Regulamentul 100/15-dec-2021 Dispoziţii uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce priveşte cerinţele specifice pentru grupul motopropulsor electric [2021/2190] (*)

Acte UE

Jurnalul Oficial 449L

În vigoare

Versiune de la: 15 Decembrie 2021

Dată act: 15-dec-2021

Emitent: Comisia Economica pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite

1.Domeniu de aplicare

1.1.

Partea I: Cerinţe de siguranţă referitoare la grupurile motopropulsoare electrice ale vehiculelor rutiere din categoriile M şi N (¹), cu o viteză maximă prin construcţie de peste 25 km/oră, echipate cu grup motopropulsor electric, cu excepţia vehiculelor conectate permanent la reţeaua electrică.

(¹) Astfel cum sunt definite în Rezoluţia consolidată privind construcţia vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.6, paragraful 2:

https://unece.org/transport/standards/transport/vehicle-regulations-wp29/resolutions

Partea I din prezentul regulament nu reglementează:

(a) Cerinţele de siguranţă postcoliziune ale vehiculelor rutiere.

(b) Componentele şi sistemele de înaltă tensiune care nu sunt conectate galvanic la magistrala de înaltă tensiune a grupului motopropulsor electric.

1.2.

Partea II: Cerinţe de siguranţă în ceea ce priveşte sistemul reîncărcabil de stocare a energiei electrice (SRSEE) al vehiculelor rutiere din categoriile M şi N echipate cu grup motopropulsor electric, exclusiv vehiculele conectate permanent la reţeaua electrică.

Partea II din prezentul regulament nu se aplică unei baterii a cărei principală utilizare este alimentarea cu energie electrică pentru pornirea motorului şi/sau a sistemelor de iluminat şi/sau a altor sisteme auxiliare ale vehiculului.

2.Definiţii

2.31.

"Condiţii de funcţionare normale" includ modurile şi condiţiile de utilizare care pot fi întâlnite în mod rezonabil în timpul funcţionării obişnuite a vehiculului, inclusiv al conducerii la viteze legale semnalate pe indicatoarele rutiere, al staţionării sau opririi în condiţii de trafic dens, precum şi al încărcării folosind încărcătoarele compatibile cu porturile de încărcare specifice instalate pe vehicul. Nu sunt incluse situaţiile în care vehiculul este deteriorat, fie în urma unui accident, fie prin proiectarea de deşeuri rutiere sau în urma vandalizării, precum şi situaţiile în care vehiculul este incendiat sau scufundat în apă sau în care acesta trebuie reparat sau întreţinut ori este în curs de reparare sau întreţinere.

2.37.

"Sistem reîncărcabil de stocare a energiei electrice (SRSEE)" înseamnă sistemul reîncărcabil de stocare a energiei care furnizează energie electrică pentru propulsia electrică.

O baterie utilizată în principal pentru a furnizarea puterii în scopul pornirii motorului şi/sau a iluminatului şi/sau a altor sisteme auxiliare ale vehiculului nu este considerată un SRSEE.

SRSEE poate include sistemele necesare de suport fizic, de control termic, de comandă electronică şi de protecţie electrică.

2.42.

"Condiţie specifică privind tensiunea" înseamnă situaţia în care tensiunea maximă a unui circuit electric conectat galvanic între o piesă sub tensiune continuă (c.c.) şi orice altă piesă sub tensiune (c.c. sau c.a.) este < = 30 V c.a. (rms) şi < = 60 V c.c.

Notă: Atunci când o componentă sub tensiune a unui astfel de circuit electric cu curent continuu este conectată la şasiu şi se aplică condiţia specifică privind tensiunea, tensiunea maximă între orice piesă sub tensiune şi şasiul electric trebuie să fie < = 30 V c.a. (rms) şi < = 60 V c.c.

2.48.

"Tip de SRSEE" înseamnă sisteme care nu diferă în mod semnificativ în ceea ce priveşte aspecte esenţiale precum:

(a) denumirea comercială sau marca producătorului;

(b) chimia, capacitatea şi dimensiunile fizice ale celulelor sale;

(d) construcţia, materialele şi dimensiunile fizice ale învelişului şi

(e) dispozitivele auxiliare necesare pentru suportul fizic, pentru controlul termic şi pentru controlul electronic.

3.Cerere de omologare

4.Omologare

4.5.

În cazul în care vehiculul sau SRSEE este conform cu un tip omologat în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord în ţara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul menţionat la punctul 4.4.1. nu trebuie repetat; în această situaţie, numărul regulamentului şi numerele de omologare, precum şi simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora s-a acordat omologarea în ţara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament trebuie introduse în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1.

5.Partea I: Cerinţe aplicabile unui vehicul în ceea ce priveşte grupul motopropulsor electric

5.1.1.

Protecţie împotriva contactului direct

Piesele sub tensiune trebuie să fie conforme cu punctele 5.1.1.1 şi 5.1.1.2 în ceea ce priveşte protecţia împotriva contactului direct. Protecţiile electrice, barierele, carcasele de protecţie, izolatorii solizi şi conectorii trebuie să nu poată fi deschise, separate, dezasamblate sau înlăturate fără a se recurge la unelte sau, în cazul vehiculelor din categoriile N2, N3, M2 şi M3, la un dispozitiv manual de activare/dezactivare ori la un dispozitiv echivalent.

Cu toate acestea, este autorizată separarea conectorilor (inclusiv priza de racordare a vehiculului) fără a se recurge la unelte dacă aceştia îndeplinesc una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:

(a) sunt conformi cu punctele 5.1.1.1 şi 5.1.1.2 atunci când sunt separaţi sau

(b) sunt prevăzuţi cu un mecanism de blocare (sunt necesare cel puţin două acţiuni distincte pentru a separa conectorul de piesa sa pereche). În plus, alte componente, care nu fac parte din conector, trebuie să poată fi înlăturate doar dacă se recurge la unelte pentru a se putea separa conectorul sau, în cazul vehiculelor din categoriile N2, N3, M2 şi M3, la un dispozitiv controlat de operator pentru activare/dezactivare ori la un dispozitiv echivalent pentru a putea separa conectorul sau

(c) tensiunea pieselor sub tensiune devine mai mică sau egală cu 60 V c.c. sau mai mică sau egală cu 30 V c.a. (rms) în decurs de 1 secundă după separarea conectorului.

În cazul vehiculelor din categoriile N2, N3, M2 şi M3, dispozitivele cu conexiuni conductive care sunt puse sub tensiune doar în timpul încărcării SRSEE sunt exceptate de la această cerinţă dacă sunt amplasate pe plafonul vehiculului, fiind inaccesibile unei persoane aflate în picioare în afara acestuia, iar în cazul vehiculelor din categoriile M2 şi M3, dacă distanţa minimă măsurată pe conturul vehiculului de la treapta de acces a acestuia până la dispozitivele de încărcare montate pe plafon este de 3 metri. În cazul în care vehiculul are podea înaltă şi mai multe trepte de acces, distanţa pe conturul vehiculului se măsoară de la cea mai joasă treaptă de acces de la urcarea în vehicul, conform figurii 1.

Figura 1 Schiţă pentru măsurarea distanţei pe conturul vehiculului

5.1.1.4.1.

Simbolul ilustrat în figura 2 trebuie să se regăsească pe un SRSEE care poate fi pus sub înaltă tensiune sau în apropierea acestuia. Fundalul simbolului trebuie să fie de culoare galbenă, iar chenarul şi săgeata trebuie să fie de culoare neagră.

Această cerinţă se aplică şi unui SRSEE care face parte dintr-un circuit conectat galvanic în care nu se îndeplineşte condiţia specifică privind tensiunea, indiferent de tensiunea maximă a SRSEE.

Figura 2 Marcajul echipamentelor de înaltă tensiune

5.1.1.4.2.

Simbolul trebuie să fie, de asemenea, vizibil pe carcasele de protecţie şi pe barierele de protecţie electrică, care, atunci când sunt îndepărtate, expun piesele sub tensiune ale circuitelor de înaltă tensiune. Prezenta dispoziţie este opţională în cazul oricărui conector pentru magistralele de înaltă tensiune. Această dispoziţie nu se aplică în niciuna dintre următoarele situaţii:

(a) în cazul în care barierele sau carcasele de protecţie electrică nu pot fi accesate, deschise sau îndepărtate fizic, cu excepţia cazului în care alte componente ale vehiculului sunt îndepărtate prin utilizarea unor instrumente;

(b) în cazul în care barierele sau carcasele de protecţie electrică sunt situate sub podeaua vehiculului;

(c) barierelor şi carcaselor de protecţie electrică ale dispozitivelor cu conexiuni conductive ale vehiculelor din categoriile N2, N3, M2 şi M3 care îndeplinesc condiţiile prevăzute la punctul 5.1.1.

5.1.2.2.

Rezistenţa între toate piesele conductoare expuse şi şasiul electric trebuie să fie mai mică de 0,1 ohm atunci când există un flux de curent de cel puţin 0,2 amperi.

Rezistenţa dintre două piese conductoare expuse accesibile simultan ale barierelor de protecţie electrică situate la mai puţin de 2,5 m între ele nu trebuie să depăşească 0,2 . Această rezistenţă poate fi calculată utilizând rezistenţele măsurate separat ale părţilor relevante ale traseului electric.

Această cerinţă este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care conexiunea galvanică a fost realizată prin sudare. În cazul în care există îndoieli sau în cazul în care conexiunea se realizează prin alte mijloace decât sudarea, măsurarea se face prin utilizarea uneia dintre procedurile de încercare descrise în anexa 4.

5.1.2.3.

În cazul autovehiculelor care sunt concepute să fie conectate la sursa de alimentare cu energie electrică externă cu împământare prin conexiunea conductivă dintre priza de racordare a vehiculului şi conectorul sursei de alimentare, trebuie prevăzut un dispozitiv care să permită conectarea galvanică la pământ a şasiului electric prin sursa de alimentare.

Dispozitivul trebuie să permită conectarea la pământ înainte de aplicarea unei tensiuni exterioare vehiculului şi să menţină conexiunea până după îndepărtarea tensiunii exterioare de pe vehicul.

Conformitatea cu această cerinţă poate fi demonstrată fie prin utilizarea conectorului specificat de producătorul autovehiculului, fie prin inspecţie vizuală sau desene.

Prevederile de mai sus se aplică doar vehiculelor care se încarcă de la staţii fixe de încărcare cu un cablu de lungime limitată, prin intermediul unui dispozitiv de conectare alcătuit dintr-un conector al sursei de alimentare şi o priză de racordare a vehiculului.

5.1.3.1.

Grupul motopropulsor electric format din magistrale de curent continuu sau curent alternativ separate

Dacă magistralele de c.a. de înaltă tensiune şi magistralele de c.c. de înaltă tensiune sunt izolate galvanic unele de altele, rezistenţa de izolaţie între magistrala de înaltă tensiune şi şasiul electric trebuie să aibă o valoare de minimum 100 /volt de tensiune de lucru pentru magistralele de c.c. şi o valoare de minimum 500 /volt de tensiune de lucru pentru magistralele de c.a.

Măsurătoarea trebuie efectuată în conformitate cu anexa 5A intitulată "Metodă de măsurare a rezistenţei de izolaţie pentru încercările pe vehicule".

5.1.3.2.

Grup motopropulsor electric format din magistrale de c.c. şi magistrale de c.a. combinate

Dacă magistralele de c.a. de înaltă tensiune şi magistralele de c.c. de înaltă tensiune sunt conectate galvanic, rezistenţa de izolaţie între magistrala de înaltă tensiune şi şasiul electric trebuie să aibă o valoare de minimum 500 /volt de tensiune de lucru.

Cu toate acestea, dacă toate magistralele de c.a. de înaltă tensiune sunt protejate printr-una dintre următoarele două măsuri, rezistenţa de izolaţie între magistrala de înaltă tensiune şi şasiul electric trebuie să aibă o tensiune de lucru de minimum 100 /V:

(a) două sau mai multe straturi de izolatori solizi, de bariere sau de carcase de protecţie electrică care îndeplinesc cerinţa de la punctul 5.1.1 în mod independent, de exemplu cablajele;

(b) protecţii robuste din punct de vedere mecanic, care prezintă o durabilitate suficientă de-a lungul duratei de funcţionare a vehiculului, cum ar fi cartere ale motoarelor, cutii de transformatoare electronice sau conectori;

Rezistenţa de izolaţie între magistrala de înaltă tensiune şi şasiul electric poate fi demonstrată prin calcule, prin măsurători sau printr-o combinaţie a acestora.

Măsurătoarea trebuie efectuată în conformitate cu anexa 5A intitulată "Metodă de măsurare a rezistenţei de izolaţie pentru încercările pe vehicule".

5.1.3.3.

Vehicule cu pilă de combustie

În cazul vehiculelor cu pilă de combustie, magistralele de înaltă tensiune c.c. trebuie prevăzute cu un sistem instalat la bord de monitorizare a rezistenţei de izolaţie, precum şi cu un sistem de avertizare pentru conducătorul auto în cazul în care rezistenţa de izolaţie scade sub valoarea minimă necesară de 100 /V. Funcţia sistemului integrat de monitorizare a rezistenţei de izolaţie trebuie confirmată conform descrierii din anexa 6.

Nu trebuie monitorizată rezistenţa de izolaţie între şasiul electric şi magistrala de înaltă tensiune a sistemului de cuplare pentru încărcarea SRSEE care nu este pusă sub tensiune decât în timpul încărcării SRSEE.

5.1.3.4.

Cerinţa privind rezistenţa de izolaţie pentru sistemul de cuplare pentru încărcarea SRSEE

În cazul dispozitivului cu conexiuni conductive al vehiculului conceput pentru a fi conectat conductiv la sursa de alimentare c.a. externă cu împământare şi al circuitului electric care este conectat galvanic la dispozitivul cu conexiuni conductive al vehiculului în timpul încărcării SRSEE, rezistenţa de izolaţie între magistrala de înaltă tensiune şi şasiul electric trebuie să îndeplinească cerinţele de la punctul 5.1.3.1 atunci când conexiunea conductivă este deconectată şi rezistenţa de izolaţie este măsurată la piesele aflate sub înaltă tensiune (contacte) ale dispozitivului cu conexiuni conductive al vehiculului. În timpul efectuării măsurătorilor, SRSEE poate fi deconectat.

5.1.4.2.

Producătorul vehiculului trebuie să prezinte autorităţii de reglementare sau autorităţii responsabile cu încercările, după caz, dovezi şi/sau o documentaţie care să ateste că sistemul electric sau componentele acestuia instalate în exteriorul habitaclului sau al vehiculului continuă să fie sigure şi respectă cerinţele prevăzute în anexa 7A după expunerea la apă. Dacă dovezile şi/sau documentaţia prezentate nu sunt satisfăcătoare, autoritatea de reglementare sau autoritatea responsabilă cu încercările, după caz, solicită producătorului să execute o încercare a componentelor fizice conform specificaţiilor prevăzute în anexa 7A.

5.1.4.3.

În cazul în care se execută procedurile de încercare prevăzute în anexa 7B, imediat după fiecare expunere şi cu vehiculul încă ud, vehiculul trebuie să corespundă condiţiilor de la încercarea rezistenţei de izolare conform anexei 5A şi să îndeplinească cerinţele privind rezistenţa de izolare prevăzute la punctul 5.1.3. În plus, după o pauză de 24 de ore, încercarea rezistenţei de izolare conform anexei 5A trebuie executată din nou şi trebuie îndeplinite cerinţele privind rezistenţa de izolare prevăzute la punctul 5.1.3.

5.2.3.

Avertisment în cazul unei avarii în SRSEE

Când vehiculul se află în modul posibil de deplasare activă, în cazul specificat la punctele 6.13-6.15, vehiculul trebuie să transmită conducătorului auto un avertisment.

În cazul avertismentului optic, lampa martor aprinsă trebuie să fie suficient de strălucitoare pentru a fi observată de conducătorul auto atât în condiţii de drum pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, atunci când acesta s-a adaptat la condiţiile de iluminare ambiante ale drumului.

Această lampă-martor trebuie să se activeze pentru verificarea funcţionării sale fie la punerea sistemului de propulsie în poziţia "activat", fie când comutatorul de pornire a sistemului de propulsie se află într-o poziţie prevăzută de producător între "activat" şi start" pentru această verificare. Această cerinţă nu se aplică în cazul în care lămpile-martor sau textul sunt afişate într-un spaţiu comun.

5.2.4.

Avertisment în cazul nivelului scăzut de energie în SRSEE

În cazul vehiculelor pur electrice (echipate cu un grup motopropulsor format exclusiv din maşini electrice cu funcţie de conversie a energiei de propulsie şi exclusiv cu sisteme reîncărcabile de stocare a energiei electrice cu funcţie de sisteme de stocare a energiei de propulsie), conducătorul auto trebuie să primească un avertisment privind nivelul scăzut de energie din SRSEE. Pe baza raţionamentului tehnologic, producătorul va stabili nivelul de energie rămas în SRSEE la care se transmite primul avertisment către conducătorul auto.

5.3.2.

În momentul părăsirii vehiculului, conducătorul auto trebuie avertizat printr-un semnal (de exemplu un semnal optic sau acustic) dacă vehiculul se află încă în modul posibil de deplasare activă. În cazul vehiculelor din categoriile M2 şi M3 cu o capacitate de peste 22 de pasageri plus conducătorul auto, acest semnal trebuie deja transmis când conducătorul auto îşi părăseşte scaunul.

Totuşi, această dispoziţie este opţională în cazul în care un motor cu ardere internă asigură în mod direct sau indirect puterea de propulsie a vehiculului când conducătorul auto părăseşte vehiculul sau scaunul de conducere.

5.3.3.

Dacă SRSEE poate fi încărcat din exterior, orice deplasare a vehiculului sub acţiunea sistemului propriu de propulsie trebuie să fie imposibilă atât timp cât conectorul sursei de alimentare cu energie electrică este conectat fizic la priza de racordare a vehiculului.

Această cerinţă trebuie demonstrată prin utilizarea conectorului specificat de producătorul vehiculului.

6.Partea II: Cerinţe aplicabile unui sistem reîncărcabil de stocare a energiei (SRSEE) în ceea ce priveşte siguranţa

6.2.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [aplicabilă doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

Urmele de scurgere de electrolit trebuie verificate printr-o inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării. Pentru a confirma dacă există vreo scurgere de electrolit din SRSEE ca urmare a încercării, se foloseşte o metodă adecvată, dacă este necesar. Urmele aerisirii se verifică prin inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării.

6.3.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [aplicabilă doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

Urmele de scurgere de electrolit trebuie verificate printr-o inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării. Pentru a verifica dacă există vreo scurgere de electrolit din SRSEE ca urmare a încercării, se foloseşte o metodă adecvată, dacă este necesar. Urmele aerisirii se verifică prin inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării.

6.4.1.1.

Încercare pe vehicul

Conformitatea cu cerinţele criteriilor de acceptare de la punctul 6.4.1.3. de mai jos poate fi demonstrată cu ajutorul instalării unor SRSEE pe vehiculele care au fost supuse unor încercări de impact în conformitate cu anexa 3 la Regulamentul ONU nr. 94 sau cu anexa 3 la Regulamentul ONU nr. 137, în caz de coliziune frontală, şi cu anexa 4 la Regulamentul ONU nr. 95 în caz de impact lateral. Temperatura mediului ambiant şi nivelul de încărcare trebuie să fie în conformitate cu regulamentele menţionate. Cerinţa se consideră îndeplinită dacă vehiculul echipat cu grup motopropulsor electric de înaltă tensiune este omologat în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 94 (seria 04 de amendamente sau serii ulterioare) sau cu Regulamentul ONU nr. 137 (seria 01 de amendamente sau serii ulterioare), în cazul unui impact frontal, respectiv cu Regulamentul ONU nr. 95 (seria 05 de amendamente sau serii ulterioare), în cazul unui impact lateral.

Omologarea unui SRSEE care a făcut obiectul unor încercări în temeiul prezentului punct trebuie să se limiteze la tipul de vehicul.

6.4.1.3.

Criterii de acceptare

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) incendiu;

(b) explozie;

(c1) scurgere de electrolit, în cazul în care încercarea se efectuează în conformitate cu punctul 6.4.1.1:

(i) în cazul unui SRSEE cu electrolit apos:

timp de 60 de minute de la încheierea impactului, în habitaclu nu trebuie să se înregistreze nicio scurgere de electrolit provenind de la SRSEE,

iar scurgerea în afara habitaclului SRSEE nu trebuie să depăşească 7 %, în procente de volum, sau maximum 5 litri din capacitatea de electrolit a SRSEE. După ce este colectat, volumul de electrolit scurs poate fi măsurat prin tehnicile obişnuite de determinare a volumelor de lichid. În cazul recipientelor care conţin solvent Stoddard, lichid de răcire colorat şi electrolitul, fluidele pot fi separate prin metoda gravităţii specifice înainte de a fi măsurate;

(ii) în cazul unui SRSEE cu electrolit non-apos.

Timp de 60 minute de la impact, nu trebuie să existe scurgeri de electrolit lichid din SRSEE în habitaclu sau în portbagaj şi nici scurgeri de electrolit lichid în exteriorul vehiculului. Această cerinţă trebuie verificată prin inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei părţi a vehiculului.

(c2) scurgerea de electrolit, în cazul în care încercarea se efectuează în conformitate cu punctul 6.4.1.2:

după încercarea pe vehicul (punctul 6.4.1.1), SRSEE trebuie să rămână fixat de vehicul prin cel puţin un ancoraj, un suport sau orice structură care transferă sarcinile de la SRSEE către structura vehiculului, iar SRSEE situat în afara habitaclului nu trebuie să intre în habitaclu.

După încheierea încercării pe componente (punctul 6.4.1.2), dispozitivul supus încercării trebuie fixat cu ajutorul dispozitivului de montare, iar componentele acestuia trebuie să rămână în interiorul limitelor sale.

În cazul unui SRSEE de înaltă tensiune, rezistenţa de izolaţie a dispozitivului supus încercării trebuie să asigure o valoare de cel puţin 100 /volt pentru întregul SRSEE, măsurată după efectuarea încercării în conformitate cu anexa 5A sau cu anexa 5B la prezentul regulament sau trebuie să se atingă gradul de protecţie IPXXB pentru dispozitivul supus încercării.

În cazul SRSEE supus unei încercări în conformitate cu punctul 6.4.1.2, urmele de scurgere de electrolit trebuie verificate printr-o inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării.

6.4.2.1.

Încercare specifică vehiculelor

La alegerea producătorului, încercarea poate fi efectuată sub formă de

(a) încercări dinamice pe vehicul, în conformitate cu punctul 6.4.2.1.1 din prezentul regulament, de

(b) încercare pe componente specifică vehiculelor, în conformitate cu punctul 6.4.2.1.2 din prezentul regulament sau de

Dacă SRSEE este montat într-o poziţie care se află între o dreaptă de la marginea posterioară a vehiculului perpendiculară pe linia mediană a acestuia şi la o distanţă de 300 mm în faţa acestei drepte şi paralel cu aceasta, producătorul trebuie să demonstreze serviciului tehnic performanţele în materie de integritate mecanică ale SRSEE în vehicul.

Omologarea unui SRSEE supus unor încercări în temeiul prezentului punct trebuie să se limiteze la tipul de vehicul specific.

6.4.2.1.1.

Încercare dinamică pe vehicul

Conformitatea cu cerinţele criteriilor de acceptare de la punctul 6.4.2.3 de mai jos poate fi demonstrată cu ajutorul instalării unuia sau mai multor SRSEE pe vehiculele care au fost supuse unor încercări de impact în conformitate cu anexa 3 la Regulamentul ONU nr. 94 sau la Regulamentul ONU nr. 137, în caz de impact frontal, respectiv cu anexa 4 la Regulamentul ONU nr. 95, în caz de impact lateral. Temperatura mediului ambiant şi nivelul de încărcare trebuie să fie în conformitate cu regulamentele menţionate. Cerinţa se consideră îndeplinită dacă vehiculul echipat cu un grup motopropulsor electric de înaltă tensiune este omologat în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 94 (seria 04 de amendamente sau serii ulterioare) sau cu Regulamentul ONU nr. 137 (seria 01 de amendamente sau serii ulterioare), în cazul unui impact frontal, respectiv cu Regulamentul ONU nr. 95 (seria 05 de amendamente sau serii ulterioare), în cazul unui impact lateral.

6.4.2.1.2.

Încercare pe componente specifică vehiculelor

Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu anexa 9D la prezentul regulament.

Forţa de strivire specificată la punctul 3.2.1 din anexa 9D poate fi înlocuită cu valoarea declarată de producătorul vehiculului cu ajutorul datelor obţinute fie în urma încercărilor de impact reale, fie în urma simulării acestor încercări, astfel cum se menţionează în anexa 3 la Regulamentul ONU nr. 94 sau la Regulamentul ONU nr. 137, în direcţia de mers, şi în conformitate cu anexa 4 la Regulamentul ONU nr. 95 în direcţie orizontală, perpendicular pe direcţia de mers. Aceste forţe trebuie aprobate de către serviciul tehnic.

Producătorii pot, de comun acord cu serviciile tehnice, să utilizeze forţele derivate din datele obţinute în urma procedurilor alternative de efectuare a unor încercări de impact, însă aceste forţe trebuie să fie mai mari sau egale cu forţele care ar rezulta din utilizarea datelor în conformitate cu reglementările menţionate mai sus.

Producătorul poate defini părţile relevante ale structurii vehiculului utilizate pentru protecţia mecanică a componentelor SRSEE. Încercarea trebuie să se efectueze cu SRSEE montat pe structura respectivului vehicul într-un mod care este reprezentativ pentru montarea acestuia în vehicul.

6.4.2.2.

Încercare pe componente

Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu anexa 9D la prezentul regulament.

SRSEE omologat în conformitate cu prezentul punct trebuie instalat într-o poziţie aflată între următoarele două plane (a) un plan vertical perpendicular pe linia mediană a vehiculului aflat la 420 mm în spate în raport cu marginea anterioară a vehiculului şi (b) un plan vertical perpendicular pe linia mediană a vehiculului aflat la 300 mm în faţă în raport cu marginea posterioară a vehiculului.

Restricţiile la montare trebuie consemnate în partea 2 din anexa 1.

Forţa de strivire specificată la punctul 3.2.1 din anexa 9D poate fi înlocuită cu valoarea declarată de producător, în cazul în care forţa de strivire este consemnată în partea 2 din anexa 1 ca restricţie la montare. În acest caz, producătorul vehiculului care utilizează astfel de SRSEE trebuie să demonstreze, în timpul procesului de omologare pentru Partea I din prezentul regulament, că forţa de contact cu SRSEE nu va depăşi valoarea declarată de producătorul SRSEE. Această forţă trebuie stabilită de producătorul vehiculului pe baza datelor obţinute fie în urma încercării de impact, fie în urma simulării acestuia, astfel cum se menţionează în anexa 3 la Regulamentul ONU nr. 94 sau la Regulamentul ONU nr. 137, în direcţia de mers, respectiv în conformitate cu anexa 4 la Regulamentul ONU nr. 95, în direcţie orizontală, perpendicular pe direcţia de mers. Aceste forţe trebuie să fie convenite de producător împreună cu serviciul tehnic.

Producătorii pot, de comun acord cu serviciile tehnice, să utilizeze forţe derivate din datele obţinute de la procedurile alternative de efectuare a încercărilor de impact, dar aceste forţe trebuie să fie mai mari sau egale cu forţele care ar rezulta din utilizarea datelor în conformitate cu reglementările menţionate mai sus.

6.4.2.3.

Criterii de acceptare

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) incendiu;

(b) explozie;

(c1) scurgere de electrolit, în cazul în care încercarea se efectuează în conformitate cu punctul 6.4.1.1:

(i) în cazul unui SRSEE cu electrolit apos:

Timp de 60 de minute de la încheierea impactului, nu trebuie să se înregistreze nicio scurgere de electrolit provenind de la SRSEE în compartimentul pentru pasageri,

iar scurgerea în afara habitaclului SRSEE nu trebuie să depăşească 7 %, în procente de volum, sau maximum 5,0 litri din capacitatea de electrolit a SRSEE. După ce este colectat, volumul de electrolit scurs poate fi măsurat prin tehnicile obişnuite de determinare a volumelor de lichid. În cazul recipientelor care conţin solvent Stoddard, lichid de răcire colorat şi electrolitul, fluidele pot fi separate prin metoda gravităţii specifice înainte de a fi măsurate.

(ii) în cazul unui SRSEE cu electrolit non-apos.

(c2) Scurgerea de electrolit, în cazul în care încercarea se efectuează în conformitate cu punctul 6.4.2.2.

În cazul unui SRSEE de înaltă tensiune, rezistenţa de izolaţie a dispozitivului supus încercării trebuie să asigure cel puţin 100 /volt pentru întregul SRSEE, măsurată în conformitate cu anexa 5A sau cu anexa 5B la prezentul regulament, sau trebuie să se atingă gradul de protecţie IPXXB pentru dispozitivul supus încercării.

Dacă încercarea se realizează în conformitate cu punctul 6.4.2.2, urmele de scurgere de electrolit trebuie verificate printr-o inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării.

6.5.

Rezistenţă la foc

Această încercare este obligatorie în cazul unui SRSEE care conţine electrolit inflamabil.

Această încercare nu este obligatorie atunci când SRSEE, astfel cum a fost instalat în vehicul, este montat astfel încât baza carcasei SRSEE să se afle la mai mult de 1,5 m deasupra solului. La alegerea producătorului, această încercare poate fi efectuată în cazul în care suprafaţa inferioară a carcasei SRSEE se află la o înălţime de peste 1,5 m faţă de sol. Încercarea trebuie să se efectueze pe un singur eşantion de testare.

La alegerea producătorului, încercarea poate fi efectuată sub formă de

(a) încercare pe vehicul, în conformitate cu punctul 6.5.1 din prezentul regulament sau de

(b) încercare pe componente, în conformitate cu punctul 6.5.2 din prezentul regulament.

6.6.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [aplicabilă doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

6.7.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [aplicabilă doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

6.8.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [aplicabilă doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

6.9.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [criteriu aplicabil doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

Urmele de scurgere de electrolit trebuie verificate printr-o inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării. Pentru a verifica dacă există o scurgere de electrolit din SRSEE ca urmare a încercării, se foloseşte o metodă adecvată, dacă este necesar. Urmele aerisirii se verifică prin inspecţie vizuală, fără dezasamblarea niciunei piese a dispozitivului supus încercării.

6.10.2.1.

În timpul încercării, nu trebuie să existe nicio urmă de:

(a) scurgere de electrolit;

(b) ruptură [aplicabilă doar în cazul sistemului (sistemelor) reîncărcabil(e) de stocare a energiei electrice de înaltă tensiune];

(d) incendiu;

(e) explozie.

6.11.

Protecţie la temperatură scăzută

Producătorul SRSEE pune la dispoziţia serviciului tehnic, la cererea acestuia, după caz, următoarele documente în care prezintă performanţa în materie de siguranţă a vehiculului la nivel de sistem sau subsistem, pentru a demonstra că SRSEE monitorizează şi controlează adecvat acţiunile proprii la temperaturi joase, în limitele de siguranţă impuse:

(a) diagrama sistemului;

(b) o explicaţie scrisă privind limita inferioară de temperatură pentru funcţionarea SRSEE în condiţii de siguranţă;

(d) acţiunea întreprinsă când temperatura SRSEE este mai mică sau egală cu limita inferioară a temperaturii necesare pentru funcţionarea SRSEE în condiţii de siguranţă.

6.12.3.

În cazul altor tipuri de SRSEE decât cele cu baterie de tracţiune de tip deschis, se consideră îndeplinită cerinţa de la punctul 6.12.1 dacă se întrunesc toate cerinţele aplicabile ale următoarelor încercări: punctul 6.2 (vibraţii), punctul 6.3 (şoc termic şi variaţie ciclică), punctul 6.6 (protecţie împotriva scurtcircuitului extern), punctul 6.7 (protecţie împotriva suprasarcinii), punctul 6.8 (protecţie împotriva supradescărcării), punctul 6.9 (protecţie împotriva supraîncălzirii), punctul 6.10 (protecţie împotriva supracurenţilor).

6.13.

Avertisment în cazul avarierii componentelor care gestionează funcţionarea SRSEE în condiţii de siguranţă.

În cazul avarierii componentelor care gestionează funcţionarea SRSEE în condiţii de siguranţă (de exemplu, semnale de intrare şi de ieşire ale sistemului de comandă-control al SRSEE, senzori ai SRSEE etc.), SRSEE sau sistemul vehiculului trebuie să transmită un semnal care să activeze avertismentul specificat la punctul 5.2.3. Producătorul SRSEE sau al vehiculului pune la dispoziţia serviciului tehnic, la cererea acestuia, după caz, următoarele documente în care prezintă performanţa în materie de siguranţă a vehiculului la nivel de sistem sau subsistem:

6.15.

Propagarea termică.

În cazul unui SRSEE care conţine un electrolit inflamabil, ocupanţii vehiculului nu trebuie să fie expuşi unui mediu periculos cauzat de propagarea termică declanşată de un scurtcircuit intern care determină avalanşa termică într-o celulă unică. În acest scop, trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute la punctele 6.15.1 şi 6.15.2 (⁴).

(⁴) Producătorul răspunde de acurateţea şi de integritatea documentaţiei prezentate şi îşi asumă întreaga responsabilitate pentru protecţia ocupanţilor împotriva efectelor adverse rezultate în urma propagării termice cauzate de un scurtcircuit intern.

6.15.1.

SRSEE sau sistemul vehiculului trebuie să transmită un semnal care să activeze în vehicul o alertă pentru a permite ocupanţilor să părăsească vehiculul sau un semnal emis cu 5 minute înainte de apariţia în habitaclu a unei situaţii periculoase, cauzate de propagarea termică declanşată de un scurtcircuit intern care conduce la avalanşa termică într-o celulă, precum un incendiu, o explozie sau o degajare de fum. Această cerinţă se consideră îndeplinită dacă propagarea termică nu conduce la situaţii periculoase pentru ocupanţii vehiculului. Producătorul SRSEE sau al vehiculului pune la dispoziţia serviciului tehnic, la cererea acestuia, după caz, următoarele documente în care prezintă performanţa în materie de siguranţă a vehiculului la nivel de sistem sau subsistem:

6.15.2.

SRSEE sau sistemul vehiculului trebuie să fie prevăzut cu funcţii sau caracteristici integrate în celule sau în SRSEE care să protejeze ocupanţii vehiculului (conform descrierii de la punctul 6.15) în condiţiile cauzate de propagarea termică declanşată de un scurtcircuit intern care determină avalanşa termică într-o celulă. Producătorii SRSEE sau ai vehiculului pun la dispoziţia serviciului tehnic, la cererea acestuia, după caz, următoarele documente în care prezintă performanţa în materie de siguranţă a vehiculului la nivel de sistem sau subsistem:

6.15.2.1.

O analiză privind reducerea riscurilor, cu aplicarea unei metodologii adecvate conform standardelor industriei (de exemplu, IEC 61508, MIL-STD 882E, ISO 26262, AIAG DFMEA, analiza modurilor de defectare conform SAE J2929 sau similar), care documentează riscurile la care sunt expuşi ocupanţii vehiculului în cazul propagării termice declanşate de un scurtcircuit intern care determină avalanşa termică într-o celulă, precum şi modul în care riscurile sunt reduse prin aplicarea funcţiilor sau caracteristicilor specifice de atenuare a acestora.

7.Modificarea şi extinderea omologării de tip

7.1.1.

Revizuire

Atunci când detaliile înregistrate în fişele de informaţii din apendicele 1 sau 2 la anexa 1 sunt modificate, iar autoritatea de omologare de tip consideră că este puţin probabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ şi că, în orice caz, vehiculul respectă în continuare cerinţele, modificările sunt considerate o "revizuire".

În acest caz, autoritatea de omologare de tip transmite paginile revizuite din fişele de informaţii din apendicele 1 sau 2 la anexa 1, după caz, marcând fiecare pagină revizuită pentru a arăta în mod clar natura modificării şi data reemiterii. Se consideră că o versiune consolidată, actualizată a fişelor de informaţii din apendicele 1 sau 2 la anexa 1, însoţită de o descriere detaliată a modificării, îndeplineşte această cerinţă.

9.Sancţiuni în cazul neconformităţii producţiei

10.Întreruperea definitivă a producţiei

În cazul în care titularul omologării încetează complet să fabrice un tip de vehicul sau un SRSEE omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în acest sens autoritatea de omologare de tip care a acordat omologarea. La primirea înştiinţării corespunzătoare, autoritatea de omologare de tip respectivă informează celelalte părţi contractante la acordul de punere în aplicare a prezentului regulament în acest sens, prin intermediul unei copii a formularului de omologare care conţine la final, cu majuscule, menţiunea semnată şi datată "PRODUCŢIE OPRITĂ".

11.Denumirile şi adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum şi ale autorităţilor de omologare de tip

12.Dispoziţii tranzitorii

ANEXA 1:

PARTEA 1:Comunicare

PARTEA 2:Comunicare

ANEXA 2:DISPUNEREA MĂRCILOR DE OMOLOGARE

ANEXA 3:Protecţia împotriva contactelor directe cu piesele sub tensiune

2.Condiţii de încercare

3.Condiţii de acceptare

ANEXA 4:Verificarea egalizării potenţialului

1.Metodă de încercare care utilizează un instrument de măsurare a rezistenţei (ohmmetru)

2.Metodă de încercare care utilizează o alimentare cu curent continuu, un voltmetru şi un ampermetru.

2.1.Procedura de încercare.

ANEXA 5^A:Metodă de măsurare a rezistenţei de izolaţie pentru încercările pe vehicul

2.Metoda de măsurare

În cazurile în care valorile măsurate nu sunt stabile din cauza funcţionării sistemului integrat de monitorizare a rezistenţei de izolaţie, modificările necesare pentru realizarea măsurătorii pot fi efectuate prin oprirea funcţionării dispozitivului în cauză sau prin îndepărtarea acestuia. În plus, atunci când dispozitivul este îndepărtat, trebuie utilizat un set de desene pentru a demonstra că rezistenţa de izolaţie între piesele sub tensiune şi şasiul electric rămâne neschimbată.

2.1.2.Metoda de măsurare

2.2.3.4.A patra etapă

2.2.3.5.A cincea etapă

ANEXA 5^B:Metodă de măsurare a rezistenţei de izolaţie pentru încercările pe componente ale unui SRSEE

1.Metoda de măsurare

În cazurile în care valorile măsurate nu sunt stabile din cauza funcţionării sistemului de monitorizare a rezistenţei de izolaţie, modificările necesare pentru realizarea măsurătorii pot fi efectuate prin oprirea funcţionării dispozitivului în cauză sau prin îndepărtarea acestuia. Mai mult, atunci când dispozitivul este îndepărtat, trebuie să se demonstreze cu ajutorul desenelor că acest lucru nu modifică rezistenţa de izolaţie între piesele sub tensiune şi că rămâne neschimbată legarea la pământ proiectată de producător ca punct de conectare la şasiul electric atunci când este instalat pe vehicul.

1.1.2.Metoda de măsurare

1.2.3.4.A patra etapă

1.2.3.5.A cincea etapă

ANEXA 6:Metodă de confirmare a funcţionării sistemului instalat la bord de monitorizare a rezistenţei de izolaţie

(b)dacă valoarea minimă a rezistenţei de izolare impusă conform punctelor 5.1.3.1 sau 5.1.3.2 este de 100

/V, se introduce o rezistenţă de valoare Ro între şasiul electric şi oricare dintre polii magistralei de înaltă tensiune care prezintă o valoare mai mică a U1 sau U2 (măsurate conform punctului 2.2.3 din anexa 5A). Valoarea rezistenţei Ro trebuie să fie astfel încât:

(c)dacă valoarea minimă a rezistenţei de izolare impusă conform punctelor 5.1.3.1 sau 5.1.3.2 este de 500

ANEXA 6¹:APENDICELE 1 LA ANEXA 6 - Caracteristici esenţiale ale vehiculelor rutiere sau ale sistemelor

3.SRSEE

ANEXA 6²:APENDICELE 2 LA ANEXA 6 - Caracteristici esenţiale ale SRSEE

1.SRSEE

ANEXA 7^A:Metodă de verificare documentară care permite autorităţilor responsabile cu încercările să determine dacă rezistenţa de izolaţie a sistemului electric (din proiectare) al unui vehicul corespunde normelor aplicabile după expunerea la apă

Prezenta anexă descrie cerinţele aplicabile pentru a certifica, pe baza documentaţiei, nu a unei încercări fizice, faptul că echipamentele sau componentele de înaltă tensiune instalate de producător sunt protejate împotriva efectelor apei. Ca regulă generală, sistemul electric sau componentele acestuia de pe vehicul trebuie să fie conforme cu cerinţele specificate la punctele "5.1.1 Protecţie împotriva contactului direct", "5.1.2 Protecţie împotriva contactului indirect" şi respectiv "5.1.3 Rezistenţa de izolaţie", conformitate care trebuie verificată separat de autoritatea responsabilă cu încercările. Producătorii de vehicule trebuie să prezinte autorităţilor responsabile cu încercările informaţii privind amplasarea fiecărei componente de înaltă tensiune în/pe vehicul.

1.Documentaţia trebuie să conţină următoarele informaţii:

2.Autoritatea responsabilă cu încercările verifică şi confirmă corespondenţa dintre condiţiile consemnate în documente şi cele observate, condiţii care ar fi trebuit respectate de producător în procesul de certificare:

2.1.Se permite ca, în timpul încercării, umiditatea din carcasă să se condenseze parţial. Condensul care se poate forma nu este considerat drept infiltraţie de apă. În scopul încercărilor, suprafaţa componentei sau a sistemului de înaltă tensiune se calculează cu o precizie de 10 %. Dacă este posibil, componenta sau sistemul de înaltă tensiune sunt supuse încercării în timp ce sunt sub tensiune. Dacă componenta sau sistemul de înaltă tensiune sunt sub tensiune, se iau măsuri de protecţie adecvate.

2.2.În cazul componentelor electrice montate în exterior (de exemplu, în compartimentul motorului), deschise în Partea Inferioară şi instalate atât în locuri expuse, cât şi în locuri protejate, autoritatea responsabilă cu încercările verifică, cu scopul de a confirma conformitatea, dacă încercarea se execută prin pulverizarea apei printr-o duză standardizată, conform figurii 1, din toate poziţiile posibile, pe componenta sau sistemul de înaltă tensiune. În timpul încercării se respectă în mod special următorii parametri:

2.3.În cazul componentelor electrice montate în exterior (de exemplu, în compartimentul motorului), acoperite în Partea Inferioară, autoritatea responsabilă cu încercările verifică, cu scopul de a confirma conformitatea, dacă:

(e)durata încercării este de 1 min/m² de suprafaţă calculată a dispozitivului (exclusiv suprafeţe de montaj şi aripioare de răcire), cu o durată maximă de 5 min.

ANEXA 7^B:Procedură de încercare a protecţiei vehiculului împotriva efectelor apei

1.Spălare

ANEXA 8:Calcularea emisiilor de hidrogen în timpul procedurilor de încărcare a SRSEE

2.Descrierea încercării

3.Încercări

3.1.Încercare pe vehicul

3.2.Încercare pe componente

3.2.2.

În cazul în care SRSEE este utilizat la o temperatură mai mare decât temperatura mediului ambiant, operatorul trebuie să urmeze procedura producătorului pentru a păstra temperatura SRSEE în intervalul de funcţionare normală.

Reprezentantul producătorului trebuie să fie în măsură să certifice că sistemul de reglare a temperaturii SRSEE nu prezintă nicio avarie şi niciun defect de capacitate.

Figura 8.1 Calcularea emisiilor de hidrogen în timpul procedurilor de încărcare a SRSEE

4.Echipamentul pentru încercarea privind emisiile de hidrogen

4.2.Incinta de măsurare a emisiilor de hidrogen

Incinta de măsurare a emisiilor de hidrogen trebuie să fie o incintă de măsurare etanşă care să poată conţine vehiculul sau SRSEE supus încercării. Vehiculul/SRSEE trebuie să fie accesibil din toate părţile, iar atunci când incinta este închisă etanş, ea trebuie să fie impermeabilă la gaze, în conformitate cu apendicele 8 la anexa 1. Suprafaţa interioară a incintei trebuie să fie impermeabilă şi nereactivă la hidrogen. Sistemul de reglare a temperaturii trebuie să fie capabil să regleze aerul din interiorul incintei astfel încât să se asigure, pe toată durata încercării, respectarea temperaturii prevăzute, cu o toleranţă medie de ± 2 K pe durata încercării.

Pentru a rezolva problema variaţiilor de volum cauzate de emisiile de hidrogen din incintă, se poate folosi fie un echipament cu volum variabil, fie un alt echipament de încercare. Incinta cu volum variabil se extinde şi se contractă ca reacţie la emisiile de hidrogen din incintă. Cele două mijloace posibile de a varia volumul intern constau în utilizarea de panouri mobile sau a unui sistem de suflante, în interiorul cărora o serie de saci impermeabili amplasaţi în incintă se dilată şi se contractă ca urmare a variaţiilor de presiune interioare, prin schimb de aer cu exteriorul incintei. Orice sistem de variaţie a volumului trebuie să respecte integritatea incintei în conformitate cu apendicele 1 la anexa 8.

4.3.Sisteme analitice

4.3.2.

Sistem de înregistrare asociat analizorului de hidrogen

Analizorul de hidrogen trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv care să permită înregistrarea semnalelor electrice de ieşire, cu o frecvenţă de cel puţin o dată pe minut. Acest dispozitiv de înregistrare trebuie să aibă caracteristici de funcţionare cel puţin echivalente cu semnalul înregistrat şi să realizeze o înregistrare permanentă a rezultatelor. Înregistrarea trebuie să indice clar începutul şi sfârşitul încercărilor la încărcare normală şi a încărcării în condiţii defectuoase.

4.4.Înregistrarea temperaturilor

4.5.Înregistrarea presiunii

4.6.Înregistrarea tensiunii şi a intensităţii curentului

4.8.Gaze

4.8.2.

Gazele utilizate pentru etalonare şi reglare trebuie să fie compuse din amestecuri de hidrogen (H2) şi aer sintetic purificat. Concentraţiile reale ale unui gaz de etalonare trebuie să fie egale cu ± 2 % din valorile nominale. Acurateţea valorii concentraţiei gazelor diluate obţinute prin utilizarea unui separator de gaze trebuie să fie de ± 2 % din valoarea nominală. Valorile concentraţiei specificate în anexa 8 apendicele 1 pot fi obţinute, de asemenea, prin utilizarea unui separator de gaze cu aer sintetic ca gaz de diluare.

5.Procedura de încercare

5.1.Încercare pe vehicul

5.1.1.1.

Descărcările şi încărcările iniţiale ale SRSEE

Procedura începe cu descărcarea SRSEE al vehiculului în timpul deplasării pe pista de încercare sau pe un stand dinamometric, la o viteză constantă reprezentând 70 % ± 5 % din viteza maximă a vehiculului timp de 30 de minute.

Descărcarea este oprită:

(a) atunci când vehiculul nu mai este capabil să ruleze la 65 % din viteza maximă în treizeci de minute sau

(b) atunci când instrumentele standard de la bord îi indică conducătorului auto că trebuie să oprească vehiculul sau

5.1.1.2.

Încărcarea iniţială a SRSEE

Încărcarea se efectuează:

(a) cu încărcătorul;

(b) la o temperatură a mediului ambiant situată între 293 K şi 303 K.

Procedura exclude toate tipurile de încărcătoare externe.

Criteriul de sfârşit de încărcare a SRSEE corespunde unei opriri automate a încărcătorului.

Această procedură include toate tipurile de încărcătoare speciale care ar putea fi acţionate automat sau manual, cum ar fi de exemplu încărcătoarele de egalizare sau încărcătoarele de mentenanţă.

5.1.3.

Stabilizarea termică

În cel mult cincisprezece minute de la finalizarea operaţiunii de descărcare a bateriei specificată la punctul 5.1.2, vehiculul este parcat în zona de stabilizare termică. Vehiculul trebuie parcat timp de minimum 12 ore şi maximum 36 de ore, între finalul descărcării SRSEE şi începutul încercării privind emisiile de gaze în timpul unei încărcări normale. Pe parcursul acestei perioade, vehiculul trebuie să fie stabilizat termic la o temperatură de 293 K ± 2 K.

5.1.4.6.

Perioada pentru încercarea privind emisiile de hidrogen în timpul unei încărcări normale trebuie să înceapă numai după ce incinta a fost etanşeizată. Concentraţia de hidrogen, temperatura şi presiunea barometrică sunt măsurate pentru a indica valorile iniţiale CH2i, Ti şi Pi pentru încercarea la încărcare normală.

Aceste figuri sunt folosite la calcularea emisiilor de hidrogen (anexa 8 punctul 6). Temperatura mediului ambiant din incintă, T, nu trebuie să fie mai mică de 291 K şi mai mare de 295 K în timpul perioadei de încărcare normală.

5.1.4.7.

Procedura de încărcare normală

Încărcarea normală se efectuează cu ajutorul încărcătorului şi constă în următoarele etape:

(a) încărcare la putere constantă pe o durată t1;

(b) supraîncărcare la curent constant în timpul t2. Intensitatea supraîncărcării este specificată de producător şi corespunde celei utilizate în timpul încărcării de egalizare.

Criteriul de sfârşit de încărcare a SRSEE corespunde unei opriri automate comandate de încărcător la un timp de încărcare de t1 + t2. Acest timp de încărcare trebuie limitat la t1 + 5 ore, chiar dacă există o instrumentaţie standard care îi indică clar conducătorului că acumulatorul nu este complet încărcat.

5.1.5.8.

Perioada pentru încercarea privind emisiile de hidrogen în timpul unei încărcări în condiţii defectuoase trebuie să înceapă numai după ce incinta a fost etanşeizată. Concentraţia de hidrogen, temperatura şi presiunea barometrică sunt măsurate pentru a indica valorile iniţiale CH2i, Ti şi Pi pentru încercarea privind încărcarea în condiţii defectuoase.

5.2.Încercare pe componente

5.2.4.6.

Perioada pentru încercarea privind emisiile de hidrogen în timpul unei încărcări normale trebuie să înceapă numai după ce incinta a fost etanşeizată. Concentraţia de hidrogen, temperatura şi presiunea barometrică sunt măsurate pentru a indica valorile iniţiale H2i, Ti şi Pi pentru încercarea la încărcare normală.

5.2.4.7.

Procedura de încărcare normală

Încărcarea normală se efectuează cu ajutorul încărcătorului adecvat şi constă în următoarele etape:

(a) încărcare la putere constantă pe o durată t1;

(b) supraîncărcare la curent constant în timpul t2. Intensitatea supraîncărcării este specificată de producător şi corespunde celei utilizate în timpul încărcării de egalizare.

Criteriul de sfârşit de încărcare a SRSEE corespunde unei opriri automate comandate de încărcător la un timp de încărcare de t1 + t2. Acest timp de încărcare va fi limitat la t1 + 5 h, chiar dacă instrumentaţia standard îi indică în mod clar conducătorului auto că SRSEE nu este complet încărcat.

5.2.5.8.

Aceste figuri sunt folosite la calcularea emisiilor de hidrogen (punctul 6 din anexa 8). Temperatura mediului ambiant din incintă, T, nu trebuie să fie mai mică de 291 K şi mai mare de 295 K în timpul perioadei de încărcare în condiţii defectuoase.

6.Calcul

ANEXA 8¹:Apendicele 1 la Anexa 8 - Etalonarea echipamentului pentru încercările privind emisiile de hidrogen

2.Etalonarea incintei

2.1.Calculul iniţial al volumului intern al incintei

2.1.1.

Înainte de prima folosire, volumul intern al incintei trebuie determinat după cum urmează. Se măsoară cu atenţie dimensiunile interne ale incintei, ţinându-se seama de orice neregularităţi, cum ar fi grinzile de contravântuire. Pe baza acestor măsurători, se calculează volumul intern al incintei.

Incinta trebuie limitată la un volum fix, cu ajutorul unor dispozitive de blocare, atunci când temperatura mediului ambiant din incintă este menţinută la 293 K. Acest volum nominal trebuie să fie repetabil, cu o marjă de eroare de ± 0,5 % din volumul raportat.

2.2.Determinarea emisiilor reziduale din cameră

2.3.Etalonarea şi încercarea privind retenţia hidrogenului în incintă

Etalonarea şi încercarea privind retenţia hidrogenului în incintă permite verificarea volumului calculat (punctul 2.1. de mai sus) şi, de asemenea, măsoară rata de scurgere. Rata de scurgere a incintei trebuie determinată la momentul punerii în funcţiune a acesteia, după orice operaţiune efectuată în incintă care poate afecta integritatea incintei şi ulterior cu o frecvenţă de cel puţin o dată pe lună. Dacă se efectuează un număr de şase verificări lunare consecutive privind retenţia, fără luarea vreunei măsuri corective, rata de scurgere a incintei va putea fi ulterior determinată trimestrial câtă vreme nu vor fi necesare măsuri corective.

2.4.Calcul

3.Etalonarea analizorului de hidrogen

3.4.

Utilizând coeficienţii polinomului obţinut la punctul 3.2 de mai sus, se întocmeşte un tabel cu valorile analizorului raportate la concentraţiile reale, cu intervale cel mult egale cu 1 % din întreaga scală. Acest lucru trebuie efectuat pentru fiecare interval etalonat al analizorului.

Acest tabel trebuie să conţină alte informaţii relevante, precum:

(a) data etalonării;

(b) valorile indicate de potenţiometru, la zero şi etalonat (după caz);

(d) date de referinţă pentru fiecare gaz de etalonare utilizat;

(e) valoarea reală şi valoarea indicată pentru fiecare gaz de etalonare utilizat, cu diferenţele procentuale aferente;

(f) presiunea de etalonare a analizatorului.

ANEXA 8²:Apendicele 2 la Anexa 8 - Caracteristici principale ale familiei de vehicule

2.În acest scop, tipurile de vehicule ale căror parametri descrişi mai sus sunt identici sunt considerate ca având aceleaşi emisii de hidrogen.

ANEXA 9:Proceduri de încercare vizând SRSEE

PARTEA 1:Apendicele 1 la Anexa 9 - Procedură pentru efectuarea unui ciclu standard

PARTEA 2:Apendicele 2 la Anexa 9 - Procedură pentru reglarea nivelului de încărcare

2.Nivelul de încărcare a dispozitivului supus încercării se reglează conform uneia dintre procedurile de mai jos, după caz. În cazul în care se pot aplica proceduri diferite de încărcare, SRSEE se încarcă prin procedura care asigură cel mai mare nivel de încărcare:

(c)în cazul în care SRSEE sau un subsistem al acestuia este folosit drept dispozitiv supus încercării, dispozitivul supus încercării se încarcă până la nivelul maxim, conform procedurii specificate de producător pentru funcţionarea normală, până la finalizarea normală a procesului de încărcare. Procedurile specificate de producător pentru producţie, reparare sau întreţinere pot fi considerate ca fiind corespunzătoare dacă permit atingerea unui nivel de încărcare echivalent cu cel obţinut în condiţii normale de funcţionare. În cazul în care dispozitivul supus încercării nu controlează direct nivelul de încărcare, încărcarea se face până la minimum 95 % din nivelul de încărcare maxim în funcţionare normală definit de producător pentru configuraţia specifică a dispozitivului supus încercării.

3.Când vehiculul sau SRSEE este supus încercării, nivelul de încărcare trebuie să ajungă la minimum 95 % din cel prevăzut la punctele 1 şi 2 de mai sus, în cazul unui SRSEE proiectat pentru a fi încărcat din sursă externă, şi la minimum 90 % din cel prevăzut la punctele 1 şi 2 de mai sus, în cazul unui SRSEE proiectat pentru a fi încărcat doar de la o sursă de energie electrică aflată la bordul vehiculului. Nivelul de încărcare se confirmă printr-o metodă prezentată de producător.

ANEXA 9^A:Încercarea la vibraţii

2.Instalaţii

2.1.

Se supune acestei încercări SRSEE complet sau unul sau mai multe subsisteme ale unui SRSEE. În cazul în care se alege efectuarea încercării pe unul sau mai multe subsisteme ale SRSEE, producătorul trebuie să demonstreze că rezultatul încercării poate reprezenta în mod rezonabil performanţa întregului SRSEE în materie de siguranţă în aceleaşi condiţii. În cazul în care unitatea de gestionare electronică pentru SRSEE nu este integrată în carcasa de protecţie a celulelor, este posibil ca unitatea de gestionare electronică să nu fie instalată pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru.

3.Proceduri

3.1.

Condiţii generale de încercare

Dispozitivul supus încercării trebuie să respecte următoarele condiţii:

(a) încercarea trebuie să se efectueze la o temperatură a mediului ambiant de 22 ± 5 °C;

(b) la începutul încercării, nivelul de încărcare trebuie reglat conform prevederilor apendicelui 2 la anexa 9;

(c) la începutul încercării, toate dispozitivele de protecţie care afectează funcţia (funcţiile) dispozitivului supus încercării şi care sunt relevante pentru rezultatul încercării trebuie să fie operaţionale.

3.2.

Proceduri de încercare

Dispozitivele supuse încercării trebuie supuse unei vibraţii cu o undă sinusoidală având o curbă logaritmică cuprinsă între 7 Hz şi 50 Hz şi care revine la 7 Hz în 15 de minute. Acest ciclu trebuie să se repete de 12 ori timp de 3 ore pe direcţia verticală a orientării de montare a SRSEE, astfel cum este specificat de producător.

Corelaţia dintre frecvenţă şi acceleraţie trebuie să fie cea indicată în tabelul 1:

Tabelul 1 Frecvenţa şi acceleraţia

Frecvenţa (Hz)	Acceleraţie (m/s²)
7-18	10
18-30	redusă treptat de la 10 la 2
30-50	2

La cererea producătorului, se poate utiliza un nivel mai mare al acceleraţiei, precum şi o frecvenţă maximă mai mare.

La cererea producătorului, ca substitut pentru corelaţia frecvenţă - acceleraţie din tabelul 1, se poate utiliza un profil de verificare a vibraţiilor stabilit de producătorul vehiculului, verificat în vederea aplicării în cazul vehiculelor şi convenit cu serviciul tehnic. Omologarea unui SRSEE supus încercării în conformitate cu această condiţie trebuie să se limiteze la omologări ale unui tip de vehicul specific.

După aplicarea vibraţiilor, se trece la efectuarea ciclului standard descris în apendicele 1 la anexa 8, dacă dispozitivul supus încercării nu împiedică acest lucru.

Încercarea trebuie să se încheie cu o perioadă de observaţie de 1 h la temperatura mediului ambiant de încercare.

ANEXA 9^B:Încercare în condiţii de şoc termic şi de variaţie ciclică

2.Instalaţii

Se supune acestei încercări fie un SRSEE complet, fie unul sau mai multe subsisteme ale unui SRSEE. În cazul în care alege să efectueze încercarea cu unul sau mai multe subsisteme ale SRSEE, producătorul trebuie să demonstreze că rezultatul încercării poate reprezenta în mod rezonabil performanţa întregului SRSEE în materie de siguranţă în aceleaşi condiţii. În cazul în care unitatea de gestionare electronică a SRSEE nu este integrată în carcasa de protecţie a celulelor, este permis să nu se instaleze unitatea de gestionare electronică pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru.

3.Proceduri

3.2.Procedura de încercare

Dispozitivul supus încercării trebuie păstrat timp de cel puţin şase ore la o temperatură de încercare mai mare sau egală cu 60 ± 2 °C, dacă producătorul solicită acest lucru, după care urmează depozitarea timp de cel puţin şase ore la o temperatură de încercare mai mică sau egală cu 40 ± 2 °C, dacă producătorul solicită acest lucru. Intervalul de timp dintre administrarea temperaturilor extreme de încercare trebuie să fie de 30 minute. Această procedură trebuie repetată până la finalizarea a cel puţin 5 cicluri totale, după care dispozitivul supus încercării trebuie păstrat timp de 24 de ore la o temperatură a mediului ambiant de 22 ± 5 °C.

ANEXA 9^C:Şoc mecanic

2.Instalaţie

2.1.

Se supun acestei încercări fie un SRSEE complet, fie unul sau mai multe subsisteme ale unui SRSEE. În cazul în care alege să efectueze încercarea cu unul sau mai multe subsisteme ale SRSEE, producătorul trebuie să demonstreze că rezultatul încercării poate reprezenta în mod rezonabil performanţa întregului SRSEE în materie de siguranţă în aceleaşi condiţii. În cazul în care unitatea de gestionare electronică pentru SRSEE nu este integrată în carcasa de protecţie a celulelor, este permis ca unitatea de gestionare electronică să nu fie instalată pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru.

3.Proceduri

3.1.

Condiţii şi cerinţe generale de încercare

Încercarea trebuie să respecte următoarele condiţii:

(a) încercarea trebuie să se efectueze la o temperatură a mediului ambiant de 20 ± 10 °C;

(b) la începutul încercării, nivelul de încărcare trebuie reglat conform prevederilor apendicelui 2 la anexa 9;

(c) la începutul încercării, toate dispozitivele de protecţie care afectează funcţia dispozitivului supus încercării şi care sunt relevante pentru rezultatul încercării trebuie să fie operaţionale.

3.2.

Procedura de încercare

Dispozitivul supus încercării trebuie supus decelerării sau accelerării, în conformitate cu coridoarele de acceleraţie specificate în tabelele 1-3. Producătorul trebuie să decidă dacă încercările se vor derula în direcţie pozitivă, în direcţie negativă sau în ambele direcţii.

Pentru fiecare dintre impulsurile de încercare specificate, se poate utiliza un dispozitiv supus încercării separat.

Impulsul de încercare trebuie să se încadreze între valorile minime şi maxime specificate în tabelele de la 1 la 3. Este posibil ca dispozitivului supus încercării să i se aplice un nivel de şoc mai mare şi/sau de o durată mai lungă în raport cu valoarea maximă din tabelele 1-3, dacă producătorul recomandă acest lucru.

Figura 1 Descriere generică a impulsurilor de încercare

Tabelul 1, pentru vehicule din categoriile M1 şi N1:

Punct	Timp (ms)	Acceleraţie (g)
Punct	Timp (ms)	Longitudinală	Transversală
A	20	0	0
B	50	20	8
C	65	20	8
D	100	0	0
E	0	10	4,5
F	50	28	15
G	80	28	15
H	120	0	0

Tabelul 2, pentru vehicule din categoriile M2 şi N2:

Punct	Timp (ms)	Acceleraţie (g)
Punct	Timp (ms)	Longitudinală	Transversală
A	20	0	0
B	50	10	5
C	65	10	5
D	100	0	0
E	0	5	2,5
F	50	17	10
G	80	17	10
H	120	0	0

Tabelul 3, pentru vehicule din categoriile M3 şi N3:

Punct	Timp (ms)	Acceleraţie (g)
Punct	Timp (ms)	Longitudinală	Transversală
A	20	0	0
B	50	6,6	5
C	65	6,6	5
D	100	0	0
E	0	4	2,5
F	50	12	10
G	80	12	10
H	120	0	0

Încercarea trebuie să se încheie cu o perioadă de observaţie de 1 h la temperatura mediului ambiant de încercare.

ANEXA 9^D:Integritate mecanică

2.Instalaţii

2.1.

Se supun acestei încercări fie un SRSEE complet, fie unul sau mai multe subsisteme ale unui SRSEE. În cazul în care alege să efectueze încercarea cu unul sau mai multe subsisteme ale SRSEE, producătorul trebuie să demonstreze că rezultatul încercării poate reprezenta în mod rezonabil performanţa întregului SRSEE în materie de siguranţă în aceleaşi condiţii. În cazul în care unitatea de gestionare electronică a SRSEE nu este integrată în carcasa de protecţie a celulelor, este permis să nu se instaleze unitatea de gestionare electronică pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru.

3.Proceduri

3.1.

Condiţii generale de încercare

Încercarea trebuie să respecte următoarele condiţii şi cerinţe:

(a) încercarea trebuie să se efectueze la o temperatură a mediului ambiant de 20 ± 10 °C;

(b) la începutul încercării, nivelul de încărcare trebuie reglat conform prevederilor din apendicele 2 la anexa 9;

(c) la începutul încercării, toate dispozitivele de protecţie interne şi externe care ar putea afecta funcţia dispozitivului supus încercării şi care sunt relevante pentru rezultatul încercării trebuie să fie operaţionale.

(d) în cazul în care se aplică prevederile de la punctul 6.4.2.1.2, caroseria, barierele de protecţie electrică, carcasele sau alte dispozitive mecanice care asigură protecţia împotriva contactului, aflate fie în afara, fie în interiorul SRSEE, pot fi montate pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru. Producătorul trebuie să definească componentele utilizate pentru protecţia mecanică a SRSEE. Încercarea se poate efectua cu SRSEE montat pe structura respectivului vehicul într-un mod care este reprezentativ pentru montarea acestuia în vehicul.

3.2.1.

Forţa de strivire

Dispozitivul supus încercării trebuie strivit între o placă de rezistenţă şi o placă de strivire, astfel cum se descrie în figura 1, prin exercitarea unei forţe de cel puţin 100 kN, dar mai mică sau egală cu 105 kN, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în conformitate cu punctul 6.4.2 din prezentul regulament, cu un timp de amorsare mai mic de 3 minute şi un timp de menţinere de cel puţin 100 ms, dar mai mic sau egal cu 10 s.

Figura 1

La cererea producătorului, este permis să se aplice o forţă de strivire mai mare, un timp de amorsare şi un timp de menţinere mai lungi sau o combinaţie a acestora.

Aplicarea forţei trebuie stabilită de producător ţinând cont de direcţia de deplasare a SRSEE în raport cu instalarea sa în vehicul. Forţa trebuie aplicată orizontal şi perpendicular pe direcţia de deplasare a SRSEE.

Încercarea trebuie să se încheie cu o perioadă de observaţie de 1 h la temperatura mediului ambiant de încercare.

ANEXA 9^E:Rezistenţă la foc

2.Instalaţii

2.1.

Se supun acestei încercări fie un SRSEE complet, fie unul sau mai multe subsisteme ale unui SRSEE. În cazul în care alege să efectueze încercarea cu unul sau mai multe subsisteme ale SRSEE, producătorul trebuie să demonstreze că rezultatul încercării poate reprezenta în mod rezonabil performanţa întregului SRSEE în materie de siguranţă în aceleaşi condiţii. În cazul în care unitatea de gestionare electronică a SRSEE nu este integrată în carcasa de protecţie a celulelor, este permis să nu se instaleze unitatea de gestionare electronică pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru. În cazul în care subsistemele SRSEE relevante sunt distribuite în interiorul vehiculului, încercarea poate fi efectuată pe fiecare subsistem al SRSEE relevant.

3.Proceduri

3.1.

Condiţii generale de încercare

Încercarea trebuie să respecte următoarele cerinţe şi condiţii:

(a) încercarea trebuie să se efectueze la o temperatură de cel puţin 0 °C;

(b) la începutul încercării, nivelul de încărcare trebuie reglat conform prevederilor apendicelui 2 la anexa 9;

3.2.1.

Încercare pe vehicul

Dispozitivul supus încercării trebuie instalat pe o instalaţie fixă de încercare care să simuleze cât mai bine condiţiile reale de instalare; în acest scop nu ar trebui să se utilizeze niciun tip de material combustibil, cu excepţia materialului care intră în alcătuirea SRSEE. Metoda prin care dispozitivul supus încercării este fixat în instalaţia fixă de încercare trebuie să corespundă specificaţiilor relevante pentru instalarea sa într-un vehicul. În cazul unui SRSEE conceput special pentru utilizarea într-un vehicul, trebuie să se ţină seama de piesele vehiculului care sunt susceptibile să afecteze direcţia focului.

3.2.2.

Încercare pe componente

În cazul încercărilor pe componente, producătorul poate alege fie încercarea la foc cu cuvă de benzină, fie încercarea la foc cu arzător de GPL.

Dispozitivul supus încercării trebuie amplasat pe o masă cu grilaj, poziţionată deasupra cuvei, şi orientat în conformitate cu cerinţa de proiectare a producătorului.

Masa cu grilaj trebuie să fie alcătuită din bare de oţel aflate la o distanţă de 4-6 cm unele de altele şi având un diametru de 6-10 mm. Dacă este necesar, barele de oţel se pot sprijini pe picioare plate din oţel.

3.3.

Configuraţie pentru încercarea la foc cu cuvă de benzină a vehiculelor şi componentelor

Flacăra la care este expus dispozitivul supus încercării se obţine prin arderea într-o cuvă a unui combustibil comercial pentru motoare cu aprindere prin scânteie (denumit în continuare "combustibil"). Cantitatea de combustibil trebuie să fie suficientă pentru a permite flăcării să ardă pe toată durata încercării în condiţii de ardere liberă.

Focul trebuie să acopere întreaga suprafaţă a cuvei pe toată durata expunerii la foc. Dimensiunile cuvei trebuie alese astfel încât pereţii dispozitivului supus încercării să fie expuşi la flacără. Prin urmare, cuva trebuie să depăşească proiecţia orizontală a dispozitivului supus încercării cu cel puţin 20 cm, dar nu cu mai mult de 50 cm. Pereţii laterali ai cuvei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 8 cm nivelul combustibilului la începutul încercării.

3.3.1.

Cuva umplută cu combustibil trebuie amplasată sub dispozitivul supus încercării, astfel încât distanţa dintre nivelul combustibilului din cuvă şi fundul dispozitivului supus încercării să corespundă înălţimii de proiectare a dispozitivului supus încercării deasupra suprafeţei drumului la masa proprie, în cazul în care se aplică punctul 3.2.1 de mai sus, sau la aproximativ 50 cm, în cazul în care se aplică punctul 3.2.2 de mai sus. Cuva sau instalaţia fixă de încercare sau ambele trebuie să poată fi mişcate liber.

3.3.2.

În timpul fazei C a încercării, cuva trebuie acoperită cu un grătar de protecţie. Grătarul de protecţie trebuie amplasat la 3 cm +/- 1 cm deasupra nivelului combustibilului, măsurat înainte de aprinderea combustibilului. Grătarul de protecţie trebuie să fie confecţionat din material refractar conform apendicelui 1 la anexa 9E. Nu trebuie să existe nicio distanţă între cărămizi, iar acestea trebuie să fie susţinute deasupra cuvei cu combustibil astfel încât găurile cărămizilor să nu fie obstrucţionate. Lungimea şi lăţimea cadrului trebuie să fie cu 2 cm - 4 cm mai mici decât dimensiunile interioare ale cuvei, astfel încât să existe o distanţă de 1 cm - 2 cm între cadru şi peretele cuvei, pentru a permite ventilarea. Înainte de încercare, grătarul de protecţie trebuie să se afle cel puţin la temperatura mediului ambiant. Cărămizile refractare pot fi umezite pentru a garanta condiţii de încercare repetabile.

3.3.4.3.

Faza C: Expunerea indirectă la flacără (figura 3)

Imediat ce faza B s-a încheiat, grătarul de protecţie trebuie amplasat între cuva aflată în procesul de ardere şi dispozitivul supus încercării. Dispozitivul supus încercării trebuie expus la această flacără redusă timp de încă 60 de secunde.

În loc de efectuarea fazei C a încercării, faza B poate să continue, la alegerea producătorului, timp de încă 60 de secunde.

Totuşi, această opţiune este permisă numai în cazul în care se poate demonstra în mod satisfăcător serviciului tehnic că nu se va ajunge la o reducere a gradului de severitate a încercării.

Figura 3 Faza C: Expunerea indirectă la flacără

3.3.4.4.

Faza D: Sfârşitul încercării (figura 4)

Cuva aflată în proces de ardere şi acoperită cu un grătar de protecţie trebuie mutată înapoi în poziţia descrisă în faza A. Nu trebuie să se procedeze la stingerea dispozitivului supus încercării. După îndepărtarea cuvei, dispozitivul supus încercării trebuie ţinut sub observaţie până la momentul în care temperatura la suprafaţa acestuia a scăzut, ajungând la temperatura mediului ambiant, sau dacă aceasta a fost în scădere timp de minimum 3 ore.

Figura 4 Faza D: Sfârşitul încercării

3.4.4.

Toţi senzorii de temperatură se instalează la 5 ± 1 cm sub punctul cel mai de jos al suprafeţei externe a dispozitivului supus încercării amplasat conform punctului 3.4.1. Cel puţin un senzor de temperatură trebuie poziţionat pe centrul dispozitivului supus încercării şi cel puţin patru senzori de temperatură trebuie poziţionaţi la maximum 10 cm de marginea dispozitivului supus încercării, fiind orientaţi către centrul acestuia, la distanţe aproape egale unul de celălalt.

ANEXA 9^F:Protecţie împotriva unui scurtcircuit extern

2.Instalaţii

Se supun acestei încercări fie un vehicul complet, fie un SRSEE complet, fie unul sau mai multe subsisteme ale unui SRSEE. În cazul în care producătorul alege să efectueze încercarea cu unul sau mai multe subsisteme ale SRSEE, dispozitivul supus încercării trebuie să poată furniza tensiunea nominală a întregului SRSEE, iar producătorul trebuie să demonstreze că rezultatul încercării poate reprezenta în mod rezonabil performanţa întregului SRSEE în materie de siguranţă în aceleaşi condiţii ca pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru. În cazul în care unitatea de gestionare electronică a SRSEE nu este integrată în carcasa de protecţie a celulelor, este permis să nu se instaleze unitatea de gestionare electronică pe dispozitivul supus încercării, dacă producătorul solicită acest lucru.

3.Proceduri

3.1.Condiţii generale de încercare

3.2.Scurtcircuit

ANEXA 9^G:Protecţie împotriva supraîncărcării

3.Proceduri

3.1.

Condiţii generale de încercare

Încercarea trebuie să respecte următoarele cerinţe şi condiţii:

(a) încercarea trebuie să se efectueze la o temperatură a mediului ambiant de 20 ± 10 °C sau la o temperatură mai ridicată, dacă producătorul solicită acest lucru;

(b) nivelul de încărcare a SRSEE trebuie să fie reglat în jurul nivelului mediu al plajei normale de funcţionare, conform recomandărilor producătorului, cum ar fi prin conducerea vehiculului sau de la un încărcător extern. Nu este necesară reglarea precisă, atât timp cât este activată funcţionarea normală a SRSEE;

(c) în cazul încercării vehiculelor echipate cu sisteme de conversie a energiei (de exemplu, motor cu ardere internă, pilă de combustie, etc.), se umple rezervorul cu combustibil pentru a permite funcţionarea respectivelor sisteme;

(d) la începutul încercării, toate dispozitivele de protecţie care ar putea afecta funcţia dispozitivului supus încercării şi care sunt relevante pentru rezultatul încercării trebuie să fie operaţionale; Toate conductoarele principale relevante pentru încărcare trebuie să fie închise.

3.2.1.

Încărcare prin rularea vehiculului

Această procedură se aplică încercărilor pe un vehicul aflat în modul posibil de deplasare activă:

(a) în cazul vehiculelor care pot fi încărcate la o sursă de energie aflată la bord (de exemplu, recuperarea energiei, sisteme de conversie a energiei), vehiculul trebuie condus pe un stand dinamometric. Profilul de rulare a vehiculului pe standul dinamometric (de exemplu, simulând coborârea continuă a unei pante) care va asigura intensitatea maximă rezonabil posibilă a curentului de încărcare se stabileşte, dacă este necesar, de comun acord cu producătorul vehiculului;

(b) SRSEE se încarcă prin rularea vehiculului pe un stand dinamometric, conform punctului 3.2.1 litera (a). Rularea vehiculului pe standul dinamometric încetează când dispozitivele de comandă a protecţiei la supraîncărcare ale vehiculului întrerup încărcarea cu curent a SRSEE sau când temperatura SRSEE este stabilizată astfel încât variază cu un gradient mai mic de 2 °C în interval de o oră. În cazul în care o funcţie automată de protecţie împotriva supraîncărcării nu se declanşează sau în cazul în care nu există o astfel de funcţie, încărcarea trebuie să continue până când temperatura SRSEE depăşeşte cu 10 °C temperatura maximă de funcţionare specificată de producător;

(c) imediat după finalizarea încărcării, se trece la efectuarea unui ciclu standard de rulare a vehiculului pe standul dinamometric, conform descrierii din apendicele 1 la anexa 9, dacă vehiculul nu împiedică acest lucru.

3.2.2.

Încărcare dintr-o sursă externă de energie electrică (încercare pe vehicul)

Această procedură se aplică încercărilor pe un vehicul care poate fi încărcat dintr-o sursă externă de energie electrică:

(a) priza de racordare a vehiculului pentru uz normal, dacă este prevăzută, se foloseşte pentru conectarea instalaţiei externe de alimentare cu energie electrică. Funcţia de control a încărcării a instalaţiei externe de alimentare cu energie electrică trebuie să fie modificată sau dezactivată, pentru a permite modul de încărcare descris la punctul 3.2.2 litera (b) de mai jos;

(b) SRSEE se încarcă de la instalaţia externă de alimentare cu energie electrică la curentul maxim de încărcare specificat de producător. Încărcarea încetează când dispozitivele de comandă a protecţiei la supraîncărcare ale vehiculului întrerup încărcarea cu curent a SRSEE. În cazul în care dispozitivul de comandă a protecţiei împotriva supraîncărcării nu se declanşează sau în cazul în care nu există un astfel de dispozitiv, încărcarea trebuie să continue până când temperatura SRSEE depăşeşte cu 10 °C temperatura maximă de funcţionare specificată de producător. În cazul în care alimentarea cu curent nu este întreruptă şi temperatura SRSEE depăşeşte cu mai puţin de 10 °C temperatura maximă de funcţionare, funcţionarea vehiculului se întrerupe la 12 ore de la începerea încărcării de la instalaţia externă de alimentare cu energie electrică;

(c) imediat după finalizarea încărcării, se trece la efectuarea unui ciclu standard, conform descrierii din apendicele 1 la anexa 9, dacă vehiculul nu împiedică acest lucru, vehiculul rulând pe standul dinamometric pentru descărcare şi fiind conectat la instalaţia externă de alimentare cu energie electrică pentru încărcare.

3.2.3.

Încărcare cu ajutorul unui fascicul de cabluri (încercare pe vehicul)

Această procedură se aplică încercărilor pe vehicule cu încărcare din exterior şi pe vehicule cu încărcare exclusivă de la surse de energie aflate la bord, pentru care producătorul prezintă instrucţiuni privind conectarea unui fascicul de cabluri la o conexiune aflată în imediata apropierea a SRSEE şi care permite încărcarea acestuia:

(a) fasciculul de cabluri se conectează la vehicul conform specificaţiilor constructorului. Intensitatea/tensiunea curentului de oprire în instalaţia exterioară de încărcare/descărcare se reglează cu minimum 10 procente mai sus decât limita curentului/tensiunii dispozitivului supus încercării. Instalaţia exterioară de încărcare se conectează la fasciculul de cabluri. SRSEE se încarcă de la instalaţia externă de alimentare cu energie electrică la curentul maxim de încărcare specificat de producător;

(b) încărcarea încetează când dispozitivele de comandă a protecţiei la supraîncărcare ale vehiculului întrerup încărcarea cu curent a SRSEE. În cazul în care dispozitivul de comandă a protecţiei împotriva supraîncărcării nu se declanşează sau în cazul în care nu există un astfel de dispozitiv, încărcarea trebuie să continue până când temperatura SRSEE este cu 10 °C mai mare decât temperatura maximă de funcţionare specificată de producător. În cazul în care alimentarea cu curent nu este întreruptă şi temperatura SRSEE rămâne la mai puţin de 10 °C peste temperatura maximă de funcţionare, funcţionarea vehiculului se opreşte la 12 ore de la începerea încărcării de la instalaţia externă de alimentare cu energie electrică;

(c) imediat după finalizarea încărcării, se trece la efectuarea unui ciclu standard, conform descrierii din apendicele 1 la anexa 9 (pentru un vehicul complet), dacă vehiculul nu împiedică acest lucru.

3.2.4.

Încărcare dintr-o sursă externă de energie electrică (încercare pe componente)

Această procedură se aplică încercărilor pe componente:

(a) instalaţia externă de încărcare/descărcare se conectează la bornele principale ale SRSEE. Limitele de control al încărcării aplicabile echipamentului de încercare trebuie să fie dezactivate;

(b) SRSEE se încarcă de la instalaţia externă de încărcare/descărcare la curentul maxim de încărcare specificat de producător. Încărcarea încetează când dispozitivele de comandă a protecţiei la supraîncărcare ale SRSEE întrerup încărcarea cu curent a SRSEE. În cazul în care dispozitivul de comandă a protecţiei împotriva supraîncărcării al SRSEE nu declanşează sau în cazul în care nu există o astfel de dispozitiv, încărcarea trebuie să continue până când temperatura SRSEE depăşeşte cu 10 °C temperatura maximă de funcţionare specificată de producător. În cazul în care alimentarea cu curent nu este întreruptă şi temperatura SRSEE rămâne la mai puţin de 10 °C peste temperatura maximă de funcţionare, încărcarea se opreşte la 12 ore de la începerea încărcării de la instalaţia externă de alimentare cu energie electrică;

(c) imediat după finalizarea încărcării, se trece la efectuarea unui ciclu standard, conform descrierii din apendicele 1 la anexa 9, dacă SRSEE nu împiedică acest lucru, cu instalaţia externă de încărcare/descărcare.

ANEXA 9^H:Protecţie împotriva supradescărcării

3.Proceduri

3.1.

Condiţii generale de încercare

Încercarea trebuie să respecte următoarele cerinţe şi condiţii:

(a) încercarea trebuie să se efectueze la o temperatură a mediului ambiant de 20 ± 10 °C sau la o temperatură mai ridicată, dacă producătorul solicită acest lucru;

(b) nivelul de încărcare a SRSEE trebuie să fie reglat la nivelul scăzut, dar în plaja normală de funcţionare, conform recomandărilor producătorului, cum ar fi prin conducerea vehiculului sau de la un încărcător extern. Nu este necesară reglarea precisă, atât timp cât este activată funcţionarea normală a SRSEE;

(c) în cazul încercării vehiculelor echipate cu sisteme de conversie a energiei (de exemplu, motor cu ardere internă, pilă de combustie, etc.), se reduce aportul de energie electrică din astfel de sisteme, de exemplu, prin reglarea nivelului de combustibil aproape de zero, dar păstrând suficient pentru ca vehiculul să poată trece în modul posibil de deplasare activă;

(d) La începutul încercării, toate dispozitivele de protecţie care ar putea afecta funcţia dispozitivului supus încercării şi care sunt relevante pentru rezultatul încercării trebuie să fie operaţionale.

3.2.1.

Descărcare prin rularea vehiculului

Această procedură se aplică încercărilor pe un vehicul aflat în modul posibil de deplasare activă:

(a) vehiculul trebuie condus pe un stand dinamometric. Profilul de rulare a vehiculului pe standul dinamometric (de exemplu, simulând rularea continuă la viteză constantă) care va asigura, pe cât este rezonabil posibil, o descărcare constantă se stabileşte, dacă este necesar, în consultare cu producătorul vehiculului;

(b) SRSEE se descarcă prin rularea vehiculului pe un stand dinamometric, conform punctului 3.2.1 litera (a). Rularea vehiculului pe standul dinamometric încetează când dispozitivele de comandă a protecţiei la supradescărcare ale vehiculului întrerup descărcarea SRSEE sau când temperatura SRSEE este stabilizată astfel încât variază cu un gradient mai mic de 4 °C în interval de două ore. În cazul în care un dispozitiv de protecţie la supradescărcare nu funcţionează sau în cazul în care nu există un astfel de dispozitiv, descărcarea trebuie să continue până când SRSEE este descărcat la 25 % din valoarea tensiunii sale nominale;

(c) imediat după finalizarea descărcării, se trece la efectuarea unui ciclu standard de încărcare urmat de unul de descărcare, conform descrierii din apendicele 1 la anexa 9, dacă vehiculul nu împiedică acest lucru.

3.2.2.

Descărcare de către echipamentele electrice auxiliare (încercare pe vehicul)

Această procedură se aplică încercărilor pe un vehicul aflat în staţionare:

(a) vehiculul trece într-un mod de funcţionare în staţionare care permite echipamentelor electrice auxiliare să consume energie electrică din SRSEE. Acest mod de funcţionare se stabileşte, dacă este necesar, în consultare cu producătorul vehiculului. Se pot folosi, după caz, echipamente care previn deplasarea vehiculului (de exemplu, pene pentru roţi), pentru a asigura siguranţa în timpul încercării;

(b) SRSEE se descarcă prin funcţionarea echipamentelor electrice, a instalaţiei de aer condiţionat, a încălzirii, iluminării, echipamentelor audio-video etc. care pot fi pornite în condiţiile prevăzute la punctul 3.2.2 litera (a). Funcţionarea acestora trebuie să înceteze când dispozitivul de comandă a protecţiei la supradescărcare al vehiculului întrerupe descărcarea SRSEE sau când temperatura SRSEE este stabilizată astfel încât variază cu un gradient mai mic de 4 °C în interval de două ore. În cazul în care un dispozitiv de protecţie la supradescărcare nu funcţionează sau în cazul în care nu există un astfel de dispozitiv, descărcarea trebuie să continue până când SRSEE este descărcat la 25 % din valoarea tensiunii sale nominale;

3.2.3.

Descărcarea SRSEE cu ajutorul unei rezistenţe (încercare pe vehicul)

Această procedură se aplică vehiculelor pentru care producătorul prezintă instrucţiuni privind conectarea unui fascicul de cabluri la o conexiune aflată în imediata apropierea a SRSEE şi care permite descărcarea acestuia:

(a) fasciculul de cabluri se conectează la vehicul conform specificaţiilor producătorului. Se plasează vehiculul în "modul posibil de deplasare activă";

(b) la fasciculul de cabluri se conectează o rezistenţă, iar SRSEE trebuie să se descarce la o rată egală cu cea aplicabilă în condiţii normale de funcţionare, conform instrucţiunilor transmise de producător. Se poate folosi o rezistenţă cu o putere de descărcare de 1 kW;

(c) încercarea trebuie încheiată când dispozitivul de comandă a protecţiei la supradescărcare al vehiculului întrerupe descărcarea SRSEE sau când temperatura SRSEE este stabilizată astfel încât variază cu un gradient mai mic de 4 °C în interval de două ore. În cazul în care o funcţie automată de întrerupere a descărcării nu funcţionează sau în cazul în care nu există o astfel de funcţie, descărcarea trebuie să continue până când SRSEE este descărcat până la 25 % din valoarea tensiunii sale nominale;

(d) imediat după finalizarea descărcării, se trece la efectuarea unui ciclu standard de încărcare urmat de unul de descărcare, conform descrierii din apendicele 1 la anexa 9, dacă vehiculul nu împiedică acest lucru.

3.2.4.

Descărcare de către echipamente externe (încercare pe componente)

Această procedură se aplică încercărilor pe componente:

(a) toate contactoarele principale relevante trebuie să fie închise. Instalaţia externă de încărcare/descărcare se conectează la bornele principale ale dispozitivului supus încercării;

(b) descărcarea trebuie să se efectueze cu un curent stabil, în intervalul normal de funcţionare specificată de producător;

(c) descărcarea trebuie să continue până când dispozitivul supus încercării întrerupe (automat) descărcarea SRSEE sau până când temperatura dispozitivului supus încercării este stabilizată astfel încât variază cu un gradient mai mic de 4 °C în interval de două ore. În cazul în care o funcţie automată de întrerupere nu funcţionează sau în cazul în care nu există o astfel de funcţie, descărcarea trebuie să continue până când dispozitivul supus încercării este descărcat la 25 % din valoarea tensiunii sale nominale;

ANEXA 9^I:Protecţie împotriva supraîncălzirii

3.Instalaţia pentru încercări cu un SRSEE complet

4.Proceduri de încercare cu un SRSEE complet

4.2.Dispozitivul supus încercării trebuie să fie încărcat şi descărcat continuu de către instalaţia externă de încărcare/descărcare cu un curent care conduce la creşterea temperaturii celulelor cât mai rapid posibil în intervalul de funcţionare normală definit de producător, până la încheierea încercării.

4.4.Sfârşitul încercării: încercarea trebuie încheiată atunci când este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

5.Instalaţia pentru încercări cu un vehicul complet

6.Proceduri de încercare cu un vehicul complet

6.1.Vehiculul trebuie să fie încărcat şi descărcat continuu, într-un mod care conduce la creşterea temperaturii celulelor SRSEE cât mai rapid posibil în intervalul de funcţionare normală definit de producător, până la încheierea încercării.

6.2.Încercarea ia sfârşit atunci când este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

ANEXA 9^J:Protecţie împotriva supracurenţilor

2.Condiţii de încercare:

4.Supracurent în timpul încărcării dintr-o sursă externă de energie electrică

5.Supracurent în timpul încărcării cu fascicul de cabluri

Privind (²):	Acordarea omologării,
	Extinderea omologării,
	Refuzul omologării,
	Retragerea omologării,
	Întreruperea definitivă a producţiei

Privind: (⁴)	Acordarea omologării
	Extinderea omologării
	Refuzul omologării
	Retragerea omologării
	Întreruperea definitivă a producţiei

MH2	=	masa hidrogenului, în grame
CH2	=	concentraţia de hidrogen măsurată în incintă, în volum ppm
V	=	volumul net al incintei în metri cubi (m³), după deducerea volumului vehiculului cu ferestrele şi portbagajul deschise. Dacă nu s-a calculat volumul vehiculului, se scade un volum de 1,42 m³;
Vout	=	volumul de compensare în m³, la temperatura şi presiunea de încercare;
T	=	temperatura mediului ambiant din incintă, în K;
P	=	presiunea absolută în incintă, în kPa;
k	=	2.42.

MH2	=	masa hidrogenului, în grame
CH2	=	concentraţia hidrogenului din incintă, în volum ppm;
V	=	volumul incintei în metri cubi (m³) măsurat la punctul 2.1.1. de mai sus.
Vout	=	volumul de compensare în m³, la temperatura şi presiunea de încercare;
T	=	temperatura mediului ambiant din incintă, în K;
P	=	presiunea absolută în incintă, în kPa;
k	=	2.42.

Rata de descărcare:	Procedura de descărcare, inclusiv criteriile de finalizare, trebuie stabilită de producător. În lipsa altor specificaţii, descărcarea trebuie să aibă loc la intensitatea de 1C pentru un SRSEE complet şi subsistemele acestuia.
Limita de descărcare (tensiune finală):	Specificată de producător.