Recomandarea 1004/14-iun-2021 de instituire a unei Garanţii europene pentru copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 223 L

În vigoare

Versiune de la: 22 Iunie 2021

Dată act: 14-iun-2021

Emitent: Consiliul Uniunii Europene

(3)În conformitate cu articolul 151 din TFUE, Uniunea şi statele membre au ca obiective promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă şi combaterea excluziunii. În conformitate cu articolul 153 alineatul (1) litera (j) din TFUE, în vederea realizării obiectivelor menţionate, Uniunea susţine şi completează acţiunea statelor membre în domeniul luptei împotriva marginalizării sociale.

(4)Articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta") recunoaşte dreptul copiilor la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor şi că, în toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. Articolul 33 din Cartă prevede că familia se bucură de protecţie juridică, economică şi socială.

(6)Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de toate statele membre ale Uniunii, prevede la articolele 2, 3, 6, 12, 18, 24, 27, 28 şi 31 că statele părţi la convenţie recunosc interesul superior al copilului ca fiind primordial şi mai recunosc dreptul copilului la participare şi la dezvoltare, inclusiv dreptul la protecţie împotriva tuturor formelor de discriminare, dreptul la viaţă, dreptul de a fi audiat în cadrul procedurilor judiciare şi administrative, dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă, dreptul de acces la servicii de asistenţă medicală, dreptul la asistenţă din partea statului în vederea asigurării unui nivel de trai adecvat, dreptul la educaţie, dreptul la timp liber, dreptul de a practica activităţi recreative şi dreptul de a participa pe deplin la viaţa culturală şi artistică.

(7)Articolul 7 din Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (¹), ratificată de Uniune şi de toate statele sale membre, prevede că statele părţi la această convenţie adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta accesul deplin al copiilor cu handicap la toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, în condiţii egale cu ceilalţi copii.

(9)La 20 februarie 2013, Comisia a adoptat Recomandarea 2013/112/UE (²), intitulată "Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării". Această recomandare prevede o abordare integrată pentru reducerea sărăciei sau a excluziunii sociale în rândul copiilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora, bazându-se pe trei piloni: accesul la resurse, accesul la servicii de calitate şi dreptul copiilor la participare.

(10)În noiembrie 2017, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au proclamat Pilonul european al drepturilor sociale, care stabileşte 20 de principii pentru a sprijini buna funcţionare şi echitatea pieţelor muncii şi a sistemelor de protecţie socială. Principiul 11 prevede dreptul copiilor la servicii de educaţie şi de îngrijire a copiilor preşcolari de calitate şi accesibile din punct de vedere financiar, la protecţia împotriva sărăciei şi la măsuri specifice de sporire a egalităţii de şanse pentru copiii proveniţi din medii defavorizate.

(11)Parlamentul European, în rezoluţia sa din 24 noiembrie 2015 (³), a solicitat Comisiei şi statelor membre să introducă o garanţie pentru copii, care să se axeze pe copiii afectaţi de sărăcie şi pe accesul acestora la servicii. În rezoluţia sa din 11 martie 2021 (⁴), Parlamentul European a invitat, de asemenea, Comisia să includă în Strategia UE privind drepturile copilului măsuri concrete de investiţii în copii în vederea eradicării sărăciei în rândul copiilor, inclusiv instituirea unei Garanţii europene pentru copii care să aibă resurse adecvate, şi să îşi prezinte propunerea de instituire a Garanţiei europene pentru copii în primul trimestru al anului 2021 şi a invitat statele membre să investească toate resursele posibile, inclusiv fondurile Uniunii, în lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale în rândul copiilor şi să stabilească planuri naţionale de acţiune privind Garanţia pentru copii.

(12)În declaraţia comună intitulată "Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale - atenuarea impactului pandemiei de COVID-19 asupra familiilor - colaborarea pentru dezvoltarea de perspective pentru copii puternici" ("Overcoming poverty and social exclusion - mitigating the impact of COVID-19 on families - working together to develop prospects for strong children"), semnată în decembrie 2020 de 24 de miniştri în cadrul Consiliului Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori, s-a solicitat stabilirea unei Garanţii europene pentru copii, bazată pe principiile şi abordarea integrată din Recomandarea 2013/112/UE şi din Pilonul european al drepturilor sociale. Miniştrii au reafirmat că accesul la asistenţă medicală gratuită, la învăţământ gratuit, la educaţie şi îngrijire timpurie accesibile din punct de vedere financiar, la locuinţe decente şi la alimentaţie adecvată este esenţial pentru copiii expuşi riscului de sărăcie sau de excluziune socială.

(13)Planul de acţiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (⁵) oferă un nou impuls pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale în Uniune, în special prin stabilirea obiectivului pentru 2030 de a reduce cu 15 milioane numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, printre care cel puţin 5 milioane de copii.

(14)Strategia cuprinzătoare a Uniunii privind drepturile copilului (⁶) contribuie la consolidarea participării copiilor în societate, consideră interesul superior al copilului ca fiind primordial, protejează copiii vulnerabili, inclusiv cei expuşi riscului de excludere socioeconomică şi de marginalizare, protejează drepturile copiilor online, promovează justiţia în interesul copilului şi previne şi combate violenţa împotriva copiilor. De asemenea, strategia vizează combaterea discriminării împotriva copiilor, inclusiv din cauza genului sau a orientării lor sexuale ori din cauza genului sau a orientării sexuale a părinţilor lor.

(15)Obiectivul prezentei recomandări este de a preveni şi de a combate excluziunea socială prin garantarea accesului copiilor aflaţi în dificultate la un set de servicii esenţiale, inclusiv prin integrarea unei perspective de gen, pentru a se lua în considerare, diferitele situaţii cu care se confruntă fetele şi băieţii, în combaterea sărăciei în rândul copiilor şi în promovarea egalităţii de şanse. Copiii aflaţi în dificultate sunt persoane cu vârsta sub 18 ani care sunt expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Aceasta înseamnă copii care trăiesc în gospodării expuse riscului de sărăcie sau confruntate cu lipsuri grave pe plan material şi social sau caracterizate printr-o intensitate foarte redusă a muncii.

(16)Pentru a asigura accesul efectiv sau accesul efectiv şi gratuit la servicii esenţiale, statele membre - în funcţie de circumstanţele şi abordările naţionale - ar trebui fie să organizeze şi să furnizeze astfel de servicii, fie să ofere ajutoare adecvate, astfel încât părinţii sau tutorii copiilor aflaţi în dificultate să fie în măsură să acopere costurile acestor servicii. O atenţie deosebită este necesară pentru a se evita ca eventualele costuri aferente să constituie un obstacol în calea accesului deplin al copiilor aflaţi în dificultate din familii cu venituri mici la serviciile esenţiale.

(17)Aproape 18 milioane de copii sunt expuşi riscului de sărăcie sau de excluziune socială în Uniune (⁷), înregistrându-se diferenţe semnificative între statele membre. Gama factorilor de risc, care pot face ca unii copii să fie deosebit de vulnerabili şi expuşi sărăciei sau excluziunii sociale, variază considerabil. Prin urmare, abordările naţionale de punere în aplicare a prezentei recomandări ar trebui adaptate la circumstanţele şi nevoile specifice de pe teren. Unul dintre principalii factori determinanţi ai excluziunii sociale în rândul copiilor este accesul lor inegal la servicii esenţiale, care sunt extrem de importante pentru buna calitate a vieţii lor şi pentru dezvoltarea abilităţilor lor sociale, cognitive şi emoţionale. Copiii care trăiesc în sărăcie sau care provin din medii defavorizate sunt mai predispuşi să se confrunte cu obstacole în ceea ce priveşte accesul la educaţia şi îngrijirea timpurie, la educaţie incluzivă, la asistenţă medicală, la alimentaţie sănătoasă şi la locuinţe adecvate. Aceşti copii îşi încep viaţa dezavantajaţi, ceea ce poate avea implicaţii pe termen lung pentru dezvoltarea şi perspectivele lor viitoare.

(18)Transmiterea între generaţii a excluziunii sociale pune în pericol coeziunea socială de-a lungul generaţiilor şi determină costuri mai mari pentru statele noastre sociale, constituind un obstacol în calea rezilienţei economice şi sociale. Îmbunătăţirea accesului egal al copiilor aflaţi în dificultate la serviciile esenţiale este, prin urmare, un mijloc important de intensificare a eforturilor de prevenire şi de combatere a excluziunii sociale. Acest lucru contribuie totodată la încurajarea egalităţii de şanse pentru copiii aflaţi în dificultate şi la combaterea sărăciei în rândul copiilor.

(19)Combaterea dezavantajelor încă de la o vârstă fragedă reprezintă o investiţie eficientă din punctul de vedere al costurilor, inclusiv pe termen lung, deoarece contribuie nu numai la incluziunea copiilor şi la îmbunătăţirea rezultatelor socioeconomice ale acestora atunci când devin adulţi, ci şi la situaţia economiei şi a societăţii, printr-o mai bună integrare pe piaţa muncii şi în viaţa socială şi prin îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă, inclusiv prin punerea în aplicare deplină a Recomandării Consiliului din 30 octombrie 2020 privind "O punte către locuri de muncă - consolidarea Garanţiei pentru tineret" (⁸). Investiţia în egalitatea de şanse pentru copii pune bazele unei creşteri economice durabile şi favorabile incluziunii, în sprijinul unor societăţi echitabile şi reziliente şi al convergenţei sociale ascendente. Aceasta contribuie totodată la abordarea impactului evoluţiilor demografice nefavorabile prin reducerea deficitului de competenţe şi de forţă de muncă şi prin asigurarea unei acoperiri teritoriale mai bune, valorificând în acelaşi timp oportunităţile care decurg din tranziţia verde şi cea digitală.

(20)Accesul egal la educaţie şi îngrijire timpurie, precum şi la şcolarizare, de calitate şi incluzive este esenţial pentru a întrerupe transmiterea excluziunii sociale şi pentru a asigura şanse egale pentru copiii defavorizaţi. Cu toate acestea, disponibilitatea limitată şi costurile ridicate ale educaţiei şi îngrijirii timpurii pot constitui un obstacol pentru copiii care provin din familii cu venituri mici. Ratele de frecventare în cazul acestora sunt considerabil mai mici şi conduc mai târziu la rezultate şcolare mai slabe şi la rate de abandon şcolar mai ridicate, în special pentru copiii care provin dintr-un context de migraţie sau pentru copiii romi. Segregarea şi discriminarea în ceea ce priveşte accesul la învăţământul general al copiilor cu handicap sau cu nevoi educaţionale speciale rămân o provocare. Alegerea instituţiei de învăţământ trebuie să reflecte interesul superior al copilului. Numărul tot mai mare de copii care provin dintr-un context de migraţie în cadrul sistemelor de învăţământ necesită o prevenire a segregării mediilor şcolare şi adaptarea metodelor de predare, în conformitate cu dreptul intern şi cu obligaţiile ce le revin statelor membre în temeiul instrumentelor internaţionale relevante în domeniu.

(22)Copiii aflaţi în dificultate întâmpină, în general, probleme de acces la anumite servicii de sănătate, cum ar fi îngrijirea stomatologică, sau la dispozitive medicale, cum ar fi aparatele dentare, lentilele de corecţie sau ochelarii. De asemenea, aceşti copii dispun de mai puţine oportunităţi şi resurse pentru a beneficia de programe de prevenire a bolilor şi de promovare a sănătăţii. Sărăcia veniturilor şi alţi factori sociali determinanţi afectează în mod semnificativ dezvoltarea generală şi sănătatea copiilor, inclusiv sănătatea lor mintală, şi amplifică riscul de apariţie a unor probleme de sănătate în anii următori. Intervenţia timpurie şi acţiunile preventive sunt esenţiale, la fel ca şi un acces mai bun la programe de sănătate publică axate pe prevenire şi pe promovare, inclusiv vaccinare, şi sprijinul acordat părinţilor, aspecte care pot contribui la obţinerea unor rezultate mai bune.

(23)Accesul la o alimentaţie sănătoasă şi sustenabilă reprezintă o provocare în special pentru familiile cu venituri mici. Programele de alimentaţie şi de nutriţie sănătoase pot ajuta la remedierea unor probleme ca alimentaţia deficitară, lipsa activităţilor fizice, obezitatea sau consumul de alcool şi de tutun, reducând astfel malnutriţia şi alimentaţia deficitară, care sunt mai răspândite în rândul copiilor care provin din medii defavorizate. Experienţa dobândită în urma pandemiei de COVID-19 a demonstrat importanţa programelor alimentare şcolare pentru unii copii, care, în perioadele de restricţii de deplasare a persoanelor, au fost brusc lipsiţi de o sursă de alimentaţie pe care se bazau (⁹). Asigurarea accesului copiilor aflaţi în dificultate la cel puţin o masă sănătoasă în fiecare zi de şcoală este, prin urmare, crucială şi ar putea fi realizată fie prin furnizarea unor astfel de mese, fie prin garantarea faptului că părinţii, tutorii sau copiii sunt în măsură să asigure mesele, ţinându-se seama de circumstanţele şi nevoile locale specifice.

(24)Copiii care provin din familii cu venituri mici, dintr-un context de migraţie sau care au origine etnică minoritară sunt expuşi unui risc mai mare de privare severă de locuinţă, de supraaglomerare sau de sărăcie energetică şi sunt mai expuşi riscului lipsei de adăpost. Cheltuielile cu locuinţa reprezintă o povară grea pentru gospodăriile cu o singură persoană aducătoare de venit, mai ales pentru cele conduse de femei. Asigurarea unor locuinţe adecvate şi a unei cazări temporare adecvate pentru copii şi familiile acestora sunt mecanisme importante pentru combaterea excluziunii sociale în rândul copiilor şi pentru reducerea riscului lipsei de adăpost. În vederea dezinstituţionalizării copiilor, ar trebui să fie promovată îngrijirea comunitară sau familială de calitate. Ar trebui să se recurgă la plasarea copiilor în îngrijire instituţionalizată numai atunci când este în interesul superior al copilului, ţinându-se seama de situaţia generală a copilului şi luându-se în considerare nevoile individuale ale copilului. Este esenţial să se acorde sprijin copiilor la încheierea perioadei lor de îngrijire instituţionalizată sau în familie, pentru a-i ajuta să ducă o viaţă independentă şi să se integreze în societate.

(25)Criza provocată de pandemia de COVID-19 poate avea efecte profunde asupra bunăstării economice şi sociale a familiilor şi a copiilor şi este probabil să afecteze în mod disproporţionat copiii care provin din medii defavorizate. Grupurile cu venituri mici şi medii se confruntă cu un risc mai mare de pierdere a veniturilor, cu consecinţe potenţial semnificative asupra venitului disponibil al gospodăriilor din cauza creşterii numărului de şomeri şi a posibilităţilor reduse de telemuncă. Se preconizează că actuala criză va spori inegalităţile existente şi va duce probabil la creşterea numărului de gospodării expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială. De asemenea, această situaţie pune o presiune semnificativă pe disponibilitatea serviciilor. Copiii care se confruntă cu diferite forme de defavorizare sunt printre cei mai afectaţi de criză. Multor copii care trăiesc în gospodării lipsite de sprijin familial, competenţe sau echipamente adecvate le-a fost greu să înveţe la distanţă, în aceeaşi situaţie fiind şi copiii care locuiesc în zone izolate sau rurale cu infrastructură digitală inadecvată.

(26)Combaterea excluziunii sociale în rândul copiilor şi reducerea impactului socioeconomic al pandemiei de COVID-19 necesită o abordare integrată, axată pe persoană şi multidimensională, precum şi un cadru de politici favorabil. Consolidarea cooperării şi a coordonării între servicii la diferite niveluri garantează o prevenţie eficientă şi sprijină incluziunea socială a copiilor. Pe lângă asigurarea accesului la serviciile esenţiale, în toate regiunile şi teritoriile, inclusiv prin investiţii în infrastructura serviciilor şi în forţă de muncă, este, de asemenea, necesar să se îmbunătăţească eficacitatea şi relevanţa politicilor conexe, să se combine măsurile preventive şi de remediere şi să se valorifice la maximum instrumentele existente ale Uniunii.

(27)Procesul de coordonare a politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă din cadrul semestrului european, alimentat de tabloul de bord social (¹⁰), a evidenţiat problema sărăciei sau a excluziunii sociale în rândul copiilor, mai multe state membre primind recomandări specifice fiecărei ţări. Orientările privind ocuparea forţei de muncă subliniază importanţa asigurării accesului tuturor persoanelor, inclusiv al copiilor, la anumite servicii, cum ar fi educaţia şi îngrijirea timpurie, şcolarizarea şi asistenţa medicală, acest acces reprezentând o condiţie necesară pentru asigurarea egalităţii de şanse.

(28)Sunt disponibile fonduri ale Uniunii pentru a sprijini punerea în aplicare a Garanţiei europene pentru copii şi a altor măsuri de susţinere. În cadrul Fondului social european Plus, toate statele membre vor aloca o sumă adecvată pentru combaterea sărăciei sau a excluziunii sociale în rândul copiilor. Pentru statele membre în care rata copiilor expuşi riscului de sărăcie sau de excluziune socială depăşeşte media Uniunii, această sumă trebuie să fie de cel puţin 5 % din alocarea naţională provenind din Fondul social european Plus. De asemenea, în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, Fondul european de dezvoltare regională şi programul InvestEU vor sprijini investiţiile în infrastructurile necesare, cum ar fi locuinţele sociale şi structurile de educaţie şi îngrijire timpurie, precum şi în echipamente şi în accesul la servicii de bază de bună calitate. Ca parte a Planului de redresare pentru Europa şi a instrumentului "Next Generation EU", Mecanismul de redresare şi rezilienţă oferă finanţare suplimentară din partea Uniunii pentru reforme, investiţii şi politici pentru generaţia următoare, copii şi tineri, de exemplu în educaţie şi în competenţe, care trebuie incluse în planurile naţionale de redresare şi de rezilienţă (¹¹). Instrumentul de sprijin tehnic poate susţine statele membre în elaborarea şi punerea în aplicare a reformelor structurale în domeniile educaţiei, serviciilor sociale, justiţiei şi sănătăţii, inclusiv a reformelor transsectoriale pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale în rândul copiilor.

(30)Prezenta recomandare ar trebui pusă în aplicare prin planuri naţionale de acţiune adaptate la circumstanţele naţionale, regionale şi locale. Aceste planuri naţionale de acţiune ar trebui să permită identificarea copiilor aflaţi în dificultate şi a obstacolelor cu care se confruntă aceştia în ceea ce priveşte accesul la serviciile reglementate de prezenta recomandare şi utilizarea acestor servicii. În acest scop, statelor membre li se recomandă să implice părţile interesate relevante, inclusiv organizaţiile neguvernamentale care promovează drepturile copiilor. Progresele realizate în punerea în aplicare a prezentei recomandări ar trebui de asemenea monitorizate periodic, de exemplu ca parte a tabloului de bord social în contextul semestrului european, inclusiv prin elaborarea unor indicatori de monitorizare relevanţi.

3.În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiţii:

(c)"copii aflaţi în situaţii familiale precare" înseamnă copii expuşi la diferiţi factori de risc care ar putea duce la sărăcie sau la excluziune socială; printre care se regăsesc: copiii care trăiesc într-o gospodărie cu o singură persoană aducătoare de venit; copiii care locuiesc cu un părinte cu handicap; copiii care trăiesc într-o gospodărie în care există probleme de sănătate mintală sau boli cronice; copiii care trăiesc într-o gospodărie în care există abuz de droguri sau violenţă domestică; copiii unui cetăţean al Uniunii care s-a mutat într-un alt stat membru în timp ce ei înşişi au rămas în statul membru de origine; copiii care au o mamă adolescentă sau care sunt mame adolescente; şi copiii care au un părinte încarcerat;

(e)"acces efectiv şi gratuit" înseamnă o situaţie în care serviciile sunt disponibile imediat, accesibile, de bună calitate, furnizate în timp util şi în care potenţialii utilizatori au cunoştinţă de existenţa serviciilor şi de drepturile de a le utiliza, precum şi în care serviciile sunt gratuite, fie prin organizarea şi furnizarea unor astfel de servicii, fie prin oferirea de ajutoare adecvate pentru a acoperi costurile sau tarifele pentru aceste servicii, fie în alt mod în care circumstanţele financiare să nu constituie un obstacol în calea accesului egal;

5.Statelor membre li se recomandă să identifice copiii aflaţi în dificultate şi, în cadrul acestui grup de copii, să ia în considerare, ori de câte ori este necesar pentru elaborarea măsurilor naţionale integrate, formele specifice de defavorizare cu care se confruntă în special:

6.Asigurând faptul că interesul superior al copilului este considerat primordial, statelor membre li se recomandă să stabilească un cadru de politici integrat şi favorabil pentru combaterea excluziunii sociale în rândul copiilor, care să se axeze pe întreruperea transmiterii între generaţii a sărăciei şi defavorizării şi pe reducerea impactului socioeconomic al pandemiei de COVID-19. În acest sens, pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări, statelor membre li se recomandă:

7.În scopul garantării accesului efectiv şi gratuit la educaţie şi îngrijire timpurie de înaltă calitate, la educaţie şi activităţi şcolare şi la o masă sănătoasă în fiecare zi de şcoală pentru copiii aflaţi în dificultate, statelor membre li se recomandă:

(d)să adapteze structurile şi materialele educaţionale pentru educaţia şi îngrijirea timpurie şi pentru instituţiile de învăţământ şi să ofere cel mai potrivit răspuns la nevoile specifice ale copiilor cu nevoi educaţionale speciale şi ale copiilor cu handicap, prin utilizarea de metode de predare şi de învăţare incluzive; în acest scop, să ia măsuri pentru a asigura că sunt disponibili profesori calificaţi şi alţi profesionişti, cum ar fi psihologi, logopezi, specialişti în reabilitare, lucrători sociali sau asistenţi didactici;

(k)să elaboreze un cadru de cooperare cu instituţiile de învăţământ, comunităţile locale, serviciile sociale, de sănătate şi de protecţie a copilului, familiile şi operatorii din sectorul economiei sociale pentru a sprijini educaţia incluzivă, pentru a oferi îngrijire după orele de şcoală şi posibilităţi de practicare a activităţilor sportive, recreative şi culturale, pentru a construi instituţii de învăţământ care să funcţioneze ca centre de incluziune şi participare şi pentru a investi în acestea.

8.În vederea garantării accesului efectiv şi gratuit la servicii de asistenţă medicală de calitate pentru copiii aflaţi în dificultate, statelor membre li se recomandă:

9.În vederea garantării accesului efectiv la o alimentaţie suficientă şi sănătoasă pentru copiii aflaţi în dificultate, inclusiv prin programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume şi lapte în şcoli, statelor membre li se recomandă:

10.În vederea garantării accesului efectiv la locuinţe adecvate pentru copiii aflaţi în dificultate, statelor membre li se recomandă:

(b)să evalueze şi să revizuiască, dacă este necesar, politicile naţionale, regionale şi locale privind locuinţele şi să ia măsuri, inclusiv de combatere a sărăciei energetice şi de prevenire a riscului de a rămâne fără adăpost, pentru a se asigura că interesele familiilor copiilor aflaţi în dificultate sunt luate în considerare în mod corespunzător; aceste evaluări şi revizuiri ar trebui să se refere inclusiv la politicile privind locuinţele sociale sau privind asistenţa pentru locuinţe, precum şi la ajutoarele pentru locuinţe şi să îmbunătăţească şi mai mult accesibilitatea pentru copiii cu handicap;

11.În vederea asigurării unei bune guvernanţe, monitorizări şi raportări şi ţinând seama în mod corespunzător de structurile şi mecanismele naţionale existente, statelor membre li se recomandă:

(b)în scopul asigurării unei orientări cât mai eficace a măsurilor către copiii aflaţi în dificultate şi luând în considerare modurile de organizare şi circumstanţele naţionale, regionale şi locale, să implice părţile interesate relevante în procesul de identificare a copiilor aflaţi în dificultate şi a obstacolelor cu care se confruntă aceştia în ceea ce priveşte accesul la serviciile vizate de prezenta recomandare şi utilizarea acestora;

(c)să prezinte Comisiei, în termen de nouă luni de la adoptarea prezentei recomandări, un plan de acţiune, aplicabil până în 2030, pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări, luând în considerare circumstanţele naţionale, regionale şi locale, precum şi acţiunile şi măsurile de politici existente pentru sprijinirea copiilor aflaţi în dificultate. Planul de acţiune ar trebui să includă în special:

(d)să elaboreze măsuri efective de informare a copiilor aflaţi în dificultate şi a familiilor acestora, în special la nivel regional şi local, prin intermediul instituţiilor de învăţământ, al lucrătorilor sociali instruiţi, al serviciilor de sprijinire a familiei, al societăţii civile şi al organizaţiilor din sectorul economiei sociale, cu scopul de a creşte gradul de sensibilizare, precum şi de a încuraja şi a facilita utilizarea serviciilor vizate de prezenta recomandare;

(e)să asigure participarea autorităţilor regionale, locale şi a altor autorităţi relevante, a copiilor şi a părţilor interesate relevante care reprezintă societatea civilă, a organizaţiilor neguvernamentale, a instituţiilor de învăţământ şi a organismelor responsabile cu promovarea incluziunii şi integrării sociale, a drepturilor copiilor, a educaţiei incluzive şi a nediscriminării, inclusiv a organismelor naţionale de promovare a egalităţii, pe tot parcursul procesului de elaborare, implementare, monitorizare şi evaluare a planului de acţiune;

12.Consiliul salută obiectivul Comisiei:

(d)de a colabora cu Comitetul pentru protecţie socială: