Directiva 878/20-mai-2019 de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce priveşte entităţile exceptate, societăţile financiare holding, societăţile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile şi competenţele de supraveghere şi măsurile de conservare a capitalului

Acte UE

Jurnalul Oficial 150L

În vigoare

Versiune de la: 28 Decembrie 2020

Dată act: 20-mai-2019

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵) au fost adoptate ca răspuns la criza financiară din perioada 2007-2008. Aceste măsuri legislative au contribuit în mare măsură la consolidarea sistemului financiar din Uniune şi au conferit instituţiilor o mai mare rezilienţă la şocurile care s-ar putea produce în viitor. Chiar dacă sunt extrem de cuprinzătoare, aceste măsuri nu au abordat toate deficienţele identificate care afectează instituţiile. În plus, unele dintre măsurile propuse iniţial au făcut obiectul unor clauze de revizuire sau nu au fost detaliate suficient pentru a putea fi puse în aplicare fără probleme.

(2)Prezenta directivă vizează abordarea problemelor ridicate cu privire la dispoziţiile Directivei 2013/36/UE care sau dovedit a nu fi suficient de clare şi care, prin urmare, au făcut obiectul unor interpretări divergente sau cu privire la care s-a constatat că sunt excesiv de împovărătoare pentru anumite instituţii. Aceasta conţine, de asemenea, modificări ale Directivei 2013/36/UE care sunt necesare ca urmare fie a adoptării altor acte juridice relevante ale Uniunii, precum Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶), fie a modificărilor propuse în paralel la Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În fine, modificările propuse aliniază mai bine cadrul de reglementare actual la evoluţiile de pe plan internaţional, pentru a promova coerenţa şi comparabilitatea între jurisdicţii.

(⁶)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(3)Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte pot fi întreprinderi-mamă ale unor grupuri bancare şi aplicarea cerinţelor prudenţiale este impusă pe baza situaţiei consolidate a acestor societăţi holding. Întrucât instituţia controlată de aceste societăţi holding nu este întotdeauna capabilă să asigure conformitatea cu cerinţele pe bază consolidată în întregul grup, este necesar ca anumite societăţi financiare holding şi societăţi financiare holding mixte să fie incluse în domeniul de aplicare direct al competenţelor de supraveghere în temeiul Directivei 2013/36/UE şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 pentru a asigura conformitatea pe bază consolidată. Prin urmare, ar trebui să se prevadă o procedură specifică de aprobare, precum şi competenţe directe de supraveghere a anumitor societăţi financiare holding şi societăţi financiare holding mixte, pentru a se garanta că respectivele societăţi holding sunt învestite în mod direct cu răspunderea de a asigura conformitatea cu cerinţele prudenţiale consolidate, fără să mai facă obiectul unor cerinţe prudenţiale suplimentare la nivel individual.

(4)Aprobarea şi supravegherea anumitor societăţi financiare holding şi societăţi financiare holding mixte nu ar trebui să împiedice grupurile să decidă cu privire la mecanisme interne specifice şi la împărţirea sarcinilor în interiorul grupului, după cum consideră necesar pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele consolidate, şi nu ar trebui să împiedice acţiunile de supraveghere directă asupra acelor instituţii din cadrul grupului care sunt angajate în asigurarea conformităţii cu cerinţele prudenţiale pe bază consolidată.

(5)În anumite circumstanţe, o societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă care a fost creată în scopul de a deţine participaţii în întreprinderi ar putea fi exceptată de la aprobare. Deşi se recunoaşte faptul că o societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă exceptată ar putea lua decizii în cursul desfăşurării normale a activităţii sale, aceasta nu ar trebui să ia decizii financiare, operaţionale sau de management care afectează grupul sau acele filiale din grup care sunt instituţii sau instituţii financiare. Atunci când evaluează conformitatea cu respectiva cerinţă, autorităţile competente ar trebui să ţină seama de cerinţele relevante în temeiul dreptului societăţilor comerciale care se aplică respectivei societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte.

(6)Principalele responsabilităţi în ceea ce priveşte supravegherea pe bază consolidată îi sunt încredinţate supraveghetorului consolidant. Prin urmare, este necesar ca supraveghetorul consolidant să fie implicat în mod corespunzător în aprobarea şi supravegherea societăţilor financiare holding şi ale societăţilor financiare holding mixte. Atunci când supraveghetorul consolidant diferă de autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, aprobarea ar trebui acordată printr-o decizie comună a celor două autorităţi. Atunci când asigură supravegherea pe bază consolidată a întreprinderilor-mamă ale instituţiilor de credit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (⁷), Banca Centrală Europeană ar trebui să îşi exercite de asemenea atribuţiile în raport cu aprobarea şi supravegherea societăţilor financiare holding şi ale societăţilor financiare holding mixte.

(7)În raportul Comisiei din 28 iulie 2016 referitor la evaluarea normelor privind remunerarea prevăzute de Directiva 2013/36/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (denumit în continuare "raportul Comisiei din 28 iulie 2016") s-a arătat că, atunci când sunt aplicate instituţiilor mici, unele dintre principiile prevăzute în Directiva 2013/36/UE, şi anume cerinţele privind reportarea şi plata sub formă de instrumente, sunt excesiv de împovărătoare şi sunt disproporţionate în raport cu beneficiile lor prudenţiale. De asemenea, s-a constatat că, în ceea ce priveşte costurile, aplicarea acestor cerinţe depăşeşte beneficiile lor prudenţiale în cazul personalului cu un nivel scăzut al remuneraţiei variabile, deoarece astfel de niveluri ale remuneraţiei variabile stimulează într-o mică măsură sau chiar deloc personalul să îşi asume riscuri excesive. În consecinţă, chiar dacă, în general, ar trebui să se impună tuturor instituţiilor obligaţia de a aplica toate principiile tuturor membrilor personalului lor ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, este necesară exceptarea instituţiilor mici şi a personalului cu un nivel scăzut al remuneraţiei variabile de la principiile privind reportarea şi plata sub formă de instrumente, prevăzute în Directiva 2013/36/UE.

(8)Pentru a asigura convergenţa în materie de supraveghere şi a promova condiţii de concurenţă echitabile pentru instituţii şi un nivel adecvat de protecţie a deponenţilor, a investitorilor şi a consumatorilor în întreaga Uniune, sunt necesare criterii clare, coerente şi armonizate de identificare a respectivelor instituţii mici, precum şi a nivelurilor scăzute ale remuneraţiei variabile. În acelaşi timp, este adecvat să se ofere o anumită flexibilitate statelor membre, pentru ca acestea să poată adopta o abordare mai strictă atunci când consideră că este necesar.

(10)Scopul cerinţelor de remunerare este de a promova o gestionare a riscurilor solidă şi eficace la nivelul instituţiilor prin alinierea intereselor pe termen lung atât ale instituţiilor, cât şi ale personalului lor ale căror activităţi profesionale au un impact substanţial asupra profilului de risc al instituţiei ("persoane cu competenţe pentru asumarea de riscuri substanţiale"). În acelaşi timp, filialele care nu sunt instituţii şi, prin urmare, nu intră în mod individual sub incidenţa Directivei 2013/36/UE ar putea face obiectul altor cerinţe de remunerare în temeiul actelor juridice sectoriale relevante, care ar trebui să prevaleze. În consecinţă, ca regulă generală, cerinţele de remunerare prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să se aplice pe bază consolidată unor astfel de filiale. Cu toate acestea, pentru a preveni un posibil arbitraj, cerinţele de remunerare prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se aplice pe bază consolidată membrilor personalului care sunt angajaţi în filiale care prestează servicii specifice, cum ar fi gestionarea activelor, gestionarea portofoliului sau executarea ordinelor, prin care aceştia sunt mandataţi, indiferent de forma pe care ar putea-o lua un astfel de mandat, să efectueze activităţi profesionale care îi califică drept persoane cu competenţe pentru asumarea de riscuri substanţiale la nivelul grupului bancar. Astfel de mandate ar trebui să includă acorduri de delegare sau de externalizare încheiate între filiala la care sunt angajaţi membrii personalului respectivi şi o altă instituţie din cadrul aceluiaşi grup. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să aplice pe bază consolidată cerinţele de remunerare, prevăzute în prezenta directivă, unei categorii mai largi de filiale şi personalului acestora.

(11)Directiva 2013/36/UE prevede ca o parte substanţială, şi în orice caz cel puţin 50 %, din orice remuneraţie variabilă să fie reprezentată de o combinaţie echilibrată între acţiuni sau participaţii echivalente, în funcţie de forma juridică a instituţiei în cauză, sau, în cazul unei instituţii necotate la bursă, de instrumente legate de acţiuni sau de instrumente echivalente, altele decât cele în numerar, şi, atunci când este posibil, de instrumente alternative de fonduri proprii de nivel 1 sau 2 care îndeplinesc anumite condiţii. Respectivul principiu limitează utilizarea instrumentelor legate de acţiuni la instituţiile necotate la bursă şi impune instituţiilor cotate la bursă utilizarea acţiunilor. Potrivit raportului Comisiei din 28 iulie 2016, utilizarea acţiunilor poate duce la sarcini administrative şi costuri considerabile pentru instituţiile cotate la bursă. În acelaşi timp, se pot obţine beneficii prudenţiale echivalente dacă instituţiile cotate la bursă pot să utilizeze instrumente legate de acţiuni care urmăresc valoarea acţiunilor. Prin urmare, posibilitatea de a utiliza instrumente legate de acţiuni ar trebui extinsă la instituţiile cotate la bursă.

(12)Supravegherea şi evaluarea ar trebui să ia în considerare mărimea, structura şi organizarea internă a instituţiilor, precum şi natura, obiectul şi complexitatea activităţilor lor. Atunci când instituţii diferite au profiluri de risc similare, de exemplu pentru că au modele similare de afaceri sau o situare geografică similară a expunerilor sau sunt afiliate aceluiaşi sistem instituţional de protecţie, autorităţile competente ar trebui să dispună de competenţa de a ajusta metodologia astfel încât procesul de analiză şi evaluare să surprindă caracteristicile şi riscurile comune ale instituţiilor cu acelaşi profil de risc. Această ajustare nu ar trebui, totuşi, nici să împiedice autorităţile competente să ia pe deplin în considerare riscurile specifice care afectează fiecare instituţie, nici să modifice caracterul specific instituţiei al măsurilor impuse.

(13)Cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă de autorităţile competente constituie un element important al nivelului global al fondurilor proprii ale unei instituţii şi prezintă interes pentru participanţii pe piaţă, întrucât nivelul impus al cerinţei de fonduri proprii suplimentare influenţează punctul de declanşare a restricţiilor privind plăţile dividendelor, plăţile bonusurilor şi plăţile legate de instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar. Ar trebui prevăzută o definiţie clară a condiţiilor în care trebuie impusă cerinţa de fonduri proprii suplimentare, pentru a se asigura faptul că normele sunt aplicate în mod coerent în toate statele membre şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne.

(14)Cerinţa de fonduri proprii suplimentare care trebuie impusă de către autorităţile competente ar trebui stabilită pe baza situaţiei specifice a instituţiei şi ar trebui justificată în mod corespunzător. Cerinţele de fonduri proprii suplimentare pot fi impuse pentru a aborda riscurile sau elementele de risc care sunt excluse în mod explicit sau nu sunt acoperite în mod explicit de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 numai în măsura în care acest lucru este considerat necesar prin prisma situaţiei specifice a unei instituţii. În ierarhia relevantă a cerinţelor de fonduri proprii, aceste cerinţe ar trebui să se situeze înainte deasupra cerinţelor minime relevante de fonduri proprii şi sub cerinţa amortizorului combinat sau cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, după caz. Faptul că cerinţele de fonduri proprii suplimentare depind de natura instituţiei ar trebui să împiedice utilizarea acestor cerinţe ca instrument de abordare a riscurilor macroprudenţiale sau sistemice. Totuşi, acest lucru nu ar trebui să împiedice autorităţile competente să abordeze, inclusiv prin intermediul cerinţelor de fonduri proprii suplimentare, riscurile la care sunt expuse instituţiile individuale ca urmare a activităţilor lor, inclusiv cele care reflectă impactul anumitor evoluţii economice şi evoluţii ale pieţei asupra profilului de risc al unei instituţii individuale.

(15)Cerinţa privind indicatorul efectului de levier este paralelă cu cerinţele de fonduri proprii bazate pe risc. Prin urmare, orice cerinţe de fonduri proprii suplimentare impuse de către autorităţile competente pentru a aborda riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier ar trebui să se adauge cerinţei privind indicatorul minim al efectului de levier, şi nu cerinţei privind nivelul minim al fondurilor proprii bazate pe risc. În plus, orice fonduri proprii de nivel 1 de bază utilizate de către instituţii pentru a îndeplini cerinţele ce le sunt impuse în materie de efect de levier ar trebui să poată fi utilizate de către acestea şi pentru a îndeplini cerinţele ce le sunt impuse privind fondurile proprii bazate pe risc, inclusiv cerinţa amortizorului combinat.

(16)Autorităţile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a comunica unei instituţii, prin orientări, orice ajustare a cuantumului capitalului peste cerinţele minime relevante de fonduri proprii, cerinţa relevantă de fonduri proprii suplimentare şi, după caz, cerinţa amortizorului combinat sau cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, pe care se aşteaptă ca instituţia respectivă să îl deţină pentru a face faţă unor scenarii de criză anticipative. Întrucât astfel de orientări constituie o ţintă de capital, ar trebui să fie considerate ca fiind poziţionate deasupra cerinţelor minime relevante de fonduri proprii, a cerinţei relevante de fonduri proprii suplimentare şi a cerinţei amortizorului combinat sau a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, după caz. Neîndeplinirea acestei ţinte nu ar trebui să ducă la declanşarea restricţiilor privind distribuirile prevăzute în Directiva 2013/36/UE. Având în vedere că orientările privind fondurile proprii suplimentare reflectă aşteptările în materie de supraveghere, Directiva 2013/36/UE şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu ar trebui nici să stabilească obligaţii de publicare a acestor orientări şi nici să interzică autorităţilor competente să solicite publicarea orientărilor. Atunci când o instituţie eşuează în mod repetat să îşi atingă ţinta de capital, autoritatea competentă ar trebui să aibă dreptul să ia măsuri de supraveghere şi, după caz, să impună cerinţe de fonduri proprii suplimentare.

(17)Dispoziţiile Directivei 2013/36/UE privind riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare sunt corelate cu dispoziţiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, conform cărora instituţiile dispun de o perioadă de punere în aplicare mai lungă. Pentru a alinia aplicarea dispoziţiilor privind riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare, dispoziţiile necesare pentru respectarea dispoziţiilor relevante ale prezentei directive ar trebui să se aplice de la aceeaşi dată ca şi dispoziţiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(18)Pentru a armoniza modul de calcul al riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare atunci când sistemele interne de măsurare a acestui risc ale instituţiilor nu sunt satisfăcătoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană - ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸), în ceea ce priveşte elaborarea unei metodologii standardizate pentru evaluarea unui astfel de risc. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(19)Pentru ca autorităţile competente să poată identifica mai bine instituţiile care ar putea înregistra pierderi excesive din activităţile lor din afara portofoliului de tranzacţionare ca urmare a unor posibile variaţii ale ratelor dobânzii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE. Aceste standarde tehnice de reglementare ar trebui să specifice: cele şase scenarii de şoc în materie de supraveghere pe care toate instituţiile trebuie să le aplice pentru a calcula variaţiile valorii economice a capitalului propriu; ipotezele comune pe care instituţiile trebuie să le implementeze în sistemele lor interne pentru calculul valorii economice a capitalului propriu şi pentru a stabili dacă sunt necesare criterii specifice în vederea identificării instituţiilor pentru care ar putea fi justificată aplicarea de măsuri de supraveghere ca urmare a unei reduceri a veniturilor nete din dobânzi cauzată de variaţiile ratelor dobânzii; ce anume constituie o scădere semnificativă. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(20)Combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului este esenţială pentru menţinerea stabilităţii şi integrităţii sistemului financiar. Descoperirea implicării unei instituţii în activităţi de spălare de bani şi de finanţare a terorismului ar putea avea un impact asupra viabilităţii sale şi asupra stabilităţii sistemului financiar. Împreună cu autorităţile şi organismele responsabile de asigurarea conformităţii cu normele de combatere a spălării banilor în temeiul Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁹), autorităţile competente însărcinate cu autorizarea şi cu supravegherea prudenţială au un rol important de jucat în identificarea şi corectarea deficienţelor. Prin urmare, aceste autorităţi competente ar trebui să integreze în mod consecvent preocupările legate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului în activităţile lor de supraveghere relevante, inclusiv în procesele de supraveghere şi evaluare, în evaluarea adecvării cadrului de administrare, a proceselor şi mecanismelor instituţiilor şi în evaluările care urmăresc în ce măsură membrii organului de conducere corespund aşteptărilor, ar trebui să informeze în consecinţă, cu privire la orice constatări, autorităţile şi organismele relevante responsabile de asigurarea conformităţii cu normele de combatere a spălării banilor şi ar trebui să ia, după caz, măsuri de supraveghere în conformitate cu competenţele lor în temeiul Directivei 2013/36/UE şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Informaţiile ar trebui furnizate pe baza constatărilor obţinute în urma proceselor de autorizare, aprobare sau revizuire aflate în sarcina acestor autorităţi competente, precum şi pe baza informaţiilor primite din partea autorităţilor şi organismelor responsabile de asigurarea conformităţii cu Directiva (UE) 2015/849.

(22)Directiva 2013/36/UE nu ar trebui să împiedice statele membre să implementeze în dreptul intern măsuri menite să sporească rezilienţa sistemului financiar, cum ar fi, dar fără a se limita la, limite ale raportului dintre valoarea creditului acordat şi cea a garanţiei aferente creditului (loan to value), limite ale raportului dintre datorii şi venituri (debt to income), limite ale raportului dintre serviciul datoriei şi venituri (debt service to income) şi alte instrumente care abordează normele de creditare.

(23)Pentru a garanta că amortizoarele anticiclice de capital reflectă corect riscul de creştere excesivă a creditului la care este expus sectorul bancar, instituţiile ar trebui să calculeze amortizoarele specifice instituţiei ca medie ponderată a ratelor amortizoarelor anticiclice care se aplică în ţările în care aceste instituţii sunt expuse unui risc de credit. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să desemneze o autoritate responsabilă cu stabilirea ratei amortizorului anticiclic pentru expunerile de pe teritoriul său. Această rată a amortizorului ar trebui să ţină seama de creşterea nivelurilor creditului şi de modificarea indicatorului credite/produs intern brut (PIB) din statul membru respectiv, precum şi de orice altă variabilă relevantă pentru riscurile la adresa stabilităţii sistemului financiar.

(24)În plus faţă de un amortizor de conservare a capitalului şi de un amortizor anticiclic de capital, statele membre ar trebui să poată solicita anumitor instituţii să deţină un amortizor de risc sistemic pentru a preveni şi atenua riscurile macroprudenţiale sau sistemice care nu sunt acoperite de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de Directiva 2013/36/UE, şi anume un risc de perturbare a sistemului financiar care poate să genereze consecinţe negative semnificative pentru sistemul financiar şi economia reală dintr-un anumit stat membru. Rata amortizorului de risc sistemic ar trebui să se aplice tuturor expunerilor sau unui subset de expuneri şi tuturor instituţiilor sau unuia ori mai multor subseturi ale respectivelor instituţii, în cazul în care instituţiile prezintă profiluri de risc similare în activităţile lor de afaceri.

(25)Este important să se optimizeze mecanismul de coordonare între autorităţi, să se asigure o delimitare clară a responsabilităţilor, să se simplifice activarea instrumentelor de politică macroprudenţială şi să se extindă setul de instrumente macroprudenţiale pentru a se asigura faptul că autorităţile sunt capabile să abordeze riscurile sistemice în timp util şi în mod eficace. Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁰) este aşteptat să joace un rol central în coordonarea măsurilor macroprudenţiale, precum şi în transmiterea de informaţii privind măsurile macroprudenţiale planificate în statele membre, în special prin publicarea pe site-ul său a măsurilor macroprudenţiale adoptate şi prin schimbul de informaţii între autorităţi în urma notificărilor privind măsurile macroprudenţiale planificate. Pentru a asigura răspunsuri de politică adecvate în rândul statelor membre, este preconizat ca CERS să monitorizeze dacă politicile macroprudenţiale ale statelor membre sunt suficiente şi consecvente, inclusiv dacă instrumentele sunt utilizate într-un mod coerent şi fără suprapuneri.

(26)Autorităţile competente sau desemnate relevante ar trebui să urmărească evitarea oricărei utilizări redundante sau lipsite de coerenţă a măsurilor macroprudenţiale prevăzute în Directiva 2013/36/UE şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În special, autorităţile competente sau desemnate relevante ar trebui să evalueze în mod corespunzător dacă măsurile luate în temeiul articolului 133 din Directiva 2013/36/UE sunt redundante sau lipsite de coerenţă în raport cu alte măsuri existente sau viitoare în temeiul articolului 124, 164 sau 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(27)Autorităţile competente sau desemnate ar trebui să fie în măsură să stabilească nivelul sau nivelurile de aplicare a amortizorului pentru alte instituţii de importanţă sistemică (O-SII), în funcţie de natura şi de modul de distribuire a riscurilor pe care le implică structura grupului. În unele circumstanţe, ar putea fi oportun ca autoritatea competentă sau autoritatea desemnată să impună un amortizor O-SII numai la un nivel inferior celui mai înalt nivel de consolidare.

(28)În conformitate cu metodologia de evaluare pentru băncile de importanţă sistemică globală, publicată de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), creanţele şi datoriile interjurisdicţionale ale unei instituţii sunt indicatori ai importanţei sale sistemice globale şi ai impactului pe care intrarea sa în dificultate îl poate avea asupra sistemului financiar mondial. Aceşti indicatori reflectă preocupările specifice, de exemplu cu privire la dificultăţile sporite în ceea ce priveşte coordonarea rezoluţiei instituţiilor care desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative. Progresele realizate cu privire la abordarea comună a rezoluţiei, rezultată în urma consolidării cadrului unic de reglementare şi a instituirii mecanismului unic de rezoluţie (MUR), au condus la dezvoltarea în mod semnificativ a capacităţii de rezoluţie ordonată a grupurilor transfrontaliere în cadrul uniunii bancare. Prin urmare şi fără a se aduce atingere capacităţii autorităţilor competente sau desemnate de a desfăşura un proces de evaluare în vederea supravegherii, ar trebui să se calculeze un scor alternativ care să reflecte respectivele progrese, iar autorităţile competente sau desemnate ar trebui să ia în considerare acel scor la evaluarea importanţei sistemice a instituţiilor de credit, fără ca acest lucru să afecteze datele furnizate BCBS în vederea stabilirii numitorilor internaţionali. ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a alcătui metodologia suplimentară de identificare a instituţiilor de importanţă sistemică globală (G-SII), care să permită recunoaşterea particularităţilor cadrului integrat european de rezoluţie în contextul MUR. Respectiva metodologie ar trebui utilizată exclusiv în scopul calibrării amortizorului G-SII. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(29)Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume consolidarea şi rafinarea actelor juridice actuale ale Uniunii care asigură cerinţe prudenţiale uniforme care se aplică instituţiilor în Uniune nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(30)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (¹¹), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

Art. 1: Modificări aduse Directivei 2013/36/UE

1.La articolul 2, alineatele (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:

5. în Germania, «Kreditanstalt fur Wiederaufbau», «Landwirtschaftliche Rentenbank», «Bremer Aufbau-Bank GmbH», «Hamburgische Investitions- und Forderbank», «Investitionsbank Berlin», «Investitionsbank des Landes Brandenburg», «Investitionsbank Schleswig-Holstein», «Investitions- und Forderbank Niedersachsen - NBank», «Investitions- und Strukturbank Rheinland-Pfalz», «Landeskreditbank Baden-Wurttemberg - Forderbank», «LfA Forderbank Bayern», «NRW.BANK», «Saarlandische Investitionskreditbank AG», «Sachsische Aufbaubank - Forderbank», «Thuringer Aufbaubank», întreprinderi care, în sensul «Wohnungsgemeinnutzigkeitsgesetz», sunt recunoscute ca organisme ale politicii naţionale în domeniul locuinţelor şi care nu sunt angajate în principal în tranzacţii bancare, precum şi întreprinderi care, în sensul legii respective, sunt recunoscute ca organisme fără scop lucrativ în domeniul locuinţelor;

2.Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), se adaugă următoarele puncte:

(*)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(b)se adaugă următorul alineat:

3.La articolul 4, alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

4.Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), literele (a) şi (b) se înlocuiesc cu următorul text:

6.Articolul 10 se înlocuieşte cu următorul text:

(1) Statele membre prevăd obligaţia ca cererile de autorizare să fie însoţite de un program de activitate care să descrie tipurile de activităţi prevăzute şi organizarea structurală a instituţiei de credit şi care să indice, de asemenea, întreprinderile-mamă, societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte care fac parte din grup. Statele membre solicită, de asemenea, ca cererile de autorizare să fie însoţite de o descriere a cadrului de administrare, a proceselor şi a mecanismelor menţionate la articolul 74 alineatul (1).

7.La articolul 14, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

8.La articolul 18, litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

"(d) nu mai îndeplineşte cerinţele prudenţiale prevăzute în partea a treia, a patra sau a şasea, mai puţin cerinţele prevăzute la articolele 92a şi 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau impuse în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă sau se consideră că instituţia de credit este susceptibilă de a nu-şi putea onora obligaţiile faţă de creditori şi, în special, nu mai oferă garanţii pentru activele care i-au fost încredinţate de către deponenţi;"

9.Se introduc următoarele articole:

(1) Societăţile financiare holding-mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mixte-mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding-mamă din UE şi societăţile financiare holding mixte-mamă din UE solicită aprobarea în conformitate cu prezentul articol. Alte societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte solicită aprobarea în conformitate cu prezentul articol atunci când au obligaţia să respecte prezenta directivă sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază subconsolidată.

În cazul în care aprobarea unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte are loc în acelaşi timp cu evaluarea menţionată la articolul 22, autoritatea competentă în sensul articolului respectiv se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant şi, în cazul în care acesta este diferit, cu autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă. În acest caz, perioada de evaluare menţionată la articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf se suspendă pentru o perioadă mai lungă de 20 de zile lucrătoare până la încheierea procedurii prevăzute la prezentul articol.

(5) Supraveghetorul consolidant monitorizează în permanenţă respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (3) sau, după caz, alineatul (4). Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte furnizează supraveghetorului consolidant informaţiile necesare pentru a monitoriza permanent organizarea structurală a grupului şi respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (3) sau, după caz, alineatul (4). Supraveghetorul consolidant împărtăşeşte aceste informaţii autorităţii competente din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(6) În cazul în care supraveghetorul consolidant a hotărât că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (3), societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă este supusă măsurilor de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii consolidate şi pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată. În cazul unei societăţi financiare holding mixte, măsurile de supraveghere ţin seama, în special, de efectele asupra conglomeratului financiar.

(8) În scopul luării deciziilor cu privire la aprobarea şi exceptarea de la aprobare menţionate la alineatul (3) şi, respectiv, (4), precum şi la măsurile de supraveghere menţionate la alineatele (6) şi (7), în situaţiile în care supraveghetorul consolidant este diferit de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, cele două autorităţi colaborează în deplină consultare. Supraveghetorul consolidant pregăteşte o evaluare a aspectelor menţionate la alineatele (3), (4), (6) şi (7), după caz, şi înaintează respectiva evaluare autorităţii competente din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă. Cele două autorităţi fac tot ce este posibil în limita competenţelor lor pentru a ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la data primirii evaluării respective.

În cazul unui dezacord, supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă se abţine de la adoptarea unei decizii şi sesizează ABE cu privire la respectiva chestiune în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. Autorităţile competente în cauză adoptă o decizie comună în conformitate cu decizia ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea perioadei de două luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

(9) În cazul societăţilor financiare holding mixte pentru care supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding mixtă este diferit(ă) de coordonatorul stabilit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2002/87/CE, acordul coordonatorului este obligatoriu în scopul deciziilor sau al deciziilor comune menţionate la alineatele (3), (4), (6) şi (7) din prezentul articol, după caz. În cazul în care este obligatoriu acordul coordonatorului, dezacordurile sunt soluţionate de autoritatea europeană de supraveghere relevantă, şi anume ABE sau Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), care îşi adoptă decizia în termen de o lună de la primirea sesizării. Orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul alineat nu aduce atingere obligaţiilor în temeiul Directivei 2002/87/CE sau al Directivei 2009/138/CE.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care niciuna dintre instituţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol nu este o instituţie de credit sau în cazul în care o a doua întreprindere-mamă din UE intermediară trebuie să fie înfiinţată în legătură cu activităţile de investiţii pentru a respecta o cerinţă obligatorie astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, întreprinderea-mamă din UE intermediară sau a doua întreprindere-mamă din UE intermediară poate fi o firmă de investiţii autorizată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE şi aflată sub incidenţa Directivei 2014/59/UE.

11.Articolul 47 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat:

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

(c)se introduce următorul alineat:

"(2¹) Autorităţile competente care supraveghează sucursale ale instituţiilor de credit cu sediul central într-o ţară terţă şi autorităţile competente ale instituţiilor care fac parte din acelaşi grup dintr-o ţară terţă cooperează strâns pentru a se asigura că toate activităţile din Uniune ale respectivului grup din ţara terţă sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, pentru a împiedica eludarea cerinţelor aplicabile grupurilor din ţări terţe în temeiul prezentei directive şi al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi pentru a preveni orice impact negativ asupra stabilităţii financiare a Uniunii.

12.Articolul 56 se modifică după cum urmează:

(a)litera (g) se înlocuieşte cu următorul text:

14.Se introduce următorul articol:

16.Articolul 64 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Autorităţile competente sunt învestite cu toate competenţele de supraveghere necesare pentru a interveni în activitatea instituţiilor, a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte, în scopul exercitării funcţiei lor, inclusiv, în special, dreptul de a retrage o autorizaţie în conformitate cu articolul 18, competenţele menţionate la articolele 18, 102, 104 şi 105, precum şi competenţele de a lua măsurile menţionate la articolul 21a alineatul (6)."

18.La articolul 67 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

19.Articolul 74 se înlocuieşte cu următorul text:

(1) Instituţiile dispun de un cadru solid de administrare a activităţii, care include o structură organizatorică clară cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase, precum şi politici şi practici de remunerare care să promoveze şi să fie în concordanţă cu o administrare sănătoasă şi eficace a riscurilor.

20.La articolul 75, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Autorităţile competente colectează informaţiile făcute publice în conformitate cu criteriile de publicare stabilite la articolul 450 alineatul (1) literele (g), (h), (i) şi (k) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi informaţiile furnizate de instituţii cu privire la diferenţele de remunerare între femei şi bărbaţi şi utilizează informaţiile respective pentru a compara tendinţele şi practicile în materie de remunerare. Autorităţile competente furnizează ABE aceste informaţii."

21.Articolul 84 se înlocuieşte cu următorul text:

(5) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica, în sensul prezentului articol, o metodologie standardizată pe care instituţiile o pot utiliza în vederea evaluării riscurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv o metodologie standardizată simplificată pentru instituţiile mici şi de complexitate redusă, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care să fie cel puţin la fel de conservatoare ca metodologia standardizată.

22.La articolul 85, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

23.La articolul 88 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

24.La articolul 89 se adaugă următorul alineat:

25.Articolul 91 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

În cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezentul alineat, autorităţile competente au competenţa de a dispune înlocuirea unor astfel de membri din organul de conducere. Autorităţile competente verifică în special dacă sunt îndeplinite în continuare cerinţele prevăzute la prezentul alineat, în cazul în care au motive întemeiate să suspecteze că are loc sau a avut loc o tentativă sau o activitate de spălare de bani sau de finanţare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens în legătură cu instituţia în cauză."

(b)alineatele (7) şi (8) se înlocuiesc cu următorul text:

26.Articolul 92 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

"Statele membre se asigură că, la stabilirea şi aplicarea politicilor privind remuneraţia totală, inclusiv salariile şi beneficiile discreţionare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, instituţiile respectă următoarele cerinţe într-un mod adecvat în raport cu dimensiunea şi organizarea lor internă, precum şi cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor:"

(c)se adaugă următorul alineat:

27.Articolul 94 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

"(m) o parte substanţială, şi în orice caz de cel puţin 40 %, din componenta de remuneraţie variabilă este reportată pentru o perioadă de cel puţin patru până la cinci ani şi este în concordanţă cu natura activităţii, riscurile aferente acesteia şi activităţile membrului personalului în cauză. Pentru membrii organului de conducere şi ai conducerii superioare a instituţiilor care sunt semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor, perioada de amânare nu ar trebui să fie mai mică de cinci ani.

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

(c)se adaugă următoarele alineate:

28.Articolul 97 se modifică după cum urmează:

(c)se introduce următorul alineat:

"(4¹) Autorităţile competente pot ajusta metodologiile de aplicare a analizei şi a evaluării menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pentru a lua în considerare instituţii cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau o situare geografică similară a expunerilor. Astfel de metodologii ajustate pot include valori de referinţă axate pe risc şi indicatori cantitativi, permit luarea în considerare în mod corespunzător a riscurilor specifice la care poate fi expusă fiecare instituţie în parte şi nu aduc atingere caracterului specific instituţiei al măsurilor impuse în conformitate cu articolul 104.

În cazul în care folosesc metodologii ajustate în temeiul prezentului alineat, autorităţile competente notifică ABE. ABE monitorizează practicile de supraveghere şi emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care să specifice modul în care sunt evaluate profilurile de risc similare în sensul prezentului alineat şi să asigure aplicarea coerentă şi proporţională a metodologiilor în Uniune care sunt adaptate pentru instituţii similare."

(d)se adaugă următorul alineat:

"(6) În cazul în care o analiză, în special evaluarea cadrului de administrare, a modelului de afaceri sau a activităţilor unei instituţii, oferă autorităţilor competente motive întemeiate pentru a suspecta că, în legătură cu instituţia respectivă, are loc sau a avut loc o tentativă sau o activitate de spălare de bani sau de finanţare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens, autoritatea competentă informează imediat atât ABE, cât şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive. În situaţia unui eventual risc crescut de spălare a banilor sau finanţare a terorismului, autoritatea competentă şi autoritatea sau organismul care supraveghează instituţia în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi care are competenţa de a asigura respectarea acestei directive cooperează şi transmit imediat ABE evaluarea lor comună. Autoritatea competentă ia, după caz, măsuri în conformitate cu prezenta directivă."

29.Articolul 98 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

În pofida celui de al doilea paragraf, autorităţile competente nu sunt obligate să exercite competenţe de supraveghere în cazul în care consideră, pe baza analizei şi a evaluării menţionate la prezentul alineat, că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare.

(c)se introduce următorul alineat:

(d)se adaugă următorul alineat:

32.Articolul 104 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

33.Se introduc următoarele articole:

(2) În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), riscurile sau elementele de risc sunt considerate a nu fi acoperite deloc sau a nu fi acoperite suficient de cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 numai atunci când cuantumurile, tipurile şi distribuirea capitalului considerate adecvate de către autoritatea competentă, luând în considerare procesul de supraveghere a evaluării efectuate de instituţii în conformitate cu articolul 73 primul paragraf din prezenta directivă, sunt mai mari decât cerinţele de fonduri proprii prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

În măsura în care fac obiectul unor dispoziţii tranzitorii sau al unor clauze de păstrare a drepturilor obţinute prevăzute în prezenta directivă sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, riscurile sau elementele de risc nu sunt considerate riscuri sau elemente de risc care ar putea să fie subestimate în pofida respectării cerinţelor aplicabile prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

Riscul de rată a dobânzii care decurge din poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare poate fi considerat a fi semnificativ cel puţin în cazurile prevăzute la articolul 98 alineatul (5), cu excepţia cazului în care autorităţile competente ajung, efectuând analiza şi evaluarea, la concluzia că gestionarea de către instituţie a riscului de rată a dobânzii la care este expusă ca urmare a unor activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare este adecvată şi că instituţia nu este expusă în mod excesiv la riscul de rată a dobânzii ca urmare a unor activităţi din afara portofoliului de tranzacţionare.

(3) În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu sunt acoperite suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul prezentului articol alineatul (1) litera (a) ca diferenţă între capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia şi a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autorităţile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul prezentului articol alineatul (1) litera (a) ca diferenţă între capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(5) Autoritatea competentă justifică în scris în mod corespunzător fiecărei instituţii decizia de a impune o cerinţă de fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a), cel puţin prin descrierea clară a evaluării complete a elementelor menţionate la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Respectiva justificare include, în cazul prevăzut la prezentul articol alineatul (1) litera (e), o expunere explicită a motivelor pentru care impunerea de orientări privind fondurile proprii suplimentare nu mai este considerată suficientă.

(1) În temeiul strategiilor şi procedurilor menţionate la articolul 73, instituţiile îşi stabilesc, în cadrul capitalului lor intern, un nivel adecvat al fondurilor proprii care este suficient pentru a acoperi toate riscurile la care este expusă o instituţie şi pentru a asigura faptul că fondurile proprii ale instituţiei pot absorbi pierderile potenţiale care decurg din scenariile de criză, inclusiv pierderile identificate în cadrul testelor de stres prudenţiale menţionate la articolul 100.

Orientările privind fondurile proprii suplimentare indică excedentul de fonduri proprii în raport cu cuantumul relevant al fondurilor proprii solicitat în temeiul părţilor a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, al capitolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, al articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi al articolului 128 punctul 6 din prezenta directivă sau în temeiul articolului 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după caz, care este necesar pentru a se ajunge la nivelul global al fondurilor proprii considerat adecvat de către autorităţile competente în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.

Fondurile proprii care sunt utilizate pentru a respecta orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii cerinţei de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea îndeplinirii cerinţei prevăzute la articolul 104a din prezenta directivă, impusă de autorităţile competente în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, şi nici în vederea îndeplinirii cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionate la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(6) Neconformitatea cu orientările menţionate la alineatul (3) din prezentul articol nu declanşează restricţiile menţionate la articolul 141 sau 141b din prezenta directivă în cazul în care o instituţie îndeplineşte cerinţele de fonduri proprii relevante prevăzute în părţile a treia, a patra şi a şaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, cerinţa de fonduri proprii suplimentare relevantă menţionată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă şi, după caz, cerinţa amortizorului combinat sau cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menţionată la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

36.Articolul 109 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

"(2) Autorităţile competente impun întreprinderilor-mamă şi filialelor care fac obiectul prezentei directive să îndeplinească obligaţiile prevăzute în secţiunea II din prezentul capitol pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a putea asigura că procesele, mecanismele şi cadrul de administrare prevăzute în secţiunea II din prezentul capitol sunt coerente şi bine integrate şi pentru a putea produce datele şi informaţiile relevante în scopul supravegherii. În special, acestea se asigură că întreprinderile-mamă şi filialele care fac obiectul prezentei directive pun în aplicare cadrul de administrare, procesele şi mecanismele respective în cadrul filialelor lor care nu fac obiectul prezentei directive, inclusiv în cadrul celor stabilite în centre financiare offshore. Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele respective sunt coerente şi bine integrate şi filialele respective sunt, de asemenea, în măsură să producă datele şi informaţiile relevante în scopul supravegherii. Filialele care nu fac ca atare obiectul prezentei directive respectă cerinţele specifice sectorului lor pe bază individuală.

(b)se adaugă următoarele alineate:

37.Articolul 111 se înlocuieşte cu următorul text:

(5) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1) al treilea paragraf, ale alineatului (3) litera (b) şi ale alineatului (4), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai multe instituţii de credit din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe instituţii de credit din cadrul grupului, în cazul în care suma totalurilor bilanţurilor instituţiilor de credit supravegheate respective este mai mare decât cea corespunzătoare instituţiilor de credit supravegheate pe bază individuală de orice altă autoritate competentă.

(6) În cazuri speciale, autorităţile competente pot, de comun acord, să renunţe la aplicarea criteriilor menţionate la alineatele (1), (3) şi (4) şi să desemneze o altă autoritate competentă pentru a exercita supravegherea pe bază consolidată în cazul în care aplicarea acestora ar fi inadecvată, având în vedere instituţiile implicate şi importanţa relativă a activităţilor lor din statele membre relevante sau necesitatea de a asigura continuitatea supravegherii pe bază consolidată de către aceeaşi autoritate competentă. În astfel de cazuri, instituţiei-mamă din UE, societăţii financiare holding-mamă din UE, societăţii financiare holding mixte-mamă din UE sau instituţiei cu cel mai mare total al bilanţului, după caz, i se va acorda ocazia de a-şi exprima opinia înainte de luarea deciziei de către autorităţile competente.

38.Articolul 113 se înlocuieşte cu următorul text:

(3) În cazul în care autorităţile competente nu ajung la o decizie comună în termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, supraveghetorul consolidant ia o decizie pe bază consolidată cu privire la aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105 din prezenta directivă, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscurilor aferente filialelor efectuate de autorităţile competente relevante. În cazul în care, la încheierea termenelor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care o poate lua ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat anterior, adoptându-şi apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. ABE îşi ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenul de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

Decizia privind aplicarea articolelor 73, 86 şi 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105 din prezenta directivă se ia de respectivele autorităţi competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE pe bază individuală sau subconsolidată, după luarea în considerare în mod corespunzător a opiniilor şi rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant. În cazul în care, la încheierea oricăreia dintre termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente îşi amână decizia şi aşteaptă luarea unei decizii de către ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat anterior, adoptându-şi apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Termenele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol se consideră termene de conciliere în sensul regulamentului respectiv. ABE îşi ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

excepţionale, atunci când o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE transmite o cerere scrisă şi complet motivată supraveghetorului consolidant, în vederea actualizării deciziei privind aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) şi a articolelor 104b şi 105. În aceste circumstanţe excepţionale actualizarea poate fi tratată pe bază bilaterală, între supraveghetorul consolidant şi autoritatea competentă care formulează cererea.

39.La articolul 115 se adaugă următorul alineat:

40.Articolul 116 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat:

"(1¹) Pentru a facilita sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1), la articolul 114 alineatul (1) şi la articolul 115 alineatul (1) din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant instituie, de asemenea, colegii de supraveghetori atunci când toate filialele transfrontaliere ale unei instituţii-mamă din UE, ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE îşi au sediul central în ţări terţe, cu condiţia ca autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe să facă obiectul unor cerinţe de confidenţialitate echivalente cu cerinţele prevăzute în capitolul 1 secţiunea II din prezenta directivă şi, după caz, la articolele 76 şi 81 din Directiva 2014/65/UE."

41.La articolul 117 se adaugă următoarele alineate:

"(5) Autorităţile competente, unităţile de informaţii financiare şi autorităţile care au îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce priveşte respectarea respectivei directive cooperează strâns între ele în limita competenţelor lor respective şi îşi furnizează reciproc informaţii pertinente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Directivei (UE) 2015/849, cu condiţia ca această cooperare şi acest schimb de informaţii să nu afecteze o anchetă, o investigaţie sau o procedură aflată în curs de desfăşurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care este situată autoritatea competentă, unitatea de informaţii financiare sau autoritatea care are îndatorirea publică de a supraveghea entităţile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849.

43.La articolul 120, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Atunci când o societate financiară holding mixtă face obiectul unor dispoziţii echivalente în temeiul prezentei directive şi al Directivei 2009/138/CE, în special în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri, supraveghetorul consolidant poate, de comun acord cu supraveghetorul grupului din sectorul asigurărilor, să aplice respectivei societăţi financiare holding mixte numai dispoziţiile directivei referitoare la sectorul financiar cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE."

44.La articolul 125 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

"În cazul în care, în temeiul articolului 111 din prezenta directivă, supraveghetorul consolidant pentru un grup cu o societate financiară holding mixtă-mamă este diferit faţă de coordonatorul stabilit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul consolidant şi coordonatorul cooperează în scopul aplicării pe bază consolidată a prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Pentru a facilita şi a institui o cooperare eficace, supraveghetorul consolidant şi coordonatorul încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare."

45.La articolul 128, după primul paragraf se introduc următoarele paragrafe:

"Instituţiile nu utilizează fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menţinute pentru a îndeplini cerinţa amortizorului combinat menţionată la punctul 6 din primul paragraf de la prezentul articol, pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerinţele de fonduri proprii suplimentare impuse în temeiul articolului 104a din prezenta directivă în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, precum şi orientările comunicate în conformitate cu articolul 104b alineatul (3) din prezenta directivă în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.

46.Articolele 129 şi 130 se înlocuiesc cu următorul text:

(1) Pe lângă fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menţinute pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, statele membre solicită instituţiilor să menţină un amortizor de conservare a capitalului constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 2,5 % din cuantumul total al expunerii la risc a instituţiei în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din respectivul regulament, pe bază individuală şi consolidată, astfel cum se prevede în partea întâi titlul II din regulamentul menţionat.

(1) Statele membre solicită instituţiilor să menţină un amortizor anticiclic de capital specific instituţiei, care este echivalent cu cuantumul total al expunerii la risc a instituţiei în cauză, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, înmulţit cu media ponderată a ratelor amortizorului anticiclic calculată în conformitate cu articolul 140 din prezenta directivă pe bază individuală şi consolidată, astfel cum se prevede în partea întâi titlul II din regulamentul respectiv. Amortizorul respectiv constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază.

47.Articolul 131 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)se introduce următorul alineat:

(c)la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

(d)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

(e)se introduce următorul alineat:

"(5¹) Sub rezerva autorizării de către Comisie, astfel cum se menţionează la al treilea paragraf din prezentul alineat, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate solicita fiecărei O-SII, pe bază consolidată, subconsolidată sau individuală, după caz, să menţină un amortizor O-SII mai mare de 3 % din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Amortizorul respectiv constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază.

În termen de trei luni de la transmiterea de către CERS a notificării menţionate la alineatul (7) către Comisie, aceasta, ţinând seama de evaluarea realizată de CERS şi ABE, dacă este cazul, şi în cazul în care consideră că amortizorul O-SII nu implică efecte negative disproporţionate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, adoptă un act prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată să adopte măsura propusă."

(f)la alineatul (7), partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) Înainte de a stabili sau restabili un amortizor O-SII, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare către CERS cu o lună înainte de publicarea deciziei menţionate la alineatul (5) şi transmite o notificare către CERS cu trei luni înainte de publicarea deciziei autorităţii competente sau a autorităţii desemnate menţionate la alineatul (5a). CERS transmite fără întârziere astfel de notificări către Comisie, ABE şi autorităţile competente şi desemnate ale statelor membre în cauză. Notificările respective prevăd în detaliu:"

(g)alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

(h)alineatele (9) şi (10) se înlocuiesc cu următorul text:

"(9) Există cel puţin cinci subcategorii de G-SII. Limita cea mai joasă şi limitele dintre subcategorii sunt determinate de scorurile obţinute în conformitate cu metodologia de identificare menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol. Scorurile-limită dintre subcategoriile adiacente sunt definite în mod clar şi aderă la principiul conform căruia există o creştere liniară constantă a importanţei sistemice între subcategorii, ceea ce duce la o creştere liniară a cerinţei suplimentare de fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu excepţia celei de a cincea subcategorii şi a oricărei subcategorii superioare care ar putea fi adăugată. În sensul prezentului alineat, importanţa sistemică reprezintă impactul preconizat exercitat de dificultăţile G-SII asupra pieţei financiare globale. Subcategoriei celei mai joase i se alocă un amortizor G-SII de 1 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar amortizorul alocat fiecărei subcategorii creşte în etape de cel puţin 0,5 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

(j)alineatul (12) se înlocuieşte cu următorul text:

"(12) Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată notifică CERS numele G-SII şi ale O-SII, precum şi subcategoria respectivă în care este alocată fiecare G-SII. Notificarea conţine toate motivele pentru care s-a desfăşurat sau nu un proces de evaluare în vederea supravegherii în conformitate cu alineatul (10) literele (a), (b) şi (c). CERS transmite fără întârziere astfel de notificări Comisiei şi ABE şi face publice numele respective. Autorităţile competente sau desemnate fac publică subcategoria în care este alocată fiecare G-SII.

Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată revizuieşte anual identificarea G-SII şi a O-SII, precum şi alocarea G-SII în subcategoriile respective şi comunică rezultatul instituţiei de importanţă sistemică vizate şi către CERS, care transmite fără întârziere rezultatele Comisiei şi ABE. Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată face publică lista actualizată a instituţiilor de importanţă sistemică identificate şi subcategoria în care este alocată fiecare G-SII identificată."

(l)alineatele (14) şi (15) se înlocuiesc cu următorul text:

(n)alineatul (18) se înlocuieşte cu următorul text:

"(18) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează, în sensul prezentului articol, metodologiile pe baza cărora autoritatea competentă sau autoritatea desemnată identifică o instituţie sau un grup condus de o instituţie-mamă din UE, de o societate financiară holding-mamă sau de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE drept G-SII şi care specifică metodologia de definire a subcategoriilor şi de alocare a G-SII în subcategorii pe baza importanţei lor sistemice, ţinând seama de eventualele standarde convenite la nivel internaţional.

49.Articolele 133 şi 134 se înlocuiesc cu următorul text:

(1) Fiecare stat membru poate introduce un amortizor de risc sistemic constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru sectorul financiar sau pentru unul sau mai multe subseturi ale sectorului, pentru toate expunerile sau pentru un subset al acestora, astfel cum se menţionează la alineatul (5) din prezentul articol, pentru a preveni şi a atenua riscurile macroprudenţiale sau sistemice care nu sunt acoperite de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de articolele 130 şi 131 din prezenta directivă, în sensul de risc de perturbare a sistemului financiar care poate să genereze consecinţe negative semnificative pentru sistemul financiar şi pentru economia reală dintr-un anumit stat membru.

(7) Un amortizor de risc sistemic se aplică tuturor expunerilor sau unui subset de expuneri, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) din prezentul articol, ale tuturor instituţiilor sau ale unuia ori mai multor subseturi ale respectivelor instituţii, pentru care autorităţile statului membru vizat au competenţe în conformitate cu prezenta directivă şi se stabileşte în trepte de ajustare de 0,5 puncte procentuale sau multipli ai acestora. Se pot introduce cerinţe diferite pentru diferite subseturi de instituţii şi de expuneri. Amortizorul de risc sistemic nu abordează riscuri care sunt acoperite de articolele 130 şi 131.

(10) În cazul în care stabilirea sau restabilirea unei rate sau a unor rate ale amortizorului de risc sistemic pentru orice set sau subset de expuneri menţionate la alineatul (5) care fac obiectul unuia sau al mai multor amortizoare de risc sistemic nu are drept rezultat o rată combinată a amortizorului de risc sistemic mai mare de 3 % pentru niciuna dintre expunerile respective, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, transmite o notificare către CERS în conformitate cu alineatul (9), cu o lună înainte de publicarea deciziei menţionate la alineatul (13).

(11) În cazul în care stabilirea sau restabilirea unei rate sau a unor rate ale amortizorului de risc sistemic pentru orice set sau subset de expuneri menţionate la alineatul (5) care fac obiectul unuia sau al mai multor amortizoare de risc sistemic are drept rezultat o rată combinată a amortizorului de risc sistemic cuprinsă între 3 % şi 5 % pentru oricare dintre expunerile respective, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată din statul membru care stabileşte amortizorul respectiv solicită avizul Comisiei în notificarea transmisă în conformitate cu alineatul (9). Comisia îşi emite avizul în termen de o lună de la primirea notificării.

În cazul în care autorităţile filialei şi întreprinderii-mamă nu sunt de acord cu privire la rata sau ratele amortizorului de risc sistemic aplicabile instituţiei respective şi în cazul unei recomandări negative atât din partea Comisiei, cât şi a CERS, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, poate sesiza ABE şi solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Decizia privind stabilirea ratei sau a ratelor amortizorului de risc sistemic pentru expunerile respective se suspendă până la luarea unei decizii de către ABE.

(12) În cazul în care stabilirea sau restabilirea unei rate sau a unor rate ale amortizorului de risc sistemic pentru orice set sau subset de expuneri menţionate la alineatul (5) care fac obiectul unuia sau al mai multor amortizoare de risc sistemic are drept rezultat o rată combinată a amortizorului de risc sistemic mai mare de 5 % pentru oricare dintre expunerile respective, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, solicită autorizaţia Comisiei înainte să pună în aplicare un amortizor de risc sistemic.

În termen de trei luni de la primirea notificării menţionate la alineatul (9), Comisia, ţinând seama de evaluarea realizată de CERS şi ABE, după caz, şi în cazul în care consideră că rata sau ratele amortizorului de risc sistemic nu implică efecte negative disproporţionate asupra sistemului financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care să constituie sau să creeze un obstacol pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, adoptă un act prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată, după caz, să adopte măsura propusă.

50.Articolul 136 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

51.La articolul 141, alineatele (1)-(6) se înlocuiesc cu următorul text:

a) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în prima cuartilă (şi anume, cea mai scăzută) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0;

b) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a doua cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,2;

c) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a treia cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,4;

d)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi nici cerinţa de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din regulamentul respectiv, se situează în a patra cuartilă (şi anume, cea mai ridicată) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,6.

52.Se introduc următoarele articole:

a) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în prima cuartilă (şi anume, cea mai scăzută) a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0;

b) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în a doua cuartilă a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,2;

c) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în a treia cuartilă a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,4;

d) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menţinute de instituţie care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv, se situează în a patra cuartilă (şi anume, cea mai ridicată) a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,6.

(8) Atunci când o instituţie nu îndeplineşte cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier şi intenţionează să distribuie oricare dintre profiturile sale distribuibile ori să întreprindă una dintre acţiunile menţionate în prezentul articol alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (b) şi (c), aceasta notifică autorităţii competente acest lucru şi furnizează informaţiile enumerate la articolul 141 alineatul (8), cu excepţia literei (a) punctul (iii) din respectivul articol, şi L-MDA calculată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

Se consideră că o instituţie nu îndeplineşte cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier în sensul articolului 141b din prezenta directivă atunci când nu deţine fonduri proprii de nivel 1 în cuantumul necesar pentru a îndeplini în acelaşi timp cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv şi la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013."

53.La articolul 142 alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) În cazul în care o instituţie nu îndeplineşte cerinţa amortizorului combinat sau, dacă este cazul, cerinţa amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, aceasta întocmeşte un plan de conservare a capitalului, pe care îl transmite autorităţii competente în termen de maximum cinci zile lucrătoare de la data la care a constatat că nu îndeplineşte cerinţa menţionată, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează un termen mai lung de până la 10 zile."

56.După articolul 159 se introduce următorul capitol:

Art. 2: Transpunerea

(1)Statele membre adoptă şi publică până la 28 decembrie 2020 dispoziţiile necesare pentru respectarea:

b)articolului 1 punctele 1 şi 9 din prezenta directivă cu privire la articolul 2 alineatele (5) şi (6) şi articolul 21b din Directiva 2013/36/UE, în măsura în care acestea se referă la instituţiile de credit şi la firmele de investiţii.

Statele membre aplică dispoziţiile respective începând cu 29 decembrie 2020. Cu toate acestea, dispoziţiile necesare pentru a se conforma modificărilor prevăzute la articolul 1 punctul 21 şi punctul 29 literele (a), (b) şi (c) din prezenta directivă în ceea ce priveşte articolul 84 şi articolul 98 alineatele (5) şi (5a) din Directiva 2013/36/UE se aplică de la 28 iunie 2021, iar dispoziţiile necesare pentru a se conforma modificărilor prevăzute la articolul 1 punctele 52 şi 53 din prezenta directivă în ceea ce priveşte articolul 141b, articolul 141c şi articolul 142 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE se aplică de la 1 ianuarie 2022.