punctul 3.3.1 din prezenta anexă, în aşa fel încât dacă la acesta se cuplează un rezervor de 385 ± 5 cm3, timpul necesar ca presiunea să crească de la 65 la 490 kPa (10 şi respectiv 75 % din presiunea nominală de 650 kPa), să fie de 0,2 ± 0,01 secunde. În cazul în care rezervorul de mai sus se înlocuieşte cu un rezervor de 1 155 ± 15 cm3, timpul necesar pentru ca presiunea să crească de la 65 la 490 kPa, fără altă reglare ulterioară, este de 0,38 ± 0,02 secunde. Între aceste două valori de presiune, presiunea creşte într-un mod aproximativ liniar. Aceste rezervoare se cuplează la racordul de cuplare fără a se utiliza conducte flexibile şi au un diametru interior de cel puţin 10 mm.
3.3.4.Figurile din apendicele la prezenta anexă prezintă un exemplu de configuraţie şi utilizare corectă a unui simulator.
3.4.Simulatorul de verificare a reacţiei la semnalele transmise prin circuitul electric de comandă are următoarele caracteristici:
3.4.1.Simulatorul produce în circuitul electric de comandă o mărime a semnalului digital, în conformitate cu ISO 11992-2:2003 şi transmite informaţiile corespunzătoare remorcii prin contactele 6 şi 7 ale prizei conforme cu ISO 7638:1997. În scopul măsurării timpului de reacţie, simulatorul poate transmite remorcii, la solicitarea producătorului, informaţii privind lipsa unui circuit pneumatic de comandă şi despre faptul că mărimea semnalului necesar din circuitul electric de comandă este generat de două circuite independente (a se vedea punctele 6.4.2.2.24 şi 6.4.2.2.25 din ISO 11992-2:2003).
3.4.2.Comanda sistemului de frânare este proiectată în aşa fel încât eficacitatea sa la utilizare să nu fie afectată de dispozitivul de încercare.
3.4.3.În scopul măsurării timpului de reacţie, semnalul produs de simulatorul electric este echivalent unei creşteri a presiunii pneumatice liniare de la 0,0 la 650 kPa în 0,2 ± 0,01 secunde.
3.4.4.Figurile din apendicele la prezenta anexă prezintă un exemplu de configuraţie şi utilizare corectă a unui simulator.
3.5.Condiţii de eficacitate
3.5.1.În cazul remorcilor cu circuit pneumatic de comandă, intervalul de timp dintre momentul în care presiunea produsă de simulator în circuitul de comandă atinge 65 kPa şi momentul în care presiunea din dispozitivul de comandă al frânei remorcii atinge 75 % din valoarea sa asimptotică nu depăşeşte 0,4 secunde.
3.5.1.1.Atunci când sunt supuse verificărilor, remorcile echipate cu un circuit pneumatic de comandă şi transmisie electrică a comenzii sunt alimentate cu curent electric prin priza conformă cu ISO 7638:1997 (5 sau 7 contacte).
3.5.2.În cazul remorcilor cu circuit electric de comandă, timpul care trece între momentul în care semnalul produs de simulator depăşeşte echivalentul a 65 kPa şi momentul în care presiunea din dispozitivul de comandă al frânei remorcii atinge 75 % din valoarea sa asimptotică nu depăşeşte 0,4 secunde.
3.5.3.În cazul remorcilor echipate cu circuit pneumatic şi electric de comandă, timpul de reacţie se determină independent, în conformitate cu procedura corespunzătoare descrisă mai sus.
ANEXA 61:APENDICE - EXEMPLE DE SIMULATOR
(a se vedea anexa 6 punctul 3)
1.Configuraţia simulatorului
2.Încercarea remorcii
A = racord de alimentare cu supapă de închidere
C1 = contact de presiune al simulatorului reglat la 65 kPa şi la 490 kPa
C2 = contact de presiune pentru cuplare la dispozitivul de acţionare al frânei remorcii, care urmează să funcţioneze la 75 % din presiunea asimptotică în elementul de acţionare al frânei CF
CF = cilindru de frână
L = conducta de la orificiul O până la (şi inclusiv) racordul său de cuplare TC, având un diametru interior de 385 ± 5 cm3 la o presiune de 650 kPa
M = manometru
O = orificiu cu un diametru nu mai mic de 4 mm şi nu mai mare de 4,3 mm
PP = racord de încercare a presiunii
R1 = rezervor de aer de 30 litri cu robinet de golire
R2 = rezervor de calibrare, inclusiv racordul de cuplare TC, cu un volum de 385 ± 5 cm3
R3 = rezervor de calibrare, inclusiv racordul de cuplare TC, cu un volum de 1 155 ± 15 cm3
RA = supapă de închidere
TA = racord de cuplare, conducta de alimentare
V = comanda sistemului de frânare
TC = racord de cuplare, circuitul de comandă
VRU = supapă-releu de urgenţă
3.Exemplu de simulator pentru circuitele electrice de comandă
ECL = circuit electric de comandă conform cu ISO 7638
SIMU = simulator al octetului 3,4 al EBS 11, conform cu ISO 11992, cu semnale de ieşire la pornire de 65 kPa şi 650 kPa
A = racord de alimentare cu supapă de închidere
C2 = contact de presiune pentru cuplare la dispozitivul de acţionare al frânei remorcii, care urmează să funcţioneze la 75 % din presiunea asimptotică în elementul de acţionare al frânei CF
CF = cilindru de frână
M = manometru
PP = racord de încercare a presiunii
TA = racord de cuplare, conducta de alimentare
VRU = supapă-releu de urgenţă
ANEXA 7:Dispoziţii referitoare la sursele de energie şi dispozitivele de stocare a energiei (acumulatoare de energie)
(A)SISTEME DE FRÂNARE CU AER COMPRIMAT
1.CAPACITATEA DISPOZITIVELOR DE STOCARE A ENERGIEI (REZERVOARE DE ENERGIE)
1.1.Generalităţi
1.1.1.Vehiculele la care funcţionarea sistemului de frânare depinde de utilizarea aerului comprimat sunt prevăzute cu dispozitive de stocare a energiei (rezervoare de energie) cu o capacitate conformă cu dispoziţiile de la punctele 1.2 şi 1.3 din prezenta anexă (partea A).
1.1.2.Este posibilă identificarea cu uşurinţă a rezervoarelor corespunzătoare diferitelor circuite.
1.1.3.Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca dispozitivele de stocare a energiei să fie de o anumită capacitate în cazul în care sistemul de frânare este de aşa natură încât, în absenţa unui rezerve de energie, este posibil să se obţină o eficacitate a frânării cel puţin egală cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranţă.
1.1.4.La verificarea conformităţii cu dispoziţiile de la punctul 1.2 şi 1.3 din prezenta anexă, frânele sunt reglate cât mai strâns posibil.
1.2.Autovehicule
1.2.1.Dispozitivele de stocare a energiei (rezervoarele de energie) ale autovehiculelor sunt de aşa natură încât, după opt acţionări cu curse complete ale comenzii sistemului de frânare de serviciu, presiunea rămasă în dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei să nu fie mai mică decât presiunea necesară pentru a obţine eficacitatea de frânare de siguranţă specificată.
1.2.2.Încercarea se efectuează în conformitate cu următoarele condiţii:
1.2.2.1.presiunea iniţială din dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei este cea indicată de către constructor (1). Nivelul presiunii trebuie să permită atingerea eficacităţii prevăzute pentru sistemul de frânare de serviciu;
(1)Nivelul iniţial al presiunii se specifică în documentul informativ.
1.2.2.2.dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei nu sunt alimentate; în plus, rezervoarele auxiliare sunt izolate;
1.2.2.3.în cazul autovehiculelor autorizate să tracteze o remorcă şi echipate cu un circuit pneumatic de comandă, conducta de alimentare este blocată şi la racordul circuitului pneumatic de comandă se cuplează un rezervor cu o capacitate de 0,5 litri. Presiunea din rezervor este epuizată înaintea fiecărei acţionări a frânelor. După efectuarea fiecărei încercări prevăzute la punctul 1.2.1. de mai sus, presiunea din circuitul pneumatic de comandă nu scade sub jumătate din presiunea obţinută la prima acţionare a frânei.
1.3.Remorci
1.3.1.Dispozitivele de stocare a energiei (rezervoarele de energie) montate pe remorci sunt de aşa natură încât, după opt acţionări cu curse complete ale sistemului de frânare de serviciu al vehiculului tractor, presiunea furnizată către piesele care o utilizează să nu scadă sub un nivel echivalent cu o jumătate din valoarea obţinută la prima acţionare a frânei şi fără a acţiona nici sistemul de frânare automată, nici sistemul de frânare de staţionare al remorcii.
1.3.2.Încercarea se efectuează în conformitate cu următoarele condiţii:
1.3.2.1.presiunea din dispozitivele de stocare a energiei la începutul încercării este de 850 kPa;
1.3.2.2.conducta de alimentare este blocată; în plus, rezervoarele auxiliare sunt izolate;
1.3.2.3.dispozitivele de stocare a energiei nu se reumplu în cursul încercării;
1.3.2.4.la fiecare acţionare a frânei, presiunea din circuitul pneumatic de comandă este de 750 kPa;
1.3.2.5.la fiecare acţionare a frânei, mărimea semnalului digital din circuitul electric de comandă corespunde unei presiuni de 750 kPa.
2.CAPACITATEA SURSELOR DE ENERGIE
2.1.Generalităţi
Compresoarele îndeplinesc condiţiile de mai jos.
2.2.Definiţii
2.2.1."p1" reprezintă presiunea corespunzătoare unui procent de 65 % din presiunea p2 definită la punctul 2.2.2 de mai jos;
2.2.2."p2" reprezintă valoarea specificată de către producător şi prevăzută la punctul 1.2.2.1 de mai sus;
2.2.3."t1" reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea relativă să crească de la 0 la p1; "t2" reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea relativă să crească de la 0 la p2.
2.3.Condiţii de măsurare
2.3.1.În toate cazurile, turaţia compresorului este cea obţinută atunci când motorul funcţionează la turaţia corespunzătoare puterii sale maxime sau la turaţia permisă de către regulator.
2.3.2.Dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei pentru echipamentele auxiliare sunt izolate în cursul încercărilor pentru determinarea timpilor t1 şi t2.
2.3.3.La autovehiculele destinate tractării de remorci, remorca este reprezentată de un dispozitiv de stocare a energiei a cărui presiune maximă relativă p (exprimată în kPa/100) este cea care poate fi furnizată prin circuitul de alimentare al vehiculului tractor şi al cărui volum V (exprimat în litri) este dat de formula p x V = 20 R (R fiind masa maximă admisă, exprimată în tone, pe axurile remorcii).
2.4.Interpretarea rezultatelor
2.4.1.Timpul t1 pentru dispozitivul de stocare a energiei cel mai puţin eficient nu depăşeşte:
2.4.1.1.3 minute, în cazul vehiculelor la care nu este autorizată cuplarea unei remorci sau semiremorci; sau
2.4.1.2.6 minute, în cazul vehiculelor la care este autorizată cuplarea unei remorci sau semiremorci.
2.4.2.Timpul t2 pentru dispozitivul de stocare a energiei cel mai puţin eficient nu depăşeşte:
2.4.2.1.6 minute, în cazul vehiculelor la care nu este autorizată cuplarea unei remorci; sau
2.4.2.2.9 minute, în cazul vehiculelor la care este autorizată cuplarea unei remorci.
2.5.Încercare suplimentară
2.5.1.Atunci când vehiculul este echipat cu unul sau mai multe dispozitive de stocare a energiei pentru echipamente auxiliare, cu o capacitate totală ce depăşeşte 20 % din capacitatea totală a dispozitivelor de stocare a energiei de frânare, se efectuează o încercare suplimentară în cursul căreia nu există nicio perturbare în funcţionarea supapelor care reglează umplerea dispozitivului (dispozitivelor) suplimentar(e) de stocare a energiei pentru echipamentele auxiliare.
2.5.2.În cursul acestei încercări se efectuează o verificare a timpului t3 necesar pentru a produce o creştere a presiunii de la 0 la p2 în dispozitivul de stocare a energiei aflat în poziţia cea mai puţin favorabilă, care trebuie să fie mai mic de:
2.5.2.1.8 minute, în cazul vehiculelor la care nu este autorizată cuplarea unei remorci; sau
2.5.2.2.11 minute, în cazul vehiculelor la care este autorizată cuplarea unei remorci.
2.5.3.Încercarea se efectuează în condiţiile prevăzute la punctele 2.3.1 şi 2.3.3. de mai sus.
2.6.Vehiculele tractoare
2.6.1.Autovehiculele la care este autorizată cuplarea unei remorci se conformează, de asemenea, dispoziţiilor menţionate mai sus cu privire la vehiculele care nu au o astfel de autorizaţie. În acest caz, încercările de la punctele 2.4.1 şi 2.4.2 (şi 2.5.2) din prezenta anexă se efectuează fără dispozitivul de stocare a energiei menţionat la punctul 2.3.3 mai sus.
(B)SISTEME DE FRÂNARE VACUUMATICE
1.CAPACITATEA DISPOZITIVELOR DE STOCARE A ENERGIEI (REZERVOARE DE ENERGIE)
1.1.Generalităţi
1.1.1.Vehiculele la care funcţionarea sistemului de frânare necesită utilizarea vacuumului sunt echipate cu dispozitive de stocare a energiei (rezervoare de energie) cu o capacitate care îndeplineşte dispoziţiile de la punctele 1.2 şi 1.3 din prezenta anexă (partea B).
1.1.2.Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca dispozitivele de stocare a energiei să aibă o anumită capacitate în cazul în care sistemul de frânare este de aşa natură încât, în absenţa unei rezerve de energie, este posibil să se obţină o eficacitate a frânării cel puţin egală cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranţă.
1.1.3.La verificarea conformităţii cu dispoziţiile de la punctul 1.2 şi 1.3 din prezenta anexă, frânele sunt reglate cât mai strâns posibil.
1.2.Autovehicule
1.2.1.Dispozitivele de stocare a energiei (rezervoarele de energie) ale autovehiculelor sunt de aşa natură încât să fie totuşi posibilă obţinerea eficacităţii prevăzute pentru sistemele de frânare de siguranţă:
1.2.1.1.după opt acţionări cu curse complete ale comenzii sistemului de frânare de serviciu, când sursa de energie este o pompă de vid; şi
1.2.1.2.după patru acţionări cu curse complete ale comenzii sistemului de frânare de serviciu, când sursa de energie este motorul.
1.2.2.Încercarea se efectuează în conformitate cu următoarele condiţii:
1.2.2.1.nivelul iniţial de energie din dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei este cel specificat de către constructor (1). Acesta este de aşa natură încât să permită obţinerea eficacităţii prevăzute a sistemului de frânare de serviciu şi să corespundă unui vacuum care nu depăşeşte 90 % din vacuumul maxim furnizat de sursa de energie;
1.2.2.2.dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei nu se alimentează; în plus, dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei pentru echipamentele auxiliare sunt izolate.
1.2.2.3.în cazul autovehiculelor autorizate să tracteze o remorcă, conducta de alimentare este blocată şi la circuitul de comandă se cuplează un rezervor cu o capacitate de 0,5 litri. După efectuarea încercării prevăzute la punctul 1.2.1 de mai sus, presiunea din circuitul de comandă nu scade sub jumătate din presiunea obţinută la prima acţionare a frânei.
1.3.Remorci (numai categoriile O1 şi O2)
1.3.1.Rezervoarele cu care sunt prevăzute remorcile sunt de aşa natură încât nivelul vacuumului asigurat la punctele de utilizare să nu scadă sub jumătate din valoarea obţinută la prima acţionare a frânei după efectuarea unei încercări care cuprinde patru acţionări cu curse complete ale sistemului de frânare de serviciu al remorcii.
1.3.2.Încercarea se efectuează în conformitate cu următoarele condiţii:
1.3.2.1.Nivelul iniţial al energiei din dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei este cel specificat de constructor (1). Acesta trebuie să permită atingerea eficacităţii prevăzute pentru sistemul de frânare de serviciu.
(1)Nivelul iniţial de energie trebuie să fie specificat în documentul informativ.
1.3.2.2.Dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei nu se alimentează; în plus, dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei pentru echipamentele auxiliare sunt izolate.
2.CAPACITATEA SURSELOR DE ENERGIE
2.1.Generalităţi
2.1.1.Pornind de la presiunea atmosferică ambiantă, sursa de energie este capabilă să atingă în dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei, în trei minute, nivelul iniţial specificat la punctul 1.2.2.1 de mai sus. În cazul unui autovehicul la care este autorizată cuplarea unei remorci, timpul necesar atingerii acestui nivel, în condiţiile specificate la punctul 2.2 de mai jos, nu depăşeşte şase minute.
2.2.Condiţii de măsurare
2.2.1.Turaţia sursei de vid este:
2.2.1.1.în cazul în care sursa de vid este motorul autovehiculului, turaţia motorului obţinută cu vehiculul staţionat, cu schimbătorul de viteze în poziţia neutră şi motorul funcţionând la ralanti;
2.2.1.2.în cazul în care sursa de vid este o pompă, turaţia obţinută cu motorul în funcţiune la 65 % din turaţia care corespunde puterii maxime; şi
2.2.1.3.în cazul în care sursa de vid este o pompă şi motorul este echipat cu un regulator, turaţia obţinută cu motorul în funcţiune la 65 % din turaţia maximă permisă de regulator.
2.2.2.În cazul în care se are în vedere cuplarea la autovehicul a unei remorci al cărei sistem de frânare de serviciu este acţionat vacuumatic, remorca este reprezentată de un dispozitiv de stocare a energiei cu un volum V, exprimat în litri, determinat prin formula V = 15 R, unde R este masa maximă admisibilă, în tone, pe axurile remorcii.
(C)SISTEME DE FRÂNARE HIDRAULICE CU REZERVĂ DE ENERGIE
1.CAPACITATEA DISPOZITIVELOR DE STOCARE A ENERGIEI (ACUMULATORI DE ENERGIE)
1.1.Generalităţi
1.1.1.Vehiculele la care funcţionarea sistemului de frânare necesită utilizarea unei rezerve de energie asigurată de un fluid hidraulic sub presiune sunt prevăzute cu dispozitive de stocare a energiei (acumulatori de energie) cu o capacitate conformă cu dispoziţiile de la punctul 1.2 in prezenta anexă (partea C).
1.1.2.Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca rezervoarele să fie de o anumită capacitate în cazul în care sistemul de frânare este de aşa natură încât, în absenţa unui rezerve de energie, este posibil să se obţină o eficacitate a frânării cel puţin egală cu cea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranţă.
1.1.3.La verificarea conformităţii cu dispoziţiile de la punctele 1.2.1, 1.2.2 şi 2.1 din prezenta anexă, frânele sunt reglate cât mai strâns posibil, iar în cazul punctului 1.2.1, rata acţionărilor cu cursă completă este realizată astfel încât să se asigure un interval de cel puţin 60 de secunde între fiecare acţionare.
1.2.Autovehicule
1.2.1.Autovehiculele echipate cu un sistem de frânare hidraulic şi rezervă de energie îndeplinesc următoarele condiţii:
1.2.1.1.După opt acţionări cu cursă completă ale comenzii sistemului de frânare de serviciu, este încă posibilă obţinerea, la a noua acţionare, a eficacităţii prevăzute pentru sistemul de frânare de siguranţă.
1.2.1.2.Încercarea se efectuează în conformitate cu următoarele condiţii:
1.2.1.2.1. încercarea începe la o presiune care poate fi specificată de producător, însă această presiune nu depăşeşte presiunea de cuplare:
1.2.1.2.2. dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei nu se alimentează; în plus, dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei pentru echipamentele auxiliare sunt izolate.
1.2.2.Autovehiculele echipate cu sistem de frânare hidraulic cu rezervor de energie care nu pot îndeplini cerinţele punctului 5.2.1.5.1 din prezentul regulament se consideră că satisfac cerinţele acelui punct dacă îndeplinesc următoarele cerinţe:
1.2.2.1.După orice defecţiune a transmisiei, este încă posibil ca, după opt acţionări cu cursă completă ale comenzii sistemului de frânare de serviciu, la a noua acţionare să se atingă cel puţin eficacitatea prevăzută pentru sistemul de frânare de siguranţă sau, în cazul în care eficacitatea sistemului de siguranţă care necesită utilizarea rezervei de energiei se obţine printr-o comandă separată, trebuie ca, după opt acţionări cu cursă completă, să se mai poată obţine, la a noua acţionare, eficacitatea reziduală prevăzută la punctul 5.2.1.4 din prezentul regulament.
1.2.2.2.Încercarea se efectuează în conformitate cu următoarele condiţii:
1.2.2.2.1. cu sursa de energie staţionară sau funcţionând la o turaţie corespunzătoare turaţiei de ralanti a motorului, se poate provoca o defecţiune a transmisiei. Înainte de provocarea unei astfel de defecţiuni, dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei este (sunt) la o presiune care poate fi specificată de producător, dar nedepăşind presiunea de conectare;
1.2.2.2.2. echipamentul auxiliar şi acumulatorii acestuia, în cazul în care există, sunt izolaţi.
2.CAPACITATEA GENERATOARELOR HIDRAULICE DE ENERGIE
2.1.Sursele de energie îndeplinesc condiţiile următoare:
2.1.1.Definiţii
2.1.1.1."p1" reprezintă presiunea de funcţionare maximă a sistemului (presiunea la decuplare) în dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei specificată de către producător;
2.1.1.2."p2" reprezintă presiunea după patru acţionări cu cursă completă ale comenzii sistemului de frânare de serviciu, începând de la p1, fără a alimenta dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei;
2.1.1.3."t" reprezintă timpul necesar pentru ca presiunea să crească de la p2 la p1 în dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei, fără acţionarea comenzii sistemului de frânare de serviciu.
2.1.2.Condiţii de măsurare
2.1.2.1.În cursul încercării de determinare a timpului t, turaţia de alimentare a sursei de energie este cea obţinută atunci când motorul funcţionează la turaţia corespunzătoare puterii sale maxime sau la turaţia permisă de regulatorul turaţiei maxime.
2.1.2.2.În cursul încercării de determinare a timpului t, dispozitivul (dispozitivele) de stocare a energiei pentru echipamentul auxiliar nu se izolează altfel decât automat.
2.1.3.Interpretarea rezultatelor
2.1.3.1.În cazul tuturor vehiculelor, cu excepţia celor din categoriile M3, N2 şi N3, timpul t nu depăşeşte 20 de secunde.
2.1.3.2.În cazul vehiculelor din categoriile M3, N2 şi N3, timpul t nu depăşeşte 30 de secunde.
3.CARACTERISTICILE DISPOZITIVELOR DE AVERTIZARE
Cu motorul oprit şi începând de la o presiune care poate fi specificată de către producător, dar care nu depăşeşte presiunea de cuplare, dispozitivul de avertizare nu funcţionează după două acţionări cu cursă completă ale comenzii sistemului de frânare de serviciu.
ANEXA 8:Dispoziţii referitoare la condiţii specifice privind sistemele de frânare cu ARC
1.DEFINIŢIE
1.1."Sistemele de frânare cu arc" sunt sisteme de frânare la care energia necesară pentru frânare este furnizată de unul sau mai multe arcuri care acţionează ca un acumulator de energie.
1.1.1.Energia necesară pentru a comprima arcul în vederea decuplării frânei este furnizată şi controlată de "comanda" acţionată de către conducător (a se vedea definiţia de la punctul 2.4 din prezentul regulament).
1.2."Camera de comprimare a arcului" înseamnă camera în care are efectiv loc variaţia de presiune care produce comprimarea arcului.
1.3.Dacă comprimarea arcurilor se obţine cu ajutorul unui dispozitiv cu vacuum, prin termenul "presiune" se înţelege presiune negativă în întregul conţinut al prezentei anexe.
2.GENERALITĂŢI
2.1.Un sistem de frânare cu arc nu este utilizat ca sistem de frânare de serviciu. Cu toate acestea, în eventualitatea unei defecţiuni a unei componente a transmisiei sistemului de frânare de serviciu, se poate utiliza un sistem de frânare cu arc pentru a obţine eficacitatea reziduală prevăzută la punctul 5.2.1.4 din prezentul regulament, în cazul în care conducătorul poate grada această acţiune. În cazul autovehiculelor, cu excepţia vehiculelor tractoare pentru semiremorcile care îndeplinesc cerinţele de la punctul 5.2.1.4.1 din prezentul regulament, sistemul de frânare cu arc nu este singura sursă de frânare reziduală. La remorci nu se utilizează sisteme de frânare cu arc şi vacuum.
2.2.O mică variaţie a limitelor presiunii, care poate apărea în circuitul de alimentare al camerei de comprimare a arcului, nu determină o variaţie puternică a forţei de frânare.
2.3.Autovehiculele echipate cu frâne cu arc îndeplinesc următoarele condiţii:
2.3.1.Circuitul de alimentare a camerei de comprimare a arcului include o rezervă proprie de energie sau este alimentat de la cel puţin două rezerve de energie independente. Conducta de alimentare a remorcii poate să se ramifice de la această conductă de alimentare cu condiţia ca o cădere de presiune în conducta de alimentare a remorcii să nu poată să acţioneze frâna cu arc.
2.3.2.Echipamentul auxiliar poate să-şi ia energia din conducta de alimentare a frânei cu arc numai dacă funcţionarea acestuia, chiar şi în cazul unei defecţiuni a sursei de energie, nu determină scăderea rezervei de energie pentru frâna cu arc la un nivel la care nu mai este posibilă decuplarea acesteia.
2.3.3.În orice caz, în cursul reîncărcării sistemului de frânare de la presiunea zero, frânele cu arc rămân aplicate la maximum, indiferent de poziţia dispozitivului de comandă, până când presiunea din sistemul de frânare de serviciu este suficientă pentru a asigura cel puţin eficacitatea prevăzută a frânării de siguranţă pentru vehiculul încărcat, utilizând comanda frânei de serviciu.
2.3.4.Odată aplicate, frânele cu arc nu se decuplează dacă nu este suficientă presiune în sistemul de frânare de serviciu pentru a asigura cel puţin eficacitatea reziduală de frânare prevăzută pentru vehiculul încărcat, prin aplicarea comenzii frânei de serviciu.
2.4.În cazul autovehiculelor, sistemul este proiectat astfel încât să fie posibilă acţionarea şi decuplarea frânelor de cel puţin trei ori dacă presiunea iniţială din camera de comprimare a arcului este egală cu presiunea maximă prevăzută. În cazul remorcilor, este posibilă decuplarea frânelor de cel puţin trei ori după ce remorca a fost decuplată, presiunea în conducta de alimentare fiind de 750 kPa înainte de decuplare. Totuşi, înainte de verificare, frâna de urgenţă se decuplează. Aceste condiţii sunt satisfăcute atunci când frânele sunt reglate cât mai strâns posibil. În plus, este posibilă cuplarea şi decuplarea frânei de staţionare, aşa cum se specifică la punctul 5.2.2.10 din prezentul regulament, atunci când remorca este cuplată la vehiculul tractor.
2.5.În cazul autovehiculelor, presiunea din camera de comprimare a arcului, dincolo de care arcurile încep să cupleze frânele, acestea din urmă fiind reglate cât mai strâns posibil, nu este mai mare de 80 % din nivelul minim al presiunii normale disponibile.
În cazul remorcilor, presiunea din camera de comprimare a arcului, dincolo de care arcurile încep să cupleze frânele, nu este mai mare decât cea obţinută după patru acţionări cu cursă completă ale sistemului de frânare de serviciu, în conformitate cu punctul 1.3 din partea A a anexei 7 la prezentul regulament. Presiunea iniţială este fixată la 700 kPa.
2.6.Când presiunea în conducta de alimentare a camerei de compresie - exclusiv conductele unui dispozitiv auxiliar de decuplare a frânelor utilizând un fluid sub presiune - scade până la nivelul la care componentele frânei se pun în mişcare, se activează un avertizor optic sau sonor. Dacă această condiţie este îndeplinită, dispozitivul de avertizare poate consta în indicatorul de avertizare de culoare roşie descris la punctul 5.2.1.29.1.1 din prezentul regulament. Această dispoziţie nu se aplică remorcilor.
2.7.În cazul autovehiculelor prevăzute cu frâne cu arc şi autorizate să tracteze remorci cu frânare continuă sau semicontinuă, acţionarea automată a frânelor cu arc pune în funcţiune frânele remorcii.
3.SISTEMUL AUXILIAR DE DECUPLARE A FRÂNELOR
3.1.Un sistem de frânare cu arc este proiectat astfel încât, în eventualitatea unei defecţiuni în acest sistem, decuplarea frânelor să fie totuşi posibilă. Acest lucru se poate realiza prin folosirea unui mijloc auxiliar de decuplare a frânelor (pneumatic, mecanic etc.).
Mijloacele auxiliare de decuplare a frânelor care folosesc o rezervă de energie pentru decuplare obţin această energie dintr-o sursă independentă de cea folosită în mod normal pentru sistemul de frânare cu arc. Fluidul pneumatic sau hidraulic dintr-un astfel de mijloc auxiliar de decuplare a frânelor poate acţiona asupra aceleiaşi suprafeţe a pistonului din camera de compresie care este folosită pentru sistemul normal de frânare cu arcuri, cu condiţia ca dispozitivul auxiliar de decuplare a frânelor să folosească o conductă separată. Racordul dintre această conductă şi cea normală, care conectează comanda cu frânele cu arc, este, pentru fiecare dispozitiv de acţionare a frânei, imediat înainte de orificiul camerei de comprimare a arcului, în cazul în care nu este parte integrantă a acesteia. Acest racord include un dispozitiv de prevenire a influenţării unei conducte de către cealaltă. Dispoziţiile de la punctul 5.2.1.6 din prezentul regulament se aplică şi acestui dispozitiv.
3.1.1.În sensul dispoziţiei de la punctul 3.1, componentele transmisiei sistemului de frânare nu sunt considerate ca susceptibile de a se defecta dacă, în conformitate cu condiţiile de la punctul 5.2.1.2.7 din prezentul regulament, acestea nu sunt considerate susceptibile de a se rupe, cu condiţia ca acestea să fie realizate din metal sau dintr-un material cu caracteristici similare şi să nu sufere deformări importante la o frânare normală.
3.2.Dacă acţionarea dispozitivului auxiliar la care se face referire în punctul 3.1 de mai sus necesită o unealtă sau o cheie, aceasta trebuie să se găsească la bordul vehiculului.
3.3.Atunci când un sistem auxiliar de decuplare a frânelor utilizează energie stocată într-un rezervor pentru a acţiona frânele cu arc, se aplică următoarele cerinţe suplimentare:
3.3.1.atunci când comanda de acţionare a sistemului auxiliar de decuplare a frânelor este aceeaşi cu cea utilizată pentru frâna de siguranţă/de staţionare, cerinţele de la punctul 2.3 de mai sus se aplică în toate cazurile;
3.3.2.atunci când comanda de acţionare a sistemului auxiliar de decuplare a frânelor este separată de cea a frânei de siguranţă/de staţionare, la ambele sisteme se aplică cerinţele descrise la punctul 2.3 de mai sus. Totuşi, cerinţele de la punctul 2.3.4 de mai sus nu se aplică sistemului auxiliar de decuplare a frânelor. În plus, comanda auxiliară de acţionare se amplasează astfel încât să fie protejată împotriva acţionării de către conducător atunci când se află în poziţie normală de conducere.
3.4.Dacă sistemul auxiliar de decuplare funcţionează cu aer comprimat, sistemul se activează printr-o comandă separată, independentă de comanda de acţionare a frânei cu arc.
ANEXA 9:Dispoziţii referitoare la sistemul de frânare de staţionare echipat cu un dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână (dispozitive de blocare)
1.DEFINIŢIE
"Dispozitiv de blocare mecanică a cilindrilor de frână" înseamnă un dispozitiv de asigurare a frânei de staţionare prin intermediul blocării mecanice a tijei pistonului de frână. Blocarea mecanică se obţine prin evacuarea fluidului comprimat din camera de blocare; dispozitivul de blocare mecanică este proiectat astfel încât să poată fi deblocat atunci când presiunea din camera de blocare este restabilită.
2.CERINŢE PARTICULARE
2.1.Când presiunea din camera de blocare se apropie de nivelul corespunzător blocării mecanice, se declanşează un sistem de avertizare optică sau sonoră. Dacă această condiţie este îndeplinită, dispozitivul de avertizare poate consta în indicatorul de avertizare de culoare roşie descris la punctul 5.2.1.29.1.1 din prezentul regulament. Această dispoziţie nu se aplică remorcilor.
În cazul remorcilor, presiunea corespunzătoare pentru blocarea mecanică nu depăşeşte 400 kPa. Obţinerea eficacităţii frânei de staţionare este posibilă după orice defectare a sistemului de frânare de serviciu al remorcii. În plus, este posibilă decuplarea frânelor de cel puţin trei ori după ce remorca a fost decuplată, presiunea în conducta de alimentare fiind de 650 kPa înainte de decuplare. Aceste condiţii sunt satisfăcute atunci când frânele sunt reglate cât mai strâns posibil. Este posibilă, de asemenea, cuplarea şi decuplarea frânei de staţionare, aşa cum este specificat în punctul 5.2.2.10 din prezentul regulament, când remorca este cuplată la vehiculul tractor.
2.2.În cazul cilindrilor de frână prevăzuţi cu un dispozitiv de blocare mecanică, deplasarea pistonului de frână este asigurată de energia provenită de la oricare dintre cele două dispozitive independente de stocare a energiei.
2.3.Cilindrul de frână blocat poate fi decuplat numai dacă există siguranţa că frâna mai poate fi acţionată din nou după o astfel de decuplare.
2.4.În eventualitatea unei defecţiuni la sursa de alimentare cu energie a camerei de blocare, se asigură un dispozitiv auxiliar de deblocare (cum ar fi mecanic sau pneumatic, folosind, de exemplu, aerul din unul dintre pneurile vehiculului).
2.5.Comanda se realizează astfel încât, odată acţionată, să efectueze, în ordine, operaţiunile următoare: cuplează frânele astfel încât să se ajungă la gradul de eficacitate prevăzut pentru frânarea de staţionare, blochează frânele în acea poziţie şi apoi anulează forţa de cuplare a frânelor.
ANEXA 10:Distribuirea frânării între axurile vehiculelor şi cerinţe privind compatibilitatea între vehiculele tractoare şi remorci
1.CERINŢE GENERALE
1.1.Vehiculele din categoriile M2, M3, N, O2, O3 şi O4 care nu sunt prevăzute cu un sistem antiblocare, conform definiţiei din anexa 13 la prezentul regulament, îndeplinesc cerinţele prezentei anexe. Dacă se utilizează un dispozitiv special, acesta funcţionează automat (1).
(1)În cazul remorcilor cu control electronic al distribuţiei forţei de frânare, cerinţele prezentei anexe se aplică numai dacă remorca este racordată electric la vehiculul tractor prin conectorul conform cu ISO 7638:1997.
Cu toate acestea, vehiculele - din categoriile de mai sus - care sunt prevăzute cu un sistem antiblocare conform definiţiei din anexa 13, îndeplinesc şi dispoziţiile de la punctele 7 şi 8 din prezenta anexă în cazul în care sunt prevăzute şi cu un dispozitiv special automat care comandă distribuţia frânării între axuri. În cazul unei defecţiuni a dispozitivului de comandă, este posibilă oprirea vehiculului conform dispoziţiilor de la punctul 6 din prezenta anexă.
1.1.1.Dacă vehiculul este echipat cu un sistem de frânare de anduranţă, forţa de încetinire nu se ia în considerare atunci când se determină conformitatea vehiculului cu dispoziţiile prezentei anexe.
1.2.Cerinţele referitoare la diagramele de la punctele 3.1.5, 3.1.6, 4.1, 5.1 şi 5.2 din prezenta anexă sunt valabile atât pentru vehiculele dotate cu circuit pneumatic de comandă prevăzut la punctul 5.1.3.1.1 din prezentul regulament, cât şi pentru vehiculele cu circuit electric de comandă prevăzut la punctul 5.1.3.1.3 din prezentul regulament. În ambele cazuri, valoarea de referinţă (abscisa diagramelor) va fi valoarea presiunii transmise prin circuitul de comandă:
(a)în cazul vehiculelor echipate în conformitate cu punctul 5.1.3.1.1 din prezentul regulament, aceasta va fi presiunea pneumatică reală din circuitul de comandă (pm);
(b)în cazul vehiculelor echipate în conformitate cu punctul 5.1.3.1.3 din prezentul regulament, aceasta va fi presiunea corespunzătoare mărimii semnalului digital transmise prin circuitul electric de comandă, conform cu ISO 11992:2003.
Vehiculele echipate în conformitate cu punctul 5.1.3.1.2 din prezentul regulament (deopotrivă cu circuite pneumatice şi electrice de comandă) satisfac cerinţele diagramelor pentru ambele circuite de comandă. Totuşi, nu sunt necesare curbe identice ale caracteristicii de frânare pentru ambele circuite de comandă.
1.3.Validarea dezvoltării forţei de frânare
1.3.1.În momentul omologării de tip, se verifică dacă dezvoltarea frânării pe un ax al fiecărui grup independent de axuri (2) se situează în următorul interval de presiuni:
(2)În cazul axelor multiple, atunci când distanţa între axe este mai mare de 2 m, fiecare axă individuală este considerată un grup independent de axe.
(a)vehicul încărcat:
Cel puţin un ax începe să dezvolte forţă de frânare atunci când presiunea la capul de cuplare se situează în intervalul 20-100 kPa.
Cel puţin un ax din fiecare grup de axuri începe să dezvolte presiune de frânare atunci când presiunea la capul de cuplare este de maximum 120 kPa;
(b)vehicul neîncărcat:
Cel puţin un ax începe să dezvolte forţă de frânare atunci când presiunea la capul de cuplare se situează în intervalul 20-100 kPa.
1.3.1.1.Cu roata (roţile) axului (axurilor) ridicată (ridicate) de pe sol şi libere să fie rotite cu mâna, se aplică o forţă de frânare progresivă şi se măsoară presiunea la capul de cuplare atunci când roata (roţile) nu mai pot fi rotite cu mâna. Această stare este definită ca dezvoltarea forţei de frânare.
1.4.În cazul vehiculelor din categoria O cu sisteme de frânare pneumatice, atunci când se utilizează procedura de omologare de tip alternativă prevăzută la anexa 20, calculele corespunzătoare prevăzute de prezenta anexă se efectuează utilizând caracteristicile de eficacitate obţinute pe baza rapoartelor de verificare aferente prevăzute la anexa 19, precum şi înălţimea centrului de greutate calculat prin metoda definită la anexa 20, apendicele 1.
2.SIMBOLURI
i = indice de ax (i = 1, ax faţă; i = 2, al doilea ax etc.)
Pi = reacţiunea normală a suprafeţei drumului faţă de axul i în condiţii statice
Ni = reacţiunea normală a suprafeţei drumului faţă de axul i la frânare
Ti = forţa exercitată de frâne asupra axului i în condiţii normale de frânare pe drum
fi = aderenţa Ti/Ni folosită de axul i (3)
(3)"Curbele de aderenţă utilizate" ale unui vehicul înseamnă curbele care indică, la condiţii de sarcină date, aderenţele utilizate de fiecare axă i în funcţie de factorul de frânare al vehiculului.
J = deceleraţia vehiculului
g = acceleraţia datorată gravitaţiei g = 9,81 m/s2
z = coeficientul de frânare al vehiculului = J/g (4)
(4)În cazul semiremorcilor, z reprezintă forţa de frânare împărţită la masa statică exercitată asupra axei (axelor) semiremorcii.
P = masa vehiculului
h = înălţimea centrului de greutate specificat de producător şi aprobat de serviciile tehnice care efectuează încercarea de omologare
E = ampatamentul
k = coeficient teoretic al aderenţei dintre pneu şi drum
Kc = factor de corecţie semiremorcă încărcată
Kv = factor de corecţie semiremorcă neîncărcată
Tm = suma forţelor de frânare la circumferinţa roţilor vehiculelor de tractare pentru remorci
PM = reacţiunea statică normală totală dintre suprafaţa drumului şi roţile vehiculelor de tractare pentru remorci (5)
pm = presiunea la racordul de cuplare al circuitului de comandă
Tr = suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor remorcii
PR = reacţiunea statică normală totală dintre suprafaţa drumului şi roţile remorcii (5)
(5)Astfel cum a fost descrisă la punctul 1.4.4.3 din anexa 4 la prezentul regulament.
PRmax = valoarea PR la masa maximă a remorcii
Er = distanţa dintre pivotul de cuplare şi centrul axului sau axurilor semiremorcii
hR = înălţimea centrului de greutate al semiremorcii specificat de producător şi aprobat de serviciile tehnice care efectuează încercarea de omologare
3.DISPOZIŢII PENTRU AUTOVEHICULE
3.1.Vehicule cu două axuri
3.1.1.Pentru toate categoriile de vehicule, pentru valori ale lui k cuprinse între 0,2 şi 0,8 (6):
(6)Dispoziţiile de la punctele 3.1.1 sau 5.1.1 nu aduc atingere cerinţelor din anexa 4 la prezentul regulament referitoare la eficacitatea frânării. Totuşi, dacă încercările efectuate în conformitate cu punctele 3.1.1 sau 5.1.1 au ca rezultat niveluri de eficacitate a frânării peste cele prevăzute la anexa 4, dispoziţiile referitoare la curbele de aderenţă utilizate se aplică în zonele de la diagramele 1A, 1B şi 1C din prezenta anexă definite de dreptele k = 0,8 şi z = 0,8.
z > = 0,10 + 0,85 (k - 0,20)
3.1.2.Pentru toate stările de încărcare ale vehiculului, curba de aderenţă utilizată a axului faţă trebuie să fie superioară celei a axului spate:
3.1.2.1.pentru toţi coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,8 în cazul vehiculelor din categoria N1 cu un raport de sarcină al axului spate încărcat/neîncărcat care nu depăşeşte 1,5 sau având o masă maximă mai mică de 2 tone, în intervalul de valori ale lui z cuprinse între 0,3 şi 0,45 este permisă o inversare a curbelor de aderenţă numai în cazul în care curba de aderenţă pentru axul spate nu depăşeşte cu mai mult de 0,05 linia definită de formula k = z (linia coeficientului de aderenţă ideal din diagrama 1A din prezenta anexă);
3.1.2.2.pentru toţi coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,5 în cazul altor vehicule din categoria N1, această condiţie este, de asemenea, considerată satisfăcută dacă la coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,30, curbele de aderenţă pentru fiecare ax sunt situate între două linii paralele la linia coeficientului de aderenţă ideal, dată de ecuaţia k = z ± 0,08, aşa cum se indică în diagrama 1C din prezenta anexă, unde curba de aderenţă pentru axul spate poate intersecta linia k = z - 0,08, şi dacă la un coeficient de frânare cuprins între 0,3 şi 0,5 curba de aderenţă respectă relaţia z > = k - 0,08, iar între 0,5 şi 0,61 relaţia z > = 0,5 k + 0,21;
3.1.2.3.pentru toţi coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,30, în cazul celorlalte categorii.
Această condiţie este, de asemenea, considerată satisfăcută dacă, la coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,30, curbele de aderenţă pentru fiecare ax sunt situate între două linii paralele la linia coeficientului de aderenţă ideal dată de ecuaţia = z ± 0,08, aşa cum se indică în diagrama 1B din prezenta anexă, iar curba de aderenţă pentru axul spate, la coeficienţi de frânare z > = 0,3, respectă relaţia:
z ± 0,3 + 0,74 (k - 0,38).
3.1.3.În cazul unui autovehicul autorizat să tracteze remorci din categoria O3 sau O4 echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat.
3.1.3.1.Când este supusă încercării cu sursa de energie oprită, conducta de alimentare deconectată şi un rezervor cu o capacitate de 0,5 litri conectat la circuitul pneumatic de comandă şi sistemul la presiuni de cuplare şi decuplare, presiunea la aplicarea completă a comenzii sistemului de frânare de serviciu este cuprinsă între 650 şi 850 kPa la capetele de cuplare ale conductei de alimentare şi ale circuitului pneumatic de comandă, independent de greutatea totală a vehiculului.
3.1.3.2.În cazul vehiculelor echipate cu circuit electric de comandă, o acţionare completă a comenzii sistemului de frânare produce o mărime a semnalului digital corespunzând unei presiuni situate între 650 şi 850 kPa (a se vedea ISO 11992:2003).
3.1.3.3.Aceste presiuni trebuie să poată fi verificate la vehiculul tractor atunci când acesta este decuplat de remorcă. Zonele de compatibilitate din diagramele de la punctele 3.1.5, 3.1.6, 4.1, 5.1 şi 5.2 din prezenta anexă nu trebuie să depăşească 750 kPa şi/sau mărimea semnalului digital corespunzătoare (a se vedea ISO 11992:2003).
3.1.3.4.Trebuie să se garanteze că la racordul de cuplare al conductei de alimentare există o presiune de cel puţin 700 kPa atunci când sistemul este la presiunea de cuplare. Această presiune trebuie să poată fi verificată fără acţionarea sistemului de frânare de serviciu.
3.1.4.Verificarea condiţiilor de la punctele 3.1.1 şi 3.1.2
3.1.4.1.Pentru verificarea condiţiilor de la punctele 3.1.1 şi 3.1.2 din prezenta anexă, producătorul furnizează curbele de aderenţă pentru axurile faţă şi spate pe baza formulelor:
Curbele sunt trasate pentru ambele stări de încărcare de mai jos:
3.1.4.1.1. fără încărcătură, în stare de funcţionare şi cu conducătorul auto la bord; în cazul unui vehicul prezentat sub formă de şasiu-cabină, se poate adăuga o masă suplimentară pentru a simula masa caroseriei, care nu depăşeşte masa minimă declarată de producător în anexa 2 la prezentul regulament;
3.1.4.1.2. cu încărcătură; când sunt prevăzute mai multe posibilităţi de distribuire a încărcăturii, se ia în considerare aceea în care axul din faţă are încărcătura cea mai mare.
3.1.4.2.Dacă verificarea matematică prevăzută la punctul 3.1.4.1 nu este posibilă în cazul vehiculelor cu transmisie integrală (permanentă), producătorul poate utiliza o încercare de blocare în succesiune a roţilor pentru a verifica dacă, pentru toţi coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,8, blocarea roţilor din faţă are loc fie simultan, fie înainte de blocarea roţilor din spate.
3.1.4.3.Procedură de verificare a condiţiilor de la punctul 3.1.4.2
3.1.4.3.1. Încercarea de blocare în succesiune a roţilor se efectuează pe o suprafaţă a drumului cu un coeficient de aderenţă de maximum 0,3 şi de aproximativ 0,8 (drum uscat), fiind începute de la vitezele de încercare iniţiale specificate la punctul 3.1.4.3.2.
3.1.4.3.2. Vitezele de încercare:
60 km/h, dar fără a depăşi 0,8 vmax la deceleraţii pe suprafeţe ale drumului cu coeficient scăzut de aderenţă; 80 km/h, dar fără a depăşi vmax la deceleraţii pe suprafeţe ale drumului cu coeficient ridicat de aderenţă.
3.1.4.3.3. Forţa aplicată asupra pedalei poate depăşi forţele de acţionare permise la punctul 2.1.1 din anexa 4.
3.1.4.3.4. Pedala se apasă cu o forţă progresivă, astfel încât a doua roată a vehiculului se va bloca într-un interval cuprins între 0,5 şi 1 s după începerea acţionării pedalei, şi până la blocarea ambelor roţi ale unui ax (în timpul încercării se pot bloca şi alte roţi, cum ar fi în cazul blocării simultane).
3.1.4.4.Încercările prevăzute la punctul 3.1.4.2 se desfăşoară de câte două ori pe fiecare suprafaţă a drumului. Dacă rezultatul unei încercări este nesatisfăcător, se efectuează o a treia încercare decisivă.
3.1.4.5.În cazul vehiculelor dotate cu sistem de frânare electrică recuperativă de categoria B, în care capacitatea de frânare electrică recuperativă este influenţată de nivelul de încărcare electrică, curbele se trasează luând în considerare forţa de frânare minimă şi maximă furnizată de componenta de frânare electrică recuperativă. Dacă vehiculul este echipat cu un dispozitiv antiblocare care comandă roţile conectate la sistemul electric de frânare electrică recuperativă, această cerinţă nu se aplică şi se înlocuieşte cu cerinţele prevăzute la anexa 13.
3.1.5.Vehicule tractoare, altele decât cele pentru semiremorci
3.1.5.1.În cazul unui autovehicul autorizat să tracteze remorci din categoria O3 sau O4, echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat, raportul admis între coeficientul de frânare TM/PM şi presiunea pm se încadrează, la toate presiunile situate între 20 şi 750 kPa, în zonele indicate în diagrama 2 din prezenta anexă.
3.1.6.Unităţi tractoare pentru semiremorci
3.1.6.1.Unităţi tractoare cu semiremorci neîncărcate. Un ansamblu articulat neîncărcat este considerat a constitui o unitate tractoare în stare de funcţionare, cu conducătorul la bord, cuplată la o semiremorcă neîncărcată. Sarcina dinamică a semiremorcii pe unitatea tractoare este reprezentată de o masă statică Ps amplasată pe şaua de cuplare, egală cu 15 % din masa maximă pe cuplaj. Forţele de frânare trebuie să poată fi reglate continuu între stările unităţii tractoare cu semiremorcă (fără încărcătură) şi cea a unităţii tractoare propriu-zise; se verifică, de asemenea, forţele de frânare care corespund unităţii tractoare propriu-zise.
3.1.6.2.Unităţi tractoare cu semiremorci încărcate. Un ansamblu încărcat este considerat a fi constituit dintr-o unitate tractoare în stare de funcţionare, cu conducătorul la bord, cuplată la o semiremorcă încărcată. Sarcina dinamică a semiremorcii pe unitatea tractoare este reprezentată de o masă statică Ps amplasată pe şaua de cuplare, egală cu:
Ps = Pso (1 + 0,45 z)
unde:
Pso reprezintă diferenţa dintre masa la încărcare maximă a unităţii tractoare şi masa acesteia atunci când este neîncărcată.
Pentru h se consideră următoarele valori:
h = ho x Po + hs x Ps / P
unde:
ho este înălţimea centrului de greutate al unităţii tractoare;
hs este înălţimea planului de sprijin al cuplării semiremorcii;
Po este masa unităţii tractoare propriu-zise neîncărcate;
şi din:
P = Po + Ps = P1 + P2 / g
3.1.6.3.În cazul unui vehicul echipat cu sistem de frânare cu aer comprimat, raportul admis între coeficientul de frânare TM/PM şi presiunea pm se încadrează, pentru toate presiunile situate între 20 şi 750 kPa, în zonele prezentate în diagrama 3 din prezenta anexă.
3.2.Vehicule cu mai mult de două axuri
Dispoziţiile punctului 3.1 din prezenta anexă se aplică vehiculelor cu mai mult de două axuri. Dispoziţiile punctului 3.1.2 din prezenta anexă privind ordinea de blocare a roţilor sunt considerate îndeplinite dacă, în cazul coeficienţilor de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,30, aderenţa utilizată de cel puţin unul dintre axurile faţă este mai mare decât cea utilizată de cel puţin unul dintre axurile spate.
4.DISPOZIŢII PENTRU SEMIREMORCI
4.1.În cazul semiremorcilor echipate cu sistem de frânare cu aer comprimat:
4.1.1.Raportul admis între coeficientul de frânare TR/PR şi presiunea pm se încadrează, la toate presiunile situate între 20 şi 750 kPa, în două zone indicate în diagramele 4A şi 4B pentru stările încărcat şi, respectiv, neîncărcat. Această dispoziţie se îndeplineşte pentru toate stările de încărcare posibile ale axurilor semiremorcilor.
4.1.2.Dacă cerinţele de la punctul 4.1.1 din prezenta anexă nu pot fi îndeplinite împreună cu cerinţele de la punctul 3.1.2.1 din anexa 4 la prezentul regulament privind semiremorcile cu un factor Kc mai mic de 0,80, atunci remorca îndeplineşte eficacitatea de frânare minimă specificată la punctul 3.1.2.1 din anexa 4 la prezentul regulament şi se echipează cu un sistem antiblocare în conformitate cu anexa 13 la prezentul regulament, cu excepţia cerinţei privind compatibilitatea de la punctul 1 al acesteia.
5.DISPOZIŢII PENTRU REMORCI ŞI REMORCI CU AXURI MEDIANE
5.1.Pentru remorcile echipate cu sisteme de frânare cu aer comprimat:
5.1.1.Pentru remorcile cu două axuri se aplică următoarele cerinţe:
5.1.1.1.Pentru valori ale k între 0,2 şi 0,8 (7):
(7)Dispoziţiile de la punctele 3.1.1 sau 5.1.1 nu aduc atingere cerinţelor din anexa 4 la prezentul regulament referitoare la eficacitatea frânării. Totuşi, dacă încercările efectuate în conformitate cu punctele 3.1.1 sau 5.1.1 au ca rezultat niveluri de eficacitate a frânării peste cele prevăzute la anexa 4, dispoziţiile referitoare la curbele de aderenţă utilizate se aplică în zonele de la diagramele 1A, 1B şi 1C din prezenta anexă definite de dreptele k = 0,8 şi z = 0,8.
z > = 0,1 + 0,85 (k - 0,2)
5.1.1.2.Pentru toate condiţiile de încărcare ale vehiculului, curba de aderenţă axului spate nu este superioară curbei de aderenţă a axului faţă, pentru toţi coeficienţii de frânare situaţi între 0,15 şi 0,30. Această condiţie este considerată, de asemenea, ca fiind îndeplinită dacă pentru coeficienţii de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,30, curbele de aderenţă pentru fiecare ax sunt situate între două linii paralele cu linia coeficientului de aderenţă ideal dată de ecuaţiile k = z + 0,08 şi k = z - 0,08 descrise în diagrama 1B din prezenta anexă, iar curba de aderenţă pentru axul din spate, pentru coeficienţi de frânare z x 0,3, este conformă cu relaţia:
z > = 0,3 + 0,74 (k - 0,38).
5.1.1.3.Procedura de verificare a condiţiilor de la punctele 5.1.1.1 şi 5.1.1.2 este aceeaşi cu cea prevăzută la punctul 3.1.4.
5.1.2.În cazul remorcilor cu mai mult de două axuri, se aplică cerinţele de la punctul 5.1.1 din prezenta anexă. Dispoziţiile de la punctul 5.1.1 din prezenta anexă privind ordinea de blocare a roţilor sunt considerate îndeplinite dacă, în cazul coeficienţilor de frânare cuprinşi între 0,15 şi 0,30, coeficientul de aderenţă al cel puţin unuia dintre axurile faţă este mai mare decât cel al cel puţin unuia dintre axurile spate.
5.1.3.Raportul admis între coeficientul de frânare TR/PR şi presiunea pm se încadrează, la toate presiunile situate între 20 şi 750 kPa, în zonele desemnate din diagrama 2 din prezenta anexă, pentru stările încărcat şi respectiv neîncărcat.
5.2.Pentru remorcile cu ax median prevăzute cu sisteme de frânare cu aer comprimat:
5.2.1.Raportul admis între coeficientul de frânare TR/PR şi presiunea pm se încadrează în cele două zone indicate în diagrama 2 din prezenta anexă, înmulţind scara verticală cu 0,95. Această cerinţă se îndeplineşte la toate presiunile între 20 şi 750 kPa, pentru stările încărcat şi respectiv neîncărcat.
5.2.2.Dacă dispoziţiile de la punctul 3.1.2.1 din anexa 4 la prezentul regulament nu pot fi îndeplinite din cauza lipsei de aderenţă, atunci remorca cu ax central este prevăzută cu sistem antiblocare, în conformitate cu anexa 13 la prezentul regulament.
6.CONDIŢII CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE ÎN CAZUL UNEI DEFECŢIUNI LA SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE A FRÂNĂRII
În cazul în care dispoziţiile prezentei anexe sunt îndeplinite prin utilizarea unui dispozitiv special (de exemplu, controlat mecanic de suspensia vehiculului), este posibilă, în eventualitatea unei defecţiuni a acestui mecanism sau a comenzii sale, oprirea vehiculului în condiţiile specificate pentru frânarea de siguranţă la autovehicule; la vehiculele autorizate să tracteze remorci prevăzute cu frâne cu aer comprimat, este posibilă atingerea unei presiuni la racordul de cuplare al circuitului de comandă care să se încadreze în valorile specificate la punctul 3.1.3 din prezenta anexă. În cazul defecţiunii comenzii dispozitivului la remorci şi semiremorci, se obţine o eficacitate de frânare de cel puţin 30 % din eficacitatea sistemului de frânare de serviciu prevăzută pentru vehiculul respectiv.
7.MARCAJE
7.1.Vehiculele care îndeplinesc dispoziţiile prezentei anexe prin utilizarea unui dispozitiv controlat mecanic de suspensia vehiculului sunt marcate în vederea indicării cursei utile a dispozitivului între poziţiile corespunzătoare stărilor neîncărcat, respectiv încărcat, ale vehiculului, precum şi a oricăror alte informaţii care să permită verificarea reglării mecanismului.
7.1.1.Când senzorul de sarcină este controlat prin intermediul suspensiei vehiculului prin orice alte mijloace, pe vehicul sunt marcate informaţii despre modul de verificare a reglării dispozitivului.
7.2.În cazul în care dispoziţiile prezentei anexe sunt îndeplinite prin utilizarea unui dispozitiv care variază presiunea aerului în transmisia frânei, vehiculul este marcat pentru a indica sarcinile pe axuri la sol, presiunile nominale de ieşire ale dispozitivului şi o presiune de intrare nu mai mică de 80 % din presiunea maximă de intrare proiectată, conform specificaţiilor constructorului vehiculului, pentru următoarele stări de încărcare:
7.2.1.încărcarea maximă tehnic admisă pentru axul (axurile) care controlează mecanismul;
7.2.2.sarcina (sarcinile) pe ax corespunzătoare masei vehiculului în stare de funcţionare, conform definiţiei de la punctul 13 din anexa 2 la prezentul regulament;
7.2.3.sarcina (sarcinile) pe ax corespunzătoare vehiculului cu caroseria propusă, în stare de funcţionare, la care sarcina (sarcinile) pe ax menţionată (menţionate) la punctul 7.2.2 de mai sus se aplică unui vehicul constituit din şasiu şi cabină;
7.2.4.sarcina (sarcinile) pe ax specificată (specificate) de constructor pentru a permite verificarea reglării dispozitivului în timpul funcţionării, în cazul în care aceasta (acestea) este (sunt) diferită (diferite) de sarcina (sarcinile) specificată (specificate) la punctele 7.2.1-7.2.3 de mai sus.
7.3.Punctul 14.7 din anexa 2 la prezentul regulament include informaţii care să permită conformitatea cu dispoziţiile de la punctele 7.1 şi 7.2 ce urmează a fi verificate.
7.4.Marcajele prevăzute la punctele 7.1 şi 7.2 din prezenta anexă se aplică într-o poziţie vizibilă şi nu pot fi şterse. Un exemplu de marcaj pentru un dispozitiv controlat mecanic la un vehicul prevăzut cu sistem de frânare cu aer comprimat este prezentat în diagrama 5 din prezenta anexă.
7.5.Sistemele electronice de distribuire a forţei de frânare care nu îndeplinesc cerinţele de la punctele 7.1-7.4 de mai sus sunt echipate cu un dispozitiv de autodiagnosticare a funcţiilor care influenţează distribuirea forţei de frânare. În plus, atunci când vehiculul este staţionat, generarea presiunii nominale necesare asociate cu începerea frânării, necesară pentru desfăşurarea verificărilor descrise la punctul 1.3.1 de mai sus, este posibilă atât în stare încărcată, cât şi neîncărcată.
8.ÎNCERCAREA VEHICULULUI
În timpul încercării pentru omologarea de tip a unui vehicul, serviciul de inspecţie tehnică verifică dacă acesta este conform cu dispoziţiile prevăzute în prezenta anexă şi efectuează orice alte încercări necesare în acest scop. Raportul asupra încercărilor suplimentare se ataşează la raportul de omologare de tip.
Diagrama 1A - Anumite vehicule din categoria N1
(a se vedea punctul 3.1.2.1 din prezenta anexă)
Diagrama 1B - Vehicule (altele decât cele de categoria N1) şi remorci
(a se vedea punctele 3.1.2.3 şi 5.1.1.2 din prezenta anexă)
Notă: Limita inferioară k = z - 0,08 nu se aplică la utilizarea aderenţei axului spate.
Diagrama 1C - Vehicule din categoria N1
(cu anumite excepţii începând cu 1 octombrie 1990)
(a se vedea punctul 3.1.2.2 din prezenta anexă)
Notă: Limita inferioară k = z - 0,08 nu se aplică la utilizarea aderenţei axului spate.
Diagrama 2 - Vehicule tractoare şi remorci
(cu excepţia unităţilor tractoare pentru semiremorci şi a semiremorcilor)
(a se vedea punctul 3.1.5.1 din prezenta anexă)
Notă: Relaţiile stabilite de prezenta diagramă se aplică progresiv pentru stările intermediare de încărcare între starea încărcat şi starea neîncărcat şi se obţin în mod automat.
Diagrama 3 - Unităţi tractoare pentru semiremorci
(a se vedea punctul 3.1.6.3 din prezenta anexă)
Notă: Relaţiile stabilite de prezenta diagramă se aplică progresiv pentru stările intermediare de încărcare între starea încărcat şi starea neîncărcat şi se obţin în mod automat.
Diagrama 4A - Semiremorci
(a se vedea punctul 4 din prezenta anexă)
Notă: Relaţia dintre coeficientul de frânare TR/PR şi presiunea în circuitul de comandă în condiţii de încărcare şi neîncărcare se determină după cum urmează:
Factorii K (încărcat), Kv (neîncărcat) sunt obţinuţi prin raportarea la diagrama 4B. Pentru a determina zonele corespunzând stării de încărcare şi neîncărcare, valorile de pe ordonatele limitelor inferioare şi superioare ale zonei haşurate din diagrama 4A se înmulţesc cu factorii Kc, respectiv Kv.
Diagrama 4B
(a se vedea punctul 4 şi diagrama 4A din prezenta anexă)
NOTĂ EXPLICATIVĂ PENTRU UTILIZAREA DIAGRAMEI 4B
1.Formula din care derivă diagrama 4B este următoarea:
2.Descrierea metodei prin intermediul unui exemplu practic.
2.1.Liniile întrerupte prezentate în diagrama 4B se referă la determinarea factorilor Kc şi Kv pentru următorul vehicul, unde:

Încărcat

Neîncărcat

P

24 tone (240 kN)

4,2 tone (42 kN)

PR

150 kN

30 kN

PRmax

150 kN

150 kN

hR

1,8 m

1,4 m

ER

6,0 m

6,0 m

La punctele următoare, cifrele din paranteze se referă numai la vehiculul folosit cu scopul de a ilustra metoda de utilizare a diagramei 4B.
2.2.Calculul rapoartelor
(a)
(b)
(c)
2.3.Determinarea factorului de corecţie pentru starea încărcat KC:
(a)se porneşte de la hR corespunzătoare (hR = 1,8 m);
(b)se ajunge orizontal la dreapta g x P/PR corespunzătoare (g x P/PR = 1,6);
(c)se ajunge vertical la dreapta ER corespunzătoare (ER = 6,0 m);
(d)se ajunge orizontal la scara KC; KC este factorul de corecţie la încărcare cerut (KC = 1,04).
2.4.Determinarea factorului de corecţie pentru starea neîncărcat KV:
2.4.1.Determinarea factorului K2:
(a)se porneşte de la hR corespunzătoare (hR = 1,4 m);
(b)se ajunge orizontal la dreapta PR/PRmax corespunzătoare în grupul de curbe cel mai apropiat de axa verticală (PR/PRmax = 0,2);
(c)se ajunge vertical la axa orizontală şi se notează valoarea lui K2 (K2 = 0,13 m).
2.4.2.Determinarea factorului K
(a)se porneşte de la hR corespunzătoare (hR = 1,4 m);
(b)se ajunge orizontal la dreapta g x P/PR corespunzătoare (g x P/PR = 1,4);
(c)se ajunge vertical la dreapta ER corespunzătoare (ER = 6,0 m);
(d)se ajunge orizontal la dreapta PR/PRmax corespunzătoare în grupul de curbe cel mai îndepărtat de axa verticală (PR/PRmax = 0,2);
(e)se ajunge vertical la axa orizontală şi se notează valoarea lui K1 (K1 = 1,79).
2.4.3.Determinarea factorului KV:
Factorul de corecţie la starea neîncărcat Kv se obţine din următoarea expresie:
KV = K1 - K2 x (KV = 1,66)
Diagrama 5 - Senzorul de sarcină al frânei
(a se vedea punctul 7.4 din prezentul regulament)

Parametri de control

Sarcina vehiculului

Axul nr. 2 sarcină la sol (daN)

Presiunea la intrare (kPa)

Presiunea nominală la ieşire ([kPa)

Laden = Încărcat

Unladen = Neîncărcat

Încărcat

Neîncărcat

10 000

1 500

600

600

600

240

ANEXA 11:Cazuri în care încercările de tip I şi/sau II (sau IIA) sau III nu se efectuează
1.Încercările de tip I şi/sau II (sau IIA) sau de tip III nu se efectuează pentru vehiculul supus omologării în următoarele cazuri:
1.1.Atunci când vehiculul respectiv este o remorcă sau un autovehicul care, din punctul de vedere al pneurilor, al energiei de frânare absorbită de fiecare ax şi al modului de montare al pneurilor şi frânelor, este identică (identic), în privinţa frânelor, cu o remorcă sau semiremorcă sau un autovehicul care:
1.1.1.a trecut o încercare de tip I şi/sau II (sau IIA) sau de tip III; şi
1.1.2.a fost omologată (omologat), cu privire la energia de frânare absorbită, pentru o masă pe ax care nu este inferioară celei a vehiculului în cauză.
1.2.Atunci când vehiculul respectiv este un autovehicul sau o remorcă al(e) cărui ax(uri)/al(e) cărei ax(uri) în privinţa pneurilor, energiei de frânare absorbită de fiecare ax şi modului de montare a anvelopelor şi frânelor, este (sunt) identic(e), din punctul de vedere al sistemului de frânare, cu un ax sau mai multe axuri ce a(u) fost supus(e) individual încercărilor de tip I şi/sau II (sau IIA) sau de tip III, cu o masă pe ax care nu este inferioară celei a vehiculului în cauză, cu condiţia ca energia de frânare absorbită de fiecare ax să nu depăşească energia absorbită de acel ax în timpul încercării sau încercărilor de referinţă efectuate separat pe acel ax.
1.3.Atunci când vehiculul în cauză este prevăzut cu un sistem de frânare de anduranţă, altul decât frâna de motor, identic cu un sistem de frânare de anduranţă care a fost deja încercat în următoarele condiţii:
1.3.1.într-o încercare efectuată pe o pantă cu înclinaţie de cel puţin 6 % (încercare de tip II) sau de cel puţin 7 % (încercare de tip IIA), sistemul de frânare de anduranţă a stabilizat singur viteza unui vehicul cu o masă maximă în momentul efectuării încercării cel puţin egală cu masa maximă a vehiculului propus pentru omologare;
1.3.2.pe parcursul încercării de mai sus se verifică dacă viteza de rotaţie a părţilor rotative ale sistemului de frânare de anduranţă, atunci când vehiculul rulează cu 30 km/h, este astfel încât cuplul de încetinire să fie cel puţin egal cu cel din timpul încercării menţionate la punctul 1.3.1 de mai sus.
1.4.În cazul în care vehiculul respectiv este o remorcă prevăzută cu frâne pneumatice cu camă în formă de S sau cu discuri de frână (1) care îndeplineşte condiţiile din apendicele 2 al prezentei anexe privind verificarea caracteristicilor comparativ cu cele menţionate în raportul de încercare al axului de referinţă, al cărui model este prezentat în apendicele 3 din prezenta anexă.
(1)Pot fi omologate şi alte modele de frână pe baza prezentării unor informaţii echivalente.
2.Termenul "identic", aşa cum a fost folosit la punctele 1.1, 1.2 şi 1.3 de mai sus, înseamnă identic în ceea ce priveşte caracteristicile şi materialele utilizate pentru fabricarea componentelor vehiculului menţionat la aceste puncte.
3.La aplicarea dispoziţiilor de mai sus, comunicarea privind omologarea (anexa 2 la prezentul regulament) conţine indicaţiile următoare:
3.1.În cazul de la punctul 1.1, numărul de omologare al vehiculului pe care a fost realizată încercarea de tip I sau/şi II (sau IIA) sau de tip III utilizată ca referinţă.
3.2.În cazul de la punctul 1.2, se completează tabelul I de la apendicele 1 la prezenta anexă.
3.3.În cazul de la punctul 1.3, se completează tabelul II de la apendicele 1 la prezenta anexă.
3.4.Dacă se aplică punctul 1.4, se completează tabelul III de la apendicele 1 la prezenta anexă.
4.În cazul în care solicitantul omologării dintr-un stat care este parte la acordul de aplicare a prezentului regulament face trimitere la o omologare acordată într-un alt stat care este parte la acordul de aplicare a prezentului regulament, acesta prezintă documentele corespunzătoare ale acelei omologări.
ANEXA 111:APENDICELE 1
Tabelul I

Axurile vehiculului

Axuri de referinţă

Masa pe ax (1)

Forţa de frânare necesară la roţi

Viteza

Masa pe ax (1)

Forţa de frânare dezvoltată la roţi

Viteza

kg

N

km/h

kg

N

km/h

Axul 1:

Axul 2:

Axul 3:

Axul 4:

(1)Masă maximă tehnic admisă pe axă.

Tabelul II

Masa totală a vehiculului spus omologării

kg

Forţă de frânare necesară la roţi..

N

Cuplu de încetinire necesar la axul principal al sistemului de frânare de anduranţă

Nm

Cuplul de încetinire obţinut la axul principal al sistemului de frânare de anduranţă (conform diagramei)

Nm

Tabelul III

AXUL DE REFERINŢĂ NR. RAPORTULUI Data

(copie inclusă)

Tipul I

Tip III

Energia absorbita de ax (N)

(a se vedea punctul 4.2.1, apendicele 2)

Axul 1:

Axul 2:

Axul 3:

T1 = % Pe (1)

T2 = % Pe

T3 = % Pe

T1 = % Pe

T2 = % Pe

T3 = % Pe

Cursa calculată a dispozitivului de acţionare (mm)

(a se vedea punctul 4.3.1.1, apendicele 2)

Axul 1:

Axul 2:

Axul 3:

S1 =

S2 =

S3 =

S1 =

s2 =

s3 =

Forţa de apăsare medie (N)

(a se vedea punctul 4.3.1.2, apendicele 2)

Axul 1:

Axul 2:

Axul 3:

ThA1 =

ThA2 =

ThA3 =

ThA1 =

ThA2 =

ThA3 =

Eficacitatea frânării (N)

(a se vedea punctul 4.3.1.4, apendicele 2)

Axul 1:

Axul 2:

Axul 3:

T1 =

T2 =

T3 =

T1 =

T2 =

T3 =

Rezultatul încercării de tip 0 asupra remorcii (E)

Tip I eficacitate la cald (calculată)

Tip III eficacitate la cald (calculată)

Eficacitatea frânării vehiculului

(a se vedea punctul 4.3.2, apendicele 2)

Specificaţii pentru eficacitatea la cald

(a se vedea punctele 1.5.3, 1.6.3 şi 1.7.2 din anexa 4)

> = 0,36

şi

> = 0,60 E

> = 0,40

şi

> = 0,60 E

(1)Pe reprezintă reacţia statică normală sau suprafaţa drumului de pe axa de referinţă corespunzătoare.

ANEXA 112:APENDICELE 2 - Proceduri alternative pentru încercările de tip I şi III pentru frânele remorcilor
1.GENERALITĂŢI
1.1.În conformitate cu punctul 1.4 din prezenta anexă, nu este necesar să se realizeze încercările de pierdere a eficacităţii de tip I şi III la omologarea de tip a vehiculului în cazul în care componentele sistemului de frânare îndeplinesc condiţiile din prezentul apendice, iar eficacitatea calculată a frânării este conformă cu dispoziţiile prezentului regulament pentru categoria respectivă de vehicul.
1.2.Încercările realizate conform metodelor descrise în prezentul apendice sunt considerate a fi conforme cu condiţiile de mai sus.
1.2.1.Dacă încercările efectuate în conformitate cu punctul 3.5.1 din prezentul apendice, începând de la şi incluzând Suplimentul 7 la seria 09 de amendamente au avut rezultate pozitive, acestea sunt considerate a îndeplini dispoziţiile punctului 3.5.1 din prezentul apendice, astfel cum a fost modificat ultima dată. Dacă se utilizează această procedură alternativă, raportul de încercare face referire la raportul de încercare iniţial din care au fost extrase rezultatele încercărilor pentru noul raport actualizat. Totuşi, este necesar să fie efectuate noi încercări de verificare a conformităţii cu cerinţele din ultima versiune modificată a prezentului regulament.
1.3.Încercările efectuate în conformitate cu punctul 3.6 din prezentul apendice şi rezultatele indicate în secţiunea 2 din apendicele 3 sau apendicele 4 se acceptă ca metodă de confirmare a îndeplinirii cerinţelor de la punctul 5.2.2.8.1 din prezentul regulament.
1.4.Reglarea frânei (frânelor) se efectuează înainte de efectuarea încercării de tip III de mai jos, în conformitate cu următoarea procedură, după caz:
1.4.1.În cazul frânei (frânelor) pneumatice ale remorcii, reglarea permite funcţionarea dispozitivului de reglare automată a frânelor. În acest scop, cursa dispozitivului de acţionare se reglează la:
s0 > = 1,1 x sreajustare (limita superioară nu depăşeşte valoarea recomandată de producător),
unde
sreajustare este cursa de reajustare specificată de producătorul dispozitivului de reglare automată a frânei, adică cursa la care începe reajustarea cursei de deplasare a frânei, la o presiune a dispozitivului de acţionare de 100 kPa.
Dacă, în urma unui acord cu serviciul tehnic, măsurarea cursei dispozitivului de acţionare nu este necesară, valoarea iniţială se stabileşte de comun acord cu serviciul tehnic.
Pe baza condiţiei de mai sus, frâna se acţionează succesiv de 50 de ori, cu o presiune a dispozitivului de acţionare de 200 kPa. După aceasta, frâna se acţionează o singură dată, cu o presiune a dispozitivului de acţionare de minimum 650 kPa.
1.4.2.În cazul frânelor hidraulice cu disc ale remorcilor, nu sunt necesare cerinţe privind reglarea.
1.4.3.În cazul frânelor hidraulice cu tambur ale remorcilor, reglarea acestora are loc în conformitate cu recomandările producătorului.
1.5.În cazul remorcilor echipate cu dispozitive de reglare automată a frânelor, frânele se reglează înainte de încercarea de tip I prevăzută mai jos, în conformitate cu procedura de la punctul 1.4 de mai sus.
2.SIMBOLURI ŞI DEFINIŢII
P = reacţiunea normală a suprafeţei drumului asupra axului în condiţii statice
C = cuplul aplicat frânei
Cmax = cuplul maxim admis aplicat frânei
CO = pragul minim al cuplului aplicat frânei, respectiv cuplul minim necesar pentru a obţine un cuplu de frânare măsurabil
R = raza de rulare (dinamică) a pneului
T = forţa de frânare la suprafaţa de contact dintre pneu şi drum
M = cuplu de frânare = T x R
z = coeficient de frânare = T/P or M/RP
s = cursa dispozitivului de acţionare (cursa utilă + cursa în gol)
sp = a se vedea anexa 19, apendicele 7
ThA = a se vedea anexa 19, apendicele 7
l = lungimea pârghiei
r = raza tamburilor de frână
P = presiunea de acţionare a frânei
Notă: (simbolurile privind frâna de referinţă au sufixul "e")
3.METODE DE ÎNCERCARE
3.1.Încercări pe pistă
3.1.1.Încercările de eficacitate a frânei trebuie efectuate, de preferinţă, pe un singur ax.
3.1.2.Rezultatele încercărilor asupra unui ansamblu de axuri pot fi folosite în conformitate cu punctul 1.1, cu condiţia ca fiecare ax să producă aceeaşi energie de frânare în timpul încercărilor de eficacitate normală şi la cald.
3.1.2.1.Această condiţie este realizată atunci când următoarele elemente sunt identice pentru fiecare ax: geometria frânei, alinierea, montajul roţilor, pneurile, sistemul de acţionare şi distribuţia presiunii în sistemul de acţionare.
3.1.2.2.Rezultatul înregistrat pentru un ansamblu de axuri este valoarea medie pentru axurile respective, ca şi când s-ar fi utilizat un singur ax.
3.1.3.Este preferabil ca axul (axurile) să fie încărcat(e) cu sarcina statică maximă pe ax, deşi aceasta nu este o condiţie obligatorie în cazul în care se ţine cont, în timpul încercărilor, de diferenţa de rezistenţă la rulare dată de diferenţa de sarcină pe axul (axurile) încercat(e).
3.1.4.Se ia în considerare efectul creşterii rezistenţei la rulare generată de utilizarea, în cadrul încercărilor, a unui ansamblu de vehicule.
3.1.5.Viteza iniţială în timpul încercării este cea specificată. Viteza finală se calculează prin formula următoare:
unde:
v1 = viteza iniţială (km/h)
v2 = viteza finală (km/h)
Po = masa vehiculului tractor (kg) în condiţiile de încercare
P1 = partea din masa remorcii susţinută de axul (axurile) nefrânat(e) (kg)
P2 = partea din masa remorcii susţinută de axul (axurile) frânat(e) (kg)
3.2.Încercări dinamometrice inerţiale
3.2.1.Maşina de încercare are o inerţie de rotaţie care simulează acea parte a inerţiei liniare a masei vehiculului care acţionează asupra unei roţi, necesară pentru încercările de eficacitate la rece şi la cald, ea putând să funcţioneze la o turaţie constantă pentru scopurile încercărilor descrise la punctele 3.5.2 şi 3.5.3 din prezentul apendice.
3.2.2.Încercarea se efectuează cu o roată completă, cu pneu, montată pe rotorul frânei aşa cum ar fi montată pe vehicul. Masa inerţială poate fi conectată la frână fie direct, fie prin pneuri şi roţi.
3.2.3.Se poate utiliza, în fazele de încălzire, o răcire cu aer având un debit şi o direcţie reprezentative pentru condiţiile reale, viteza debitului de aer fiind:
vaer = 0,33 v
unde:
v = viteza vehiculului de încercare la începutul frânării,
iar temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.
3.2.4.În cazurile în care rezistenţa la rulare a pneului în timpul încercării nu este compensată în mod automat, cuplul aplicat frânei se corectează prin scăderea unui cuplu corespunzător unui coeficient de rezistenţă la rulare de 0,01.
3.3.Încercări dinamometrice pe stand
3.3.1.Este preferabil ca axul să fie încărcat cu sarcina statică maximă pe ax, deşi aceasta nu este o condiţie obligatorie în cazul în care se ţine cont, în timpul încercărilor, de diferenţa de rezistenţă la rulare dată de diferenţa de sarcină pe axul supus încercării.
3.3.2.Se poate utiliza, în fazele de încălzire, o răcire cu aer având un debit şi o direcţie reprezentative pentru condiţiile reale, viteza debitului de aer fiind:
vaer = 0,33 v
unde:
v = viteza vehiculului de încercare la începutul frânării,
iar temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.
3.3.3.Timpul de frânare are o durată de o secundă, după un timp de răspuns maxim de 0,6 secunde.
3.4.Condiţii de încercare
3.4.1.Pe frânele supuse încercării se montează o aparatură care permite realizarea măsurătorilor următoare:
3.4.1.1.O înregistrare continuă care să permită determinarea cuplului de frânare sau forţei de frânare la periferia pneului.
3.4.1.2.O înregistrare continuă a presiunii aerului în dispozitivul de acţionare.
3.4.1.3.Viteza în timpul încercării.
3.4.1.4.Temperatura iniţială la exteriorul tamburului frânei.
3.4.1.5.Cursa dispozitivului de acţionare în timpul încercărilor de tip 0 şi de tip I sau III.
3.5.Proceduri de încercare
3.5.1.Încercare suplimentară de eficacitate la rece.
Pregătirea frânei are loc în conformitate cu punctul 4.4.2 din anexa 19 la prezentul regulament.
Dacă verificarea factorului de frânare BF şi a limitei cuplului de frânare a fost efectuată în conformitate cu punctul 4.4.3 din anexa 19 la prezentul regulament, procedura de rodare a frânelor pentru încercarea suplimentară de eficacitate la rece este identică cu procedura de verificare prevăzută la punctul 4.4.3 din anexa 19.
Efectuarea încercării de eficacitate la rece se permite după verificarea factorului de frânare BF prevăzută la punctul 4 de la anexa 19 din prezentul regulament.
Se permite, de asemenea, efectuarea succesivă a celor două încercări de pierdere a eficacităţii de tip I şi III.
Unele dintre acţionările frânei prevăzute la punctul 4.4.2.6 de la anexa 19 pot avea loc între fiecare dintre încercările de pierdere a eficacităţii, precum şi între etapa de verificare şi încercările de eficacitate la rece. Numărul de acţionări se declară de către producătorul frânelor.
3.5.1.1.Această încercare se realizează la o viteză iniţială de 40 km/h pentru încercarea de tip I şi de 60 km/h pentru încercarea de tip III, pentru a evalua eficacitatea frânării la cald la sfârşitul încercărilor de tip I şi III. Încercarea de pierdere a eficacităţii de tip I şi/sau tip III se efectuează imediat după această încercare de eficacitate la rece.
3.5.1.2.Se efectuează trei acţionări ale frânei la aceeaşi presiune (p) şi la o viteză iniţială de 40 km/h (pentru încercarea de tip I) sau de 60 km/h (pentru încercarea de tip III), cu o temperatură iniţială a frânelor aproximativ egală şi care nu depăşeşte 100 °C, măsurată pe suprafaţa exterioară a tamburului sau discului. Acţionările au loc la presiunea necesară sistemului de acţionare a frânei pentru a furniza un cuplu de frânare sau o forţă de frânare echivalentă unui coeficient de frânare (z) de cel puţin 50 %. Presiunea la dispozitivul de acţionare nu depăşeşte 650 kPa şi cuplul aplicat frânei (C) nu depăşeşte cuplul maxim admis aplicat frânei (Cmax). Media celor trei rezultate obţinute constituie valoarea eficacităţii la rece.
3.5.2.Încercarea de pierdere de eficacitate (încercare de tip I)
3.5.2.1.Această încercare se efectuează la o viteză de 40 km/h şi o temperatură iniţială a frânelor ce nu depăşeşte 100 °C, măsurată pe suprafaţa exterioară a tamburului sau discului de frânare.
3.5.2.2.Coeficientul de frânare se menţine la 7 %, inclusiv rezistenţa la rulare (a se vedea punctul 3.2.4 din prezentul apendice).
3.5.2.3.Durata încercării este de două minute şi 33 secunde sau 1,7 km la 40 km/h. Dacă viteza de încercare nu poate fi atinsă, durata încercării poate fi prelungită conform punctului 1.5.2.2 din anexa 4 la prezentul regulament.
3.5.2.4.Cel târziu 60 de secunde după încercarea de tip I, se efectuează un test de eficacitate la cald în conformitate cu punctul 1.5.3 din anexa 4 la prezentul regulament, la o viteză iniţială de 40 km/h. Presiunea dispozitivului de acţionare este cea utilizată în timpul încercării de tip 0.
3.5.3.Încercarea de pierdere a eficacităţii (încercare de tip III)
3.5.3.1.Metode de încercare pentru frânarea repetată
3.5.3.1.1. Încercări pe pistă (a se vedea anexa 4, punctul 1.7)
3.5.3.1.2. Încercarea cu dinamometrul inerţial
Pentru încercarea prevăzută în anexa 11 apendicele 2 punctul 3.2, condiţiile pot fi aceleaşi ca pentru încercarea pe drum prevăzută la punctul 1.7.1,
unde:
v2 = v1 / 2
3.5.3.1.3. Încercarea dinamometrică pe stand
Pentru încercarea prevăzută în anexa 11 apendicele 2 punctul 3.3, condiţiile sunt următoarele:

Număr de acţionări ale frânei

20

Durata ciclului de frânare

60 s

(timpul de frânare 25 s şi timpul de revenire 35 s)

Vitezele de încercare

30 km/h

Coeficientul de frânare

0,06

Rezistenţă la rulare

0,01

3.5.3.2.Cel târziu 60 de secunde după sfârşitul încercării de tip III se realizează o încercare a eficacităţii la cald în conformitate cu punctul 1.7.2 din anexa 4 la prezentul regulament. Presiunea dispozitivului de acţionare este cea utilizată în încercarea de tip 0.
3.6.Cerinţe de eficacitate pentru dispozitivele de reglare automată a frânelor
3.6.1.Următoarele cerinţe se aplică unui dispozitiv de reglare automată a frânelor care se montează pe o frână, iar eficacitatea acestuia se verifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului apendice.
După finalizarea încercărilor descrise la punctele 3.5.2.4 (încercarea de tip I) sau 3.5.3.2 (încercarea de tip III) de mai sus, se verifică îndeplinirea cerinţelor de la punctul 3.6.3 de mai jos.
3.6.2.Următoarele cerinţe se aplică unui dispozitiv de reglare automată a frânelor instalat pe o frână pentru care există deja un raport de încercare prevăzut în apendicele 3.
3.6.2.1.Performanţa sistemului de frânare
După încălzirea frânei (frânelor) efectuată în conformitate cu procedurile descrise la punctele 3.5.2 (încercarea de tip I) sau 3.5.3 (încercarea de tip III), după caz, se aplică una din următoarele dispoziţii:
(a)eficacitatea la cald a sistemului de frânare de serviciu este de minimum 80 % din eficacitatea prevăzută pentru tipul 0; sau
(b)frâna se aplică cu o presiune a dispozitivului de acţionare similară celei din timpul încercării de tip 0; la această presiune, cursa totală a dispozitivului de acţionare (sA) se măsoară şi este maximum 0,9 din valoarea sp a camerei de frânare.
sp = cursa efectivă: cursa la care forţa de apăsare este 90 % din forţa de apăsare medie (ThA) - a se vedea punctul 2 din anexa 11 - apendicele 2 la prezentul regulament.
3.6.2.2.După finalizarea încercărilor descrise la punctul 3.6.2.1 de mai sus, se verifică îndeplinirea cerinţelor de la punctul 3.6.3 de mai jos.
3.6.3.Încercarea de rulare liberă
După efectuarea încercărilor specificate la punctele 3.6.1 sau 3.6.2 de mai sus, se permite răcirea frânelor la o temperatură tipică a frânelor reci (adică de maximum 100 °C) şi se verifică dacă remorca/roata (roţile) are (au) capacitatea să ruleze liber, prin îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:
(a)roţile rulează liber (de exemplu, pot fi rotite cu mâna);
(b)se constată că, la o viteză constantă v = 60 km/h cu frânele neacţionate, temperaturile asimptotice ale tamburului/discului nu depăşesc 80 °C, iar momentul frânării reziduale este considerat acceptabil.
3.7.Raport de încercare
3.7.1.Rezultatele încercărilor efectuate în conformitate cu punctele 3.5 şi 3.6.1 se consemnează pe un formular al cărui model este inclus în apendicele 3 la prezenta anexă.
3.7.2.Se identifică frâna şi axul. În acest scop, informaţiile referitoare la frâne, ax, masa tehnic admisă şi numărul raportului de încercare corespunzător prevăzut la apendicele 3 sunt marcate pe ax.
3.7.3.În cazul unei frâne echipate cu un dispozitiv alternativ de reglare, rezultatele încercărilor desfăşurate în conformitate cu punctul 3.6.2 din prezentul apendice se înregistrează în formularul al cărui model este prezentat în apendicele 4 la prezenta anexă.
4.VERIFICAREA
4.1.Verificarea componentelor
Specificaţiile frânei vehiculului care este prezentat pentru omologare de tip trebuie verificate prin satisfacerea fiecăreia din următoarele criterii de proiectare:

Componentă

Criterii

4.1.1. (a) Secţiunea cilindrică a tamburului de frână

(b) Materialul tamburului sau al discului de frână

(c) Masa tamburului sau a discului de frână

Nu se admit variaţii

Nu se admit variaţii

Poate varia cu până la 20 % din masa tamburului sau discului de referinţă

4.1.2. (a) Distanţa între roată şi suprafaţa exterioară a tamburului sau diametrul exterior al discului de frână (dimensiunea E)

(b) Partea tamburului de frână sau a discului de frână neacoperită de roată (dimensiunea F)

Toleranţele sunt stabilite de serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare.

4.1.3. (a) Materialul garniturilor de frână sau a plăcuţelor de frână

(b) Lăţimea garniturilor de frână sau a plăcuţelor de frână

(c) Grosimea garniturilor de frână sau a plăcuţelor de frână

(d) Suprafaţa efectivă a garniturilor de frână sau a plăcuţelor de frână

(e) Modul de fixare a garniturilor de frână sau a plăcuţelor de frână

Nu se admit variaţii

4.1.4. Geometria frânei (conform fig. 2A sau 2B din apendicele 3, după caz)

Nu se admit variaţii

4.1.5. Raza de rulare a pneurilor (R)

Poate varia, cu respectarea condiţiilor enumerate la punctul 4.3.1.4 din prezentul apendice

4.1.6. (a) Forţa de apăsare medie (THA)

(b) Cursa dispozitivului de acţionare (s)

(c) Lungimea pârghiei de acţionare (l)

(d) Presiunea de acţionare (p)

Pot varia, cu condiţia ca eficacitatea prevăzută să îndeplinească dispoziţiile de la punctul 4.3 din prezentul apendice

4.1.7. Masa statică (P)

P nu depăşeşte Pe, (a se vedea punctul 2)

4.2.Verificarea forţelor de frânare absorbite
4.2.1.Forţele de frânare (T) pentru fiecare frână supusă încercării (pentru aceeaşi presiune a circuitului de comandă pm) necesare pentru a produce forţa de rezistenţă specificată pentru condiţiile încercărilor de tip I şi III nu depăşeşte valorile Te indicate în apendicele 3 punctele 2.1 şi 2.2 din anexa 11, care au fost folosite ca bază pentru încercarea frânei de referinţă.
4.3.Verificarea eficacităţii la cald
4.3.1.Forţa de frânare (T) pentru fiecare frână supusă încercării pentru o presiune (p) specificată a dispozitivului de acţionare şi pentru o presiune a circuitului de comandă (pm) folosite în timpul încercării de tip 0 a remorcii respective se determină după cum urmează:
4.3.1.1.Cursa calculată (s) a dispozitivului de acţionare a frânei supuse încercării se calculează după cum urmează:
S = 1 x Se / 1e
Această valoare nu depăşeşte sp. Dacă valoarea sp a fost verificată şi raportată în conformitate cu procedura de la poziţia 2 din anexa 19 la prezentul regulament, aceasta poate fi aplicată numai în intervalul de presiuni înregistrate la punctul 3.3.1 din raportul de încercare menţionat la apendicele 1 la anexa 19.
4.3.1.2.Se determină forţa de apăsare medie (ThA) a dispozitivului de acţionare al frânei supuse încercării la presiunea specificată la punctul 4.3.1 de mai sus.
4.3.1.3.Cuplul aplicat frânei (C) este calculat apoi după cum urmează:
C = ThA x l
C nu depăşeşte Cmax.
4.3.1.4.Eficacitatea de frânare calculată pentru frâna supusă încercării este dată de:
R nu are o valoare mai mică decât 0,8 Re.
4.3.2.Eficacitatea de frânare calculată pentru remorca supusă încercării este dată de:
Tr / FR = T / F
4.3.3.Eficacităţile la cald după încercările de tip I sau de tip III se determină în conformitate cu punctele 4.3.1.14.3.1.4. Valorile calculate conform punctului 4.3.2 de mai sus îndeplinesc dispoziţiile prezentului regulament pentru remorca supusă încercării. Valoarea utilizată ca:
"valoare înregistrată în încercarea de tip 0 conform dispoziţiilor de la punctul 1.5.3 sau 1.7.2 din anexa 4"
este valoarea care a fost înregistrată în încercarea de tip 0 a remorcii supuse încercării.
ANEXA 113:APENDICELE 3 - Model de raport de încercare în conformitate cu punctele 3.7.1 şi 3.7.2 din apendicele 2 la prezenta anexă
RAPORT DE ÎNCERCARE NR
1.IDENTIFICARE
1.1.Ax:
Producător (denumire şi adresă)
Marcă………………………………………………..
Tip………………………………………………..
………………………………………………..
Sarcină tehnic admisă pe ax(Pe) ………………………………………………..daN
1.2.Frână:
Producător (denumire şi adresă)
Marcă………………………………………………..
Tip………………………………………………..
Model………………………………………………..
Cuplu maxim tehnic admisibil aplicat frânei Cmax………………………………………………..
Dispozitiv de reglare automată: integrat/neintegrat (1)
Tambur de frână sau disc de frână (1)
Diametrul interior al tamburului sau diametrul exterior al discului (1) ………………………………………………..
Rază ………………………………………………..
Grosime (2) ………………………………………………..
Masă………………………………………………..
Material………………………………………………..
Garnitură sau plăcuţă de frână (1):
Producător………………………………………………..
Tip………………………………………………..
Identificare (trebuie să fie vizibilă atunci când garnitura/plăcuţa este montată pe sabotul frânei/placa suport)
Lăţime………………………………………………..
Grosime………………………………………………..
Suprafaţă………………………………………………..
Mod de fixare: ………………………………………………..
Geometria frânei - se ataşează schiţa după cum urmează:
Pentru tamburi de frână, a se vedea figura 2A din prezentul apendice
Pentru discuri de frână, a se vedea figura 2B din prezentul apendice
1.3.Roată (roţi):
Simplă/Jumelată (1)
Diametrul jantei (D) ………………………………………………..
(se ataşează schiţa în conformitate cu figura 1A sau 1B din prezentul apendice, după caz)
1.4.Pneuri:
Raza de rulare de referinţă (Re) la reacţiunea de referinţă (Pe) ………………………………………………..
1.5.Dispozitiv de acţionare:
Producător………………………………………………..
Tip (cilindru/diafragmă) (1) ………………………………………………..
Model………………………………………………..
Lungimea pârghiei (le) ………………………………………………..
1.6.Dispozitiv de reglare automată a frânei (nu se aplică în cazul dispozitivului de reglare automată a frânei integrat) (3)
Producător (denumire şi adresă): ………………………………………………..
Marca: ………………………………………………..
Tipul: ………………………………………………..
Versiune: ………………………………………………..
2.REZULTATELE ÎNCERCĂRII
(corectate pentru a lua în considerare rezistenţa la rulare 0,01 x Pe)
Încercare pe pistă/Dinamometru inerţial/Încercarea dinamometrică pe stand cu role (1)
2.1.Vehicule de categoriile O2 şi O3:

Tipul încercării

0

I

Anexa 11 apendicele 2, punct:

3.5.1.2

3.5.2.3

3.5.2.4

Viteza de încercare

km/h

40

40

40

Presiunea în dispozitivul de acţionare pe

kPa

-

-

-

Durata ciclului de frânare

min.

2,55

-

Forţa de frânare dezvoltată Te

N

Eficacitatea frânării Te/9,81Pe (Pe în kg)

-

Cursa dispozitivului de acţionare se

mm

-

Cuplul aplicat frânei Ce

Nm

-

Pragul minim al cuplului aplicat frânei Co,e

Nm

-

2.2.Vehicule de categoria O4:

Tipul încercării

0

III

Anexa 11 apendicele 2, punct:

3.5.1.2

3.5.3.1

3.5.3.2

Viteza de încercare iniţială

km/h

60

60

finală

km/h

Presiunea în dispozitivul de acţionare pe

kPa

-

Numărul de acţionări ale frânei

-

-

20

-

Durata ciclului de frânare

s

-

60

-

Forţa de frânare dezvoltată Te

N

Eficacitatea frânării Te/9,81Pe (Pe în kg)

-

Cursa dispozitivului de acţionare se

mm

-

Cuplul aplicat frânei Ce

Nm

-

Pragul minim al cuplului aplicat frânei Co, e

Nm

-

2.3.Această poziţie se completează numai după ce frâna este supusă procedurii de încercare descrisă la punctul 4 din anexa 19 la prezentul regulament, în scopul verificării eficacităţii la rece a frânei cu ajutorul factorului de frânare (Bf), când acest factor de frânare este definit ca: raportul de amplificare al frânei între intrare şi ieşire.
2.3.1.Factorul de frânare BF: ………………………………………………..
3.EFICACITATEA DISPOZITIVULUI DE REGLARE AUTOMATĂ A FRÂNELOR (dacă este cazul)
3.1.Rulare liberă, în conformitate cu punctul 3.6.3 din anexa 11, apendicele 2: da/nu (1)
4.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu anexa 11 apendicele 2 şi, după caz, cu punctul 4 din anexa 19 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria...de amendamente
Serviciul tehnic (4) care a efectuat încercarea
Semnătura: ………………………………………………..Data ………………………………………………..
5.Autoritatea de omologare (4)
Semnătura: ………………………………………………..Data……………………………………………
6.La sfârşitul încercării descrise la punctul 3.6 de la apendicele 2 din anexa 11 (3), cerinţele de la punctul 5.2.2.8.1 din Regulamentul nr. 13 au fost considerate îndeplinite/neîndeplinite (1)
Semnătura: ………………………………………………..Data……………………………………………
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(2)Se aplică numai frânelor cu disc.
(3)Se completează numai atunci când este instalat un dispozitiv de reglare automată a frânelor.
(4)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
Figura 1A

Lăţimea tamburului (Xe)

Reacţiunea (Pe)

Pneu

Jantă

Be (mm)

Re (mm)

De (mm)

Ee (mm)

Fe (mm)

Figura 1B

Be (mm)

De (mm)

Ee (mm)

Fe (mm)

Re (mm)

Figura 2A - Geometria frânei
l = lungimi variabile posibile (mm)
Toate dimensiunile, exceptând aoe, a1e şi Fe, sunt exprimate în mm
Fe = suprafaţa utilă de frânare pe fiecare frână (cm2).

Tip de frână

ae

he

ce

de

ee

aoe

a1e

be

re

Fe

S1e

S2e

S3e

Figura 2B

le (mm)

ee (mm)

de (mm)

xe (mm)

re (mm)

be (mm)

Fe (cm2)

ANEXA 114:APENDICELE 4 - Model de raport de încercare a unui dispozitiv alternativ de reglare automată a frânelor în conformitate cu punctul 3.7.3 din apendicele 2 la prezenta anexă
RAPORT DE ÎNCERCARE NR………………………
1.IDENTIFICARE
1.1.Axă:
Marca:………………………………………………..
Tipul: ………………………………………………..
Model: ………………………………………………..
Sarcină tehnic admisibilă pe ax (Pe) ………………………………………………..daN
- Anexa 11 apendicele 3, raportul de încercare nr………………………………………………..
1.2.Frână:
Marca: ………………………………………………..
Tipul: ………………………………………………..
Model: ………………………………………………..
Garnitura de frână: ………………………………………………..
Marca/Tipul: ………………………………………………..
1.3.Dispozitiv de acţionare: ………………………………………………..
Producător: ………………………………………………..
Tipul (cilindru/diafragmă) (1): ………………………………………………..
Model: ………………………………………………..
Lungimea pârghiei (l): ………………………………………………..mm
1.4.Dispozitivul de reglare automată a frânelor:
Producător (denumire şi adresă): ………………………………………………..
Marca: ………………………………………………..
Tipul: ………………………………………………..
Versiunea: ………………………………………………..
2.REZULTATELE ÎNCERCĂRII
2.1.Eficacitatea dispozitivului de reglare automată a frânelor
2.1.1.Eficacitatea la cald a sistemelor de frânare de serviciu determinată în conformitate cu încercarea descrisă la punctul 3.6.2.1 litera (a) din anexa 11 apendicele 2: ………………………………………………..%
sau
Cursa sA a dispozitivului de acţionare determinată în conformitate cu încercarea definită la punctul 3.6.2.1 litera (b) din anexa 11 apendicele 2: ………………………………………………..mm
2.1.2.Rulare liberă, în conformitate cu punctul 3.6.3 din anexa 11, apendicele 2: da/nu (1)
3.Numele serviciului tehnic/autorităţii de omologare de tip (1) care a efectuat încercarea
………………………………………………..
4.Data încercării:
5.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu anexa 11 apendicele 2
punctul 3.6.2 din Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria de……………………………………………….. amendamente.
6.La sfârşitul încercării descrise la poziţia 5 de mai sus, cerinţele de la punctul 5.2.2.8.1 din Regulamentul nr. 13 au fost considerate: îndeplinite/ neîndeplinite (1)
7.Serviciul tehnic (2) care a efectuat încercarea
Semnătura: ………………………………………………..Data…………………………………………
8.Autoritatea de omologare (2)
Semnătura: ………………………………………………..Data……………………………………………
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(2)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 12:Condiţii privind încercarea vehiculelor cu sisteme de frânare inerţială
1.DISPOZIŢII GENERALE
1.1.Sistemul de frânare inerţială al unei remorci constă din dispozitivul de comandă, transmisia şi frânele roţilor, numite în continuare "frâne".
1.2.Dispozitivul de comandă reprezintă combinaţia de componente care cuprind dispozitivul de tracţiune (capul de cuplare).
1.3.Transmisia reprezintă combinaţia de componente situate între ieşirea capului de cuplare şi intrarea frânei.
1.4."Frâna" este elementul în care se dezvoltă forţele care se opun mişcării vehiculului. Prima parte a frânei este fie pârghia care acţionează cama frânei sau piese similare (frână inerţială cu transmisie mecanică), fie cilindrul de frână (sistem de frânare inerţial cu transmisie hidraulică).
1.5.Sistemele de frânare în care energia acumulată (de exemplu, electrică, pneumatică sau hidraulică) este transmisă remorcii de către vehiculul tractor şi este comandată doar de forţa de tracţiune din cuplaj nu sunt considerate sisteme de frânare inerţiale în sensul prezentului regulament.
1.6.Încercări
1.6.1.Determinarea elementelor principale ale frânei.
1.6.2.Determinarea caracteristicilor principale ale dispozitivului de comandă şi verificarea conformităţii acestuia cu dispoziţiile din prezentul regulament.
1.6.3.Încercarea pe vehicul:
(a)a compatibilităţii dintre dispozitivul de comandă şi frână; şi
(b)a transmisiei.
2.SIMBOLURI ŞI DEFINIŢII
2.1.Unităţi folosite
2.1.1.Masa: kg
2.1.2.Forţa: N
2.1.3.Acceleraţia gravitaţională: g = 9,81 m/s2
2.1.4.Cupluri şi momente: Nm
2.1.5.Suprafeţe: cm2
2.1.6.Presiuni: kPa
2.1.7.Lungimi: unitate specificată în fiecare caz
2.2.Simboluri valabile pentru toate tipurile de frâne (a se vedea figura 1 din apendicele 1 la prezenta anexă)
2.2.1.GA: "masa totală" a remorcii tehnic admisibilă şi declarată de producător;
2.2.2.Ga: "masa totală" a remorcii care, în conformitate cu declaraţia producătorului, poate fi frânată de dispozitivul de comandă;
2.2.3.Gb: "masa totală" a remorcii care poate fi frânată prin acţiunea comună a tuturor frânelor remorcii
GB = n x GBo;
2.2.4.GBo: fracţiune din "masa totală" autorizată a remorcii care, în conformitate cu declaraţia fabricantului, poate fi frânată de o singură frână;
2.2.5.B*: forţa de frânare necesară;
2.2.6.B: forţa de frânare necesară ţinând seamă de rezistenţa la rulare;
2.2.7.D*: forţa admisibilă în cuplaj;
2.2.8.D: forţa efectivă în cuplaj;
2.2.9.P': forţa generată la ieşirea dispozitivului de comandă;
2.2.10. K: forţa suplimentară a dispozitivului de comandă, definită prin convenţie ca forţa D corespunzătoare punctului de intersecţie a axelor absciselor curbei extrapolate reprezentând P' în funcţie de D, măsurată cu sistemul de comandă în poziţia corespunzătoare cursei medii a dispozitivului de acţionare (a se vedea figurile 2 şi 3 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.2.11. Ka: forţa limită a dispozitivului de comandă - aceasta este forţa maximă la capul de cuplare care poate fi aplicată pe o perioadă scurtă de timp fără a produce o forţă de răspuns la ieşirea dispozitivului de comandă. În mod convenţional, KA se aplică forţei măsurate când capul de cuplare începe să fie forţat înapoi cu o viteză de 10-15 mm/s, transmisia dispozitivului de comandă fiind decuplată;
2.2.12. D1: forţa maximă aplicată la capul de cuplare când acesta este forţat înapoi cu o viteză de s mm/s ± 10 %, transmisia fiind decuplată;
2.2.13. D2: forţa maximă aplicată la capul de cuplare când acesta este tras înainte cu o viteză de s mm/s ± 10 %, din poziţia de compresie maximă, transmisia fiind decuplată;
2.2.14. Ho: randamentul dispozitivului de comandă inerţial;
2.2.15. H1: randamentul sistemului de transmisie;
2.2.16. H: randamentul total al dispozitivului de comandă şi al transmisiei H = Ho x H1;
2.2.17. s: cursa dispozitivului de comandă, exprimată în milimetri;
2.2.18. s: cursa de lucru (utilă) a comenzii (exprimată în milimetri), determinată în conformitate cu cerinţele de la punctul 9.4 din prezenta anexă;
2.2.19. s": cursa de rezervă a cilindrului principal, măsurată în milimetri la racordul de cuplare;
2.2.19.1. sHz: cursa cilindrului principal, măsurată în milimetri, în conformitate cu figura 8 din apendicele 1 la prezenta anexă;
2.2.19.2. s"Hz: cursa de rezervă a cilindrului principal, măsurată în milimetri la tija pistonului, în conformitate cu figura 8;
2.2.20. so: pierderea de cursă, şi anume distanţa, măsurată în milimetri, pe care o parcurge capul de cuplare când este acţionat astfel încât să se deplaseze dintr-un punct aflat la 300 mm deasupra planului orizontal într-un punct aflat la 300 mm sub acelaşi plan, transmisia rămânând imobilă;
2.2.21. 2sB: deplasarea sabotului de frână (cursa sabotului frânei), exprimată în milimetri, măsurată pe diametrul paralel cu mecanismul de acţionare şi fără ca frânele să fie reglate în timpul încercării;
2.2.22. 2sB*: deplasarea minimă a centrului saboţilor de frână (cursa minimă a sabotului frânei) pentru roţile cu frâne cu tambur, exprimată în milimetri;
2s*B = 2,4 + 4 / 1000 x 2r
2r fiind diametrul tamburului frânei exprimat în milimetri; (a se vedea figura 4 din apendicele 1 la prezenta anexă).
Pentru frâne cu disc cu transmisie hidraulică:
unde
V60 = volumul de fluid absorbit de frâna unei roţi la o presiune corespunzătoare unei forţe de frânare de 1,2 B* = 0,6 x GBo şi la raza maximă a pneului,
şi
2rA = diametrul exterior al discului de frână
(V60 în cm3, Frz în cm2 şi rA în milimetri)
2.2.23. M*: cuplul de frânare specificat de către producător în punctul 5 din apendicele 3. Acest cuplu de frânare produce cel puţin forţa de frânare prescrisă B*;
2.2.23.1. MT: cuplul frânării de încercare atunci când nu este prevăzut un limitator de suprasarcină (conform punctului 6.2.1 de mai jos);
2.2.24. R: raza de rulare dinamică a pneului (metri);
2.2.25. n: numărul frânelor;
2.2.26. Mr: cuplul maxim de frânare rezultat din cursa maximă permisă sr sau din volumul de fluid maxim permis Vr atunci când remorca se deplasează înapoi (inclusiv rezistenţa la rulare = 0,01 x g x GBo);
2.2.27. sr: cursa maximă permisă la pârghia de comandă a frânei atunci când remorca se deplasează înapoi;
2.2.28. Vr: volumul maxim permis de fluid absorbit de o roată supusă frânării atunci când remorca se deplasează înapoi.
2.3.Simboluri pentru sisteme de frânare cu transmisie mecanică (a se vedea figura 5 din apendicele 1 la prezenta anexă)
2.3.1.iHo: raportul de demultiplicare între cursa capului de cuplare şi cursa pârghiei la ieşirea dispozitivului de comandă;
2.3.2.iH1: raportul de demultiplicare dintre cursa pârghiei la ieşirea dispozitivului de comandă şi cursa pârghiei frânei (demultiplicarea transmisiei);
2.3.3.iH: raportul de demultiplicare între cursa capului de cuplare şi cursa pârghiei frânei
iH = iHo x iH1;
2.3.4.ig: raportul de demultiplicare dintre cursa pârghiei frânei şi deplasarea centrului sabotului de frână (cursa sabotului frânei) (a se vedea figura 4 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.3.5.P: forţa aplicată la pârghia de comandă a frânei (a se vedea figura 4 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.3.6.Po: forţa de revenire a frânei atunci când remorca se deplasează înainte; adică, în diagrama M = f(P), valoarea forţei P la punctul de intersecţie al extensiei acestei funcţii cu abscisa (a se vedea figura 6 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.3.6.1.Por: forţa de revenire a frânei atunci când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figura 6 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.3.7.P*: forţa aplicată la pârghia de comandă a frânei pentru a produce forţa de frânare B*;
2.3.8.PT: forţa de încercare, în conformitate cu punctul 6.2.1;
2.3.9.p: caracteristica frânei când remorca se deplasează înainte, definită prin:
M = p (P - P0)
2.3.9.1.pr: caracteristica frânei când remorca se deplasează înapoi, definită prin:
Mr = pr (Pr - Por)
2.4.Simboluri pentru sisteme de frânare cu transmisie hidraulică (a se vedea figura 8 din apendicele 1 la prezenta anexă)
2.4.1.ih: raportul de demultiplicare dintre cursa capului de cuplare şi cursa pistonului în cilindrul principal;
2.4.2.ig: raportul de demultiplicare dintre cursa punctului de acţionare a cilindrului (cursa de acţionare) şi deplasarea centrului sabotului de frână;
2.4.3.Frz: suprafaţa pistonului unui cilindru de frână, pentru frâna (frânele) cu tambur; pentru frâna (frânele) cu disc, suma suprafeţei pistonului (pistoanelor) etrierului pe o parte a discului;
2.4.4.Fhz: suprafaţa pistonului cilindrului principal;
2.4.5.p: presiunea hidraulică din cilindrul de frână;
2.4.6.po: presiunea de revenire în cilindrul de frână atunci când remorca se deplasează înainte; adică, în diagrama M = f(p), valoarea presiunii p în punctul de intersecţie al extensiei acestei funcţii cu abscisa (a se vedea figura 7 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.4.6.1.por: presiunea de revenire în cilindrul de frână atunci când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figura 7 din apendicele 1 la prezenta anexă);
2.4.7.p*: presiunea hidraulică în cilindrul de frână necesară pentru producerea forţei de frânare B*;
2.4.8.pT: presiunea de încercare, în conformitate cu punctul 6.2.1;
2.4.9.p': caracteristica frânei când remorca se deplasează înainte, definită prin:
M = p' (p - po)
2.4.9.1.p'r: caracteristica frânei când remorca se deplasează înapoi, definită prin:
Mr = P'r (pr - por)
2.5.Simboluri privind cerinţele de frânare referitoare la limitatoarele de suprasarcină
2.5.1.Dop: forţa aplicată la intrarea dispozitivului de comandă, la care limitatorul de suprasarcină este activat;
2.5.2.Mop: cuplu de frânare la care limitatorul de suprasarcină este activat (declarat de către producător);
2.5.3.MTop: cuplul minim al frânării de încercare când este prevăzut un limitator de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.2);
2.5.4.Pop-min: forţa aplicată frânei la care se activează limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.1);
2.5.5.Pop-max: forţa maximă (atunci când capul de cuplare este împins complet în poziţia iniţială) aplicată frânei de către limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.3);
2.5.6.pop-min: presiunea aplicată frânei la care se activează limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.1);
2.5.7.pop-max: presiunea hidraulică maximă (atunci când capul de cuplare este împins complet în poziţia iniţială) aplicată dispozitivului de acţionare a frânei de către limitatorul de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.3);
2.5.8.PTop: forţa minimă a frânării de încercare în cazul în care este prevăzut un limitator de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.2);
2.5.9.pTop: presiunea minimă a frânării de încercare în cazul în care este prevăzut un limitator de suprasarcină (în conformitate cu punctul 6.2.2.2).
3.CERINŢE GENERALE
3.1.Transmiterea puterii de frânare de la capul de cuplare la frânele remorcii se efectuează fie prin tija de legătură, fie prin intermediul unuia sau mai multor fluide. Cu toate acestea, se poate folosi un cablu blindat (tip Bowden) pentru asigurarea unei porţiuni a transmisiei. Această porţiune este cât mai scurtă posibil.
3.2.Toate şuruburile de la articulaţii trebuie să fie protejate în mod adecvat. De asemenea, aceste legături sunt fie cu ungere automată, fie uşor accesibile pentru ungere.
3.3.Sistemele de frânare inerţiale se instalează astfel încât, în caz de utilizare a cursei maxime a capului de cuplare, nici una din părţile transmisiei să nu se blocheze, să nu sufere o deformare permanentă şi să nu se defecteze. Verificarea acestui fapt se face prin decuplarea extremităţii transmisiei de pârghiile de comandă ale frânei.
3.4.Sistemul de frânare inerţial permite remorcii să se deplaseze înapoi cu vehiculul tractor fără a impune o forţă de rezistenţă care să depăşească 0,08 x g x GA. Dispozitivele folosite în acest scop acţionează automat şi se declanşează automat atunci când vehiculul se mişcă înainte.
3.5.Orice dispozitiv special încorporat, în sensul punctului 3.4 din prezenta anexă, este realizat astfel încât eficacitatea frânei de staţionare în rampă să nu fie afectată în mod negativ.
3.6.Sistemele de frânare inerţiale pot fi prevăzute cu limitatoare de suprasarcină. Acestea nu trebuie să fie activate de o forţă mai mică de Dop = 1,2 x D* (în cazul montării pe dispozitivul de comandă) sau de o forţă mai mică de Pop = 1,2 x P* sau de o presiune mai mică de pop = 1,2 x p* (în cazul montării pe frâna roţii), unde forţa P* sau presiunea p* corespunde unei forţe de frânare B* = 0,5 x g x GBo.
4.DISPOZIŢII PENTRU DISPOZITIVELE DE COMANDĂ
4.1.Părţile culisante ale dispozitivului de comandă sunt suficient de lungi pentru a permite cursei să fie utilizată integral, chiar şi în cazul în care remorca este cuplată.
4.2.Părţile culisante sunt protejate de o mască sau alt dispozitiv echivalent. Acestea trebuie unse sau realizate din materiale cu autoungere. Suprafeţele de fricţiune se realizează dintr-un astfel de material încât să nu existe cuplu electrochimic şi nici o incompatibilitate mecanică ce ar putea provoca o blocare sau o gripare a părţilor culisante.
4.3.Forţa limită (KA) al dispozitivului de comandă se situează între 0,02 g x G'A şi 0,04 g x G'A.
4.4.Forţa maximă de împingere D1 nu trebuie să depăşească 0,10 g x G'A în cazul remorcilor cu bară de tracţiune rigidă şi 0,067 g x G'A în cazul remorcilor cu mai multe axuri cu bară de tracţiune pivotantă.
4.5.Forţa maximă de tracţiune D2 se situează între 0,1 g x G'A şi 0,5 g x G'A.
5.VERIFICĂRI ŞI MĂSURĂTORI CARE TREBUIE EFECTUATE ASUPRA DISPOZITIVELOR DE COMANDĂ
5.1.Dispozitivele de comandă prezentate serviciului tehnic care efectuează încercările sunt verificate în ceea ce priveşte conformitatea cu dispoziţiile de la punctele 3 şi 4 din prezenta anexă.
5.2.Pentru toate tipurile de frâne sunt măsurate următoarele:
5.2.1.cursa s şi cursa efectivă s';
5.2.2.forţa suplimentară K;
5.2.3.forţa limită de acţionare KA;
5.2.4.forţa de împingere D1;
5.2.5.forţa de tracţiune D2.
5.3.Pentru sistemele de frânare inerţiale cu tracţiune mecanică, se determină următoarele:
5.3.1.raportul de demultiplicare iHo, măsurat la mijlocul cursei dispozitivului de comandă;
5.3.2.forţa de ieşire P' a dispozitivului de comandă, ca funcţie de forţa de tracţiune D din bara de tracţiune.
Forţa suplimentară K şi randamentul sunt derivate din curba reprezentativă obţinută prin aceste măsurători.
(a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă).
5.4.Pentru sisteme de frânare inerţiale cu transmisie hidraulică, se determină următoarele:
5.4.1.raportul de demultiplicare ih, măsurat la mijlocul cursei dispozitivului de comandă;
5.4.2.presiunea p la ieşirea cilindrului principal în funcţie de forţa de tracţiune D din bara de tracţiune şi de suprafaţa FHZ a pistonului cilindrului principal, specificată de producător. Forţa suplimentară K şi randamentul sunt derivate din curba reprezentativă obţinută prin aceste măsurători.
(a se vedea figura 3 din apendicele 1 la prezenta anexă);
5.4.3.cursa de rezervă a cilindrului principal "s", menţionată la punctul 2.2.19 din prezenta anexă;
5.4.4.suprafaţa FHZ a pistonului din cilindrul principal;
5.4.5.cursa sHz a cilindrului principal (în milimetri);
5.4.6.cursa de rezervă s"Hz a cilindrului principal (în milimetri).
5.5.În cazul sistemului de frânare inerţială al remorcilor cu mai multe axuri cu bară de tracţiune cu pivot, se măsoară pierderea de cursă s0 menţionată la punctul 9.4.1 din prezenta anexă.
6.DISPOZIŢII APLICABILE FRÂNELOR
6.1.Producătorul pune la dispoziţia serviciului tehnic care efectuează încercările, pe lângă frânele care urmează să fie supuse încercării, schiţe ale acestora care indică tipul, dimensiunea şi materialul părţilor principale, precum şi marca şi tipul garniturilor. Aceste schiţe indică, de asemenea, suprafaţa FRZ a cilindrilor de frână, în cazul frânelor hidraulice. Producătorul indică, de asemenea, cuplul de frânare M* şi masa GBo menţionată la punctul 2.2.4 din prezenta anexă.
6.2.Condiţii de încercare
6.2.1.În cazul în care sistemul de frânare inerţial nu este dotat şi nu este proiectat pentru a fi dotat cu un limitator de suprasarcină, frâna de la roată se încearcă la următoarele forţe sau presiuni de încercare:
PT = 1,8 P* sau pT = 1,8 p* şi MT = 1,8 M*, după caz.
6.2.2.În cazul în care sistemul de frânare inerţial este dotat sau este proiectat pentru a fi dotat cu un limitator de suprasarcină, frâna de la roată se încearcă la următoarele forţe sau presiuni de încercare:
6.2.2.1.Valorile minime constructive ale unui limitator de suprasarcină se specifică de către producător şi nu sunt mai mici de:
Pop = 1,2 x P* sau pop = 1,2 p*
6.2.2.2.Intervalele forţei minime de încercare PTop sau ale presiunii minime de încercare pTop şi cuplul minim de încercare MTop sunt:
PTOp = 1,1 - 1,2 P* sau pTop = 1,1 - 1,2 p*
şi MTop = 1,1 - 1,2 M*.
6.2.2.3.Valorile maxime (Pop-max sau pop_max) pentru limitatorul de suprasarcină se specifică de către producător şi nu depăşesc PT, respectiv pT.
7.VERIFICĂRI ŞI MĂSURĂTORI DE EFECTUAT ASUPRA FRÂNELOR
7.1.Frânele şi piesele prezentate serviciului tehnic care efectuează încercările sunt verificate privind conformitatea cu dispoziţiile de la punctul 6 din prezenta anexă.
7.2.Se determină următoarele:
7.2.1.cursa minimă de strângere a sabotului (deplasarea minimă a centrului sabotului), 2sB.;
7.2.2.cursa de strângere a sabotului (deplasarea centrului sabotului) 2sB (care trebuie să fie mai mare decât 2sB*).
7.3.În cazul frânelor acţionate mecanic, se determină următoarele:
7.3.1.raportul de demultiplicare ig (a se vedea figura 4 din apendicele 1 la prezenta anexă);
7.3.2.forţa P* pentru cuplul de frânare M*;
7.3.3.cuplul M* ca funcţie de forţa P* aplicată pârghiei de comandă a sistemelor cu transmisie mecanică.
Viteza de rotaţie a suprafeţelor de frânare corespunde unei viteze iniţiale a vehiculului de 60 km/h atunci când remorca se deplasează înainte, şi de 6 km/h atunci când remorca se deplasează înapoi. Din curba obţinută pe baza acestor măsurători se deduc următoarele (a se vedea figura 6 din apendicele 1 la prezenta anexă):
7.3.3.1.forţa de revenire a frânei Po şi caracteristica p atunci când remorca se deplasează înainte;
7.3.3.2.forţa de revenire a frânei Por şi caracteristica pr atunci când remorca se deplasează înapoi;
7.3.3.3.cuplul maxim de frânare Mr până la cursa maximă admisă sr atunci când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figura 6 din apendicele 1 la prezenta anexă);
7.3.3.4.cursa maximă admisibilă a pârghiei de comandă a frânei atunci când remorca se deplasează cu spatele (a se vedea figura 6 din apendicele 1 la prezenta anexă).
7.4.În cazul frânelor cu transmisie hidraulică, se determină următoarele:
7.4.1.raportul de demultiplicare ig (a se vedea figura 8 din apendicele 1 la prezenta anexă);
7.4.2.presiunea p* pentru cuplul de frânare M*;
7.4.3.cuplul M* ca funcţie de presiunea p* aplicată asupra cilindrului de frână al sistemelor de transmisie hidraulică.
Viteza de rotaţie a suprafeţelor de frânare corespunde unei viteze iniţiale a vehiculului de 60 km/h atunci când remorca se deplasează înainte şi de 6 km/h atunci când remorca se deplasează înapoi. Din curba obţinută pe baza acestor măsurători se deduc următoarele (a se vedea figura 7 din apendicele 1 la prezenta anexă):
7.4.3.1.forţa de revenire Po a frânei şi caracteristica p' atunci când remorca se deplasează înainte;
7.4.3.2.forţa de revenire por a frânei şi caracteristica p'r atunci când remorca se deplasează înapoi;
7.4.3.3.cuplul maxim de frânare Mr până la volumul de fluid maxim admisibil Vr, atunci când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figura 7 din apendicele 1 la prezenta anexă);
7.4.3.4.volumul maxim admisibil de fluid Vr absorbit de o roată supusă frânării atunci când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figura 7 din apendicele 1).
7.4.4.Suprafaţa FRZ a pistonului din cilindrul de frână.
7.5.Procedură alternativă pentru încercarea de tip I
7.5.1.Încercarea de tip I prevăzută la punctul 1.5 din anexa 4 nu trebuie să fie efectuată pe un vehicul prezentat spre omologare de tip dacă părţile componente ale sistemului de frânare sunt încercate pe un stand inerţial, pentru a se verifica îndeplinirea criteriilor de la punctele 1.5.2 şi 1.5.3 din anexa 4.
7.5.2.Procedura alternativă pentru încercarea de tip I se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la punctul 3.5.2 apendicele 2 la anexa 11 (aplicabile, prin analogie, şi în cazul discurilor de frână).
8.RAPOARTE DE ÎNCERCARE
Cererile pentru omologarea remorcilor prevăzute cu frâne inerţiale sunt însoţite de rapoartele de încercare ale dispozitivului de comandă şi ale frânelor, precum şi de raportul de încercare a compatibilităţii între dispozitivul de comandă inerţial, transmisie şi frânele remorcii; aceste rapoarte cuprind cel puţin informaţiile specificate în apendicele 2, 3 şi 4 din prezenta anexă.
9.COMPATIBILITATEA ÎNTRE DISPOZITIVUL DE COMANDĂ ŞI FRÂNELE UNUI VEHICUL
9.1.Se efectuează o verificare pe vehicul, luând în considerare caracteristicile dispozitivului de comandă (apendicele 2) şi ale frânelor (apendicele 3), precum şi caracteristicile remorcii menţionate la punctul 4 din apendicele 4 la prezenta anexă, cu privire la conformitatea sistemului de frânare inerţial al remorcii cu cerinţele prescrise.
9.2.Verificări generale pentru toate tipurile de frâne.
9.2.1.Acele componente ale transmisiei care nu au fost verificate în acelaşi timp cu dispozitivul de comandă sau cu frânele se verifică pe vehicul. Rezultatele verificării se consemnează în apendicele 4 la prezenta anexă (de exemplu, iH1 şi H1).
9.2.2.Masa
9.2.2.1.Masa maximă a remorcii GA nu trebuie să depăşească masa maximă G'A pentru care dispozitivul de comandă este autorizat.
9.2.2.2.Masa maximă a remorcii GA nu trebuie să depăşească masa maximă GB care poate fi frânată prin acţionarea în comun a tuturor frânelor remorcii.
9.2.3.Forţe
9.2.3.1.Forţa limită de acţionare KA nu trebuie să fie mai mică de 0,02 g x GA şi nici mai mare de 0,04 g x GA.
9.2.3.2.Forţa maximă de împingere D1 nu trebuie să depăşească 0,10 g x GA în cazul remorcilor cu o bară de tracţiune rigidă şi 0,067 g x GA în cazul remorcilor cu mai multe axuri cu bare de tracţiune cu pivot.
9.2.3.3.Forţa maximă de tracţiune D2 este cuprinsă între 0,1 g x GA şi 0,5 g x GA.
9.3.Verificarea eficacităţii frânării
9.3.1.Suma forţelor de frânare exercitate pe circumferinţa roţilor remorcii trebuie să fie cel puţin B* = 0,50 g x GA, inclusiv rezistenţa la rulare de 0,01 g x GA. Aceasta corespunde unei forţe de frânare B de 0,49 g x GA. În acest caz, forţa maximă de tracţiune admisă asupra cuplării este:
D* = 0,067 g x Ga în cazul remorcilor cu mai multe axuri cu bară de tracţiune cu pivot; şi
D* = 0,10 g x Ga în cazul remorcilor cu bară de tracţiune rigidă.
Pentru a verifica dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, se aplică următoarele inegalităţi:
9.3.1.1.În cazul sistemelor de frânare inerţiale cu transmisie mecanică:
9.3.1.2.În cazul sistemelor de frânare inerţiale cu transmisie hidraulică:
9.4.Verificarea cursei comenzii
9.4.1.În cazul dispozitivelor de comandă pentru remorci cu mai multe axuri cu bară de tracţiune pivotantă al căror sistem de tije de frânare este dependent de poziţia dispozitivului de tracţiune, cursa comenzii s este mai mare decât cursa efectivă (utilă) a comenzii s', diferenţa fiind cel puţin echivalentă cu pierderea de cursă so. Cursa so nu trebuie să depăşească 10 % din cursa utilă s'.
9.4.2.Cursa efectivă (utilă) a comenzii s' pentru remorcile cu una sau mai multe axuri se determină după cum urmează:
9.4.2.1.în cazul în care tijele sistemului de frânare sunt influenţate de poziţia unghiulară a dispozitivului de tracţiune, atunci:
s' = s - so;
9.4.2.2.dacă nu există pierdere de cursă, atunci
s' = s;
9.4.2.3.în cazul sistemelor de frânare hidraulice:
s' = s - s".
9.4.3.Următoarele inegalităţi se aplică pentru a se verifica dacă cursa comenzii este suficientă:
9.4.3.1.în cazul sistemelor de frânare inerţială cu transmisie mecanică:
9.4.3.2.în cazul sistemelor de frânare inerţială cu transmisie hidraulică:
9.5.Verificări suplimentare
9.5.1.În cazul sistemelor de frânare inerţială cu transmisie mecanică, se efectuează verificarea corectitudinii montării sistemului de tije prin care forţele sunt transmise de la dispozitivul de comandă la frâne.
9.5.2.În cazul sistemelor de frânare inerţială cu transmisie hidraulică, se efectuează o verificare pentru a determina dacă cursa sistemului de acţionare a cilindrului principal atinge nivelul minim de s/ih. Nu se admite o valoare inferioară.
9.5.3.Comportamentul general al vehiculului la frânare face obiectul unei încercări pe drum a sistemului de frânare, la diferite viteze, la diferite eforturi de frânare şi la frecvenţe diferite de acţionare a frânelor. Nu se admit oscilaţii autoinduse neamortizate.
10.OBSERVAŢII GENERALE
Dispoziţiile de mai sus se aplică celor mai uzuale sisteme de frânare inerţială cu transmisie mecanică sau hidraulică, în special în cazul în care toate roţile remorcilor sunt echipate cu acelaşi tip de frâne şi cu acelaşi tip de pneuri. La verificarea unor construcţii mai puţin uzuale, dispoziţiile de mai sus se adaptează la particularităţile fiecărui caz în parte.
ANEXA 121:APENDICELE 1
Figura 1 - Simboluri valabile pentru toate tipurile de frâne
(a se vedea punctul 2.2 din prezenta anexă)
Figura 2 - Transmisie mecanică
(a se vedea punctele 2.2.10 şi 5.3.2 din prezenta anexă)
Figura 3 - Transmisie hidraulică
(a se vedea punctele 2.2.10 şi 5.4.2 din prezenta anexă)
Figura 4 - Verificarea frânelor
(a se vedea punctele 2.2.22 şi 2.3.4 din prezenta anexă)
Figura 5 - Sistem de frânare cu transmisie mecanică
(a se vedea punctul 2.3 din prezenta anexă)
Figura 6 - Frână mecanică
(a se vedea punctul 2 din prezenta anexă)
Figura 7 - Frână hidraulică
(a se vedea punctul 2 din prezenta anexă)
Figura 8 - Sistem de frânare cu transmisie hidraulică
(a se vedea punctul 2 din prezenta anexă)
ANEXA 122:APENDICELE 2 - RAPORT DE ÎNCERCARE A DISPOZITIVULUI DE COMANDĂ AL SISTEMULUI DE FRÂNARE INERŢIALĂ
1.Producător……………………………………………………..
2.Marcă……………………………………………………..
3.Tip……………………………………………………..
4.Caracteristicile remorcilor cărora le este destinat dispozitivul de comandă de către producător:
4.1.masa G'A =……………………………………………………...kg
4.2.forţa statică verticală admisibilă la capul dispozitivului de ……………………………………………………..N
4.3.remorcă cu bară de tracţiune rigidă/cu mai multe axuri şi bară de tracţiune cu pivotantă (1)
5.Scurtă descriere
(Lista planurilor şi a desenelor cotate anexate)
6.Schema modului de funcţionare a dispozitivului de comandă
7.Cursa s = ……………………………………………………..mm
8.Raportul de demultiplicare al dispozitivului de comandă:
8.1.în cazul dispozitivului cu transmisie mecanică (1)
iHo = de la ……………………………………………………..la …………………………………………………….. (2)
8.2.în cazul dispozitivului cu transmisie hidraulică (1)
ih = de la…………………………………………………….. la …………………………………………………….. (2)
fhz = ……………………………………………………..cm2
cursa cilindrului principal s"Hz ……………………………………………………..mm
cursa de rezervă a cilindrului principal s"Hz ……………………………………………………..mm
9.Rezultatele încercării:
9.1.Randamentul
în cazul dispozitivului cu transmisie mecanică (1) H = …………………………………………………….
în cazul dispozitivului cu transmisie hidraulică (1) H …………………………………………………….
9.2.Forţa suplimentară K = …………………………………………………….N
9.3.Forţa de împingere maximă D1 …………………………………………………….N
9.4.Forţa de tracţiune maximă D2 = …………………………………………………….N
9.5.Forţa limită de acţionare KA = …………………………………………………….N
9.6.Pierderea de cursă şi rezerva de cursă:
Dacă poziţia dispozitivului de tracţiune are un efect so (1) = …………………………………………………….mm
în cazul unui dispozitiv cu transmisie hidraulică s" (1) = s"Hz x ih = …………………………………………………….mm
9.7.Cursa de comandă efectivă (utilă) s' = …………………………………………………….mm
9.8.Un limitator de suprasarcină conform punctului 3.6 din prezenta anexă există/nu există (1)
9.8.1.Dacă limitatorul de suprasarcină este montat înaintea pârghiei de transmisie a dispozitivului de comandă
9.8.1.1.Forţa de activare a limitatorului de suprasarcină
Dop' = …………………………………………………….N
9.8.1.2.Dacă limitatorul de suprasarcină este mecanic (1),
forţa maximă pe care o poate dezvolta dispozitivul de comandă inerţial
P max/iHo = Pop_max =…………………………………………………….N
9.8.1.3.Dacă limitatorul de suprasarcină este hidraulic (1),
presiunea pe care o poate dezvolta dispozitivul de comandă inerţial
p'max/ih = pop_max = …………………………………………………….N/cm2
9.8.2.Dacă limitatorul de suprasarcină este montat după pârghia de transmisie a dispozitivului de comandă
9.8.2.1.Pragul de solicitare al limitatorului de suprasarcină
dacă limitatorul de suprasarcină este mecanic (1)
Dop.iHo = …………………………………………………….N
dacă limitatorul de suprasarcină este hidraulic (1)
Dop.ih = …………………………………………………….N
9.8.2.2.Dacă limitatorul de suprasarcină este mecanic (1)
forţa maximă pe care o poate dezvolta dispozitivul de comandă inerţial
P' max = P op_max = …………………………………………………….N
9.8.2.3.Dacă limitatorul de suprasarcină este hidraulic (1)
presiunea pe care o poate dezvolta dispozitivul de comandă inerţial
p max = pop_max = …………………………………………………….N/cm2
10.Dispozitivul de comandă descris mai sus îndeplineşte/nu îndeplineşte (1) dispoziţiile de la punctele 3, 4 şi 5 din prezenta anexă.
Data …………………………………………………….
Semnătura …………………………………………………….
11.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu dispoziţiile relevante ale anexei 12 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria de amendamente.
Serviciul tehnic (3) care a efectuat încercările
Semnătura: …………………………………………………….Data: …………………………………………………….
12.Autoritatea de omologare (3)
Semnătura: …………………………………………………….Data: …………………………………………………….
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(2)Se indică lungimile folosite pentru a determina iHo sau ih.
(3)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 123:APENDICELE 3 - RAPORT DE ÎNCERCARE A FRÂNEI
1.Producător …………………………………………………….
2.Marcă …………………………………………………….
3.Tip …………………………………………………….
4."Masa maximă" tehnic admisă pe roată GBo = …………………………………………………….kg
5.Cuplul de frânare M* (specificat de producător conform punctului 2.2.23 din prezenta anexă) = …………………………………………………….Nm
6.Raza dinamică de rulare a pneului
Rmin = …………………………………………………….m; Rmax =……………………………………………………. m
7.Scurtă descriere
(Lista planurilor şi desenelor cotate prezentate)
8.Schemă a modului de funcţionare a frânei
9.Rezultatul încercării

Frână mecanică (1)

Frână hidraulică (1)

9.1. Raport de demultiplicare

ig = (2)

9.1.A. Raport de demultiplicare

i' = (2)

9.2. Deplasarea (cursa de acţionare)

sB…………………………………………………….mm

9.2.A. Deplasarea (cursa de acţionare)

sB…………………………………………………….mm

9.3. Deplasarea prescrisă (cursa de acţionare prescrisă)

sB*…………………………………………………….mm

9.3.A. Deplasarea prescrisă (cursa de acţionare prescrisă)

sB*…………………………………………………….mm

9.4. Forţa de revenire

Po = N

9.4.A. Presiunea de revenire

po = N/cm2

9.5. Coeficient (caracteristică)

P=………………………….m

9.5.A. Coeficient (caracteristică)

P'=………………………….m

9.6. Limitator de suprasarcină, conform punctului 3.6 din prezenta anexă: da/nu (1)

9.6.A. Limitator de suprasarcină, conform punctului 3.6 din prezenta anexă: da/nu (1)

9.6.1. Cuplu de frânare la care se activează limi- tatorul de suprasarcină

Mop = Nm

9.6.1.A. Cuplu de frânare la care se activează limitatorul de suprasarcină

Mop = Nm

9.7. Forţa pentru M*

P* = N

9.7.A. Presiunea pentru M*

p* = N/cm2

9.8.A. Suprafaţa cilindrului roţii

frz = cm2

9.9.A. (pentru frânele cu disc)

Volumul de fluid absorbit

V60 = cm3

9.10.Eficacitatea frânei de serviciu când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figurile 6 şi 7 din apendicele 1 la prezenta anexă)
9.10.1. Cuplul de frânare maxim din figura 6 Mr =…………………………. Nm
9.10.1.A. Cuplul de frânare maxim din figura 7 Mr = P=…………………………. Nm
9.10.2. Cursa maximă admisă sr = P=…………………………. mm
9.10.2.A. Volumul de fluid absorbit maxim admisibil Vr = P=………………………… cm3
9.11.Alte caracteristici ale frânei atunci când remorca se deplasează înapoi (a se vedea figurile 6 şi 7 din apendicele 1 la prezenta anexă)
9.11.1. Forţa de revenire a frânei Por =…………………………. N
9.11.1.A. Presiunea de revenire a frânei por = P=………………………….m N/cm2
9.11.2. Caracteristica frânei pr = P=………………………….m
9.11.2.A. Caracteristica frânei p'r = P=………………………….m
9.12.Încercări în conformitate cu punctul 7.5 din prezenta anexă (dacă este cazul) (corectate pentru a lua în calcul rezistenţa la rulare corespunzând la 0,01 x g x GBo)
9.12.1. Încercare de frânare de tip 0
Viteza de încercare . P=…………………………. km/h
Coeficientul de frânare ………………………….%
Forţa de aplicare a comenzii = ………………………….N
9.12.2. Încercare de frânare de tip I
Viteza de încercare ………………………….km/h
Coeficientul de frânare menţinută = ………………………….%
Timpul de frânare = ………………………….minute
Eficacitatea la cald ………………………….%
(exprimată ca procent din rezultatul încercării de tip 0 de la poziţia 9.12.1)
Forţa de aplicare a comenzii = ………………………….N
10.Frâna de mai sus corespunde/nu corespunde (1) cerinţelor punctelor 3 şi 6 din condiţiile de încercare pentru vehicule echipate cu sistemele de frânare inerţiale descrise în prezenta anexă.
Frâna poate/nu poate (1) fi utilizată de un sistem de frânare inerţială fără limitator de protecţie.
Data ………………………….
Semnătura: ………………………….
11.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu dispoziţiile relevante ale anexei 12 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria de amendamente.
Serviciul tehnic (3) care a efectuat încercarea
………………………….
Semnătura………………………….
12.Autoritatea de omologare (3)
Data………………………….
Semnătura: ………………………….
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(2)Se indică lungimile folosite pentru a determina ig sau i'g.
(3)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 124:APENDICELE 4 - Raport de încercare privind compatibilitatea între dispozitivele de frânare inerţială, transmisia şi frânele remorcii
1.Dispozitivul de comandă: ………………………….
descris în raportul de încercare ataşat (a se vedea apendicele 2 la prezenta anexă)
Raportul de demultiplicare selectat:
iHo (1) = …………………………. (2) sau ih (1) = …………………………. (2)
(trebuie să se încadreze în limitele specificate la punctele 8.1 sau 8.2 din apendicele 2 la prezenta anexă)
2.Frâne
descrise în buletinul de încercări ataşat (a se vedea apendicele 3 la prezenta anexă)
3.Dispozitivele de transmisie ale remorcii
3.1.Scurtă descriere cu schema de principiu
3.2.Raportul de demultiplicare şi eficacitatea transmisiei mecanice a remorcii
iH1 (1) =…………………………. (2)
H1 (1) =………………………….
4.Remorcă
4.1.Producător………………………….
4.2.Marcă………………………….
4.3.Tip………………………….
4.4.Tip de bară de tracţiune: remorcă cu bară de tracţiune rigidă/ remorcă cu mai multe axuri şi bară de tracţiune cu pivot (1)
4.5.Număr de frâne n = ………………………….
4.6.Masa maximă tehnic admisă GA = ………………………….kg
4.7.Raza dinamică de rulare a pneului R = ………………………….m
4.8.Forţa admisibilă la cuplare
D* = 0,10 g Ga (1) = ………………………….N
sau
D* = 0,067 g Ga (1) = ………………………….N
4.9.Forţa de frânare necesară B* = 0,50 g GA = ………………………….N
4.10.Forţa de frânare B = 0,49 g GA = ………………………….N
5.Compatibilitate - Rezultatele încercărilor
5.1.Pragul de acţionare 100 x KA/(g x GA) = ………………………….
(trebuie să fie cuprins între 2 şi 4)
5.2.Forţa maximă de compresie 100 x D1/(g x GA) = ………………………….
(nu trebuie să depăşească 10 pentru remorcile cu bară de tracţiune rigidă, sau 6,7 pentru remorcile cu mai multe axuri şi bară de tracţiune cu pivot)
5.3.Forţă maximă de tracţiune 100 x D2/(g x GA) = ………………………….
(trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 50)
5.4.Masă maximă tehnic admisă pentru dispozitivul de acţionare inerţial
G'a = ………………………….kg
(nu trebuie să fie mai mică decât GA)
5.5.Masă maximă tehnic admisă pentru toate frânele remorcii
GB = n x GBo = ………………………….kg
(nu trebuie să fie mai mică decât GA)
5.6.Cuplul de frânare al frânelor
n x Mx/(B x R) = ………………………….
(nu trebuie să fie mai mic decât 1,0)
5.6.1.Un limitator de sarcină, în sensul punctului 3.6 din prezenta anexă este/nu este (1) montat pe dispozitivul de acţionare inerţial/pe frâne (1)
5.6.1.1.dacă limitatorul de suprasarcină montat pe dispozitivul de acţionare inerţial este mecanic (1)
n x P*/(iH1 x H1 x P'max) = ………………………….
(nu trebuie să fie mai mic de 1,2)
5.6.1.2.dacă limitatorul de suprasarcină montat pe dispozitivul de acţionare inerţial este hidraulic (1)
p/ p' max = ………………………….
(nu trebuie să fie mai mic de 1,2)
5.6.1.3.dacă limitatorul de suprasarcină este montat pe dispozitivul de acţionare inerţial:
pragul de solicitare Dop/D* = ………………………….
(nu trebuie să fie mai mic de 1,2)
5.6.1.4.dacă limitatorul de suprasarcină este montat pe frână:
pragul de cuplu n x Mop/(B x R) = ………………………….
(nu trebuie să fie mai mic de 1,2)
5.7.Sistem de frânare inerţială cu transmisie mecanică (1)
5.7.1.iH = iHo x iH1 = ………………………….
5.7.2.H = Ho x H1 =………………………….
5.7.3.
(nu trebuie să depăşească: iH)
5.7.4.
nu trebuie să depăşească: iH)
5.7.5.Coeficientul s'/iH = ………………………….
când remorca se deplasează înapoi (nu trebuie să depăşească: sr)
5.7.6.Cuplu de frânare când remorca se deplasează înapoi, inclusiv rezistenţa la rulare
0,08 x g x GA x R = ………………………….Nm
(nu trebuie să depăşească: n x Mr)
5.8.Sistem de frânare inerţială cu transmisie hidraulică (1)
5.8.1.ih/FHz = ………………………….
5.8.2.
(nu trebuie să depăşească: ih/FHZ)
5.8.3.
(nu trebuie să fie mai mică decât: ig/FHZ)
5.8.4.s/ih = ………………………….
(nu trebuie să depăşească cursa elementului de acţionare a cilindrului principal aşa cum este specificat la punctul 8.2 din apendicele 2 la prezenta anexă)
5.8.5.Coeficientul s'/FHZ = ………………………….
când remorca se deplasează înapoi (nu trebuie să depăşească: Vr)
5.8.6.Cuplu de frânare când remorca se deplasează înapoi, inclusiv rezistenţa la rulare
0,08 x g x Ga x R = ………………………….Nm
(nu trebuie să depăşească: n x Mr)
6.Sistemul de frânare inerţială descris mai sus este/nu este conform (1) cu dispoziţiile de la punctele 3-9 din prezenta anexă.
Semnătura ………………………….Data: ………………………….
7.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu dispoziţiile relevante ale anexei 12 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria de amendamente.
Serviciul tehnic (3) care a efectuat încercarea
Semnătura ………………………….Data: ………………………….
8.Autoritatea de omologare (3)
Semnătura ………………………….Data: ………………………….
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(2)Se indică lungimile folosite pentru a determina iHo, ih, iH1.
(3)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 13:DISPOZIŢII PRIVIND ÎNCERCAREA VEHICULELOR PREVĂZUTE CU SISTEME ANTIBLOCARE
1.GENERALITĂŢI
1.1.Prezenta anexă defineşte eficacitatea de frânare necesară la vehiculele rutiere prevăzute cu sisteme antiblocare. De asemenea, autovehiculele autorizate să tracteze o remorcă, precum şi remorcile sau rulotele prevăzute cu sistem de frânare cu aer comprimat, trebuie să respecte, atunci când vehiculele sunt încărcate, cerinţele de compatibilitate prevăzute în anexa 10 la prezentul regulament. Totuşi, indiferent de starea de încărcare, coeficientul de frânare este dezvoltat la o presiune între 20 şi 100 kPa sau la mărimea semnalului digital echivalentă la capul de cuplare al circuitului (circuitelor) de comandă.
1.2.Sistemele antiblocare cunoscute în prezent pot avea unul sau mai mulţi senzori, unul sau mai multe puncte de control şi unul sau mai multe modulatoare. Orice alt dispozitiv diferit care poate fi introdus în viitor sau o funcţie de frânare cu antiblocare integrată în alt sistem vor fi considerate ca reprezentând un sistem antiblocare în sensul prezentei anexe şi anexei 10 la prezentul regulament cu condiţia ca performanţele acestora să fie egale cu cele prevăzute în prezenta anexă.
2.DEFINIŢII
2.1.Un "sistem antiblocare" este o componentă a unui sistem de frânare de serviciu care reglează în mod automat gradul de alunecare în sensul de rotaţie a roţii (roţilor), la una sau mai multe roţi ale vehiculului, în timpul frânării.
2.2."Senzor" înseamnă elementul destinat recunoaşterii şi transmiterii către calculator a condiţiilor de rotaţie ale roţilor sau a condiţiilor dinamice ale vehiculului.
2.3."Controler" înseamnă elementul destinat evaluării datelor transmise de senzori şi transmiterii unui semnal către modulator.
2.4."Modulator" înseamnă elementul destinat modulării forţelor de frânare în funcţie de semnalul primit de la controler.
2.5."Roată controlată direct" înseamnă o roată a cărei forţă de frânare este modulată pe baza datelor furnizate cel puţin de senzorul propriu (1).
2.6."Roată controlată indirect" înseamnă o roată a cărei forţă de frânare este modulată pe baza datelor furnizate de senzorul (senzorii) unei (unor) alte roţi (1).
2.7."Executare de cicluri complete" înseamnă că sistemul antiblocare modulează în mod repetat forţa de frânare pentru a evita blocarea roţilor controlate direct. Se consideră că acţionările frânei în care modularea are loc o singură dată în timpul opririi nu se încadrează în această definiţie.
În cazul remorcilor cu sisteme de frânare pneumatice, executarea ciclurilor complete de către sistemul de frânare cu antiblocare este asigurată numai atunci când presiunea disponibilă în oricare dintre dispozitivele de acţionare a frânei ale unei roţi controlate direct depăşeşte cu peste 100 kPa presiunea maximă de executare a ciclurilor pe parcursul unei anumite încercări. Presiunea de alimentare disponibilă nu trebuie să crească peste 800 kPa.
3.TIPURI DE SISTEME ANTIBLOCARE
3.1.Se consideră că un autovehicul este prevăzut cu un sistem antiblocare în sensul punctul 1 din anexa 10 la prezentul regulament în cazul în care este prevăzut cu unul dintre dispozitivele următoare:
3.1.1.Sistem antiblocare din categoria 1
Un vehicul prevăzut cu un sistem antiblocare din categoria 1 îndeplineşte toate dispoziţiile corespunzătoare din prezenta anexă.
3.1.2.Sistem antiblocare din categoria 2
Un vehicul prevăzut cu un sistem antiblocare din categoria 2 îndeplineşte toate dispoziţiile corespunzătoare din prezenta anexă, cu excepţia celor de la punctul 5.3.5.
3.1.3.Sistem antiblocare din categoria 3
Un vehicul prevăzut cu un sistem antiblocare din categoria 3 îndeplineşte toate dispoziţiile corespunzătoare din prezenta anexă, cu excepţia celor de la punctele 5.3.4 şi 5.3.5. La astfel de vehicule, orice ax (sau punte) care nu include cel puţin o roată controlată direct trebuie să îndeplinească condiţiile de utilizare a aderenţei şi succesiunile de blocare, descrise în anexa 10 la prezentul regulament, privind coeficientul de frânare şi, respectiv, sarcina. Aceste dispoziţii pot fi verificate pe căi de rulare cu grad înalt sau redus de aderenţă (aproximativ 0,8 şi maximum 0,3) prin modularea forţei exercitate asupra comenzii frânei de serviciu.
3.2.Se consideră că o remorcă este prevăzută cu un sistem antiblocare, în sensul punctului 1 din anexa 10 la prezentul regulament, atunci când cel puţin două roţi situate pe laturi opuse ale vehiculului sunt controlate direct, iar toate celelalte roţi sunt controlate fie direct, fie indirect, de către sistemul antiblocare. În cazul remorcilor, cel puţin două roţi de la un ax din faţă şi două roţi de la un ax din spate sunt controlate în mod direct, fiecare dintre aceste două axuri având cel puţin un modulator independent, iar celelalte roţi fiind controlate fie direct, fie indirect. De asemenea, o remorcă prevăzută cu sistem antiblocare respectă una dintre următoarele condiţii:
3.2.1.Sistem antiblocare din categoria A:
O remorcă prevăzută cu un sistem antiblocare din categoria A îndeplineşte toate dispoziţiile corespunzătoare din prezenta anexă.
3.2.2.Sistem antiblocare din categoria B:
O remorcă prevăzută cu un sistem antiblocare din categoria B îndeplineşte toate dispoziţiile corespunzătoare din prezenta anexă, cu excepţia punctului 6.3.2.
4.CERINŢE GENERALE
4.1.Orice defecţiune electrică sau anomalie a senzorilor privind cerinţele funcţionale şi de eficacitate prevăzute în prezenta anexă, inclusiv defecţiunile şi anomaliile privind alimentarea cu electricitate, cablarea exterioară a controlerului(controlerelor), controlerul (controlerele) (2) şi modulatoarele, se semnalizează conducătorului auto printr-un martor optic separat. În acest scop se utilizează semnalul de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2.
4.1.1.Erorile senzorului care nu pot fi detectate în timpul staţionării trebuie să fie detectate cel târziu în momentul în care viteza vehiculului depăşeşte 10 km/h (3). Totuşi, pentru a preveni alarmele false atunci când un senzor nu transmite informaţii privind viteza ca urmare a lipsei de rotaţie a unei roţi, verificarea poate fi amânată, dar cel târziu până în momentul când vehiculul depăşeşte 15 km/h.
4.1.2.Atunci când sistemul de frânare antiblocare este alimentat în timpul staţionării vehiculului, supapa (supapele) comandate electric ale modulatorului pneumatic trebuie să efectueze cel puţin un ciclu.
4.2.Autovehiculele echipate cu un sistem antiblocare şi autorizate să tracteze o remorcă prevăzută cu un astfel de sistem trebuie prevăzute cu un martor optic separat pentru sistemul antiblocare al remorcii, conform cu dispoziţiile de la punctul 4.1 din prezenta anexă. În acest scop se utilizează indicatoarele de avertizare separate de culoare galbenă menţionate la punctul 5.2.1.29.2, activate prin intermediul contactului 5 al prizei electrice conforme cu standardul ISO 7638:1997 (4).
4.3.În cazul unei defecţiuni a sistemului antiblocare, eficienţa de frânare reziduală este cea specificată pentru vehiculul în cauză în situaţia unei defecţiuni a unei părţi a transmisiei frânei de serviciu (a se vedea punctul 5.2.1.4 din prezentul regulament). Această dispoziţie nu se interpretează ca modificând dispoziţiile referitoare la frânarea de siguranţă. În cazul remorcilor, eficacitatea de frânare reziduală, în cazul unei defecţiuni la sistemul antiblocare, conform punctului 4.1, este cel puţin egală cu 80 % din eficacitatea de frânare prevăzută pentru frânarea de serviciu a remorcii încărcate.
4.4.Acţiunea sistemului nu trebuie perturbată de interferenţele produse de câmpuri magnetice sau electrice. Această cerinţă este satisfăcută prin respectarea seriei 02 de amendamente la Regulamentul nr. 10.
4.5.Este interzisă includerea unui dispozitiv manual care să deconecteze sistemul antiblocare sau să modifice modul său de comandă (5), cu excepţia cazului autovehiculelor de teren din categoriile N2 sau N3, astfel cum sunt definite la anexa 7 la Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3); atunci când autovehiculele de teren din categoriile N2 sau N3 sunt prevăzute cu un astfel de dispozitiv, trebuie îndeplinite condiţiile următoare:
4.5.1.un autovehicul cu sistemul antiblocare deconectat sau cu modul de comandă modificat de dispozitivul prevăzut la punctul 4.5 de mai sus trebuie să îndeplinească toate cerinţele specificate în anexa 10 la prezentul regulament;
4.5.2.un semnal optic anunţă conducătorul că sistemul antiblocare a fost deconectat sau că modul de comandă a fost modificat; în acest scop poate fi utilizat indicatorul de culoare galbenă de avertizare a avariilor la sistemul antiblocare, menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2.
Iluminarea semnalului de avertizare poate fi permanentă sau intermitentă;
4.5.3.sistemul antiblocare trebuie reconectat sau repornit automat în momentul cuplării contactului;
4.5.4.manualul de utilizare al vehiculului furnizat de producător trebuie să prevină conducătorul cu privire la consecinţele deconectării manuale a sistemului antiblocare sau a schimbării modului de control al acestuia;
4.5.5.dispozitivul menţionat la punctul 4.5 poate, în legătură cu vehiculul tractor, să deconecteze sau să schimbe modul de comandă al sistemului antiblocare al remorcii; nu se admite un dispozitiv separat numai pentru remorcă.
4.6.Vehiculele echipate cu un sistem integrat de frânare de anduranţă se echipează, de asemenea, cu un sistem de frânare antiblocare care acţionează cel puţin frânele de serviciu de pe axa controlată de sistemul de frânare de anduranţă, precum şi sistemul de frânare de anduranţă propriu-zis, şi trebuie să îndeplinească dispoziţiile corespunzătoare ale prezentei anexe.
5.DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND AUTOVEHICULELE
5.1.Consumul de energie
Sistemele de frânare echipate cu sisteme antiblocare trebuie să-şi menţină performanţele chiar şi atunci când comanda frânei de serviciu este acţionată până la capătul cursei pe o perioadă lungă de timp. Conformitatea cu această cerinţă este verificată prin intermediul următoarelor încercări:
5.1.1.Procedura de încercare
5.1.1.1.Nivelul iniţial al energiei din rezervoare este cel specificat de producător. Această valoare este astfel încât să asigure eficacitatea prevăzută pentru frânarea de serviciu a vehiculului încărcat.
Dispozitivele de stocare a energiei pentru echipament pneumatic auxiliar trebuie izolate.
5.1.1.2.De la o viteză iniţială de cel puţin 50 km/h pe o cale de rulare cu un coeficient de aderenţă de 0,3 sau mai mic (6), frânele unui vehicul încărcat se aplică complet, pe o durată t, în timpul căreia se ia în calcul energia consumată de roţile controlate indirect, iar roţile controlate direct rămân în permanenţă sub controlul sistemului antiblocare.
5.1.1.3.După aceasta, se opreşte motorul vehiculului sau se întrerupe alimentarea dispozitivului (dispozitivelor) de stocare a energiei.
5.1.1.4.Comanda frânei de serviciu este acţionată apoi de patru ori, până la capătul cursei, cu vehiculul staţionar.
5.1.1.5.La a cincea acţionare, vehiculul poate fi frânat cu cel puţin eficacitatea de frânare de siguranţă a vehiculului încărcat.
5.1.1.6.În timpul încercărilor, în cazul unui autovehicul autorizat să tracteze o remorcă echipată cu un sistem de frânare cu aer comprimat, conducta de alimentare este obturată, iar o rezervă de energie cu o capacitate de 0,5 litri se conectează la circuitul de comandă (conform punctului 1.2.2.3 din anexa 7 partea A). La a cincea acţionare conform punctului 5.1.1.5 de mai sus, nivelul de energie furnizat circuitului pneumatic de comandă nu trebuie să fie mai mic de jumătate din nivelul de energie obţinut la o acţionare completă efectuată la nivelul iniţial de energie.
5.1.2.Dispoziţii suplimentare
5.1.2.1.Coeficientul de aderenţă la suprafaţa de rulare al vehiculului respectiv se măsoară prin metoda descrisă la punctul 1.1 din apendicele 2 la prezenta anexă.
5.1.2.2.Încercarea de frânare se efectuează cu motorul decuplat, la ralanti, şi cu vehiculul încărcat.
5.1.2.3.Timpul de frânare t se determină prin formula:
t = Vmax / 7
(dar nu mai puţin de 15 secunde)
unde t este exprimat în secunde, iar vmax reprezintă viteza nominală maximă a vehiculului, exprimată în km/h, cu limita maximă de 160 km/h.
5.1.2.4.Dacă timpul t nu poate fi acoperit într-o singură frânare, operaţiunea poate fi repetată de cel mult patru ori.
5.1.2.5.Dacă încercarea se efectuează în mai multe etape, nu se realizează nicio alimentare cu energie între etapele încercării.
Din a doua etapă, poate fi luat în considerare consumul de energie corespunzător primei acţionări a frânei, prin scăderea unei acţionări până la capătul cursei a unei frânări din cele patru prevăzute la punctul 5.1.1.4 (şi la punctele 5.1.1.5, 5.1.1.6 şi 5.1.2.6) din prezenta anexă, pentru fiecare dintre a doua, a treia şi a patra etape folosite în încercarea de la punctul 5.1.1 din prezenta anexă, după caz.
5.1.2.6.Eficacitatea specificată la punctul 5.1.1.5 din prezenta anexă este considerată satisfăcătoare dacă, la sfârşitul celei de a patra acţionări, cu vehiculul staţionat, nivelul de energie din rezervor (rezervoare) este egal cu sau mai mare decât cel necesar pentru atingerea eficacităţii frânării de siguranţă cu vehiculul încărcat.
5.2.Utilizarea aderenţei
5.2.1.Utilizarea aderenţei de către un sistem antiblocare corespunde creşterii efective a distanţei de frânare faţă de valoarea minimă teoretică a acesteia. Sistemul antiblocare este considerat ca fiind satisfăcător când este îndeplinită condiţia > = 0,75, unde reprezintă Coeficientul de aderenţă conform definiţiei de la punctul 1.2 din apendicele 2 la prezenta anexă.
5.2.2.Utilizarea aderenţei Ł se măsoară pe suprafeţe de drum cu un coeficient de aderenţă de 0,3 sau mai mic (6) şi, respectiv, de aproximativ 0,8 (drum uscat), la o viteză iniţială de 50 km/h. Pentru a elimina efectele temperaturilor diferite între frâne, se recomandă ca zAL să fie determinat înainte de k.
5.2.3.Procedura de încercare care urmăreşte determinarea coeficientului de aderenţă (k) şi modul de calcul al aderenţei utilizat () sunt cele stabilite în apendicele 2 la prezenta anexă.
5.2.4.Utilizarea aderenţei de către sistemul antiblocare se verifică la vehiculele complete prevăzute cu sisteme antiblocare din categoria 1 sau 2. În cazul vehiculelor prevăzute cu sistem din categoria 3, numai axurile cu cel puţin o roată controlată direct îndeplinesc această condiţie.
5.2.5.Condiţia > = 0,75 trebuie verificată cu vehiculul încărcat şi cu vehiculul neîncărcat (7).
În prima situaţie, încercarea pe o suprafaţă cu grad ridicat de aderenţă poate fi omisă dacă forţa specificată la dispozitivul de comandă nu permite efectuarea unui ciclu complet al sistemului antiblocare.
Pentru încercarea cu vehiculul neîncărcat, forţa asupra comenzii poate creşte până la 100 daN dacă ciclul nu este completat în condiţiile unei valori maxime a forţei specificate (8). Dacă forţa de 100 daN nu permite efectuarea unui ciclu complet, această încercare poate fi omisă. Pentru sistemele de frânare pe bază de aer comprimat, presiunea aerului nu poate trebuie să depăşească presiunea de decuplare pentru această încercare.
5.3.Verificări suplimentare
Următoarele verificări suplimentare se efectuează cu motorul decuplat, cu vehiculul încărcat sau neîncărcat:
5.3.1.Roţile controlate direct de un sistem antiblocare nu trebuie să se blocheze în momentul în care forţa maximă (8) este aplicată brusc dispozitivului de comandă, pe căile de rulare specificate la punctul 5.2.2 din prezenta anexă, la o viteză iniţială de 40 km/h şi la viteză iniţială ridicată, conform tabelului de mai jos (9) (10):

Categoria vehiculului

Viteza maximă de încercare

Suprafaţă cu grad ridicat de aderenţă

Toate categoriile, cu excepţia N2, N3 încărcate

0,8 vmax < = 120 km/h

N2, N3 încărcate

0,8 vmax < = 80 km/h

Suprafaţă cu grad redus de aderenţă

N1

0,8 vmax < = 120 km/h

M2, M3, N2, cu excepţia vehiculelor tractoare pentru semiremorci

0,8 vmax < = 80 km/h

N3 şi vehicule tractoare pentru N2

0,8 vmax < = 70 km/h

5.3.2.Când un ax trece de la o suprafaţă cu grad ridicat de aderenţă (kH) la o suprafaţă cu grad redus de aderenţă (kL) unde kH > = 0,5 şi kH/kL > = 2 (11), iar dispozitivul de comandă este acţionat cu forţă maximă (8), roţile controlate direct nu trebuie să se blocheze. Viteza de deplasare şi momentul aplicării frânei sunt calculate astfel încât, cu sistemul antiblocare efectuând cicluri complete pe suprafaţa cu aderenţă mare, trecerea de la o suprafaţă la alta este realizată la viteze ridicate şi scăzute în conformitate cu condiţiile stabilite la punctul 5.3.1 din prezenta anexă (10).
5.3.3.Când un vehicul trece de la o suprafaţă cu grad redus de aderenţă (kL) la o suprafaţă cu grad ridicat de aderenţă (kH) unde kH > = 0,5 şi kH/kL > = 2 (11), iar dispozitivul de comandă este acţionat cu forţă maximă (8), deceleraţia vehiculului trebuie să atingă valoarea ridicată corespunzătoare într-un interval de timp rezonabil, iar vehiculul nu trebuie să devieze de la traiectoria iniţială. Viteza de rulare şi momentul frânării se calculează astfel încât, cu sistemul antiblocare efectuând cicluri complete pe o suprafaţă cu grad redus de aderenţă, trecerea de la o suprafaţă la alta să aibă loc la aproximativ 50 km/h.
5.3.4.În cazul vehiculelor echipate cu sisteme antiblocare din categoriile 1 şi 2, când roţile din partea dreaptă şi din partea stângă a vehiculului sunt situate pe suprafeţe cu coeficienţi diferiţi de aderenţă (kH) şi (kL, unde kH > = 0,5 şi kH/kL > = 2 (n), roţile controlate direct nu trebuie să se blocheze în momentul în care forţa maximă (8) este aplicată brusc asupra dispozitivului de comandă, la o viteză de 50 km/h.
5.3.5.De asemenea, vehiculele încărcate dotate cu un sistem antiblocare din categoria 1 trebuie să respecte, în conformitate cu condiţiile de la punctul 5.3.4 de mai sus, factorul de frânare prevăzut în apendicele 3 la prezenta anexă.
5.3.6.Totuşi, trebuie permise scurte perioade de blocare a roţilor în timpul încercărilor prevăzute la punctele 5.3.1, 5.3.2, 5.3.3, 5.3.4 şi 5.3.5 de mai sus. De asemenea, blocarea roţilor este permisă în cazul în care viteza vehiculului este mai mică de 15 km/h; în mod similar, blocarea roţilor controlate indirect este permisă la orice viteză cu condiţia ca stabilitatea şi manevrabilitatea vehiculului să nu fie afectate.
5.3.7.În timpul încercărilor prevăzute la punctele 5.3.4 şi 5.3.5, corectarea direcţiei este permisă cu condiţia ca unghiul de rotaţie a comenzii direcţiei să fie mai mic de 120° în timpul primelor două secunde şi să nu depăşească 240° în total. De asemenea, la începutul încercărilor, planul median longitudinal al vehiculului trebuie să treacă prin linia separare dintre suprafeţele cu coeficient redus şi ridicat de aderenţă, iar în timpul încercărilor nicio parte a pneurilor (exterioare) nu trebuie să treacă peste această limită (7).
6.DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND REMORCILE
6.1.Consumul de energie
Remorcile prevăzute cu sisteme antiblocare trebuie construite astfel încât, chiar dacă dispozitivul de comandă al frânei de serviciu a fost acţionat până la capătul cursei pentru un anumit timp, să rămână suficientă energie pentru oprirea vehiculului pe o distanţă rezonabilă.
6.1.1.Conformitatea cu cerinţa de mai sus este verificată prin procedura specificată mai jos, cu vehiculul neîncărcat, pe o suprafaţă rectilinie şi orizontală având un bun coeficient de aderenţă (12) şi cu frânele reglate cu cel mai mic joc posibil şi cu supapa de reglare/senzorul de încărcare [dacă este montat(ă)] menţinut(ă) în poziţia "încărcat" pe parcursul testării.
6.1.2.În cazul sistemelor de frânare cu aer comprimat, nivelul de energie iniţial din dispozitivele de stocare a energiei corespunde unei presiuni de 800 kPa bari la capul de cuplare al conductei de alimentare a remorcii.
6.1.3.Când viteza iniţială a unui vehicul este de cel puţin 30 km/h, frânele se aplică complet pentru un timp t = 15 s, în timpul căruia toate roţile controlate direct rămân sub controlul sistemului antiblocare. În timpul acestei încercări, alimentarea cu energie a dispozitivelor de stocare a energiei trebuie întreruptă.
În cazul în care timpul t = 15 s nu poate fi obţinut într-o singură etapă de frânare, operaţiunea poate fi repetată. În timpul acestor etape nu se permite nicio alimentare cu energie a dispozitivelor de stocare a energiei şi, din a doua etapă, se ia în calcul consumul suplimentar de energie necesar umplerii sistemului de acţionare, folosindu-se ca exemplu procedura de încercare următoare.
Presiunea din rezervor (rezervoare) la începutul primei etape este cea specificată la punctul 6.1.2. La începutul etapelor următoare, presiunea din rezervor (rezervoare) după aplicarea frânelor nu trebuie să fie inferioară celei constatate la sfârşitul etapei precedente.
În etapele următoare, singurul moment care se ia în calcul este cel din care presiunea din rezervoare este egală cu cea de la sfârşitul etapei precedente.
6.1.4.La sfârşitul frânării, vehiculul fiind staţionat, dispozitivul de comandă al frânei de serviciu se acţionează până la capătul cursei de patru ori la rând. La cea de a cincea acţionare, presiunea din circuitele aflate în funcţionare trebuie să fie suficientă pentru a oferi o forţă totală de frânare la circumferinţa roţilor cel puţin egală cu 22,5 % din forţa corespunzătoare sarcinii maxime pe roţi când vehiculul staţionează, fără să provoace acţionarea automată a unui sistem de frânare independent de sistemul antiblocare.
6.2.Coeficientul de aderenţă
6.2.1.Frânele prevăzute cu un sistem antiblocare sunt considerate ca fiind acceptabile atunci când este îndeplinită condiţia > = 0,75, unde e reprezintă coeficientul de aderenţă, conform definiţiei de la punctul 2 din apendicele 2 la prezenta anexă. Această condiţie este verificată cu vehiculul neîncărcat, pe o suprafaţă rectilinie şi orizontală, având un coeficient de aderenţă bun (12) (13).
6.2.2.Pentru a elimina efectele diferenţelor de temperatură între frâne, se recomandă ca zRAL să fie determinat înainte de kR.
6.3.Verificări suplimentare
6.3.1.La o viteză care depăşeşte 15 km/h, roţile controlate direct de sistemul antiblocare nu trebuie să se blocheze atunci când forţa maximă (8) este aplicată brusc asupra dispozitivului de comandă al vehiculului tractor. Această dispoziţie se verifică în conformitate cu condiţiile prevăzute la punctul 6.2 din prezenta anexă, la viteze iniţiale de 40 km/h şi 80 km/h.
6.3.2.Dispoziţiile prezentului punct se aplică numai remorcilor prevăzute cu un sistem antiblocare din categoria A. Când roţile din partea dreaptă şi din partea stângă a remorcii se află pe suprafeţe ce produc coeficienţi diferiţi de frânare (zRALH şi zRALL),
unde:
roţile controlate direct nu trebuie să se blocheze la aplicarea bruscă a forţei maxime (8) asupra dispozitivului de comandă al vehiculului tractor la o viteză de 50 km/h. Raportul zRALH/zRALL poate fi verificat prin procedura de la punctul 2 din apendicele 2 la prezenta anexă, sau prin calcularea raportului zRALH/zRALL. Această condiţie fiind îndeplinită, coeficientul de frânare al vehiculului neîncărcat este cel prevăzut în apendicele 3 la prezenta anexă (13).
6.3.3.Dacă vehiculul rulează la o viteză de peste 15 km/h, roţile controlate direct se pot bloca pentru perioade scurte, însă la viteze mai mici de 15 km/h orice blocare este permisă. Roţile controlate indirect se pot bloca la orice viteză, însă fără a afecta stabilitatea.
(1)Se consideră că sistemele antiblocare cu grad înalt de selectivitate includ atât roţile controlate direct, cât şi roţile controlate indirect; în cazul sistemelor cu grad scăzut de selectivitate, toate roţile supuse unui senzor sunt considerate ca fiind controlate direct.
(2)Producătorul furnizează serviciului tehnic date referitoare la controler (controlere) în formatul prezentat la anexa 18.
(3)Semnalul indicatorului se poate aprinde din nou atunci când vehiculul staţionează, cu condiţia ca acesta să se stingă înainte ca viteza vehiculului să atingă 10 sau 15 km/h, în cazul în care nu există nicio defecţiune.
(4)Priza prevăzută de standardul ISO 7638:1997 poate fi utilizată pentru aplicaţii cu 5 sau 7 contacte, după caz.
(5)Se înţelege că dispozitivele care modifică mijlocul de control al sistemului antiblocare nu cad sub incidenţa punctului 4.5 din prezenta anexă dacă modul de comandă modificat respectă toate cerinţele pentru categoria sistemelor antiblocare cu care este echipat vehiculul. Totuşi, în acest caz trebuie respectate prevederile de la punctele 4.5.2, 4.5.3 şi 4.5.4 din prezenta anexă.
(6)Până când aceste suprafeţe de încercare devin accesibile, pneurile la limita uzitării şi valorile mai mari de 0,4, pot fi folosite la discreţia serviciului tehnic. Se menţionează valoarea efectivă obţinută, tipul pneurilor şi al suprafeţelor.
(7)Până la stabilirea unei proceduri uniforme de încercare, poate fi necesară repetarea încercărilor prevăzute la acest punct pentru vehiculele echipate cu sisteme de frânare electrică recuperativă, pentru determinarea efectului diferitelor valori ale distribuţiei frânării furnizate de funcţiile automate ale vehiculului.
(8)"Forţa maximă" este cea indicată în anexa 4 la prezentul regulament pentru categoria de vehicul corespunzătoare: se poate folosi o forţă mai mare dacă aceasta este necesară pentru activarea sistemului antiblocare.
(9)Dispoziţiile acestui punct se aplică începând de la 13 martie 1992 (Decizia Grupului de lucru privind construcţia vehiculelor, TRANS/SC. 1/WP.29/341, punctul 23).
(10)Scopul acestor încercări este de a verifica dacă roţile nu se blochează şi dacă vehiculul rămâne stabil; în consecinţă, nu este necesară efectuarea unor opriri complete ale vehiculului pe o suprafaţă cu grad redus de aderenţă.
(11)kH este coeficientul pentru suprafeţe cu grad ridicat de aderenţă.
kL este coeficientul pentru suprafeţe cu grad redus de aderenţă.
kH şi kL se măsoară conform specificaţiilor din apendicele 2 prezenta anexă.
(12)În cazul în care coeficientul de aderenţă al pistei de încercare este prea mare şi împiedică sistemul antiblocare să îşi efectueze ciclul, încercarea poate fi realizată pe o suprafaţă cu un coeficient de aderenţă mai mic.
(13)În cazul remorcilor prevăzute cu frâne cu senzor de sarcină, presiunea poate fi mărită pentru asigurarea unui ciclu complet.
ANEXA 131:APENDICELE 1 - Tabel
Simboluri şi definiţii

SIMBOL

NOTE

E

Ampatament

Er

Distanţa dintre pivotul de cuplare şi centrul axului sau axurilor semiremorcii (sau distanţa dintre punctul de cuplare şi centrul axului sau axurilor unei remorci cu ax median)

Coeficientul de aderenţă de vehicul: raportul dintre factorul de frânare maxim obţinut cu sistemul antiblocare cuplat (zAL) şi coeficientul de aderenţă (k)

i

Valoarea măsurată pe axa i (în cazul autovehiculelor având un sistem antiblocare din categoria 3)

H

Valoarea pe o suprafaţă cu grad ridicat de aderenţă

l

Valoarea pe o suprafaţă cu grad redus de frecare

F

Forţa [exprimată în N]

FbR

Forţa de frânare a remorcii cu sistemul antiblocare decuplat

FbRmax

Valoarea maximă a lui FbR

FbRmaxi

Valoarea lui FbRmax atunci când numai axa i a remorcii este frânată

FbRAL

Forţa de frânare a remorcii cu sistemul antiblocare cuplat

FCnd

Reacţiunea normală totală a suprafeţei drumului faţă de axurile nefrânate şi nemotoare ale ansamblului de vehicule în condiţii statice

FCd

Reacţia normală totală a suprafeţei drumului la axurile nefrânate şi motoare ale ansamblului de vehicule în condiţii statice

Fdyn

Reacţiunea normală a suprafeţei drumului în condiţii dinamice şi cu sistemul antiblocare cuplat

Fidyn

Fjyn asupra axului i în cazul autovehiculelor sau remorcilor

Fi

Reacţiunea normală a suprafeţei drumului faţă de axa i în condiţii statice

fm

Reacţiunea statică normală şi totală a suprafeţei drumului faţă de toate roţile autovehiculului (tractor)

FMnd (1)

Reacţiunea statică normală şi totală a suprafeţei drumului asupra axurilor nefrânate şi nemotoare ale unui autovehicul

FMd (1)

Reacţia statică normală şi totală a suprafeţei drumului asupra axurilor nefrânate şi motoare ale unui autovehicul

Fr

Reacţiunea statică normală totală a suprafeţei drumului asupra tuturor roţilor remorcii

FRdyn

Reacţiunea dinamică normală şi totală a suprafeţei drumului asupra axului sau axurilor unei semiremorci sau remorci cu ax median

Fwm (1)

0,01 FMnd + 0,015 FMd

G

Acceleraţia datorată gravitaţiei (9,81 m/s2)

H

Înălţimea centrului de greutate specificată de producător şi acceptată de serviciul tehnic care efectuează încercarea de omologare

hD

Înălţimea barei de tracţiune (punctul de articulare pe remorcă)

hK

Înălţimea şeii de cuplare (pivotul de cuplare)

hR

Înălţimea centrului de greutate al remorcii

K

Coeficientul de aderenţă dintre pneu şi calea de rulare

kf

Valoarea lui k pentru un ax din faţă

kH

Valoarea lui k determinată pentru o suprafaţă cu grad ridicat de aderenţă

k:

Valoarea lui k determinată pentru axa i a unui vehicul dotat cu sistem antiblocare de categoria 3

kL

Valoarea lui k determinată pe o suprafaţă cu grad redus de aderenţă

klock (kblocat)

Valoarea aderenţei pentru o alunecare de 100 %

kM

Valoarea lui k pentru autovehicul

kpeak (kvârf)

Valoarea maximă a curbei de aderenţă în funcţie de alunecare

kr

Valoarea lui k pentru un ax din spate

kR

Valoarea lui k pentru remorcă

P

Masa vehiculului [kg]

R

Raportul dintre kvârf şi kblocat

t

Durata [în secunde]

tm

Valoarea medie a lui t

tmin

Valoarea minimă a lui t

z

Coeficientul de frânare

zAL

Coeficientul de frânare z al vehiculului cu sistemul antiblocare cuplat

zC

Coeficientul de frânare z al ansamblului de vehicule, numai cu remorca frânată şi sistemul antiblocare necuplat

zCAL

Coeficientul de frânare z al ansamblului de vehicule, numai cu remorca frânată şi sistemul antiblocare cuplat

zCmax

Valoarea maximă a lui zC

zCmaxi

Valoarea maximă a lui zC, cu frânare numai pe axa i a remorcii

zm

Coeficientul de frânare mediu

zmax

Valoarea maximă a lui z

zMALS

Valoarea zAL pentru autovehicul pe o suprafaţă inegală

zR

Coeficientul de frânare z al remorcii cu sistemul antiblocare necuplat

zRAL

Valoarea lui zAL pentru remorcă obţinută prin frânarea pe toate axurile, cu vehiculul tractor nefrânat şi motorul acestuia decuplat

zRALH

Valoarea lui zRAL pe o suprafaţă cu coeficient ridicat de aderenţă

zRALL

Valoarea lui zRAL pe o suprafaţă cu coeficient redus de aderenţă

zRALS

Valoarea lui zRAL pe o suprafaţă inegală

zRH

Valoarea lui zR pe o suprafaţă cu coeficient ridicat de aderenţă

zRL

Valoarea lui zR pe o suprafaţă cu coeficient redus de aderenţă

zRHmax

Valoarea maximă a lui zRH

zRLmax

Valoarea maximă a lui zRL

zRmax

Valoarea maximă a lui zR

(1)FMnd şi FMd în cazul autovehiculelor cu două axe: aceste simboluri se pot reduce la simbolurile Fi corespunzătoare.

ANEXA 132:APENDICELE 2 - UTILIZAREA ADERENŢEI
1.METODA DE MĂSURARE PENTRU AUTOVEHICULE
1.1.Determinarea coeficientului de aderenţă (k)
1.1.1.Prin definiţie, coeficientul de aderenţă (k) se determină ca fiind raportul dintre forţa maximă de frânare fără blocarea roţilor şi sarcina dinamică corespunzătoare pe axa frânată.
1.1.2.Frânele se aplică numai pe una dintre axurile vehiculului supus încercării, la o viteză iniţială de 50 km/h. Forţele de frânare trebuie distribuite egal între roţile acestui ax pentru a se obţine o eficacitate maximă. Sistemul antiblocare trebuie să fie deconectat sau nefuncţional între vitezele de 40 şi 20 km/h.
1.1.3.Pentru a determina coeficientul maxim de frânare a vehiculului (zmax) se efectuează mai multe încercări cu creşterea treptată a presiunii pe comandă. În cursul fiecărei testări, efortul la pedală este menţinut constant şi coeficientul de frânare se determină prin referire la timpul (t) necesar pentru reducerea vitezei de la 40 km/h la 20 km/h utilizând formula:
zmax este valoarea maximă a lui z; t este exprimat în secunde.
z = 0,566 / t
1.1.3.1.Se admite blocarea roţilor la o viteză mai mică de 20 km/h.
1.1.3.2.Începând cu valoarea minimă măsurată a lui t, denumită tmin, se aleg trei valori ale lui t cuprinse între tmin şi 1,05 tmin şi se calculează media lor aritmetică tm, apoi se determină z
zm = 0,566 / Tm
În cazul în care se demonstrează că, din motive practice, cele trei valori determinate mai sus nu pot fi obţinute, atunci se poate utiliza timpul minim tmin. Cu toate acestea, dispoziţiile de la punctul 1.3 se aplică în continuare.
1.1.4.Forţele de frânare se calculează pe baza coeficientului de frânare măsurat şi rezistenţei la rulare a axurilor nefrânate, care este egală cu de 0,015 ori sarcina statică pe un ax motor şi de 0,010 ori sarcina statică pentru un ax nemotor.
1.1.5.Sarcina dinamică pe ax este dată de formulele din anexa 10 la prezentul regulament.
1.1.6.Valoarea lui k se rotunjeşte la a treia zecimală.
1.1.7.Încercarea se repetă apoi pentru celelalte axuri, conform indicaţiilor de la punctul 1.1.1 la 1.1.6 de mai sus (pentru excepţii, a se vedea punctul 1.4 şi 1.5 de mai jos).
1.1.8.De exemplu, în cazul unui vehicul cu două axuri şi tracţiune pe spate, atunci când axa faţă (1) este frânată, coeficientul de aderenţă k se obţine prin formula:
1.1.9.Se determină un coeficient kf pentru axa faţă şi un coeficient kr pentru axa spate.
1.2.Determinarea coeficientului de aderenţă ()
1.2.1.Coeficientul de aderenţă () se defineşte ca fiind raportul dintre coeficientul maxim de frânare în condiţii de cuplare a sistemul antiblocare (zAL) şi coeficientul de aderenţă (kM):
= zal / kM
De la o viteză iniţială a vehiculului de 55 km/h, valoarea maximă a coeficientului de frânare (zAL) se măsoară cu sistemul antiblocare executând cicluri complete şi pe baza valorii medii a 3 încercări, conform dispoziţiilor de la punctul 1.1.3 din prezentul apendice, folosind timpul necesar pentru a reduce viteza de la 45 km/h la 15 km/h după formula următoare:
1.2.2.|_b>
1.2.3.
unde:
Ffdyn = Ff + h / x zal x P x g
Frdyn = Fr - h / x zAL x P x g
1.2.4.Valoarea lui se rotunjeşte la a doua zecimală.
1.2.5.În cazul unui vehicul echipat cu un sistem antiblocare din categoria 1 sau 2, valoarea lui zAL se determină pentru întregul vehicul, cu sistemul antiblocare cuplat, şi coeficientul de aderenţă () este dat de aceeaşi formulă de la punctul 1.2.1 de mai sus.
1.2.6.În cazul unui vehicul prevăzut cu un sistem antiblocare din categoria 3, valoarea lui zAL se măsoară pe fiecare ax care are cel puţin o roată controlată direct. De exemplu, pentru un vehicul cu transmisie spate şi cu două axuri cu sistem antiblocare care acţionează numai asupra axului spate (2), coeficientul de aderenţă () este dat de formula:
Acest calcul se efectuează pentru fiecare ax care are cel puţin o roată controlată direct.
1.3.Dacă > 1,00 măsurătorile coeficientului de aderenţă se repetă. Se admite o abatere de 10 %.
1.4.În cazul autovehiculelor echipate cu trei axuri, se ia în considerare numai axa care nu este asociată cu o punte în tandem pentru a determina coeficientul k al vehiculului (1).
(1)Până când se convine asupra unei proceduri uniforme de încercare, vehiculele cu mai mult de trei axe şi vehiculele speciale vor constitui obiectul unei consultări cu serviciul tehnic.
1.5.Pentru vehiculele din categoriile N2 şi N3 cu ampatamentul mai mic de 3,80 m şi cu h/E > 0,25, nu se ia în calcul coeficientul de aderenţă al axului spate.
1.5.1.Coeficientul de aderenţă () este definit ca raportul dintre coeficientul maxim de frânare cu sistemul antiblocare cuplat (zAL) şi coeficientul de aderenţă (kf), adică
= zal / Kf
METODĂ DE MĂSURARE PENTRU REMORCI
Generalităţi
Prin definiţie, coeficientul de aderenţă (k) se determină ca fiind raportul dintre forţa maximă de frânare fără blocarea roţilor şi sarcina dinamică respectivă pe axa frânată.
Se frânează o singură axă a remorcii supuse încercării, la o viteză iniţială de 50 km/h. Forţele de frânare trebuie distribuie între roţile axului astfel încât să se obţină o eficacitate maximă. Sistemul antiblocare trebuie să fie deconectat sau nefuncţional între vitezele de 40 şi 20 km/h.
Se efectuează mai multe încercări cu creşterea treptată a presiunii asupra comenzii pentru a determina coeficientul maxim de frânare al ansamblului de vehicule (zCmax) cu acţionarea numai a frânelor remorcii. În cursul fiecărei încercări, efortul la pedală este menţinut constant şi coeficientul de frânare se determină prin referire la timpul (t) necesar pentru reducerea vitezei de la 40 km/h la 20 km/h utilizând formula:
2.1.3.|_b>
2.1.3.1.Se admite blocarea roţilor la o viteză mai mică de 20 km/h.
2.1.3.2.Începând cu valoarea minimă măsurată a lui t, denumită tmin, se aleg trei valori ale lui t cuprinse între tmin şi 1,05 tmin şi se calculează media lor aritmetică tm, apoi se calculează
zCmax= 0,566 / tm
În cazul în care se demonstrează că, din motive practice, cele trei valori determinate mai sus nu pot fi obţinute, se poate utiliza timpul minim tmin.
2.1.4.Coeficientul de aderenţă () se calculează pe baza formulei:
= zral / Kg
Valoarea lui k se determină conform punctului 2.2.3 din prezentul apendice pentru remorci sau conform punctului 2.3.1 din prezentul apendice pentru semiremorci.
2.1.5.Dacă > 1,00 măsurătorile coeficientului de aderenţă se repetă. Se acceptă o abatere de 10 %.
2.1.6.Coeficientul maxim de frânare (zRAL) se măsoară cu sistemul antiblocare executând cicluri complete cuplat şi cu vehiculul tractor nefrânat, şi se bazează pe valoarea medie a celor trei încercări, conform punctului 2.1.3 din prezentul apendice.
2.2.Remorci
2.2.1.Măsurarea lui k (cu sistemul antiblocare decuplat sau nefuncţional între 40 km/h şi 20 km/h) se face atât pentru axurile faţă cât şi pentru axurile spate.
Pentru un ax faţă i:
Pentru un ax spate i:
2.2.2.Valorile lui kf şi kr se rotunjesc la a treia zecimală.
2.2.3.Coeficientul de aderenţă kR se calculează prin ponderare, pe baza sarcinilor dinamice pe axă.
zC =0,566 / t
2.2.4.Măsurarea lui zRAL (cu sistemul antiblocare cuplat)
zRAL se determină pe o suprafaţă cu un coeficient de aderenţă ridicat, pentru vehiculele cu un sistem antiblocare din categoria A, se determină, de asemenea, pe o suprafaţă cu un coeficient de aderenţă redus.
2.3.Semiremorcile şi remorcile cu ax central
2.3.1.Măsurarea lui k (cu sistemul antiblocare decuplat sau nefuncţional între 40 km/h şi 20 km/h) se efectuează cu roţi montate pe o singură axă, roţile celorlalte axuri fiind înlăturate.
2.3.2.Măsurarea lui zRAL (cu sistemul antiblocare cuplat) se efectuează pe un vehicul la care sunt montate toate roţile.
zRAL se determină pe o suprafaţă cu un coeficient de aderenţă ridicat şi, pentru vehiculele cu un sistem antiblocare din categoria A, se determină, de asemenea, pe o suprafaţă cu un coeficient de aderenţă redus.
ANEXA 133:APENDICELE 3 - EFICACITATEA PE SUPRAFEŢE CU COEFICIENŢI DE ADERENŢĂ DIFERIŢI
1.AUTOVEHICULE
1.1.Coeficientul de frânare specificat, prevăzut la punctul 5.3.5 din prezenta anexă, poate fi calculat în funcţie de coeficientul de aderenţă al celor două suprafeţe pe care se efectuează încercarea. Aceste două suprafeţe îndeplinesc condiţiile prevăzute la punctul 5.3.4 din prezenta anexă.
1.2.Coeficienţii de aderenţă ridicată şi redusă (kH şi kL) se determină în conformitate cu dispoziţiile de la punctul 1.1 din apendicele 2 de la prezenta anexă.
1.3.Coeficientul de frânare (zMALS) al autovehiculelor încărcate este:
2.REMORCI
2.1.Coeficientul de frânare prevăzut la punctul 6.3.2 din prezenta anexă se poate calcula în funcţie de coeficienţii de frânare zRALH şi zRALL măsuraţi pe cele două suprafeţe pe care se efectuează încercările cu sistemul antiblocare cuplat. Aceste două suprafeţe trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la punctul 6.3.2 din prezenta anexă.
2.2.Coeficientul de frânare zRALS se calculează după formula următoare:
şi
Dacă h > 0,95, se foloseşte H = 0,95.
ANEXA 134:APENDICELE 4 - METODA DE SELECŢIE A SUPRAFEŢELOR CU ADERENŢĂ REDUSĂ
1.Detaliile legate de coeficientul de aderenţă al suprafeţei alese, conform punctului 5.1.1.2 din prezenta anexă, trebuie puse la dispoziţia serviciului tehnic.
1.1.Aceste date trebuie să includă o curbă a coeficientului de aderenţă în funcţie de coeficientul de alunecare (între 0 şi 100 %) la viteză de aproximativ 40 km/h (1).
(1)Până când se va stabili o procedură uniformă de încercare pentru calculul curbei de aderenţă în cazul vehiculelor cu o masă maximă peste 3,5 tone, se poate utiliza curba obţinută pentru autoturisme. În acest caz, pentru aceste vehicule, se calculează raportul kvârf/kblocat folosind valoarea kblocat definită în apendicele 2 din prezenta anexă. Cu acordul serviciului tehnic, coeficientul de aderenţă descris la acest punct poate fi determinat printr-o metodă diferită dacă se demonstrează echivalenţa valorilor kvârf şi kblocat.
1.1.1.Valoarea maximă a curbei este reprezentată de simbolul kvârf şi valoarea maximă de alunecare de simbolul kblocat.
1.1.2.Raportul R se defineşte ca fiind raportul dintre valoarea maximă a aderenţei kvârf şi valoarea maximă a alunecării
R = kpeak / klock
1.1.3.Valoarea lui R se rotunjeşte la prima zecimală.
1.1.4.Suprafaţa care urmează să fie folosită trebuie să aibă un raport R cuprins între 1,0 şi 2,0 (2).
(2)Până când astfel de piste de încercare devin general disponibile, se acceptă o valoare a raportului R de până la 2,5, sub rezerva acceptării de către serviciul tehnic.
2.Înaintea încercărilor, serviciul tehnic se asigură că suprafaţa aleasă îndeplineşte cerinţele specificate, în special, este informat cu privire la următoarele:
(a)metoda de încercare utilizată pentru calculul valorii R,
(b)tipul de vehicul (autovehicul, remorcă,...),
(c)sarcina pe ax şi tipul de pneuri (încercări cu sarcini diferite şi tipuri de pneuri diferite şi comunicarea rezultatelor către serviciului tehnic care decide dacă acestea sunt reprezentative pentru vehiculul supus omologării).
2.1.Valoarea lui R se menţionează în raportul de încercare.
Suprafaţa pistei de încercare trebuie etalonată cel puţin o dată pe an cu un vehicul reprezentativ pentru a se verifica dacă R este constant.
ANEXA 14:Condiţii de încercare pentru remorci cu sistem de frânare electrică
1.GENERALITĂŢI
1.1.În sensul dispoziţiilor de mai jos, prin "sisteme de frânare electrică" se înţeleg sisteme de frânare de serviciu formate dintr-un dispozitiv de comandă, un dispozitiv de transmisie electromecanică şi frâne cu fricţiune. Dispozitivul de comandă electrică ce reglează tensiunea curentului de frânare al remorcii trebuie situat pe remorcă.
1.2.Energia electrică necesară pentru sistemul de frânare electrică este furnizată remorcii de autovehiculul tractor.
1.3.Sistemele electrice de frânare trebuie comandate prin acţionarea frânei de serviciu a autovehiculului.
1.4.Tensiunea nominală este 12 V.
1.5.Intensitatea maximă a curentului absorbit nu trebuie să depăşească 15 A.
1.6.Conexiunea electrică a sistemului de frânare al remorcii la vehiculul tractor se face printr-o priză şi o fişă speciale corespunzătoare cu [...] (1), iar fişa nu trebuie să fie compatibilă cu prizele dispozitivului de iluminat al vehiculului. Fişa şi cablul trebuie montate pe remorcă.
(1)În curs de studiu. Până la determinarea caracteristicilor acestei conexiuni speciale, tipul care urmează să fie utilizat este indicat de autoritatea naţională competentă care acordă omologarea.
2.CONDIŢII PRIVIND REMORCA
2.1.Dacă remorca este prevăzută cu o baterie alimentată de circuitul de alimentare al autovehiculului tractor, aceasta trebuie izolată de circuitul său de alimentare în timpul frânării de serviciu a remorcii.
2.2.La remorcile a căror masă neîncărcată reprezintă mai puţin de 75 % din masa lor maximă, forţa de frânare se reglează automat în funcţie de starea de încărcare a remorcii.
2.3.Sistemele de frânare electrică trebuie să aibă asemenea caracteristici încât, chiar dacă tensiunea în cablurile electrice este redusă la o valoare de 7 V, să fie menţinut e un efect de frânare de 20 % din suma sarcinii (sarcinilor) statice maxime pe axa remorcii.
2.4.Dispozitivele de control destinate reglării forţei de frânare, care reacţionează la înclinarea în direcţia de deplasare (pendul, sistem resort-masă, schimbarea inerţiei lichidului) trebuie ataşate pe şasiu, dacă remorca are mai mult de un ax şi un dispozitiv de tractare reglabil vertical. În cazul remorcilor cu un singur ax şi al celor cu axuri în tandem unde distanţa dintre axuri este mai mică de 1 metru, aceste dispozitive de comandă sunt echipate cu un mecanism care indică poziţia orizontală (de exemplu, nivelă cu bulă de aer) şi sunt reglabile manual pentru a permite ajustarea mecanismului în plan orizontal, aliniat la direcţia de deplasare a vehiculului.
2.5.Releul de comandă a curentului de frânare în conformitate cu punctul 5.2.1.19.2 din prezentul regulament, conectat la circuitul de comandă, trebuie montat pe remorcă.
2.6.Se prevede o priză falsă pentru introducerea fişei.
2.7.Se prevede un martor la dispozitivul de comandă; acesta se aprinde la fiecare frânare şi indică funcţionarea corectă a sistemului de frânare electric al remorcii.
3.EFICIENŢA
3.1.Sistemele de frânare electrică trebuie să reacţioneze la o deceleraţie a ansamblului tractor/remorcă de cel mult 0,4 m/s2.
3.2.Efectul de frânare poate să înceapă cu o frânare iniţială care nu trebuie să depăşească 10 % din suma sarcinii (sarcinilor) maxime statice pe ax, nici 13 % din suma sarcinii (sarcinilor) statice pe ax cu remorca neîncărcată.
3.3.Forţele de frânare pot fi mărite şi treptat. La valori ale forţelor de frânare mai mari decât cele indicate la punctul 3.2, treptele respective nu trebuie să depăşească 6 % din suma sarcinii (sarcinilor) statice maxime pe axă şi nici 8 % din suma sarcinii (sarcinilor) statice pe ax cu remorca neîncărcate.
Cu toate acestea, în cazul remorcilor cu un singur ax care au o masă maximă ce nu depăşeşte 1,5 tone, prima treaptă nu trebuie să depăşească 7 % din suma sarcinii (sarcinilor) statice maxime pe ax ale remorcii. Pentru următoarele etape este permisă o creştere de 1 % a acestei valori (de exemplu, prima treaptă: 7 %, a doua treaptă: 8 %, a treia treaptă: 9 % etc.; niciuna din treptele următoare nu trebuie să depăşească 10 %). În sensul prezentelor dispoziţii, o remorcă cu două axuri având o distanţă între axuri mai mică de un metru este considerată remorcă cu o singură axă.
3.4.Forţa de frânare prescrisă a remorcii de cel puţin 50 % din sarcina totală pe ax trebuie obţinută - la masa maximă - în cazul unei deceleraţii medii rezultate a ansamblului tractor/remorcă nu mai mare de 5,9 m/s2 pentru remorcile cu o singură ax şi nu mai mare de 5,6 m/s2 pentru remorcile cu mai multe axuri. Remorcile cu axuri în tandem a căror distanţă dintre axuri este mai mică de 1 metru sunt considerate, de asemenea, remorci cu un singur ax în sensul prezentei dispoziţii. De asemenea, trebuie respectate limitele prevăzute în apendicele la prezenta anexă. Dacă forţa de frânare este reglată în trepte, acestea trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în apendicele la prezenta anexă.
3.5.Încercarea se efectuează la o viteză iniţială de 60 km/h.
3.6.Frânarea automată a remorcii trebuie să fie în conformitate cu prevederile de la punctul 5.2.2.9 din prezentul regulament. În cazul în care această acţiune de frânare automată necesită energie electrică, trebuie obţinută o forţă de frânare a remorcii de cel puţin 25 % din sarcina maximă totală pe ax timp de cel puţin 15 minute, pentru îndeplinirea condiţiilor descrise de mai sus.
ANEXA 141:APENDICE - Compatibilitatea între coeficientul de frânare al remorcii şi deceleraţia medie rezultată a ansamblului tractor-remorcă (remorcă încărcată şi neîncărcată)
Note:
1.Limitele indicate în grafic se aplică remorcilor încărcate şi neîncărcate. Când masa remorcii neîncărcate depăşeşte 75 % din masa maximă, limitele trebuie să se aplice doar pentru starea "încărcată".
2.Limitele indicate în grafic nu afectează dispoziţiile prezentei anexe cu privire la eficacităţile minime de frânare prescrise. Totuşi, dacă eficacităţile de frânare obţinute în cursul încercării - în conformitate cu dispoziţiile indicate la punctul 3.4 din prezenta anexă - sunt mai mari decât cele prescrise, acestea nu trebuie să depăşească limitele indicate în graficul de mai sus.
Tr = suma forţelor de frânare pe circumferinţa tuturor roţilor remorcii.
PR = reacţiunea statică normală totală a suprafeţei drumului asupra roţilor remorcii.
dm = deceleraţia medie rezultată a ansamblului tractor/remorcă.
ANEXA 15:METODA DE ÎNCERCARE CU DINAMOMETRUL INERŢIAL PENTRU GARNITURILE DE FRÂNĂ
1.GENERALITĂŢI
1.1.Procedura descrisă în prezenta anexă poate fi aplicată în cazul unei modificări a tipului de vehicul care rezultă din montarea unor garnituri de frână de tip nou la vehicule care au fost omologate în conformitate cu prezentul regulament.
1.2.Tipurile noi de garnituri de frână se verifică prin compararea eficacităţii lor cu cea a garniturilor de frână montate pe vehicul la momentul omologării de tip a acestuia şi conforme cu componentele identificate în certificatul de omologare corespunzător, al cărui model este prezentat în anexa 2 la prezentul regulament.
1.3.În cazul în care consideră necesar, serviciul tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor de omologare poate solicita ca eficacitatea garniturilor de frână să fie comparată în conformitate cu dispoziţiile corespunzătoare din anexa 4 la prezentul regulament.
1.4.Cererea pentru omologare prin comparare este făcută de producătorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat corespunzător.
1.5.În contextul prezentei anexe, prin "vehicul" se înţelege tipul de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament şi pentru care compararea se solicită să fie considerată satisfăcătoare.
2.ECHIPAMENTUL DE ÎNCERCARE
2.1.Se foloseşte un dinamometru cu următoarele caracteristici:
2.1.1.poate să genereze inerţia prevăzută la punctul 3.1 din prezenta anexă şi are capacitatea necesară pentru a îndeplini condiţiile prevăzute la punctele 1.5, 1,6 şi 1.7 din anexa 4 la prezentul regulament privind încercările de tipul I, de tipul II şi de tipul III;
2.1.2.frânele montate sunt identice cu cele ale tipului original de vehicul în cauză;
2.1.3.răcirea cu aer, dacă este cazul, îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul 3.4 din prezenta anexă;
2.1.4.aparatura de încercare poate furniza cel puţin următoarele informaţii:
2.1.4.1.înregistrarea continuă a vitezei de rotaţie a discului sau a tamburului;
2.1.4.2.numărul de rotaţii efectuate la o oprire, cu o rezoluţie de cel mult o optime de rotaţie;
2.1.4.3.timpul de oprire;
2.1.4.4.înregistrarea continuă a temperaturii măsurate în centrul cursei parcurse de garnitură sau la jumătatea grosimii discului, tamburului sau garniturii;
2.1.4.5.înregistrarea continuă a presiunii sau forţei de aplicare în circuitul de comandă al frânei;
2.1.4.6.înregistrarea continuă a cuplului de frânare produs.
3.CONDIŢII DE ÎNCERCARE
3.1.Dinamometrul se reglează cât mai precis pentru a putea reproduce cât mai exact posibil, cu o abatere de ± 5 %, inerţia de rotaţie corespunzătoare părţii din inerţia totală a vehiculului frânată de roata (roţile) corespunzătoare, determinată conform următoarei formule:
I = MR2
unde:
I = inerţia de rotaţie [kg x m2]
R = raza de rulare dinamică a pneului [m]
M = acea parte din masa maximă a vehiculului frânată de roata (roţile) corespunzătoare. În cazul unui dinamometru cu un singur capăt, această masă se calculează pornind de la distribuţia nominală a frânării în cazul vehiculelor de categoriile M2, M3 şi N în condiţiile în care deceleraţia corespunde valorii aplicabile indicate la punctul 2.1 din anexa 4 la prezentul regulament; în cazul vehiculelor din categoria O (remorci), valoarea lui M corespunde sarcinii la sol a roţii corespunzătoare, atunci când vehiculul este staţionat şi încărcat la masa maximă.
3.2.Viteza iniţială de rotaţie a dinamometrului inerţial trebuie să corespundă vitezei liniare a vehiculului prevăzută în anexa 4 la prezentul regulament şi trebuie corelată cu raza de rulare a pneului.
3.3.Garniturile de frână se rodează la cel puţin 80 % şi nu trebuie să depăşească o temperatură de 180 °C în timpul rodajului sau, la cererea producătorului vehiculului, se rodează conform recomandărilor acestuia.
3.4.Se poate folosi răcire cu aer, fluxul de aer fiind direcţionat pe frână, perpendicular pe axa de rotaţie a acesteia. Viteza fluxului de aer pe frână este:
vaer = 0,33 v
unde:
v = viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.
Temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.
4.PROCEDURA DE ÎNCERCARE
4.1.Cinci seturi de eşantioane de garnituri de frână se supun încercării de comparare; acestea sunt comparate cu cinci seturi de garnituri conforme cu componentele originale identificate în documentul informativ pentru prima omologare a tipului de vehicul în cauză.
4.2.Echivalenţa garniturilor de frână se verifică prin compararea rezultatelor obţinute pe baza procedurilor de încercare prevăzute în prezenta anexă şi în conformitate cu dispoziţiile următoare:
4.3.Încercare de eficacitate la rece de tip 0
4.3.1.Se efectuează trei frânări la o temperatură iniţială sub 100 °C, măsurată în conformitate cu condiţiile de la punctul 2.1.4.4 al prezentei anexe.
4.3.2.În cazul garniturilor de frână destinate utilizării pe vehicule din categoriile M2, M3 şi N, acţionările frânei se efectuează de la o viteză de rotaţie iniţială echivalentă celei prevăzute la punctul 2.1 din anexa 4 la prezentul regulament, iar frâna este acţionată pentru atingerea unui cuplu mediu echivalent deceleraţiei prevăzute la punctul respectiv. În plus, se efectuează încercări la diferite viteze de rotaţie, cea mai mică fiind echivalentă cu 30 % din viteza maximă a vehiculului, iar cea mai ridicată cu 80 % din această viteză.
4.3.3.În cazul garniturilor de frână destinate folosirii la vehicule din categoria O, acţionările frânei se efectuează de la o viteză iniţială de rotaţie echivalentă cu 60 km/h, frâna fiind acţionată în aşa fel încât să se realizeze un cuplu mediu echivalent cu cel prevăzut la punctul 3.1 din anexa 4 la prezentul regulament. Se efectuează o încercare suplimentară de eficacitate la rece, pornind de la o viteză iniţială de rotaţie echivalentă cu 40 km/h, în vederea comparării cu rezultatele încercării de tip I descrisă la punctul 3.1.2.2 din prezentul regulament.
4.3.4.Cuplul mediu de frânare din încercările de eficacitate la rece menţionate mai sus, efectuate asupra garniturilor supuse încercărilor în vederea comparării, trebuie să se încadreze, pentru aceleaşi valori iniţiale, în limitele de încercare de ± 15 % din cuplul mediu de frânare înregistrat cu garniturile de frână conforme cu componentele identificate în cererea de omologare a tipului respectiv de vehicul.
4.4.Încercare de tip 1 (încercarea de pierdere de eficacitate)
4.4.1.Cu frânări repetate
4.4.1.1.Garniturile de frână destinate folosirii la vehiculele de categoria M2, M3 şi N se supun încercării conform procedurii descrise la punctul 1.5.1 din anexa 4 la prezentul regulament.
4.4.2.Cu frânare continuă
4.4.2.1.Garniturile de frână destinate montării pe remorci (categoria O) se supun încercării conform procedurii descrise la punctul 1.5.2 din anexa 4 la prezentul regulament.
4.4.3.Eficacitatea la cald
4.4.3.1.La încheierea încercărilor prevăzute la punctele 4.4.1 şi 4.4.2, se efectuează încercarea de eficacitate la cald prevăzută la punctul 1.5.3 din anexa 4 la prezentul regulament.
4.4.3.2.Cuplul mediu de frânare din timpul încercării de eficacitate la cald, efectuate asupra garniturilor supuse încercării în vederea comparării, trebuie să se încadreze în limitele de încercare de ± 15 % din cuplul mediu de frânare înregistrat cu garniturile de frână conforme cu componentele identificate în cererea de omologare a tipului respectiv de vehicul.
4.5.Încercarea de tip II (încercarea comportamentului la coborâre)
4.5.1.Această încercare este necesară doar dacă pe tipul de vehicul considerat sunt utilizate frâne cu fricţiune pentru testarea de tip II.
4.5.2.Garniturile de frână destinate folosirii la vehicule din categoriile M3 (cu excepţia vehiculelor care, în conformitate cu punctul 1.6.4 din anexa 4 la prezentul regulament, trebuie supuse încercării de tip IIA) şi N3, precum şi la remorcile din categoria O4, trebuie supuse încercării conform procedurii de la punctul 1.6.1 din anexa 4 la prezentul regulament.
4.5.3.Eficacitatea la cald
4.5.3.1.La încheierea încercării prevăzute la punctul 4.5.1, se efectuează încercarea de eficacitate la cald prevăzută la punctul 1.6.3 din anexa 4 din prezentul regulament.
4.5.3.2.Cuplul mediu de frânare din timpul încercării de eficacitate la cald, efectuate asupra garniturilor supuse încercării în vederea comparării, trebuie să se încadreze în limitele de încercare de ± 15 % din cuplul mediu de frânare înregistrat cu garniturile de frână conforme cu componentele identificate în cererea de omologare a tipului respectiv de vehicul.
4.6.Încercarea de tip III (încercarea de pierdere a eficacităţii)
4.6.1.Încercarea cu frânare repetată
4.6.1.1.Garniturile de frână pentru remorci din categoria O4 sunt supuse încercării în conformitate cu metoda indicată la punctele 1.7.1 şi 1.7.2 din prezenta anexă.
4.6.2.Eficacitatea la cald
4.6.2.1.La încheierea încercărilor prevăzute la punctele 4.6.1 şi 4.6.2 din prezenta anexă, se efectuează încercarea de eficacitate la cald specificată la punctul 1.7.2 din anexa 4 la prezentul regulament.
4.6.2.2.Cuplul mediu de frânare din timpul încercării de eficacitate la cald, efectuate asupra garniturilor supuse încercării în vederea comparării, trebuie să se încadreze în limitele de încercare de ± 15 % din cuplul mediu de frânare înregistrat cu garniturile de frână conforme cu componentele identificate în cererea de omologare a tipului respectiv de vehicul.
5.INSPECTAREA GARNITURILOR DE FRÂNĂ
5.1.La încheierea încercărilor descrise mai sus, garniturile de frână sunt examinate vizual pentru a se verifica dacă pot fi folosite în continuare pe vehicul în condiţii normale.
ANEXA 16:
(Rezervat)
ANEXA 17:Procedura de încercare pentru evaluarea compatibilităţii funcţionale a vehiculelor echipate cu circuite electrice de comandă
1.GENERALITĂŢI
1.1.Prezenta anexă stabileşte o procedură prin care se poate verifica îndeplinirea de către vehiculele tractoare şi tractate echipate cu un circuit electric de comandă a cerinţelor funcţionale şi de eficacitate descrise la punctul 5.1.3.6.1 din prezentul regulament. Serviciul tehnic poate folosi, la alegere, proceduri alternative, cu condiţia stabilirii unui nivel echivalent de verificare a integrităţii.
1.2.Referirile la ISO 7638 din prezenta anexă se aplică standardului ISO 7638-1:1997 în ceea ce priveşte aplicaţiile de 24 V, şi standardului ISO 7638-2:1997 în ceea ce priveşte aplicaţiile de 12 V.
2.FIŞĂ DE INFORMAŢII
2.1.Producătorul vehiculului/furnizorul sistemului trebuie să pună la dispoziţia serviciului tehnic un document informativ conţinând cel puţin următoarele:
2.1.1.o schemă a sistemului de frânare al vehiculului;
2.1.2.probe conform cărora interfaţa (inclusiv nivelul fizic, nivelul legăturii de date şi nivelul de aplicaţie) şi poziţia respectivă a mesajelor şi parametrilor transmişi îndeplinesc prevederile ISO 11992;
2.1.3.o listă a mesajelor şi parametrilor transmişi; şi
2.1.4.specificaţiile autovehiculului în ceea ce priveşte numărul circuitelor de comandă care transmit semnale prin circuitele de comandă pneumatice şi/sau electrice.
3.VEHICULE TRACTOARE
3.1.Simulator de remorcă conform ISO 11992 Simulatorul:
3.1.1.este dotat cu o priză conformă cu ISO 7638:1997 (7 contacte), utilizată pentru conectarea la vehiculul supus încercării. Contactele 6 şi 7 ale prizei se utilizează pentru transmiterea şi primirea mesajelor prevăzute de ISO 11992:2003;
3.1.2.are capacitatea să primească toate mesajele transmise de către autovehiculul prezentat spre omologare de tip, precum şi să transmită toate mesajele provenite de la remorcă, astfel cum sunt definite în standardul ISO 11992-2:2003;
3.1.3.asigură o citire directă şi indirectă a mesajelor, indicând parametrii din câmpul de date în ordinea corectă, în funcţie de timp; şi
3.1.4.include o funcţie de măsurare a timpului de reacţie la capul de cuplare, în conformitate cu punctul 2.6 din anexa 6 la prezentul regulament.
3.2.Procedura de verificare
3.2.1.Se confirmă că documentul informativ pus la dispoziţie de producător/furnizor demonstrează respectarea dispoziţiilor ISO 11992 în ceea ce priveşte nivelul fizic, nivelul de legătură de date şi nivelul de aplicaţie.
3.2.2.Cu simulatorul conectat la autovehicul prin interfaţa ISO 7638 şi în timpul transmiterii către interfaţă a mesajelor de la remorcă, se verifică următoarele:
3.2.2.1.Semnalele transmise prin circuitul de comandă:
3.2.2.1.1. Parametrii definiţi în EBS 12 octetul 3 conform ISO 11992-2:2003 se compară cu specificaţiile vehiculului, după cum urmează:

Semnale transmise prin circuitul de comandă

EBS 12 octetul 3

Biţi 1-2

Biţi 5-6

Cerere de frânare de serviciu generată de un circuit electric

00b

Cerere de frânare de serviciu generată de două circuite electrice

01b

Vehiculul nu este echipat cu circuit pneumatic de comandă (1)

00b

Vehiculul este echipat cu circuit pneumatic de comandă

01b

(1)Acest tip de specificaţie a vehiculului este interzisă de nota 4 de la punctul 5.1.3.1.3 din prezentul regulament.

3.2.2.2.Cerere de frânare de serviciu/frânare suplimentară
3.2.2.2.1 Parametrii definiţi în EBS 11 din ISO 11992-2:2003 se verifică după cum urmează:

Condiţii de încercare

Referinţă octet

Valoarea semnalului din circuitul electric de comandă

Pedala frânei de serviciu şi comanda frânei de siguranţă sunt neacţionate

3-4

0

Pedala frânei de serviciu apăsată complet

3-4

33 280d-43 520d (650-850 kPa)

Frâna de siguranţă acţionată complet (1)

3-4

33 280d-43 520d (650-850 kPa)

(1)Opţional la vehiculele tractoare cu circuite electrice şi pneumatice de control, dacă circuitul pneumatic de control îndeplineşte dispoziţiile relevante privind frânarea de siguranţă.

3.2.2.3.Indicatorul de avarie:
3.2.2.3.1. Se simulează o avarie permanentă la circuitul de comunicare către contactul 6 al prizei ISO 7638 şi se verifică dacă s-a aprins indicatorul de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2 din prezentul regulament.
3.2.2.3.2. Se simulează o avarie permanentă la circuitul de comunicare către contactul 7 al prizei ISO 7638 şi se verifică dacă s-a aprins indicatorul de avertizare de culoare galbenă menţionat la punctul 5.2.1.29.1.2 din prezentul regulament.
3.2.2.3.3. Se simulează mesajul EBS 22, octetul 2 cu biţii 3-4 setaţi la 01b, şi se verifică dacă s-a aprins indicatorul de avertizare de culoare roşie menţionat la punctul 5.2.1.29.1.1 din prezentul regulament.
3.2.2.4.Cerere de frânare de la circuitul de alimentare:
În cazul autovehiculelor care pot fi operate exclusiv cu remorci conectate prin intermediul unui circuit electric de comandă:
Se conectează numai circuitul electric de comandă.
Se simulează mesajul EBS 22, octetul 4 cu biţii 3-4 setaţi la 01b şi se verifică, atunci când frâna de serviciu, frâna de siguranţă sau frâna de staţionare sunt acţionate complet, dacă presiunea din circuitul de alimentare scade la 150 kPa în următoarele două secunde.
Se simulează o lipsă continuă a transmisiei de date şi se verifică, atunci când frâna de serviciu, frâna de siguranţă sau frâna de staţionare sunt acţionate complet, dacă presiunea din circuitul de alimentare scade la 150 kPa în următoarele două secunde.
3.2.2.5.Timpul de reacţie:
3.2.2.5.1. Se verifică, în absenţa erorilor, dacă sunt respectate cerinţele privind reacţia circuitului de comandă prevăzute la punctul 2.6 din anexa 6 la prezentul regulament.
3.2.3.Verificări suplimentare
3.2.3.1.La discreţia serviciului tehnic, procedurile de verificare descrise mai sus se pot repeta atunci când funcţiile transmisibile către interfaţă, altele decât funcţiile de frânare, sunt deconectate sau în diferite stări.
4.REMORCI
4.1.Simulator de vehicul tractor ISO 11992 Simulatorul:
4.1.1.este dotat cu o priză conformă cu ISO 7638:1997 (7 contacte), utilizată pentru conectarea la vehiculul supus încercării. Contactele 6 şi 7 ale prizei se utilizează pentru transmiterea şi primirea mesajelor prevăzute de ISO 11992:2003;
4.1.2.este dotat cu un indicator de avertizare a defecţiunilor şi o sursă de alimentare electrică pentru remorcă;
4.1.3.are capacitatea să primească toate mesajele transmise de către remorca prezentată spre omologare de tip, precum şi să transmită toate mesajele provenite de la autovehicul, astfel cum sunt definite în standardul ISO 11992-2:2003;
4.1.4.asigură o citire directă şi indirectă a mesajelor, indicând parametrii din câmpul de date în ordinea corectă, în funcţie de timp; şi
4.1.5.include o funcţie de măsurare a timpului de reacţie la sistemul de frânare, în conformitate cu punctul 3.5.2 din anexa 6 la prezentul regulament.
4.2.Procedura de verificare
4.2.1.Se confirmă că documentul informativ pus la dispoziţie de producător/furnizor demonstrează respectarea dispoziţiilor ISO 11992:2003 în ceea ce priveşte nivelul fizic, nivelul de legătură de date şi nivelul de aplicaţie.
4.2.2.Cu simulatorul conectat la remorcă prin interfaţa ISO 7638 şi în timpul transmiterii către interfaţă a mesajelor de la vehiculul tractor, se verifică următoarele:
4.2.2.1.Funcţia sistemului de frânare de serviciu:
4.2.2.1.1. Reacţia remorcii la parametrii definiţi în EBS 11 din ISO 11992-2:2003 se verifică după cum urmează:
Presiunea din circuitul de alimentare la începutul fiecărei încercări este de minimum 700 kPa, iar vehiculul este încărcat (în scopurile acestei încercări, starea de încărcare poate fi simulată).
4.2.2.1.1.1. În cazul remorcilor echipate cu circuite de comandă pneumatice şi electrice:
se conectează ambele circuite de comandă;
ambele circuite de comandă se semnalizează simultan;
simulatorul transmite mesajul octet 3, biţii 5-6,
cu EBS 12 setat la 01b, pentru a transmite remorcii că este necesară conectarea unui circuit pneumatic de comandă.
Parametrii care se verifică:

Mesaj transmis de către simulator

Presiunea la camera de frânare

Referinţă octet

Valoarea semnalului digital

3 - 4

0

0 kPa

3 - 4

33 280d (650 kPa)

Conform datelor producătorului vehiculului

4.2.2.1.1.2. Remorci echipate cu circuite pneumatice şi electrice de comandă sau numai cu un circuit electric de comandă:
Se conectează numai circuitul electric de comandă
Simulatorul trebuie să transmită următoarele mesaje:
Octetul 3, biţii 5-6 din EBS 12 setaţi la 00b pentru a transmite remorcii că nu este disponibil un circuit pneumatic de comandă, şi octetul 3, biţii 1-2 din EBS 12 setaţi la 01b pentru a transmite remorcii că semnalul circuitului electric de comandă este generat de două circuite electrice.
Parametrii care se verifică:

Mesaj transmis de către simulator

Presiunea la camera de frânare

Referinţă octet

Valoarea semnalului digital

3-4

0

0 kPa

3-4

33 280d 650 kPa

Conform datelor producătorului vehiculului

4.2.2.1.2. În cazul remorcilor echipate numai cu un circuit electric de comandă, răspunsul la mesajele definite în EBS 12 din ISO 11992-2:2003 se verifică după cum urmează:
La începutul fiecărei încercări, presiunea în circuitul pneumatic de alimentare este de minimum 700 kPa. Circuitul electric de comandă se conectează la simulator.
Simulatorul transmite următoarele mesaje:
Octetul 3, biţii 5-6 din EBS 12 setaţi la 01b pentru a transmite remorcii că este disponibil un circuit pneumatic de comandă.
Biţii 3-4 din EBS 11 se setează la 0 (nu există cerere de frânare de serviciu)
Se verifică răspunsul la următoarele mesaje:

EBS 12, octetul 3, biţii 1-2

Presiunea în camerele de frânare sau răspunsul remorcii

01b

0 kPa (frâna de serviciu eliberată)

00b

Remorca este frânată automat pentru a se arăta că respectiva combinaţie nu este compatibilă. De asemenea, se transmite un semnal prin contactul 5 al prizei ISO 7638:1997 (indicatorul de culoare galbenă)

4.2.2.1.3. În cazul remorcilor conectate numai prin intermediul unui circuit electric de comandă, răspunsul remorcii la o avarie a transmisiei electrice a comenzii care conduce la reducerea eficacităţii frânării la cel puţin 30 % din valoarea prescrisă se verifică prin următoarea procedură:
La începutul fiecărei încercări, presiunea în circuitul pneumatic de alimentare trebuie să fie de minimum 700 kPa.
Circuitul electric de comandă se conectează la simulator.
Octetul 3, biţii 5-6 din EBS 12 setaţi la 00b pentru a transmite remorcii că nu este disponibil un circuit pneumatic de comandă.
Octetul 3, biţii 1-2 din EBS 12 setaţi la 01b pentru a transmite remorcii că semnalul circuitului electric de comandă este generat de două circuite independente.
Se verifică următoarele:

Condiţii de încercare

Răspunsul sistemului de frânare

Nu există erori în sistemul de frânare al remorcii

Se verifică dacă sistemul de frânare comunică cu simulatorul şi dacă octetul 4, biţii 3-4 din EBS 22 sunt setaţi la 00b

Se introduce o avarie în transmisia electrică a comenzii sistemului de frânare al remorcii care împiedică menţinerea a cel puţin 30 % din eficacitatea de frânare

Se verifică dacă octetul 4, biţii 3-4 din EBS 22 sunt setaţi la 01b

sau

Comunicaţiile de date către simulator au fost întrerupte

4.2.2.2.Indicatorul de avarie
4.2.2.2.1. Se verifică dacă se transmite mesajul sau semnalul de avertizare corespunzător în următoarele condiţii:
4.2.2.2.1.1. dacă o avarie permanentă în transmisia electrică a sistemului de frânare al remorcii împiedică atingerea eficacităţii frânării de serviciu, se simulează o astfel de avarie şi se verifică dacă octetul 2, biţii 3-4 din EBS 22 sunt setaţi la 01b. De asemenea, se transmite un semnal prin contactul 5 al prizei ISO 7638 (indicatorul de culoare galbenă).
4.2.2.2.1.2. Voltajul contactelor 1 şi 2 ale prizei ISO 7638 se reduce la o valoare inferioară celei specificate de producător, ceea ce împiedică atingerea eficacităţii sistemului de frânare de serviciu, şi se verifică dacă octetul 2, biţii 3-4 din EBS 22 transmişi de remorcă sunt setaţi la 01b. De asemenea, se transmite un semnal prin contactul 5 al prizei ISO 7638 (indicatorul de culoare galbenă).
4.2.2.2.1.3. Se verifică respectarea dispoziţiilor punctului 5.2.2.16 din prezentul regulament prin izolarea circuitului de alimentare. Se reduce presiunea în sistemul de acumulare a presiunii al remorcii la valoarea specificată de producător. Se verifică dacă octetul 2, biţii 3-4 din EBS 22 transmişi de remorcă sunt setaţi la 01b, şi dacă octetul 1, biţii 7-8 din EBS 23 sunt setaţi la 00. De asemenea, se transmite un semnal prin contactul 5 al prizei ISO 7638 (indicatorul de culoare galbenă).
4.2.2.2.1.4. Când partea electrică a sistemului de frânare este alimentată cu energie pentru prima dată, se verifică dacă octetul 2, biţii 3-4 din EBS 22 transmişi către remorcă sunt setaţi la 01b. După ce sistemul de frânare a verificat că nu există erori care necesită semnalizarea prin indicatorul de culoare roşie, mesajul de mai sus se setează la 00b.
4.2.2.3.Verificarea timpului de răspuns
4.2.2.3.1. În condiţii de absenţă a erorilor, se verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele privind timpul de răspuns al sistemului de frânare, astfel cum se menţionează la punctul 3.5.2 din anexa 6 la prezentul regulament.
4.2.3.Verificări suplimentare
4.2.3.1.La discreţia serviciului tehnic, procedurile de verificare descrise mai sus se pot repeta cu funcţiile transmisibile către interfaţă, altele decât funcţiile de frânare, deconectate sau în diferite stări.
Atunci când măsurarea timpului de răspuns al sistemului de frânare se repetă, pot apărea diferenţe între valorile înregistrate ca urmare a reacţiei pneurilor vehiculului. Indiferent de situaţie, cerinţele privind timpul de reacţie trebuie îndeplinite.
ANEXA 18:Cerinţe speciale aplicabile aspectelor legate de siguranţa sistemelor complexe de control electronic ale vehiculelor
1.GENERALITĂŢI
Prezenta anexă defineşte cerinţele speciale de documentare, strategie şi verificare în caz de defecţiune cu privire la aspectele legate de siguranţa sistemelor complexe de control electronic al vehiculelor (punctul 2.3 de mai jos) din perspectiva prezentului regulament.
În puncte speciale din prezentul regulament se poate, de asemenea, face trimitere la prezenta anexă, pentru funcţii legate de siguranţă controlate prin sistemul (sisteme) electronic (electronice).
Prezenta anexă nu specifică criteriile de performanţă ale "sistemului", dar conţine metodologia aplicabilă în procesul de proiectare şi informaţiile care trebuie puse la dispoziţia serviciului tehnic în scopul obţinerii omologării de tip.
Aceste informaţii arătă faptul că "sistemul" respectă, în condiţii normale şi în condiţii de defecţiune, toate cerinţele de performanţă specificate în alte părţi ale prezentului regulament.
2.DEFINIŢII
În scopul prezentei anexe:
2.1."Concept de siguranţă" înseamnă o descriere a măsurilor înglobate în sistem prin concepţie, de exemplu în cadrul unităţilor electronice, pentru a asigura integritatea sistemului şi, prin aceasta, funcţionarea acestuia în condiţii de securitate chiar şi în cazul unei defecţiuni de natură electrică.
Posibilitatea revenirii la o funcţionare parţială sau chiar a utilizării unui sistem de rezervă pentru funcţiile vitale ale vehiculului poate reprezenta o componentă a conceptului de siguranţă.
2.2."Sistem de control electronic" înseamnă o combinaţie de unităţi concepute să coopereze pentru producerea funcţiei de control a vehiculului prin procesarea datelor electronice.
Astfel de sisteme, adesea controlate prin programe informatice, sunt alcătuite din componente funcţionale distincte, precum senzori, unităţi de control electronic şi elemente de execuţie conectate prin legături de transmisie. Acestea pot include componente mecanice, electro-pneumatice sau electro-hidraulice.
"Sistemul", menţionat în continuare, este cel pentru care se doreşte omologarea de tip.
2.3."Sisteme complexe de control electronic al vehiculelor" sunt acele sisteme de control electronic care se supun unei ierarhii de control în care un sistem/o funcţie de control electronic de nivel superior poate avea prioritate asupra unei funcţii controlate de nivel inferior.
O funcţie subordonată devine parte a sistemului complex.
2.4.Sisteme/funcţii de "control de nivel superior" sunt cele care folosesc dispoziţii de procesare şi/sau detecţie suplimentare pentru a modifica comportamentul vehiculului prin comandarea de variaţii a funcţiei (funcţiilor) normale a (ale) sistemului de control al vehiculului.
Aceasta permite sistemelor complexe să îşi schimbe obiectivele în mod automat cu o prioritate care depinde de circumstanţele detectate.
2.5."Unităţile" sunt cele mai mici diviziuni ale componentelor sistemului care sunt vizate în prezenta anexă, deoarece aceste combinaţii de componente sunt tratate ca entităţi individuale în scopul identificării, analizării sau înlocuirii lor.
2.6."Legături de transmisie" înseamnă mijloacele folosite pentru interconectarea unităţilor disparate în scopul transmiterii de semnale, al prelucrării datelor sau al alimentării cu energie.
Acest tip de echipament este de regulă electric, dar poate fi parţial mecanic, pneumatic sau hidraulic.
2.7."Domeniul de control" se referă la o variabilă de ieşire şi defineşte domeniul în cadrul căruia sistemul exercită controlul.
2.8."Limitele de funcţionare adecvată" definesc limitele mărimilor fizice exterioare în cadrul cărora sistemul poate păstra controlul.
3.DOCUMENTAŢIE
3.1.Cerinţe
Producătorul pune la dispoziţie un pachet de documente care permite accesul la concepţia de bază a "sistemului" şi la mijloacele prin care acesta este conectat la alte sisteme de vehicule sau prin care controlează în mod direct variabilele de ieşire.
Se explică funcţia (funcţiile) "sistemului" şi conceptul de siguranţă, astfel cum sunt prevăzute de către producător.
Documentaţia trebuie să fie concisă, dar să demonstreze că proiectul şi elaborarea au beneficiat de expertiza disponibilă în toate domeniile sistemului implicate.
Pentru inspecţiile tehnice periodice, documentaţia trebuie să prezinte modul în care poate fi verificată starea actuală de funcţionare a "sistemului"
3.1.1.Documentaţia este pusă la dispoziţie în două părţi:
(a)Pachetul de documente oficiale pentru omologare, conţinând materialele menţionate la punctul 3 (cu excepţia celor de la punctul 3.4.4), care sunt puse la dispoziţia serviciului tehnic la data înaintării cererii de acordare a omologării de tip. Acesta este considerat ca referinţă de bază în procesul de verificare menţionat la punctul 4 din prezenta anexă.
(b)Materialele şi datele de analiză suplimentare menţionate la punctul 3.4.4, care sunt păstrate de producător, dar puse la dispoziţie pentru inspecţie la momentul omologării.
3.2.Descrierea funcţiilor "sistemului"
Este pusă la dispoziţie o descriere care oferă o explicaţie simplă a funcţiilor de control ale "sistemului" şi a metodelor utilizate pentru atingerea obiectivelor, cu menţionarea mecanismului (mecanismelor) prin care se exercită controlul.
3.2.1.Se pune la dispoziţie o listă cuprinzând toate variabilele de intrare detectate şi se defineşte domeniul lor de variaţie.
3.2.2.Se pune la dispoziţie o listă cuprinzând toate variabilele de ieşire controlate de "sistem" şi se indică, în fiecare caz, dacă controlul se exercită direct sau printr-un alt sistem al vehiculului. Se defineşte domeniul de control (punctul 2.7) exercitat asupra fiecăreia dintre aceste variabile.
3.2.3.Se indică limitele de funcţionare adecvată (punctul 2.8), dacă acestea sunt relevante pentru performanţa sistemului.
3.3.Diagrama funcţională şi schema sistemului
3.3.1.Inventarul componentelor
Se pune la dispoziţie o listă care reuneşte toate unităţile "sistemului" şi menţionează celelalte sisteme ale vehiculului care sunt necesare pentru a realiza funcţia de control în cauză.
Se pune la dispoziţie o schemă care indică aceste unităţi în combinaţie şi prezintă cu claritate distribuţia echipamentului şi interconexiunile.
3.3.2.Funcţiile unităţilor
Se prezintă funcţia fiecărei unităţi a "sistemului" şi se indică semnalele care o leagă de alte unităţi sau de alte sisteme ale vehiculului. Acest lucru poate fi realizat printr-o schemă sinoptică sau un alt tip de schemă sau printr-o descriere însoţită de o astfel de schemă.
3.3.3.Interconexiuni
Interconexiunile din cadrul "sistemului" se indică prin schema circuitului electric pentru legăturile de transmisie electrică, printr-o digramă a instalaţiei pentru echipamentul de transmisie pneumatică sau hidraulică şi printr-o schemă simplificată pentru legăturile mecanice.
3.3.4.Fluxul de semnale şi priorităţi
Trebuie să existe o corespondenţă clară între aceste legături de transmisie şi semnalele transmise între unităţi.
Sunt enunţate priorităţile semnalelor pe căile multiple de date în toate cazurile în care prioritatea poate afecta performanţa sau siguranţa din perspectiva prezentului regulament.
3.3.5.Identificarea unităţilor
Fiecare unitate trebuie să fie identificabilă în mod clar şi neechivoc (de exemplu, prin marcaje pentru hardware şi prin identificatori şi descriptori pentru programele informatice) pentru a pune la dispoziţie programele informatice şi documentaţia corespunzătoare.
Acolo unde funcţiile se combină într-o singură unitate sau chiar într-un singur computer, dar apar în mai multe blocuri în schema sinoptică, în scopul clarităţii şi simplificării explicaţiilor, se utilizează un singur marcaj de identificare hardware.
Producătorul declară, prin această identificare, că echipamentul pus la dispoziţie corespunde documentului în cauză.
3.3.5.1.Identificarea defineşte versiunea hardware şi a programelor informatice şi, acolo unde aceasta din urmă se schimbă astfel încât modifică funcţia unităţii din punctul de vedere al prezentului regulament, această identificare trebuie, de asemenea, schimbată.
3.4.Conceptul de siguranţă al producătorului
3.4.1.Producătorul face o declaraţie prin care atestă că strategia aleasă pentru atingerea obiectivelor "sistemului" nu prejudiciază, în absenţa defecţiunilor, funcţionarea în siguranţă a sistemelor care fac obiectul dispoziţiilor prezentului regulament.
3.4.2.În ceea ce priveşte programele informatice folosite în cadrul "sistemului", este explicată arhitectura de ansamblu şi sunt identificate metodele şi instrumentele de proiectare. Producătorul trebuie să fie pregătit să prezinte, la cerere, mijloacele prin care a ajuns la logica sistemului pe parcursul procesului de proiectare şi de elaborare.
3.4.3.Producătorul pune la dispoziţia autorităţilor tehnice o explicaţie a specificaţiilor de proiectare încorporate în "sistem", astfel încât să garanteze o funcţionare sigură în condiţii de defecţiune. Eventualele dispoziţii de proiectare prevăzute în caz de defecţiune a "sistemului" sunt, de exemplu:
(a)Revenirea la starea de funcţionare cu un sistem parţial funcţional.
(b)Funcţionarea cu un sistem de siguranţă de rezervă.
(c)Anularea funcţiei de nivel înalt.
În caz de defecţiune, conducătorul trebuie avertizat, de exemplu, printr-un semnal de avertizare sau prin afişarea unui mesaj. Atunci când sistemul nu este dezactivat de către conducătorul auto, de exemplu prin acţionarea butonului pe poziţia "oprit" sau prin oprirea funcţiei respective, în cazul în care există un buton în acest scop, avertizarea trebuie să fie afişată atâta timp cât persistă condiţia de defecţiune.
3.4.3.1.În cazul în care specificaţia selectată alege un mod de funcţionare cu performanţă parţială în anumite condiţii de defecţiune, sunt menţionate aceste condiţii şi sunt definite limitele de eficacitate stabilite.
3.4.3.2.În cazul în care specificaţia selectată alege un mijloc secundar (de siguranţă) de realizare a obiectivului sistemului de control al vehiculului, sunt explicate principiile mecanismului de selecţie, logica şi nivelul de redundanţă, precum şi orice funcţii de verificare încorporate şi sunt definite limitele de eficacitate a sistemului de siguranţă rezultate.
3.4.3.3.În cazul în care specificaţia selectată optează pentru anularea funcţiei de nivel înalt, toate semnalele de control de ieşire corespunzătoare asociate acestei funcţii sunt anulate, astfel încât să se reducă perturbaţiile tranzitorii.
3.4.4.Documentaţia se bazează pe o analiză care indică, în termeni generali, cum se va comporta sistemul în cazul în care survine una dintre defecţiunile specificate care au impact asupra controlului vehiculului sau asupra siguranţei.
Aceasta se poate baza pe o analiză a modului de defecţiune şi a efectelor acesteia (FMEA), o analiză după metoda arborelui de defectare (FTA) sau pe orice proces similar adecvat pentru siguranţa sistemului.
Abordarea (abordările) analitice selectate este (sunt) stabilită (stabilite) şi actualizată (actualizate) de producător şi este (sunt) pusă (puse) la dispoziţie pentru inspecţia serviciului tehnic la data acordării omologării de tip.
3.4.4.1.Această documentaţie trebuie să conţină o enumerare a parametrilor monitorizaţi şi să indice, pentru fiecare defecţiune de tipul definit la punctul 3.4.4 de mai sus, semnalul de avertizare pentru conducător şi/sau personalul serviciului tehnic/inspecţiei tehnice.
4.VERIFICAREA ŞI ÎNCERCAREA
4.1.Funcţionarea corectă a "sistemului", astfel cum este descrisă în documentele prevăzute la punctul 3, se încearcă după cum urmează:
4.1.1.Verificarea funcţiei "sistemului"
În calitate de mijloc de stabilire a nivelurilor de funcţionare normale, verificarea performanţei sistemului vehiculului în absenţa defecţiunilor se efectuează în funcţie de principalele specificaţii de referinţă ale producătorului, cu excepţia cazului în care aceasta face obiectul unui test specific de performanţă inclus în procedura de omologare prevăzută de prezentul regulament sau de un alt regulament.
4.1.2.Verificarea conceptului de siguranţă de la punctul 3.4
Reacţia "sistemului" se verifică, la discreţia autorităţii care acordă omologarea de tip, sub influenţa unei defecţiuni la oricare dintre unităţi, prin aplicarea semnalelor de ieşire corespunzătoare la unităţile electrice sau la elementele mecanice pentru a simula efectele defecţiunilor interne din cadrul unităţii în cauză.
4.1.2.1.Rezultatele verificării trebuie să corespundă cu rezumatul documentat al analizei defecţiunilor, la un asemenea nivel al efectelor de ansamblu încât să se confirme că conceptul de siguranţă şi punerea în aplicare a acestuia sunt adecvate.
ANEXA 19:ÎNCERCAREA EFICACITĂŢII COMPONENTELOR FRÂNELOR REMORCILOR
1.GENERALITĂŢI
1.1.Prezenta anexă descrie procedurile de încercare aplicabile în scopul stabilirii eficacităţii următoarelor:
1.1.1.Camere de frânare cu diafragmă (a se vedea punctul 2)
1.1.2.Frâne cu arc (a se vedea punctul 3)
1.1.3.Frâne pentru remorci - caracteristici de eficacitate la rece (a se vedea punctul 4)
1.1.4.Sisteme de frânare antiblocare (a se vedea punctul 5)
NOTĂ: Procedurile de stabilire a capacităţii de rezistenţă la pierderea eficacităţii în cazul frânelor remorcilor şi al dispozitivelor de reglare automată la uzură sunt descrise în anexa 11 la prezentul regulament.
1.2.Rapoartele de încercare de mai sus pot fi utilizate împreună cu procedurile definite în anexa 20 la prezentul regulament sau în momentul evaluării unei remorci supuse cerinţelor de eficacitate în vigoare.
2.CARACTERISTICI DE EFICACITATE PENTRU CAMERELE DE FRÂNARE CU DIAFRAGMĂ
2.1.Generalităţi
2.1.1.Prezenta secţiune descrie procedura de stabilire a caracteristicilor forţei de tracţiune/cursei/presiunii pentru camerele de frânare cu diafragmă care sunt utilizate în sistemele de frânare cu aer comprimat (1) pentru a genera forţele necesare acţionării mecanice a frânelor.
(1)Pot fi omologate şi alte modele de frână pe baza prezentării unor informaţii echivalente.
În scopul acestei proceduri de verificare, secţiunea frânei de serviciu dintr-un dispozitiv combinat de acţionare a frânei cu arc este considerată cameră de frânare cu diafragmă.
2.1.2.Caracteristicile de eficacitate declarate de producător se utilizează în toate calculele privind cerinţele de compatibilitate a frânei din anexa 10, privind cerinţele încercării de tip 0 de eficacitate a frânării de serviciu la rece din anexa 20, şi pentru determinarea cursei disponibile a dispozitivului de acţionare în scopul verificării eficacităţii la cald prevăzute în anexa 11.
2.2.Procedura de încercare:
2.2.1.Cota zero a camerei de frânare este considerată a fi poziţia nepresurizată.
2.2.2.În condiţii de creştere a presiunii nominale în trepte de maximum 100 kPa şi pentru un interval de presiune cuprins între 100 şi minimum 800 kPa, forţa de tracţiune corespunzătoare generată se monitorizează pentru intervalul complet de curse disponibile pentru o cursă cu viteza de maximum 10 mm/s sau pentru o creştere a cursei de maximum 10 mm, în acest timp nefiind permisă devierea cu ± 5 kPa a presiunii aplicate.
2.2.3.Pentru fiecare creştere a presiunii, forţa de tracţiune (ThA) medie corespunzătoare şi cursa efectivă (sp) se determină în conformitate cu apendicele 7 la prezenta anexă.
2.3.Verificare
2.3.1.Conform punctelor 3.1, 3.2, 3.3 şi 3.4 de la apendicele 1 la prezenta anexă, se încearcă un minim de 6 eşantioane şi se emite un raport de încercare care prevede că au fost îndeplinite cerinţele de la punctele 2.3.2, 2.3.3 şi 2.3.4 de mai jos.
2.3.2.În ceea ce priveşte verificarea forţei de tracţiune medii (ThA) - f(p), se trasează un grafic care defineşte variaţia acceptabilă a eficacităţii, conform modelului din diagrama 1, pe baza raportului dintre presiune şi forţa de tracţiune declarat de producător. Producătorul specifică, de asemenea, categoria de remorcă pentru care poate fi utilizată camera de frânare şi intervalul de toleranţă corespunzător aplicat.
2.3.3.Se verifică presiunea (p15) necesară pentru a produce o cursă a tijei de 15 mm începând de la cota zero, cu o toleranţă de ± 10 kPa, prin una din următoarele proceduri de încercare:
2.3.3.1.Utilizând funcţia declarată a forţei de tracţiune (ThA) - f(p), se calculează presiunea limită (p15) din camera de frânare atunci când ThA = 0. Se verifică apoi dacă se produce o cursă a tijei conform celei menţionate la punctul 2.3.3 de mai sus în momentul aplicării acestei presiuni limită.
2.3.3.2.Producătorul declară presiunea limită (p15) din camera de frânare şi se verifică dacă se produce cursa tijei menţionată la punctul 2.3.3 atunci când aplică această presiune.
2.3.4.În ceea ce priveşte verificarea cursei efective (sp) - f(p), valoarea măsurată nu este mai mică de - 4 % din caracteristicile sp în intervalul de presiuni declarat de producător. Această valoare se înregistrează şi se specifică la punctul 3.3.1 din raportul prezentat la apendicele 1 la prezenta anexă. În afara acestui interval de presiuni, toleranţa poate depăşi - 4 %.
Diagrama 1
2.3.5.Rezultatele înregistrate ale încercării se introduc într-un formular al cărui model este prezentat în apendicele 2 la prezenta anexă şi se includ în raportul de verificare descris la punctul 2.4.
2.4.Raportul de verificare
2.4.1.Caracteristicile de eficacitate declarate de producător, verificate prin rezultatele încercării înregistrate în conformitate cu punctul 2.3.2, se introduc într-un formular al cărui model este prezentat în apendicele 1 la prezenta anexă.
3.CARACTERISTICI DE EFICACITATE PENTRU FRÂNE CU ARC
3.1.Generalităţi
3.1.1.Prezenta secţiune descrie procedura de stabilire a caracteristicilor forţei de tracţiune/cursei/presiunii pentru frâne cu arc (1) care sunt utilizate în sistemele de frânare cu aer comprimat pentru a genera forţele necesare acţionării mecanice a frânelor.
(1)Pot fi omologate şi alte modele de frână cu arc pe baza prezentării unor informaţii echivalente.
În scopul acestei proceduri de verificare, partea frânei cu arc dintr-un dispozitiv combinat de acţionare a frânei cu arc este considerată frână cu arc.
3.1.2.Caracteristicile de eficacitate declarate de producător se utilizează în toate calculele privind cerinţele de eficacitate a frânării de staţionare prevăzute la anexa 20.
3.2.Procedura de încercare:
3.2.1.Cota zero a camerei frânei cu arc este considerată poziţia complet presurizată.
3.2.2.În condiţii de creştere a cursei nominale în trepte de maximum 10 mm, forţa de împingere corespunzătoare generată se monitorizează pentru intervalul complet de curse disponibile la presiune zero.
3.2.3.După aceasta, presiunea este crescută treptat până când cursa se află la 10 mm de cota zero, iar această presiune, definită ca presiunea de decuplare, se înregistrează.
3.2.4.Presiunea este crescută apoi la 850 kPa sau la presiunea maximă de lucru declarată de producător, fiind reţinută valoarea cea mai mică.
3.3.Verificare:
3.3.1.Conform punctelor 2.1, 3.1, 3.2 şi 3.3 de la apendicele 3, se încearcă un minim de 6 eşantioane şi se emite un raport de încercare care prevede că au fost îndeplinite următoarele condiţii:
3.3.1.1.Într-un interval de curse cuprins între 10 mm şi 2/3 din cursa maximă, niciun rezultat, măsurat în conformitate cu punctul 3.2.2, nu se abate cu mai mult de 6 % de la caracteristicile declarate.
3.3.1.2.Niciun rezultat, măsurat în conformitate cu punctul 3.2.3, nu trebuie să depăşească valoarea declarată.
3.3.1.3.Fiecare frână cu arc continuă să funcţioneze corect după finalizarea încercării prevăzute la punctul 3.2.4.
3.3.2.Rezultatele înregistrate ale încercării se introduc într-un formular al cărui model este prezentat în apendicele 4 la prezenta anexă şi se includ în raportul de verificare descris la punctul 3.4.
3.4.Raportul de verificare:
3.4.1.Caracteristicile de eficacitate declarate de producător, verificate prin rezultatele încercării înregistrate în conformitate cu punctul 3.3.2, se introduc într-un formular al cărui model este prezentat în apendicele 3 la prezenta anexă.
4.CARACTERISTICILE DE EFICACITATE LA RECE ALE FRÂNELOR REMORCILOR
4.1.Generalităţi
4.1.1.Prezenta procedură se referă la testarea caracteristicilor de eficacitate la rece a frânelor pneumatice cu camă în formă de S şi cu discuri de frână (1) montate pe remorci.
(1)Pot fi omologate şi alte modele de frână cu arc pe baza prezentării unor informaţii echivalente.
4.1.2.Caracteristicile de eficacitate declarate de producător se utilizează în toate calculele referitoare la cerinţele de compatibilitate a frânării din anexa 10 şi la cerinţele încercării de tip 0 de eficacitate a frânării de serviciu la rece şi de eficacitate a frânării de staţionare din anexa 20.
4.2.Factorul de frânare şi pragul de cuplu al frânei
4.2.1.Pregătirea frânei are loc în conformitate cu punctul 4.4.2 din prezenta anexă.
4.2.2.Factorul de frânare este factorul de amplificare obţinut ca urmare a forţelor de fricţiune generate de componentele individuale care formează sistemul de frânare şi este exprimat ca raport între cuplul de ieşire şi cuplul de intrare. Acest factor de frânare este identificat prin simbolul BF şi se verifică pentru fiecare din materialele garniturii sau plăcuţelor specificate la punctul 4.3.1.3.
4.2.3.Pragul de cuplu al frânei se exprimă într-o formă aplicabilă şi în cazul variaţiilor în acţionarea frânei şi este identificat prin simbolul Co.
4.2.4.Valorile BF rămân valide în cazul modificărilor următorilor parametri:
4.2.4.1.Masa pe fiecare frână în limitele celei specificate la punctul 4.3.1.5.
4.2.4.2.Dimensiunile şi caracteristicile componentelor externe utilizate pentru acţionarea frânei.
4.2.4.3.Dimensiunea jantelor/pneurilor.
4.3.Fişă de informaţii
4.3.1.Producătorul frânei furnizează serviciului tehnic cel puţin următoarele informaţii:
4.3.1.1 O descriere a tipului, modelului, dimensiunii frânei etc.
4.3.1.2 Detalii privind geometria frânei
4.3.1.3.Marca şi tipul garniturii (garniturilor) de frână sau plăcuţei (plăcuţelor) de frâne
4.3.1.4.Materialul din care este confecţionat tamburul de frână sau discul de frână
4.3.1.5.Masa maximă tehnic admisibilă a frânei
4.3.2.Informaţii suplimentare
4.3.2.1.Dimensiunile jantelor şi pneurilor utilizate pentru încercare
4.3.2.2.Factorul de frânare BF declarat
4.3.2.3.Pragul de cuplu Co declarat
4.4.Procedura de încercare
4.4.1.Pregătire
4.4.1.1.Utilizând factorul de frânare declarat de producător, se trasează un grafic care defineşte variaţia acceptabilă a eficacităţii, conform modelului din diagrama 2.
4.4.1.2.Eficacitatea dispozitivului de acţionare a frânei se calibrează cu o precizie de 1 %.
4.4.1.3.Raza dinamică a pneului la sarcina de încercare se determină conform specificaţiilor metodei de încercare.
4.4.2.Procedura de rodare
4.4.2.1.În cazul frânelor cu tambur, încercările încep cu garnituri şi tambur(i) de frână noi, iar garniturile de frână se şlefuiesc pentru a se obţine o suprafaţă de contact iniţială cât mai bună între garnituri şi tambur(i).
4.4.2.2.În cazul frânelor cu disc, încercarea se începe cu plăcuţe şi disc(uri) de frânare noi, iar şlefuirea materialului plăcuţelor rămâne la alegerea producătorului.
4.4.2.3.Frâna se acţionează de 20 de ori începând de la o viteză iniţială de 60 km/h, cu o forţă asupra frânelor teoretic egală cu 0,3 TR/masa de încercare. Temperatura iniţială la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc nu trebuie să depăşească 100 °C înainte de fiecare acţionare a frânei.
4.4.2.4.Frâna se acţionează de 30 de ori de la 60 km/h la 30 km/h, cu o forţă asupra frânelor egală cu 0,3 TR/masa de încercare şi la un interval de 60 s între fiecare acţionare (1). Temperatura iniţială la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc nu trebuie să depăşească 100 °C la prima acţionare a frânei.
4.4.2.5.După cele 30 de acţionări descrise la punctul 4.4.2.4 de mai sus şi după un interval de 120 s, frâna se acţionează de 5 ori de la 60 km/h la 30 km/h, cu o forţă asupra frânelor egală cu 0,3 TR/masa de încercare şi la un interval de 120 s între fiecare acţionare (1).
(1)În cazul metodelor de încercare pe pistă sau pe stand, se folosesc nivelurile de energie echivalente celor specificate.
4.4.2.6.Frâna se acţionează de 20 de ori de la o viteză iniţială de 60 km/h, cu o forţă asupra frânelor egală cu 0,3 TR/masa de încercare. Temperatura iniţială la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc nu trebuie să depăşească 150 °C înainte de fiecare acţionare a frânei.
4.4.2.7.Se efectuează o verificare a eficacităţii după cum urmează:
4.4.2.7.1. Se calculează cuplul de intrare necesar pentru producerea unor valori teoretice de eficacitate echivalente cu 0,2, 0,35 şi 0,5 ± 0,05 TR/masa de încercare.
4.4.2.7.2. După determinarea valorii cuplului de intrare pentru fiecare coeficient de frânare, această valoare rămâne constantă la fiecare din următoarele acţionări ale frânei (de exemplu, presiune constantă).
4.4.2.7.3. Se efectuează o frânare de la o viteză iniţială de 60 km/h pentru fiecare din cuplurile de intrare specificate la punctul 4.4.2.7.1. Temperatura iniţială la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc nu trebuie să depăşească 100 °C înainte de fiecare acţionare a frânei.
4.4.2.8.Se repetă procedura definită la punctele 4.4.2.6 şi 4.4.2.7.3 de mai sus, punctul 4.4.2.6 fiind opţional, până când eficacitatea obţinută după cinci măsurători consecutive nemonotone la valoarea de intrare constantă de 0,5 TR/(masa de încercare) s-a stabilizat într-un interval de - 10 % din valoarea maximă.
4.4.2.9.Dacă producătorul demonstrează prin încercări pe teren că raportul de frânare după această rodare este diferit de factorul dezvoltat la încercarea pe drum, este permisă condiţionarea suplimentară.
Temperatura maximă a frânei în timpul acestei proceduri de rodare, măsurată la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc, nu trebuie să depăşească 500 °C în cazul frânelor cu tambur, şi 700 °C în cazul frânelor cu disc.
Această încercare pe teren constă într-o rulare de anduranţă cu un tip şi model de frână similar celui specificat în raportul de la apendicele 3 la anexa 11. Se decide dacă este permisă o condiţionare suplimentară pe baza rezultatelor a cel puţin trei încercări în conformitate cu punctul 4.4.3.4 din anexa 19, efectuate în timpul încercării pe teren şi în condiţiile încercării de tip 0 în stare încărcată. Încercările de frânare se înregistrează conform prevederilor de la apendicele 8 la prezenta anexă.
Detaliile privind orice condiţionare suplimentară se înregistrează şi se anexează factorului de frânare BF la punctul 2.3.1 la apendicele 3 la anexa 11, prin specificarea unor parametri de încercare precum:
(a)presiunea în dispozitivul de acţionare a frânei, cuplul de intrare al frânării sau cuplul de frânare la acţionarea frânei;
(b)viteza la începutul şi sfârşitul frânării;
(c)timpul, în cazul unei viteze constante;
(d)temperatura la începutul şi sfârşitul frânării sau durata ciclului de frânare.
4.4.2.10. În cazul în care această procedură se efectuează pe un dinamometru sau stand cu role inerţial, este permisă utilizarea fără restricţii a aerului de răcire.
4.4.3.Încercarea de verificare
4.4.3.1.Temperatura măsurată la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc nu trebuie să depăşească 100 °C la începutul fiecărei frânări.
4.4.3.2.Pragul cuplului de frânare se determină pe baza valorii măsurate a forţei frânării, prin referire la un dispozitiv de intrare calibrat.
4.4.3.3.Viteza iniţială pentru toate acţionările frânei este 60 ± 2 km/h.
4.4.3.4.Se efectuează cel puţin şase acţionări consecutive ale frânei între 0,15 şi 0,55 TR/(masa de încercare) în trepte crescătoare ale presiunii de acţionare, urmate de şase acţionări în trepte descrescătoare, la aceleaşi presiuni.
4.4.3.5.Se calculează coeficientul de frânare pentru fiecare acţionare prevăzută la punctul 4.4.3.4, se corectează în funcţie de rezistenţa la rulare, şi se trasează în graficul specificat la punctul 4.4.1.1 din prezenta anexă.
4.5.Metode de încercare
4.5.1.Încercare pe pistă
4.5.1.1.Încercările de eficacitate a frânei se efectuează pe o singură axă.
4.5.1.2.Încercările se efectuează pe o pistă plană cu aderenţă bună, în absenţa vântului de natură să influenţeze rezultatele.
4.5.1.3.Remorca se încarcă cât mai aproape de masa tehnic permisă pe fiecare frână, dar se poate adăuga o greutate suplimentară dacă este necesară asigurarea pe axa supusă încercării a unei mase suficiente pentru a se obţine un coeficient de frânare de 0,55 TR/(masa maximă tehnic admisibilă pe fiecare frână) fără ca roţile să se blocheze.
4.5.1.4.Raza dinamică de rulare a pneului poate fi verificată la viteză redusă, de sub 10 km/h, prin măsurarea distanţei parcurse ca funcţie a rotaţiilor roţii, numărul minim de rotaţii necesar pentru determinarea razei de rulare dinamică fiind de 10.
4.5.1.5.Rezistenţa la rulare a ansamblului de vehicule se determină prin măsurarea timpului necesar pentru reducerea vitezei vehiculului de la 55 la 45 km/h şi a distanţei parcurse, încercarea fiind efectuată în aceeaşi direcţie de mers în care va avea loc şi încercarea de verificare, cu motorul oprit şi sistemul de frânare de anduranţă decuplat.
4.5.1.6.Se acţionează numai frânele de pe axa supusă încercării şi se atinge o presiune de intrare la dispozitivul de acţionare a frânei de 90 ± 3 % (după un timp maxim de atingere a presiunii de 0,7 s) din valoarea sa asimptotică. Încercarea se efectuează cu motorul oprit şi orice sistem de frânare de anduranţă decuplat.
4.5.1.7.Frânele se reglează strâns la începutul încercării.
4.5.1.8.Forţa de frânare necesară pentru determinarea pragului cuplului de frânare se determină prin ridicarea roţii şi acţionarea progresivă a frânei, în timp ce roata este rotită cu mâna, până la primul semn de rezistenţă.
4.5.1.9.Viteza finală v2 se determină în conformitate cu punctul 3.1.5 din apendicele 2 la anexa 11.
4.5.1.10. Eficacitatea la frânare a axului supus încercării se determină prin calcularea deceleraţiei stabilite pe baza măsurării directe a vitezei şi distanţei între 0,8 v1 şi v2, unde v2 nu este mai mic decât 0,1 v1. Se consideră că aceasta este echivalentă cu deceleraţia medie rezultată (MFDD), astfel cum a fost definită la anexa 4 de mai sus.
4.5.2.Încercarea cu dinamometrul inerţial
4.5.2.1.Încercarea se efectuează pe un singur sistem de frânare.
4.5.2.2.Echipamentul de încercare trebuie să aibă capacitatea de a genera inerţia prevăzută la punctul 4.5.2.5 de mai jos.
4.5.2.3.Echipamentul de încercare se calibrează pentru viteza şi cuplul de frânare produs cu o precizie de 2 %.
4.5.2.4.Aparatura de încercare trebuie să poată furniza cel puţin următoarele informaţii:
4.5.2.4.1. înregistrarea continuă a presiunii sau forţei de acţionare a frânei.
4.5.2.4.2. înregistrarea continuă a cuplului de frânare produs.
4.5.2.4.3. înregistrarea continuă a temperaturii la suprafaţa de contact dintre garnitură şi tambur sau dintre plăcuţe şi disc.
4.5.2.4.4. Viteza în timpul încercării.
4.5.2.5.Inerţia (IT) dinamometrului, ţinând cont şi de frecarea internă a dinamometrului, se reglează cât mai aproape posibil, cu o abatere de ± 5 %, de acea parte a inerţiei liniare a vehiculului care acţionează asupra unei roţi, necesare pentru obţinerea unei eficacităţi de 0,55 TR/(masa maximă tehnic admisă), conform următoarei formule:
It = Pd x R2
unde
IT = inerţia de rotaţie (kgm2)
R = raza de rulare a pneului definită prin formula 0,485 D
D = d + 2H (1)
(1)Diametrul exterior al pneului, astfel cum a fost definit în Regulamentul nr. 54.
d = valoarea convenţională a diametrului jantei (mm)
H = înălţimea nominală a secţiunii (mm) = S1 x 0,01 Ra
S1 = lăţimea secţiunii (mm)
Ra = raportul nominal de aspect
Pd = masa maximă tehnic admisă pe frână, conform definiţiei de la punctul 4.3.1.5.
4.5.2.6.Se poate folosi răcire cu flux de aer la temperatura ambiantă, direcţionat pe frână, perpendicular pe axa de rotaţie a acesteia, şi având o viteză de maximum 0,33 v.
4.5.2.7.Frâna se reglează strâns la începutul încercării.
4.5.2.8.Forţa de frânare necesară pentru calcularea pragului cuplului de frânare se determină prin acţionarea progresivă a frânei, până când se observă începutul generării de cuplu de frânare.
4.5.2.9.Eficacitatea frânei se determină prin aplicarea următoarei formule la cuplul de frânare produs măsurat.
coeficientul de frânare = Mt R / Ig
unde
Mt = cuplul de frânare mediu produs (Nm) - pe bază de distanţă
g = deceleraţia datorată gravitaţiei (m/s2)
Cuplul de frânare mediu produs (Mt) se calculează pe baza deceleraţiei determinate ca urmare a măsurării directe a vitezei şi distanţei între 0,8 v1 şi 0,1 v1. Se consideră că acesta este echivalent cu deceleraţia medie rezultată (MFDD), astfel cum a fost definită la anexa 4 de mai sus.
4.5.3.Încercarea pe stand cu role
4.5.3.1.Încercarea se desfăşoară pe un singur ax cu una sau două frâne.
4.5.3.2.Echipamentul de încercare trebuie să fie dotat cu un dispozitiv calibrat de simulare a masei necesare pentru încercarea frânei (frânelor).
4.5.3.3.Echipamentul de încercare se calibrează pentru viteză şi cuplu de frânare cu o precizie de 2 %, ţinând cont de caracteristicile frecării interne. Raza de rulare dinamică a pneului (R) se determină prin măsurarea vitezei de rotaţie a rolelor standului şi a roţilor nefrânate ale axului supus încercării, la o viteză echivalentă cu 60 km/h, şi se calculează prin formula
R = Rr nD / nw
unde
Rr = raza standului cu role
nD = viteza (de rotaţie) a standului cu role
nw = viteza de rotaţie a roţilor nefrânate ale axului
4.5.3.4.Se poate folosi răcire cu flux de aer la temperatura ambiantă, direcţionat pe frână (frâne) şi având o viteză de maximum 0,33 v.
4.5.3.5.Frâna (frânele) se reglează strâns la începutul încercării.
4.5.3.6.Forţa de frânare necesară pentru calcularea pragului cuplului de frânare se determină prin acţionarea progresivă a frânei, până când se observă începutul generării de cuplu de frânare.
4.5.3.7.Eficacitatea frânării se determină prin măsurarea forţei de frânare la circumferinţa pneului calculată în funcţie de coeficientul de frânare, având în vedere rezistenţa la rulare. Rezistenţa la rulare a axului încărcat se determină prin măsurarea forţei la circumferinţa pneului, la o viteză de 60 km/h.
Cuplul de frânare mediu produs (Mt) are la bază valorile măsurate între momentul în care presiunea/forţa de acţionare îşi atinge valoarea asimptotică după începerea creşterii presiunii în dispozitivul de acţionare a frânei şi momentul în care energia de intrare a atins valoarea W60 definită la punctul 4.5.3.8.
4.5.3.8.Pentru determinarea coeficientului de energie, se ia în considerare o energie de intrare W60, echivalentă cu energia cinetică a masei corespunzătoare aplicate pe frâna supusă încercării care a fost generată în cazul unei opriri de la 60 km/h.
unde
4.5.3.8.1. Dacă viteza de încercare v nu poate fi menţinută la 60 ± 2 km/h în timpul măsurării coeficientului de frânare în conformitate cu punctul 4.5.3.8, coeficientul de frânare se determină pe baza măsurării directe a forţei de frânare FB şi/sau a cuplului de frânare produs Mt, astfel încât măsurarea acestui/acestor parametru/ parametri să nu fie afectată de forţele dinamice ale masei inerţiale a standului de încercare cu role.
4.6.Raportul de verificare
4.6.1.Caracteristicile de eficacitate declarate de producător, verificate prin rezultatele încercării înregistrate în conformitate cu punctul 4.4.3 de mai sus, se introduc într-un formular al cărui model este prezentat în apendicele 3 la anexa 11.
5.SISTEM DE FRÂNARE ANTIBLOCARE (ABS)
5.1.Generalităţi
5.1.1.Acest punct defineşte procedura de determinare a eficacităţii sistemului de frânare antiblocare al unei remorci.
5.1.2.Se consideră că încercările efectuate pe remorcile de categoria O4 îndeplinesc cerinţele privind remorcile de categoria O3.
5.2.Fişa de informaţii
5.2.1.Producătorul sistemului antiblocare furnizează serviciului tehnic un document informativ privind sistemele supuse omologării. Acest document conţine cel puţin informaţiile prevăzute în apendicele 5 la prezenta anexă.
5.3.Definiţia vehiculelor supuse încercării
5.3.1.Pe baza informaţiilor furnizate în documentul informativ, în special privind tipurile de remorci menţionate la punctul 2.1 din apendicele 5, serviciul tehnic efectuează încercări pe remorci reprezentative care au până la trei axuri şi care sunt prevăzute cu sistemul/configuraţia de frânare antiblocare corespunzătoare. De asemenea, la alegerea remorcilor pentru evaluare, se ţine seama şi de parametrii următori.
5.3.1.1.Tipul suspensiei: metoda de evaluare a eficacităţii sistemului antiblocare faţă de tipul de suspensie este următoarea:
semiremorci: pentru fiecare categorie de suspensie (de exemplu, suspensie mecanică compensată etc.) se evaluează o remorcă reprezentativă;
remorci: evaluarea se efectuează pe o remorcă reprezentativă, prevăzută cu orice tip de suspensie.
5.3.1.2.Ampatament: pentru semiremorci, ampatamentul nu reprezintă un factor restrictiv, însă pentru remorci se evaluează ampatamentul cel mai scurt.
5.3.1.3.Tipul de frâne: omologarea se limitează la frânele cu came în formă de S sau frânele cu disc; în cazul în care se introduc în uz alte tipuri de frâne, este posibil să fie necesară o încercare comparativă.
5.3.1.4.Senzorul de sarcină: utilizarea aderenţei se determină cu senzorul de sarcină reglat în poziţia "încărcat" şi "neîncărcat". În toate cazurile, se aplică cerinţele de la punctul 2.7 din anexa 13 la prezentul regulament.
5.3.1.5.Comanda frânei: diferenţialele comenzii de frânare sunt înregistrate în cadrul încercărilor în vederea evaluării utilizării aderenţei. Rezultatele încercărilor asupra unei remorci pot fi extrapolate şi pentru alte remorci de acelaşi tip.
5.3.2.Pentru fiecare tip de remorcă supus încercării se pun la dispoziţie documentele care probează compatibilitatea frânelor definită la anexa 10 la prezentul regulament (diagramele 2 şi 4) în vederea demonstrării conformităţii cu dispoziţiile.
5.3.3.În vederea omologării, semiremorcile şi remorcile cu axă mediană sunt considerate ca reprezentând acelaşi tip de vehicul.
5.4.Programul de încercări
5.4.1.Încercările următoare se efectuează de către serviciul tehnic asupra vehiculului (vehiculelor) definit(e) la punctul 5.3 din prezenta anexă pentru fiecare configuraţie antiblocare, luând în considerare lista de utilizări menţionată la punctul 2.1 din apendicele 5 la prezenta anexă. Cu toate acestea, referirea la cazul cel mai defavorabil poate evita anumite încercări. Dacă se efectuează încercarea pentru cazul cel mai defavorabil, acest lucru trebuie specificat în raportul încercării.
5.4.1.1.Utilizarea aderenţei - Încercările pentru fiecare configuraţie antiblocare şi tip de remorcă, astfel cum sunt definite în documentul informativ furnizat de producător, se efectuează în conformitate cu procedura definită la punctul 6.2 din anexa 13 la prezentul regulament (a se vedea punctul 2.1 din apendicele 5 la prezenta anexă).
5.4.1.2.Consumul de energie
5.4.1.2.1. Sarcinile pe ax - remorca supusă încercării este încărcată astfel încât sarcina pe ax este 2 500 kg +/- 200 kg sau 35 % +/- 200 kg din sarcina statică permisă pe ax, fiind reţinută valoarea cea mai mică.
5.4.1.2.2. Se asigură executarea de cicluri complete de către sistemul antiblocare pe întreaga durată a încercărilor dinamice descrise la punctul 6.1.3 din anexa 13 la prezentul regulament.
5.4.1.2.3. Încercarea consumului de energie - încercarea se efectuează în conformitate cu metoda definită la punctul 6.1 din anexa 13 pentru fiecare configuraţie a sistemului antiblocare.
5.4.1.2.4. Pentru a verifica dacă remorcile supuse omologării corespund condiţiilor privind consumul de energie al sistemului antiblocare (punctul 6.1 din anexa 13) se efectuează verificările următoare:
5.4.1.2.4.1. Înainte de începerea încercării consumului de energie (punctul 5.4.1.2.3) în cazul frânelor cu dispozitiv de compensare a uzurii neintegrat, frânele sunt reglate astfel încât relaţia (R1) dintre cursa tijei de împingere a camerei de frânare (ST) şi lungimea levierului de frână (lT) este 0,2, pentru o presiune în camera de frânare egală cu 650 kPa.
Exemplu: lT = 130 mm
sT la presiunea camerei de frânare de 650 kPa = 26 mm
R1 = sT/ lT = 26/130 = 0,2
În cazul frânelor cu dispozitiv de reglare automată la uzură integrat, frânele se reglează la cursa de deplasare normală declarată de producător.
Reglarea frânelor descrisă mai sus se efectuează atunci când acestea sunt reci ( < 100 °C).
5.4.1.2.4.2. Cu senzorul de sarcină reglat la poziţia "încărcat" şi cu nivelul energiei iniţiale egal cu cel definit la punctul 6.1.2 din anexa 13 la prezentul regulament, dispozitivele de stocare a energiei nu sunt realimentate cu aer. Frânele sunt acţionate cu o presiune asupra comenzii de 650 kPa la racordul de cuplare şi apoi eliberate. Sunt acţionate apoi de mai multe ori până când presiunea în camerele de frânare este egală cu cea obţinută după aplicarea metodei de încercare definită la punctele 5.4.1.2.1 şi 5.4.1.2.2. Se indică numărul de frânări echivalente (ner).
Numărul echivalent de frânări statice (ne) se înregistrează în raportul de încercare.
Dacă ne = 1,2 x ner, se rotunjeşte la următorul număr întreg.
5.4.1.3.Încercarea pe suprafeţe de rulare cu coeficienţi de frecare diferiţi - Dacă un sistem de frânare antiblocare este de categoria A, toate configuraţiile antiblocare de acest tip se supun cerinţelor de eficacitate prevăzute la punctul 6.3.2 din anexa 13 la prezentul regulament.
5.4.1.4.Eficacitatea la viteză mare şi la viteză mică
5.4.1.4.1. Verificarea eficacităţii la viteză mare şi la viteză mică, în conformitate cu punctul 6.3.1 din anexa 13 la prezentul regulament, se efectuează cu remorca reglată ca pentru încercarea de utilizare a aderenţei.
5.4.1.4.2. În cazul în care există o toleranţă între numărul de dinţi ai excitatorului şi circumferinţa pneului, se efectuează verificări funcţionale la valorile extreme ale toleranţei, în conformitate cu punctul 6.3 din anexa 13 la prezentul regulament. În acest scop, se pot folosi diferite dimensiuni de pneu sau se pot realiza excitatori speciali pentru a simula frecvenţele extreme.
5.4.1.5.Verificări suplimentare
Următoarele verificări suplimentare se efectuează cu vehiculul tractor nefrânat şi cu remorca neîncărcată.
5.4.1.5.1. Atunci când un ax sau o punte trece de la o suprafaţă cu aderenţă ridicată (kH) la o suprafaţă cu aderenţă redusă (kL), unde kH > = 0,5 şi kH/kL > = 2, cu o presiune asupra comenzii la racordul de cuplare de 650 kPa, roţile controlate direct nu trebuie să se blocheze. Viteza de rulare şi momentul frânării remorcii sunt calculate astfel încât, cu sistemul antiblocare efectuând cicluri complete pe suprafaţa cu aderenţa ridicată, trecerea de la o suprafaţă la alta să se efectueze la aproximativ 80 km/h şi 40 km/h.
5.4.1.5.2. Atunci când o remorcă trece de la o suprafaţă cu aderenţă redusă (kL) la o suprafaţă cu aderenţă ridicată (kH), unde kH > = 0,5 şi kH/ kL > = 2, cu o presiune asupra comenzii la racordul de cuplare de 650 kPa, presiunea în camerele de frânare trebuie să crească până la o valoare corespunzătoare într-un timp adecvat, iar remorca nu trebuie să devieze de la traiectoria iniţială. Viteza de rulare şi momentul frânării remorcii sunt calculate astfel încât, cu sistemul ABS efectuând cicluri complete pe suprafaţa cu aderenţă redusă, trecerea de la o suprafaţă la alta să se efectueze la aproximativ 50 km/h.
5.4.1.6.Documentaţia privind comanda (comenzile) se pune la dispoziţie în conformitate cu punctul 5.1.5 din prezentul regulament şi punctul 4.1 din anexa 13 la prezentul regulament, inclusiv nota de subsol 12.
5.5.Certificatul de omologare
5.5.1.Se întocmeşte un certificat de omologare, al cărui conţinut este indicat în apendicele 6 la prezenta anexă.
Diagrama 2
ANEXA 191:APENDICELE 1 - Model de raport de verificare a camerelor de frânare cu diafragmă
RAPORT NR
1.Identificare
1.1.Producător: (Denumirea şi adresa)
1.2.Marca: (1)
1.3.Tipul: (1)
1.4.Numărul componentei: (1)
2.Condiţii de lucru:
2.1.Presiunea maximă de lucru:
3.Caracteristici de eficacitate declarate de producător:
3.1.Cursa maximă (smax) la 650 kPa (2)
3.2.Forţa de tracţiune medie (ThA) - f (p) (2)
3.3.Cursa efectivă (sp) - f (p) (2)
3.3.1.Domeniul de presiuni în care este valabilă cursa efectivă de mai sus: (a se vedea punctul 2.3.4 din anexa 19)
3.4.Presiunea necesară pentru producerea unei curse a tijei de împingere de 15 mm (p15) pe baza ThA - f(p) sau a valorii declarate (2) (3)
4.Domeniul de aplicare
Camera de frânare poate fi utilizată pe remorci de categoria O3 şi O4……………………………………………..da/nu
Camera de frânare poate fi utilizată numai pe remorci de categoria O3……………………………………………..da/nu
5.Numele serviciului tehnic/autorităţii de omologare (4) care a efectuat încercarea:
6.Data încercării:
7.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu dispoziţiile anexei 19 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria de amendamente.
Serviciul tehnic (4) care a efectuat încercarea
Semnătura: ……………………………………………..Data: ……………………………………………..
8.Autoritatea de omologare (4)
Semnătura: ……………………………………………..Data: ……………………………………………..
9.Documente privind încercarea:
Apendicele 2, ……………………………………………..,
(1)Se inscripţionează pe camera de frânare; în raportul de încercare se înregistrează doar numărul componentei principale, nefiind necesară indicarea diferitelor modele.
(2)Identificarea se actualizează atunci când au loc modificări care influenţează caracteristicile de eficacitate, punctele 3.1, 3.2 şi 3.3.
(3)În scopurile aplicării caracteristicilor descrise în prezentul raport în ceea ce priveşte anexa 10, se presupune că raportul între p15 şi ThA - f(p) declarat este liniar la o presiune de 100 kPa.
(4)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 192:APENDICELE 2 - Model de fisă comparativă a rezultatelor încercării camerelor de frânare cu diafragmă
RAPORT NR….
1.Listă a rezultatelor încercării (1) pentru componenta nr …
(1)Se realizează pentru fiecare dintre cele 6 eşantioane supuse încercării.

Presiunea (*)

p - (kPa)

Forţa de tracţiune medie

ThA - (N)

Cursa efectivă

sp - (mm)

(*)La presiunea "p" se introduc valorile de presiune reale utilizate în cursul încercării, în conformitate cu punctul 2.2.2 din prezenta anexă.

ANEXA 193:APENDICELE 3 - MODEL DE RAPORT DE VERIFICARE PENTRU FRÂNE CU ARC
RAPORT NR ….
1.Identificare:
1.1.Producător: (denumirea şi adresa)
1.2.Marca: (1)
1.3.Tipul: (1)
1.4.Numărul componentei: (1)
2.Condiţii de lucru:
2.1.Presiunea maximă de lucru
3.Caracteristici de eficacitate declarate de producător:
3.1.Cursa maximă (smax) (2)
3.2.Forţa arcului (Ths) - f(s) (2)
3.3.Presiunea de decuplare (la o cursă de 10 mm) (2)
4.Data încercării:
5.Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu dispoziţiile anexei 19 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria…………………………………………………….de amendamente.
Serviciul tehnic (3) care a efectuat încercarea
Semnătura: …………………………………………………….Data…………………………………………………….
6.Autoritatea de omologare (3)
Semnătura: …………………………………………………….Data…………………………………………………….
7.Documente de încercare:
- Anexa 4…………………………………………………….,
(1)Se inscripţionează pe frâna cu arc; în raportul de încercare se înregistrează doar numărul componentei principale, nefiind necesară indicarea diferitelor modele.
(2)Identificarea se actualizează atunci când au loc modificări care influenţează caracteristicile de eficacitate, punctele 3.1, 3.2 şi 3.3.
(3)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 194:APENDICELE 4 - MODEL DE FIŞĂ COMPARATIVĂ A REZULTATELOR ÎNCERCĂRILOR FRÂNELOR CU ARC
RAPORT NR……………
1.Listă a rezultatelor încercării (1) pentru componenta nr…………………………
(1)Se realizează pentru fiecare din cele 6 eşantioane supuse încercării.

Cursa (*)

s - (mm)

Forţa

Ths - (N)

(*)La cursa "s" se introduc valorile reale ale cursei care au fost utilizate în timpul încercării, în conformitate cu punctul 3.2.2 din prezenta anexă.

Presiunea de eliberare (la o cursă de 10 mm)…………………………..kPa
ANEXA 195:APENDICELE 5 - FIŞĂ INFORMATIVĂ A UNUI SISTEM ANTIBLOCARE PENTRU REMORCI
1.GENERALITĂŢI
1.1.Numele producătorului
1.2.Numele sistemului
1.3.Variantele sistemului
1.4.Configuraţiile sistemului (de exemplu, 25/1M, 25/2M etc.)
1.5.Explicarea funcţiilor de bază şi/sau a principiului sistemului
2.CERERILE
2.1.Lista tipurilor de remorci şi a configuraţiilor de sisteme antiblocare supuse omologării
2.2.Schemele configuraţiilor de sistem instalate pe remorcile definite la punctul 2.1 de mai sus având în vedere parametrii următori:
amplasamentul senzorilor
amplasamentul modulatoarelor
axuri liftabile
axuri directoare
conducte: tip, diametru (diametre) interior (interioare) şi lungimi
2.3.Raportul între circumferinţa pneului şi rezoluţia excitatorului, cu indicarea abaterilor
2.4.Abaterea admisă la circumferinţa pneului între un ax şi altul echipate cu acelaşi excitator
2.5.Domeniul de aplicare cu privire la tipul de suspensie:
Suspensie pneumatică: Orice tip de suspensie pneumatică echilibrată cu braţ de susţinere
Alte suspensii: se specifică de către producător, model şi tip (echilibrată/neechilibrată)
2.6.Recomandări privind eventualul diferenţial al cuplului de intrare al frânării în funcţie de configuraţia sistemului antiblocare şi a punţii remorcii
2.7.Informaţii suplimentare (dacă este cazul) privind cererea de omologare a sistemului antiblocare
3.DESCRIEREA COMPONENTELOR
3.1.Senzori:
funcţie
identificare (de exemplu, numerele pieselor)
3.2.Controler(i):
descriere generală şi funcţie
identificare (de exemplu, numerele pieselor)
specificaţii de siguranţă ale controlerului (controlerelor)
caracteristici suplimentare (de exemplu, comanda dispozitivului de încetinire, configuraţie automată, parametri variabili, diagnostic)
3.3.Modulatoare:
descriere generală şi funcţie
identificare (de exemplu, numerele pieselor)
limitări (de exemplu, volumul maxim de controlat)
3.4.Instalaţii electrice:
schema circuitelor metode de alimentare
secvenţa (secvenţele)
martorilor de avertizare
3.5.Circuite pneumatice
Scheme de frânare corespunzând configuraţiilor antiblocare utilizate la diferitele tipuri de remorci definite la punctul 2.1 de mai sus
Restricţii aplicabile diametrelor şi lungimilor conductelor care influenţează eficacitatea sistemului (de exemplu, între modulator şi camera de frânare)
3.6.Compatibilitate electromagnetică
3.6.1.Documente care demonstrează respectarea dispoziţiilor punctului 4.4 din anexa 13 la prezentul regulament.
ANEXA 196:APENDICELE 6 - RAPORT DE ÎNCERCARE A UNUI SISTEM ANTIBLOCARE PENTRU REMORCI
RAPORT DE ÎNCERCARE NR………………..
1.IDENTIFICARE
1.1.Producătorul sistemului antiblocare (denumire şi adresă):
1.2.Denumirea şi modelul sistemului:
2.SISTEMUL (SISTEMELE) ŞI INSTALAŢIA (INSTALAŢIILE) OMOLOGATE
2.1.Configuraţii de sisteme antiblocare omologate (de exemplu, 2S/1M, 2S/2M etc.)
2.2.Domeniul de aplicare (tipul de remorcă şi numărul axurilor):
2.3.Metode de alimentare: ISO 7638, ISO 1185 etc.
2.4.Identificarea senzorului (senzorilor), a controlerului (controlerelor) şi a modulatorului (modulatoarelor) omologate:
2.5.Consumul de energie - numărul echivalent de frânări statice.
2.6.Caracteristici suplimentare (de exemplu, comanda dispozitivului de încetinire, axuri liftabile etc.)
3.DATELE ŞI REZULTATELE ÎNCERCĂRII
3.1.Date referitoare la vehiculul de încercare:
3.2.Informaţii privind suprafaţa de încercare:
3.3.Rezultatele încercării:
3.3.1.Utilizarea aderenţei:
3.3.2.Consumul de energie:
3.3.3.Încercarea pe suprafeţe de rulare cu coeficienţi de frecare diferiţi:
3.3.4.Eficacitatea la viteză mică:
3.3.5.Eficacitatea la viteză mare:
3.3.6.Verificări suplimentare:
3.3.6.1.Tranziţia de la o suprafaţă cu coeficient ridicat de aderenţă la o suprafaţă cu coeficient redus de aderenţă:
3.3.6.2.Tranziţia de la o suprafaţă cu coeficient redus de aderenţă la o suprafaţă cu coeficient ridicat de aderenţă:
3.3.7.Simularea modului de avarie:
3.3.8.Verificări funcţionale ale racordurilor opţionale:
3.3.9.Compatibilitate electromagnetică
4.SPECIFICAŢII PRIVIND INSTALAREA
4.1.Raportul între circumferinţa pneului şi rezoluţia excitatorului:
4.2.Toleranţa circumferinţei pneurilor între un ax şi altul prevăzute cu aceleaşi excitatoare:
4.3.Tipul suspensiei:
4.4.Diferenţa (diferenţele) cuplului de intrare al frânării la puntea remorcii:
4.5.Ampatamentul remorcii:
4.6.Tipul de frâne:
4.7.Secţiunile şi lungimile conductelor:
4.8.Senzorul de sarcină:
4.9.Secvenţa funcţionării lămpilor de avertizare:
4.10.Configuraţiile sistemului şi utilizări care îndeplinesc cerinţele pentru categoria A.
4.11.Alte recomandări/specificaţii (de exemplu, poziţia senzorilor, modulatoarelor, axurilor liftabile, axurilor directoare):
5.DATA TESTULUI
Această încercare a fost efectuată şi rezultatele au fost consemnate în conformitate cu anexa 19 la Regulamentul nr. 13, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria…………………………………………………….de amendamente.
Serviciul tehnic (1) care a efectuat încercarea
Semnătura: …………………………………………………….Data…………………………………………………….
6.AUTORITATEA DE OMOLOGARE (1)
Semnătura: …………………………………………………….Data…………………………………………………….
- Anexă: (documentul informativ al producătorului)
(1)Se semnează de către persoane diferite chiar şi atunci când serviciul tehnic şi autoritatea de omologare sunt identice sau, alternativ, raportul se emite împreună cu o autorizaţie separată din partea autorităţii de omologare.
ANEXA 197:APENDICELE 7 - SIMBOLURI ŞI DEFINIŢII

SIMBOL

DEFINIŢIE

BF

Factor de frânare (raportul de amplificare între cuplul de intrare şi cuplul de ieşire)

Co

Cuplul minim aplicat (cuplul minim necesar pentru a produce un cuplu de frânare măsurabil)

D

Diametrul exterior al pneului (diametrul total al unui pneu nou şi umflat)

d

O valoare convenţională care indică diametrul nominal al jantei şi corespunde diametrului jantei, exprimat în ţoli sau mm.

FB

Forţa de frânare

H

Înălţimea nominală a secţiunii pneului (distanţa egală cu jumătate din diferenţa dintre diametrul exterior al pneului şi diametrul nominal al jantei.

I

Inerţia de rotaţie

It

Lungimea pârghiei frânei remorcii de încercare de referinţă

Mt

Cuplul de frânare mediu produs

ne

Număr echivalent al acţionărilor statice ale frânei în scopul omologării de tip

ner

Număr echivalent al acţionărilor statice obţinute în timpul încercării

nD

Viteza de rotaţie a standului cu role

nW

Viteza de rotaţie a roţilor nefrânate ale axului

Pd

Masa maximă tehnic admisă pe frână

p

Presiunea

P15

Presiunea în camera de frânare necesară pentru a produce o cursă a tijei împingătoare de 15 mm cu începere de la cota zero.

R

Raza de rulare dinamică a pneului (calculată folosind 0,485 D)

Ra

Raportul nominal de aspect al pneului (de 100 de ori numărul obţinut prin împărţirea numărului care exprimă înălţimea nominală a secţiunii a pneului, în mm, cu numărul care exprimă lăţimea nominală a secţiunii, în mm).

Ri

Raportul sT/lT

RR

Raza standului cu role

S1

Lăţimea secţiunii pneului [distanţa liniară dintre marginile exterioare ale flancurilor unui pneu umflat, fără proeminenţele datorate etichetării (marcajelor), ornamentelor, benzilor sau nervurilor protectoare].

s

Cursa dispozitivului de acţionare (cursa utilă + cursa în gol)

smax

Cursa totală a dispozitivului de acţionare

sp

Cursa efectivă (cursa la care forţa de tracţiune este 90 % din forţa de tracţiune medie ThA)

sT

Cursa tijei de împingere a camerei de frânare a remorcii de încercare de referinţă

ThA

Forţa medie (forţa medie de împingere este determinată prin integrarea valorilor cuprinse între 1/3 şi 2/3 din cursa totală a pistonului (Smax)

Ths

Forţa arcului din frâna cu arc

TR

Suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor remorcilor sau semiremorcilor

v

Viteza liniară a standului cu role

v1

Viteza iniţială în momentul începerii frânării

v2

Viteza la sfârşitul frânării

W60

Energia de intrare, echivalentă cu energia cinetică a masei corespunzătoare aplicate pe frâna supusă încercării care a fost generată în cazul unei opriri de la 60 km/h

z

Coeficientul de frânare al vehiculului

ANEXA 198:APENDICELE 8 - Fişă de informaţii pentru încercarea de teren, în conformitate cu punctul 4.4.2.9 din prezenta anexă
1.IDENTIFICARE
1.1.Frână:
Producător……………………………………………………………….
Marcă ……………………………………………………………….
Tip……………………………………………………………….
Model ……………………………………………………………….
Frână cu tambur sau frână cu disc (1)
Date de identificare a componentei supuse încercării ……………………………………………………………….
Cuplul aplicat frânei tehnic admisibil Cmax ……………………………………………………………….
Dispozitiv de reglare automată a frânei: integrat/neintegrat (1)
1.2.Frână cu tambur sau frână cu disc:
Diametrul interior al tamburului sau diametrul exterior al discului ……………………………………………………………….
Raza efectivă (2) ……………………………………………………………….
Grosimea……………………………………………………………….
Masa……………………………………………………………….
Materialul……………………………………………………………….
Date de identificare a componentei supuse încercării……………………………………………………………….
1.3.Garnitura sau plăcuţa de frână:
Producător……………………………………………………………….
Tip……………………………………………………………….
Identificare……………………………………………………………….
Lăţimea……………………………………………………………….
……………………………………………………………….
……………………………………………………………….
Metoda de fixare……………………………………………………………….
Date de identificare a componentei supuse ……………………………………………………………….
1.4.Dispozitiv de acţionare:
Producător ……………………………………………………………….
Marcă ……………………………………………………………….
Dimensiunea ……………………………………………………………….
Tip ……………………………………………………………….
Date de identificare a componentei supuse încercării ……………………………………………………………….
1.5.Dispozitiv de reglare automată a frânei (3):
Producător ……………………………………………………………….
Marcă ……………………………………………………………….
Tip ……………………………………………………………….
Versiune ……………………………………………………………….
Date de identificare a componentei supuse încercării ……………………………………………………………….
1.6.Date referitoare la vehiculul supus încercării Vehicul tractor
Nr. de identificare ……………………………………………………………….
Sarcina pe fiecare ax ……………………………………………………………….
Remorcă……………………………………………………………….
Nr. de identificare ……………………………………………………………….
Categorie: O2/O3/O4 (1)
remorcă/semiremorcă/remorcă cu ax central (1)
Număr de axuri ……………………………………………………………….
Pneuri/jante: ……………………………………………………………….
Jumelată/simplă (1)
Raza de rulare dinamică R în stare încărcată ……………………………………………………………….
Sarcina pe fiecare ax ……………………………………………………………….
2.DATELE ŞI REZULTATELE ÎNCERCĂRII
2.1.Încercare de teren:
Descriere generală privind: distanţa parcursă, durata şi locaţia
……………………………………………………………….
2.2.Încercare de frânare:
2.2.1.Informaţii privind pista de încercare ……………………………………………………………….
2.2.2.Procedura de încercare ……………………………………………………………….
2.3.Rezultatele încercării:
Factorul de frânare
Încercarea 1 ……………………………………………………………….
Data încercării ……………………………………………………………….
Încercarea 2 ……………………………………………………………….
Data încercării ……………………………………………………………….
Încercarea 3 ……………………………………………………………….
Data încercării ……………………………………………………………….
Diagrame
(1)A se tăia menţiunea necorespunzătoare.
(2)Se aplică doar în cazul frânelor cu disc.
(3)Nu se aplică în cazul dispozitivului integrat de reglare automată a frânei.
ANEXA 20:PROCEDURĂ ALTERNATIVĂ DE OMOLOGARE DE TIP A REMORCILOR
1.GENERALITĂŢI
1.1.Prezenta anexă descrie o procedură alternativă de omologare de tip a remorcilor, prin utilizarea datelor din rapoartele de încercare emise în conformitate cu anexele 11 şi 19.
1.2.După finalizarea procedurilor de verificare descrise la punctele 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 din prezenta anexă, serviciul tehnic/autoritatea de omologare emite un certificat de omologare conform modelului specificat la apendicele 1 la anexa 2 la prezentul regulament.
1.3.În scopurile calculelor descrise în prezenta anexă, înălţimea centrului de greutate se determină în conformitate cu metoda definită la apendicele 1 la prezenta anexă.
2.CEREREA DE OMOLOGARE DE TIP
2.1.Cererea de omologare de tip CEE a unui tip de remorcă în ceea ce priveşte sistemul de frânare se depune de către producătorul remorcii. Pentru omologare, producătorul remorcii furnizează serviciului tehnic cel puţin următoarele:
2.1.1.o copie a certificatului de omologare de tip CEE sau UE şi o fişă informativă a unei remorci, denumită în continuare "remorcă de referinţă", folosită pentru compararea eficacităţii sistemului de frânare de serviciu. Această remorcă a fost deja supusă încercărilor pentru remorca corespunzătoare descrise în anexa 4 la prezentul regulament sau în directiva UE echivalentă. Nu se utilizează ca remorcă de referinţă o remorcă omologată pe baza procedurii alternative definite în prezenta anexă;
2.1.2.copii ale rapoartelor de încercare prevăzute în anexa 11 şi anexa 19;
2.1.3 un pachet informativ care conţine informaţiile corespunzătoare privind verificarea, inclusiv calculele aferente privind:

Cerinţe de eficacitate

Referinţa din anexa 20

Eficacitatea frânei de serviciu la rece

3,0

Eficacitatea frânei de staţionare

4,0

Eficacitatea frânei de urgenţă

5,0

Defectarea sistemului de distribuţie a frânării

6,0

Frână antiblocare

7,0

Verificări funcţionale şi verificări ale instalării

8,0

2.1.4.o remorcă reprezentativă pentru tipul de remorcă supusă omologării este denumită în continuare "remorcă de încercare".
2.2."Remorca de referinţă" şi "remorca de încercare" sunt fabricate de acelaşi producător.
3.PROCEDURĂ ALTERNATIVĂ DE DEMONSTRARE A EFICACITĂŢII DE FRÂNARE DE SERVICIU LA RECE DE TIP 0
3.1.Pentru a demonstra îndeplinirea cerinţelor de eficacitate a frânării de serviciu la rece de tip 0, se verifică prin calcul dacă "remorca de încercare" are o forţă de frânare suficientă (TR) pentru a atinge eficacitatea prevăzută a frânării de serviciu şi dacă există aderenţă suficientă disponibilă pe un drum uscat, (se presupune că valoarea coeficientului de aderenţă este de 0,8) pentru a utiliza această forţă de frânare.
3.2.Verificare
3.2.1.Se consideră că remorca de încercare îndeplineşte cerinţele de la punctele 1.2.7 şi 3.1.2 din anexa 4 (cerinţa privind eficacitatea la rece şi frânarea fără blocare a roţilor, devieri sau vibraţii anormale) dacă respectă, în stare încărcată şi neîncărcată, criteriile de verificare descrise la următoarele puncte:
3.2.1.1.ampatamentul remorcii de încercare nu este mai mic decât ampatamentul remorcii de referinţă înmulţit cu 0,8;
3.2.1.2.orice diferenţă între cuplul aplicat frânei de pe două axuri ale punţii "remorcii de încercare" este identică cu cea a "remorcii de referinţă";
3.2.1.3.numărul şi dispunerea axurilor (de exemplu, axuri liftabile, directoare etc.) "remorcii de încercare" nu diferă de cele ale remorcii de referinţă;
3.2.1.4.distribuţia în procente a sarcinii statice pe ax în a remorcii de încercare nu diferă cu mai mult de 10 % de cea a remorcii de referinţă;
3.2.1.5.în cazul semiremorcilor, se trasează un grafic conform modelului din apendicele 2 şi se utilizează pentru a verifica dacă:
TR max > = TRpr [dreapta (1) nu este sub dreapta (3)]; şi
TRL > = TRpr [dreapta (2) nu este sub dreapta (3)];
3.2.1.6.în cazul remorcilor cu ax central, se trasează un grafic conform modelului din apendicele 3 şi se utilizează pentru a verifica dacă:
TR max > = TRpr [dreapta (1) nu este sub dreapta (3)]; şi
TRL > = TRpr [dreapta (2) nu este sub dreapta (3)];
3.2.1.7.în cazul remorcilor, se trasează un grafic conform modelului din apendicele 4 şi se utilizează pentru a verifica dacă:
TR max > = TRpr [dreapta (1) nu este sub dreapta (2)]; şi
TRLf > = TRprf [dreapta (4) nu este sub dreapta (3)]; şi
TRLr > = TRprr. [dreapta (6) nu este sub dreapta (5)].
4.PROCEDURĂ ALTERNATIVĂ DE DEMONSTRARE A EFICACITĂŢII FRÂNEI DE STAŢIONARE
4.1.Generalităţi
4.1.1.Această procedură oferă o alternativă la încercarea propriu-zisă a remorcilor pe o suprafaţă înclinată şi confirmă dacă remorcile dotate cu sisteme frânare de staţionare acţionate de mecanisme cu arc îndeplinesc eficacitatea prevăzută pentru frânarea de staţionare. Această procedură nu se aplică în cazul remorcilor dotate cu mecanisme de frânare de staţionare acţionate prin alte metode decât frâne cu arc. Remorcile de acest tip se supun încercării fizice prevăzute în anexa 4.
4.1.2.Eficacitatea prescrisă pentru frânarea de staţionare se demonstrează prin calcul, utilizând formulele de la punctele 4.2 şi 4.3.
4.2.Eficacitatea frânării
4.2.1.Forţa frânei de staţionare la circumferinţa pneurilor axului (axurilor) frânat (frânate) de mecanismul de staţionare acţionat de frâna cu arc se calculează utilizând următoarea formulă:
Tpi = (Ths x l - co) x n x Bf/Rs
4.2.2.Reacţiunea normală a suprafeţei drumului asupra axurilor unei remorci staţionate în rampă sau în pantă pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 % se calculează utilizând următoarele formule:
4.2.2.1.În cazul remorcilor:
4.2.2.1.1. parcate în rampă
4.2.2.1.2. parcate în pantă
4.2.2.2.În cazul remorcilor cu ax central:
4.2.2.2.1. parcate în rampă
4.2.2.2.2. parcate în pantă
4.2.2.3.În cazul semiremorcilor:
4.2.2.3.1. parcate în rampă
4.2.2.3.2. parcate în pantă
4.3.Verificare
4.3.1.Eficacitatea frânării de staţionare a remorcii se verifică utilizând următoarele formule:
şi:
5.PROCEDURĂ ALTERNATIVĂ DE DEMONSTRARE A EFICACITĂŢII FRÂNĂRII DE URGENŢĂ/AUTOMATE
5.1.Generalităţi
5.1.1.Pentru a demonstra îndeplinirea cerinţelor de eficacitate a frânării automate, fie se compară presiunea în camera de frânare necesară pentru obţinerea eficacităţii specificate şi presiunea asimptotică în camera de frânare după decuplarea circuitului de alimentare, conform punctului 5.2.1, fie se verifică dacă forţa de frânare asigurată de axul (axurile) dotat (dotate) cu frâne cu arc este suficientă pentru a se obţine eficacitatea specificată, conform punctului 5.2.2.
5.2.Verificare
5.2.1.Se consideră că o remorcă de încercare îndeplineşte cerinţele de la punctul 3.3 din anexa 4 dacă presiunea asimptotică în camera de frânare (pc) după decuplarea circuitului de alimentare este mai mare decât presiunea în camera de frânare (pc) necesară pentru obţinerea unei eficacităţi de 13,5 % din sarcina maximă pe roată staţionată. Înainte de decuplare, presiunea în circuitul de alimentare se stabilizează la 700 kPa.
5.2.2.Se consideră că o remorcă de încercare echipată cu frâne cu arc îndeplineşte cerinţele punctului 3.3 din anexa 4 dacă:
Tpi > = 0,135 (PR)(g)
unde
Tpi este calculat în conformitate cu punctul 4.2.1.
6.PROCEDURĂ ALTERNATIVĂ DE DEMONSTRARE A EFICACITĂŢII DE FRÂNARE ÎN CAZUL AVARIERII SISTEMULUI DE DISTRIBUŢIE A FRÂNĂRII
6.1.Generalităţi
6.1.1.Pentru a demonstra îndeplinirea cerinţelor de eficacitate a frânării în cazul unei avarii la sistemul de distribuţie a frânării, se compară presiunea în camera de frânare necesară pentru obţinerea eficacităţii specificate şi presiunea în camera de frânare existentă atunci când se produce o avarie la sistemul de distribuţie a frânării.
6.2.Verificare
6.2.1.Se consideră că remorca de încercare îndeplineşte cerinţele de la punctul 6 din apendicele la anexa 10 dacă presiunea definită la punctul 6.2.1.1 este mai mare sau egală cu presiunea definită la punctul 6.2.1.2, atât în stare încărcată, cât şi în stare neîncărcată.
6.2.1.1.Presiunea în camera de frânare (pc) a remorcii de încercare când pm = 650 kPa, presiunea în circuitul de alimentare = 700 kPa şi se produce o avarie la sistemul de distribuţie a frânării.
6.2.1.2.Presiunea în camera de frânare (pc) necesară pentru obţinerea unui coeficient de frânare de 30 % din eficacitatea frânării de serviciu prevăzută pentru remorca de încercare.
7.PROCEDURĂ ALTERNATIVĂ DE DEMONSTRARE A EFICACITĂŢII FRÂNĂRII ANTIBLOCARE
7.1.Generalităţi
7.1.1.Încercarea unei remorci în conformitate cu anexa 13 la prezentul regulament poate fi eliminată la omologarea tipului de remorcă în cauză, cu condiţia ca sistemul antiblocare să îndeplinească dispoziţiile anexei 19 la prezentul regulament.
7.2.Verificare
7.2.1.Verificarea componentelor şi a instalaţiei
Specificaţiile sistemului antiblocare instalat pe remorca prezentată în vederea omologării de tip se verifică pe baza criteriilor următoare:

Punct

CRITERII

7.2.1.1.

(a) Senzori

Nu se admite nicio modificare

(b) Controler (controleri)

Nu se admite nicio modificare

(c) Modulator (modulatoare)

Nu se admite nicio modificare

7.2.1.2.

Diametrele şi lungimile conductelor

(a) De la alimentarea rezervorului la modulator (modulatoare)

Diametru interior minim

Se poate mări

Lungime totală maximă

Se poate reduce

(b) De la ieşirea modulatorului la camera de frânare

Diametrul interior

Nu se admite nicio modificare

Lungime totală maximă

Se poate reduce

7.2.1.3.

Secvenţa semnalului de avertizare

Nu se admite nicio modificare

7.2.1.4.

Diferenţele cuplului de intrare al frânării la un boghiu

Sunt admise numai diferenţele-aprobate (dacă este cazul)

7.2.1.5.

Pentru alte limitări, a se vedea punctul 4 din raportul de încercare descris în apendicele 6 la anexa 19 la prezentul regulament.

Instalarea trebuie să se încadreze în limitele definite - Nu se admite nicio abatere

7.3.Verificarea capacităţii rezervoarelor
7.3.1.Deoarece sistemele de frânare şi echipamentul auxiliar folosite la remorci sunt de mai multe tipuri, nu este posibilă întocmirea unui tabel al capacităţilor de rezervor recomandate. Pentru a verifica dacă rezervorul dispune de o capacitate adecvată se poate realiza încercarea menţionată la punctul 6.1 din anexa 13 la prezentul regulament sau se poate aplica metoda de mai jos:
7.3.1.1.În cazul frânelor cu dispozitiv de compensare a uzurii neintegrat, frânele remorcii de încercare sunt reglate astfel încât relaţia (R1) dintre cursa tijei de împingere a camerei de frânare (ST) şi lungimea levierului de frână (lT) este 0,2.
Exemplu:
lt = 130 mm
Re = sT/lT = sT/130 = 0,2
sT = Cursa tijei împingătoare la o presiune în camera de frânare de 650 kPa
= 130 x 0,2 = 26 mm
7.3.1.2.În cazul frânelor cu dispozitiv de compensare automată a uzurii, frânele se reglează la un joc în funcţionare normal.
7.3.1.3.Reglarea frânelor descrisă mai sus se efectuează atunci când acestea sunt reci (< = 100 °C).
7.3.1.4.Cu frânele reglate conform procedurii definite mai sus, cu senzorul (senzorii) de sarcină reglat (reglaţi) la poziţia "încărcat" şi cu nivelul iniţial de energie corespunzător celui definit la punctul 6.1.2 din anexa 13 la prezentul regulament, dispozitivele de stocare a energiei nu se realimentează. Frânele se acţionează la o presiune asupra comenzii de 650 kPa la racordul de cuplare, apoi se eliberează. Operaţiunea se repetă de un număr ne de ori determinat în urma încercării efectuate conform punctului 5.4.1.2.4.2 din anexa 19 la prezentul regulament şi descrise la punctul 2.5 din raportul de încercare al sistemului de frânare antiblocare. În timpul acţionării, presiunea în circuitul folosit este suficientă pentru a furniza o forţă totală de frânare la periferia roţilor egală cu cel puţin 22,5 % din forţa corespunzătoare sarcinii maxime asupra acestor roţi când vehiculul este în staţionare şi fără a declanşa funcţionarea automată a unui sistem de frânare independent de sistemul antiblocare.
8.VERIFICĂRI ALE FUNCŢIONALITĂŢII ŞI INSTALĂRII
8.1.Serviciul tehnic/autoritatea de omologare efectuează verificările funcţionalităţii şi ale instalării prevăzute la următoarele puncte:
8.1.1.Funcţia antiblocare
8.1.1.1.Aceasta se limitează la o verificare funcţională dinamică a sistemului de frânare antiblocare. Pentru a asigura efectuarea unui ciclu integral al sistemului, poate fi necesară reglarea senzorului de sarcină sau folosirea unei suprafeţe cu coeficient redus de aderenţă. Dacă sistemul antiblocare nu este omologat în conformitate cu anexa 19, remorca se încearcă în conformitate cu anexa 13 şi respectă cerinţele relevante conţinute în anexa respectivă.
8.1.2.Măsurarea timpului de răspuns
8.1.2.1.Serviciul tehnic verifică dacă remorca de încercare îndeplineşte cerinţele de la anexa 6.
8.1.3.Consumul static de energie
8.1.3.1.Serviciul tehnic verifică dacă remorca de încercare îndeplineşte cerinţele de la anexa 7 sau anexa 8, după caz.
8.1.4.Funcţia de frânare de serviciu
8.1.4.1.Serviciul tehnic verifică dacă există vibraţii anormale în timpul frânării.
8.1.5.Funcţia de frânare de staţionare
8.1.5.1.Serviciul tehnic acţionează şi eliberează frâna de staţionare pentru a verifica funcţionarea corectă.
8.1.6.Funcţia de frânare de urgenţă/automată
8.1.6.1.Serviciul tehnic verifică dacă remorca de încercare îndeplineşte cerinţele de la punctul 5.2.1.18.4.2 din prezentul regulament.
8.1.7.Verificarea identificării vehiculului şi a componentelor
8.1.7.1.Serviciul tehnic compară specificaţiile remorcii de încercare cu cele conţinute în certificatul de omologare de tip.
8.1.8.Verificări suplimentare
8.1.8.1.Dacă este necesar, serviciul tehnic poate solicita efectuarea de verificări suplimentare.
ANEXA 201:APENDICELE 1 - METODĂ DE CALCUL A ÎNĂLŢIMII CENTRULUI DE GREUTATE
Înălţimea centrului de greutate a vehiculului complet (încărcat şi neîncărcat) este calculată după cum urmează:
h1 = înălţimea centrului de greutate al ansamblului axului (axurilor) (inclusiv pneuri, arcuri etc.) = R x 1,1
h2 = înălţimea centrului de greutate al cadrului (în stare încărcată) = (h6 + h8) x 0,5
h3 = înălţimea centrului de greutate al încărcăturii şi caroseriei (în stare încărcată) (h7 x 0,3) + h6
h4 = înălţimea centrului de greutate al cadrului (în stare neîncărcată) = h2 + s
h5 = înălţimea centrului de greutate al caroseriei (în stare neîncărcată) = (h7 x 0,5) + h6 + s
unde
h6 = înălţimea cadrului în punctul cel mai înalt
h7 = dimensiunile interioare ale caroseriei
h8 = înălţimea cadrului în punctul cel mai de jos
P = masa totală a remorcii
PR = masa totală a tuturor roţilor unei semiremorci sau remorci cu ax central
R = raza pneului
s = deformaţia arcului între starea încărcată şi neîncărcată
W1 = masa ansamblului axului (axurilor) (inclusiv pneuri, arcuri etc.) = P x 0,1
W2 = masa cadrului = (Punl - W1) x 0,8
W3 = masa încărcăturii şi a caroseriei
W4 = masa caroseriei = (Punl - W1) x 0,2
NOTE:
1.În cazul remorcilor de tip platformă se foloseşte o înălţime maximă de 4 m.
2.În cazul remorcilor la care centrul exact de greutate al încărcăturii nu este cunoscut, acesta se consideră a fi de 0,3 ori dimensiunile interne ale caroseriei.
3.În cazul remorcilor cu suspensie pneumatică, valoarea s este considerată ca fiind zero.
4.În cazul semiremorcilor şi remorcilor cu ax central, P se înlocuieşte cu PR oricând este cazul.
ANEXA 202:APENDICELE 2 - GRAFIC DE VERIFICARE PENTRU PUNCTUL 3.2.1.5 - SEMIREMORCI
(1)= TRmax, când pm = 650 kPa şi presiunea în circuitul de alimentare = 700 kPa
(2)= Frdyn x 0,8 = TRL
(3)= 0,45 x Fr = TRpr
unde
valoarea zc se calculează utilizând următoarea formulă:
NOTE:
1.Valoarea 7 000 de mai sus reprezintă masa unui vehicul tractor fără remorcă ataşată.
2.În scopul acestor calcule, axurile apropiate unul de altul (distanţate la mai puţin de 2 m) pot fi considerate un singur ax.
ANEXA 203:APENDICELE 3 - GRAFIC DE VERIFICARE PENTRU PUNCTUL 3.2.1.6 - REMORCI CU AX CENTRAL
(1)= TRmax, când pm = 650 kPa şi presiunea în circuitul de alimentare = 700 kPa.
(2)= FRdyn x 0,8 = TRL
(3)= 0,5 x Fr = TRpr
unde
valoarea zc se calculează utilizând următoarea formulă:
NOTE:
1.Valoarea 7 000 de mai sus reprezintă masa unui vehicul tractor fără remorcă ataşată.
2.În scopul acestor calcule, axurile apropiate unul de altul (distanţate la mai puţin de 2 m) pot fi considerate un singur ax.
ANEXA 204:APENDICELE 4 - GRAFIC DE VERIFICARE PENTRU PUNCTUL 3.2.1.7 - REMORCI
(1)= TRmax, când pm = 650 kPa şi presiunea în circuitul de alimentare = 700 kPa.
(2)= 0,5 x Fr = TRpr
(3)= TRprf = TRf, când pm = x
(4)= Ffdyn x 0,8 = TRLf
(5)= TRprr = TRr, când pm = x
(6)= Frdyn x 0,8 = TRLr
unde
şi
valoarea zc se calculează utilizând următoarea formulă:
NOTE:
1.Valoarea 7 000 de mai sus reprezintă masa unui vehicul tractor fără remorcă ataşată.
2.În scopul acestor calcule, axurile apropiate unul de altul (distanţate la mai puţin de 2 m) pot fi considerate un singur ax.
ANEXA 205:APENDICELE 5 - SIMBOLURI ŞI DEFINIŢII

SIMBOL

DEFINIŢIE

ADi

Tpi când Tpi < = 0,8 NFDi pentru axuri faţă, sau

0,8 NFDi când Tpi > 0,8 NFDi pentru axuri faţă

BDi

Tpi când Tpi < = 0,8 NRDi pentru axuri spate, sau

0,8 NRDi când Tpi > 0,8 NRDi pentru axuri spate

AUi

Tpi când Tpi < = 0,8 NFUi pentru axuri faţă, sau

0,8 NFUi când Tpi > 0,8 NFUi pentru axuri faţă

BUi

Tpi când Tpi < = 0,8 NRUi pentru axuri spate, sau

0,8 NRUi când Tpi > 0,8 NRUi pentru axuri spate

Bf

factor de frânare

Co

cuplul minim de intrare la axul cu came (cuplul minim care trebuie aplicat axului cu came pentru a obţine un cuplu de frânare măsurabil)

E

ampatament

EL

distanţa între piciorul de sprijin al cuplajului sau cadrul de susţinere a remorcii şi centrul axului (axurilor) unei semiremorci sau remorci cu ax central

ER

distanţa dintre pivot şi centrul axului sau axurilor semiremorcii

F

forţa (N)

Ff

reacţiunea statică normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) faţă

Ffdyn

reacţiunea dinamică normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) faţă

Fr

reacţiunea statică normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) spate

Frdyn

reacţiunea dinamică normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) spate

FR

reacţiunea statică normală totală dintre suprafaţa drumului şi toate roţile remorcii sau semiremorcii

FRdyn

reacţiunea dinamică normală totală dintre suprafaţa drumului şi toate roţile remorcii sau semiremorcii

g

acceleraţia gravitaţională (9,81 m/s2)

h

înălţimea centrului de greutate

hK

înălţimea şeii de cuplare (a pivotului de cuplare)

hr

înălţimea centrului de greutate al remorcii

i

indicele axului

iF

numărul de axuri faţă

iR

numărul de axuri spate

l

lungimea levierului

n

numărul pe ax al dispozitivelor de acţionare a frânelor cu arc

Nfd

reacţiunea normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) faţă în pantă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

NFDi

reacţiunea normală a suprafeţei drumului asupra axului faţă i în pantă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

Nfu

reacţiunea normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) faţă în rampă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

NFUi

reacţiunea normală a suprafeţei drumului asupra axului faţă i în rampă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

Nrd

reacţiunea normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) spate în pantă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

NRDi

reacţiunea normală a suprafeţei drumului asupra axului spate i în pantă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

Nru

reacţiunea normală totală a suprafeţei drumului asupra axului (axurilor) spate în rampă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

NRUi

reacţiunea normală a suprafeţei drumului asupra axului spate i în rampă, pe o suprafaţă cu înclinaţie de 18 %

pm

presiunea la racordul de cuplare al circuitului de comandă

pc

presiunea în camera de frânare

P

masa vehiculului propriu-zis

Ps

masa statică la şaua de cuplare la masa remorcii P

PR

reacţiunea statică normală totală dintre suprafaţa drumului şi roţile remorcii sau semiremorcii

PRF

reacţiunea statică normală totală a suprafeţei drumului asupra axurilor faţă, pe o suprafaţă plată

PRR

reacţiunea statică normală totală a suprafeţei drumului asupra axurilor spate, pe o suprafaţă plată

Rs

raza statică a pneului în stare încărcată, calculată prin următoarea formulă:

Rs = 1/2 dr + FR. x H

unde

dr = diametrul nominal al jantei

H = înălţimea proiectată a secţiunii = 1/2 (d - dr)

d = valoarea convenţională a diametrului jantei

FR = factor definit de ETRTO

(Proiectare tehnică, Informaţii, 1994, pagina CV.11)

Tpi

forţa de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axa i asigurată de frâna (frânele) cu arc

Ths

forţa arcului din frâna cu arc

TR

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor remorcilor sau semiremorcilor

TRf

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axul (axurile) faţă

TRr

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axul (axurile) spate

TRmax

suma forţelor de frânare maxime disponibile la circumferinţa tuturor roţilor remorcii sau semiremorcii

TRL

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor remorcii sau semiremorcii la care se atinge limita de aderenţă

TRLf

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axul (axurile) faţă la care se atinge limita de aderenţă

TRLr

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axul (axurile) spate la care se atinge limita de aderenţă

TRpr

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor remorcii sau semiremorcii necesară pentru atingerea eficacităţii prescrise

TRprf

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axul (axurile) faţă necesară pentru atingerea eficacităţii prescrise

TRprr

suma forţelor de frânare la circumferinţa tuturor roţilor de pe axul (axurile) spate necesară pentru atingerea eficacităţii prescrise

zc

coeficientul de frânare al ansamblului de vehicule, doar remorca fiind frânată

cos P

cosinusul unghiului dintre panta cu înclinaţie de 18 % şi planul orizontal = 0,98418

tan P

tangenta unghiului dintre panta cu înclinaţie de 18 % şi planul orizontal = 0,18

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 257L din data de 30 septembrie 2010