Directiva 843/30-mai-2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi de modificare a Directivelor 2009/138/CE şi 2013/36/UE

Acte UE

Jurnalul Oficial 156L

În vigoare

Versiune de la: 19 Iunie 2018

Dată act: 30-mai-2018

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului. Această directivă, care a avut ca termen-limită de transpunere data de 26 iunie 2017, stabileşte un cadru juridic eficient şi cuprinzător pentru abordarea colectării de bani sau de bunuri în scopuri teroriste, prin impunerea obligaţiei ca statele membre să identifice, să înţeleagă şi să atenueze riscurile legate de spălarea banilor şi de finanţarea terorismului.

(2)Recentele atacuri teroriste au scos la lumină noi tendinţe emergente, în special în ceea ce priveşte modul în care grupurile teroriste îşi finanţează şi îşi desfăşoară operaţiunile. Anumite servicii de tehnologii moderne au devenit din ce în ce mai populare ca sisteme financiare alternative, rămânând totodată în afara domeniului de aplicare a dreptului Uniunii şi beneficiind de exceptări de la cerinţele legale, ceea ce nu ar mai putea fi justificat. Pentru a ţine pasul cu noile tendinţe, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru asigurarea unei transparenţe mai mari a tranzacţiilor financiare, a entităţilor corporative şi a altor entităţi juridice, precum şi a fiduciilor şi a construcţiilor juridice cu o structură sau cu funcţii similare fiduciilor (denumite în continuare "construcţii juridice similare"), în vederea îmbunătăţirii actualului cadru de prevenire şi a combaterii într-o manieră mai eficientă a finanţării terorismului. Este important de menţionat că măsurile luate ar trebui să fie proporţionale cu riscurile.

(3)Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Interpolul şi Europolul relatează, în rapoartele lor, despre convergenţa din ce în ce mai mare dintre criminalitatea organizată şi terorism. Legătura dintre criminalitatea organizată şi terorism şi legăturile dintre grupurile infracţionale şi grupurile teroriste constituie o ameninţare tot mai mare la adresa securităţii Uniunii. Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului reprezintă o parte integrantă a oricărei strategii care abordează această ameninţare.

(4)Deşi s-au înregistrat îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte adoptarea şi punerea în aplicare a standardelor Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) şi susţinerea, în ultimii ani, de către statele membre a activităţilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică privind transparenţa, necesitatea de a creşte şi mai mult transparenţa generală a mediului economic şi financiar din Uniune este clară. Prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului nu poate fi eficace decât dacă mediul este ostil faţă de infractorii care caută adăpost pentru resursele lor financiare prin structuri netransparente. Integritatea sistemului financiar al Uniunii depinde de transparenţa entităţilor corporative şi a altor entităţi juridice, precum şi a fiduciilor şi a construcţiilor juridice similare. Prezenta directivă are drept obiectiv nu numai detectarea şi investigarea cazurilor de spălare a banilor, ci şi prevenirea acestora. Creşterea transparenţei ar putea reprezenta un puternic factor de descurajare în acest sens.

(5)Cu toate că obiectivele Directivei (UE) 2015/849 ar trebui urmărite şi orice modificare adusă acesteia ar trebui să fie în concordanţă cu acţiunile în curs ale Uniunii în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului şi a finanţării terorismului, astfel de modificări ar trebui efectuate cu respectarea dreptului fundamental la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi cu respectarea şi aplicarea principiului proporţionalităţii. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, intitulată "Agenda europeană privind securitatea" a indicat necesitatea unor măsuri de abordare într-un mod mai eficace şi mai cuprinzător a problemei finanţării terorismului, evidenţiind faptul că infiltrarea pe pieţele financiare permite finanţarea terorismului. Concluziile Consiliului European din 17-18 decembrie 2015 au subliniat, de asemenea, necesitatea de a lua rapid măsuri suplimentare împotriva finanţării terorismului în toate domeniile.

(7)Măsurile la nivelul Uniunii ar trebui, de asemenea, să reflecte cu acurateţe evoluţiile şi angajamentele asumate la nivel internaţional. Prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 2195 (2014) privind ameninţările la adresa păcii şi securităţii internaţionale, precum şi RCSONU 2199 (2015) şi RCSONU 2253 (2015) privind ameninţările la adresa păcii şi securităţii internaţionale provocate de actele teroriste. Respectivele RCSONU au în vedere legăturile dintre terorism şi criminalitatea transnaţională organizată, împiedicarea grupurilor teroriste să obţină acces la instituţii financiare internaţionale şi, respectiv, extinderea cadrului sancţiunilor pentru a include Statul Islamic din Irak şi Levant.

(8)Furnizorii implicaţi în servicii de schimb între monedele virtuale şi monedele fiduciare (adică monedele şi bancnotele desemnate ca având curs legal şi moneda electronică ale unei ţări, acceptate ca mijloc de schimb în ţara emitentă), precum şi furnizorii de portofele digitale nu au nicio obligaţie stabilită de Uniune să identifice activităţile suspecte. Prin urmare, grupurile teroriste ar putea fi în măsură să transfere fonduri către sistemul financiar al Uniunii sau în cadrul reţelelor de monede virtuale prin disimularea transferurilor sau prin faptul că beneficiază de un anumit grad de anonimat pe platformele respective. Prin urmare, este esenţial să se extindă domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/849 pentru a se include furnizorii implicaţi în servicii de schimb între monedele virtuale şi monedele fiduciare, precum şi furnizorii de portofele digitale. În scopul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, autorităţile competente ar trebui să poată monitoriza, prin entităţile obligate, utilizarea monedelor virtuale. O astfel de monitorizare ar oferi o abordare echilibrată şi proporţională, protejând progresele tehnice şi gradul ridicat de transparenţă atins în domeniul finanţării alternative şi al antreprenoriatului social.

(9)Anonimatul monedelor virtuale permite posibila utilizare abuzivă a acestora în scopuri criminale. Includerea furnizorilor implicaţi în servicii de schimb între monedele virtuale şi monedele fiduciare şi a furnizorilor de portofele digitale nu va soluţiona în totalitate problema anonimatului aferent tranzacţiilor cu monede virtuale, deoarece o mare parte a mediului în care sunt folosite monedele virtuale va rămâne anonim, pentru că utilizatorii pot să facă tranzacţii şi fără astfel de furnizori. Pentru a combate riscurile legate de anonimitate, unităţile naţionale de informaţii financiare ar trebui să fie în măsură să obţină informaţii care să le permită asocierea adreselor monedelor virtuale cu identitatea proprietarului monedelor virtuale. În plus, ar trebui să fie evaluată în continuare posibilitatea de a permite utilizatorilor să se autodeclare, în mod voluntar, la autorităţile desemnate.

(10)Monedele virtuale nu ar trebui să fie confundate cu moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), cu conceptul mai larg de "fonduri", astfel cum este definit la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (²), nici cu valoarea monetară stocată în instrumente exceptate astfel cum se prevede la articolul 3 literele (k) şi (l) din Directiva (UE) 2015/2366, sau cu monedele de joc, care pot fi utilizate exclusiv într-un mediu specific al jocului. Deşi monedele virtuale pot fi utilizate în mod frecvent ca mijloace de plată, ele ar putea să fie folosite şi în alte scopuri şi să dobândească întrebuinţări mai variate, de exemplu, ca mijloace de schimb, ca investiţii, ca produse de stocare a valorii sau pentru utilizări în cazinourile online. Obiectivul prezentei directive este de a acoperi toate utilizările posibile ale monedelor virtuale.

(12)Relaţiile de afaceri sau tranzacţiile care implică ţări terţe cu un grad înalt de risc ar trebui să fie limitate, în cazul în care sunt identificate deficienţe ale regimului de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului din ţările terţe în cauză, cu excepţia situaţiilor în care sunt luate măsuri suplimentare şi adecvate de atenuare sau de contracarare. Atunci când au de a face cu astfel de cazuri care prezintă un grad înalt de risc şi cu astfel de relaţii de afaceri sau tranzacţii, statele membre ar trebui să solicite entităţilor obligate să aplice măsuri de precauţie sporită privind clientela, pentru a gestiona şi a atenua riscurile respective. Aşadar, fiecare stat membru stabileşte la nivel naţional tipul măsurilor de precauţie sporită care urmează să fie luate în ceea ce priveşte ţările terţe cu grad înalt de risc. Aceste abordări diferite între statele membre creează puncte slabe în privinţa gestionării relaţiilor de afaceri care implică ţări terţe cu grad înalt de risc, astfel cum au fost identificate de Comisie. Este important să se îmbunătăţească eficacitatea listei de ţări terţe cu grad înalt de risc stabilite de Comisie, prin prevederea unui tratament armonizat al acestor ţări la nivelul Uniunii. Abordarea armonizată menţionată ar trebui să se axeze în principal pe măsuri de precauţie sporită privind clientela, în cazul în care astfel de măsuri nu sunt deja cerute în dreptul intern. În conformitate cu obligaţiile internaţionale, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita entităţilor obligate după caz, să aplice măsuri de atenuare suplimentare care să completeze măsurile de precauţie sporită privind clientela, în conformitate cu o abordare bazată pe riscuri şi luând în considerare circumstanţele specifice relaţiilor de afaceri sau tranzacţiilor comerciale. Organizaţiile internaţionale şi organismele de standardizare cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului pot solicita aplicarea unor măsuri de contracarare corespunzătoare pentru a proteja sistemul financiar internaţional de riscurile permanente şi substanţiale aferente spălării banilor şi finanţării terorismului care provin din anumite ţări. În plus, statele membre ar trebui să solicite entităţilor obligate aplicarea unor măsuri suplimentare de atenuare a riscurilor în ceea ce priveşte ţările terţe cu grad înalt de risc identificate de Comisie, luând în considerare cererile de adoptare a unor măsuri de contracarare şi recomandări, precum cele exprimate de GAFI, şi responsabilităţile rezultate în urma acordurilor internaţionale.

(13)Dat fiind caracterul evolutiv al ameninţărilor şi vulnerabilităţilor legate de spălarea banilor şi de finanţarea terorismului, Uniunea ar trebui să adopte o abordare integrată privind conformitatea regimurilor naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului cu cerinţele la nivelul Uniunii, ţinând cont de o evaluare a eficacităţii regimurilor naţionale respective. Pentru a monitoriza transpunerea corectă a cerinţelor Uniunii în regimurile naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, punerea în aplicare efectivă a acestor cerinţelor şi capacitatea regimurilor respective de a realiza un cadru preventiv eficient, Comisia ar trebui să îşi bazeze evaluarea pe regimurile naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, evaluare care nu ar trebui să aducă atingere evaluărilor efectuate de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, cum ar fi GAFI sau Comitetul de Experţi pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului.

(14)Cardurile preplătite de uz general prezintă utilizări legitime şi constituie un instrument care contribuie la incluziunea socială şi financiară. Cu toate acestea, cardurile preplătite anonime sunt uşor de utilizat pentru finanţarea atacurilor şi a logisticii teroriste. Prin urmare, este esenţial să se împiedice accesul teroriştilor la aceste mijloace de finanţare a operaţiunilor lor, prin reducerea suplimentară a limitelor şi a sumelor maxime pentru care li se permite entităţilor obligate să nu aplice anumite măsuri de precauţie privind clientela prevăzute de Directiva (UE) 2015/849. Aşadar, ţinând cont de nevoile consumatorilor în ceea ce priveşte utilizarea instrumentelor preplătite de uz general şi neîmpiedicând utilizarea acestor instrumente pentru promovarea incluziunii sociale şi financiare, este esenţial totodată să se reducă pragurile existente pentru cardurile preplătite anonime de uz general şi să se identifice clientul în cazul tranzacţiilor de plată la distanţă, dacă valoarea tranzacţiei depăşeşte 50 EUR.

(15)Cu toate că utilizarea cardurilor preplătite anonime emise în Uniune este în esenţă limitată doar la teritoriul Uniunii, acest lucru nu este întotdeauna valabil pentru cardurile similare emise în ţări terţe. Prin urmare, este important să se asigure că utilizarea în Uniune a cardurilor preplătite anonime emise în afara Uniunii este permisă numai în cazurile în care se poate considera că acestea respectă cerinţe echivalente cu cele prevăzute în dreptul Uniunii. Regula respectivă ar trebui pusă în aplicare în deplină conformitate cu obligaţiile Uniunii în ceea ce priveşte comerţul internaţional, în special cu dispoziţiile Acordului General privind Comerţul cu Servicii.

(16)Unităţile de informaţii financiare joacă un rol important în identificarea operaţiunilor financiare ale reţelelor teroriste, în special a celor transfrontaliere, şi în detectarea finanţatorilor acestora. Serviciile de informaţii financiare ar putea avea o importanţă fundamentală în descoperirea activităţilor de facilitare a infracţiunilor de terorism, precum şi reţelele şi schemele de funcţionare ale organizaţiilor teroriste. Din cauza lipsei unor standarde internaţionale prescriptive, se menţin diferenţe semnificative între unităţile de informaţii financiare în ceea ce priveşte funcţiile, competenţele şi prerogativele lor. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o abordare mai eficientă şi mai coordonată a investigaţiilor financiare cu privire la terorism, inclusiv a celor legate de utilizarea abuzivă de monede virtuale. Actualele diferenţe nu ar trebui, totuşi, să afecteze activitatea unei unităţi de informaţii financiare, mai ales capacitatea acesteia de a efectua analize preventive în sprijinul tuturor autorităţilor responsabile de activităţi de culegere de informaţii, de investigare şi judiciare, şi nici cooperarea internaţională. În exercitarea atribuţiilor lor, unităţile de informaţii financiare ar trebui să aibă acces la informaţii şi să fie în măsură să facă schimb de informaţii fără impedimente, inclusiv printr-o cooperare corespunzătoare cu autorităţile de aplicare a legii. În toate cazurile în care există suspiciuni de activităţi infracţionale, în special în cazurile care implică finanţarea terorismului, informaţiile ar trebui să fie furnizate direct şi rapid, fără întârzieri nejustificate. Prin urmare, este esenţial să se îmbunătăţească în continuare eficacitatea şi eficienţa unităţilor de informaţii financiare, prin clarificarea competenţelor şi a cooperării dintre unităţile de informaţii financiare.

(17)Unităţile de informaţii financiare ar trebui să poată obţine de la orice entitate obligată toate informaţiile necesare legate de exercitarea funcţiilor lor. Accesul nerestricţionat al acestora la informaţii este esenţial pentru a se asigura faptul că fluxurile de bani pot fi urmărite în mod corespunzător şi că reţelele şi fluxurile ilicite sunt detectate într-un stadiu incipient. Necesitatea ca unităţile de informaţii financiare să obţină informaţii suplimentare de la entităţile obligate pe baza unei suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ar putea fi declanşată de un raport prealabil privind tranzacţii suspecte prezentat unităţii de informaţii financiare, dar şi prin alte mijloace, cum ar fi propria analiză a unităţii de informaţii financiare, informaţii furnizate de autorităţile competente sau informaţii deţinute de altă unitate de informaţii financiare. Prin urmare, unităţile de informaţii financiare ar trebui să fie în măsură ca, în contextul funcţiilor lor, să obţină informaţii de la orice entitate obligată, chiar şi fără prezentarea unui raport prealabil. Acest lucru nu include solicitările aleatorii de informaţii către entităţile obligate în contextul analizei unităţilor de informaţii financiare, ci numai solicitările de informaţii bazate pe condiţii definite suficient. De asemenea, o unitate de informaţii financiare ar trebui să fie în măsură să obţină astfel de informaţii pe baza unei cereri înaintate de o altă unitate de informaţii financiare din Uniune şi să facă schimb de informaţii cu unitatea de informaţii financiare solicitantă.

(18)Scopul unităţii de informaţii financiare este de a colecta şi a analiza informaţiile primite în vederea stabilirii legăturilor între tranzacţiile suspecte şi activităţile infracţionale subiacente pentru a preveni şi combate spălarea banilor şi finanţarea terorismului, precum şi de a comunica rezultatele analizei sale şi informaţii suplimentare autorităţilor competente în cazul în care există suspiciuni de spălare a banilor, de infracţiuni principale asociate sau de finanţare a terorismului. O unitate de informaţii financiare nu ar trebui să se abţină sau să refuze schimbul de informaţii cu o altă astfel de unitate, în mod spontan sau la cerere, din motive precum lipsa identificării unei infracţiuni principale asociate, caracteristicile dreptului penal intern şi diferenţele dintre definiţiile infracţiunilor principale asociate sau absenţa unei trimiteri la anumite infracţiuni principale asociate. De asemenea, o unitate de informaţii financiare ar trebui să îşi dea acordul prealabil unei alte asemenea unităţi privind transmiterea informaţiilor către autorităţile competente, indiferent de tipul de infracţiune principală asociată posibilă, pentru a permite exercitarea eficace a funcţiei de comunicare. Unităţile de informaţii financiare au raportat dificultăţi în realizarea schimburilor de informaţii cauzate de diferenţele dintre definiţiile naţionale ale unor infracţiunile principale asociate, cum ar fi infracţiunile fiscale, care nu sunt armonizate de dreptul Uniunii. Astfel de diferenţe nu ar trebui să împiedice schimbul reciproc, comunicarea către autorităţile competente şi utilizarea respectivelor informaţii, astfel cum sunt definite în prezenta directivă. Unităţile de informaţii financiare ar trebui să asigure în mod rapid, constructiv şi eficace o cooperare internaţională cât mai largă cu unităţile de informaţii financiare din ţările terţe în ceea ce priveşte spălarea banilor, infracţiunile principale asociate şi finanţarea terorismului, în conformitate cu recomandările GAFI şi principiile Egmont pentru schimbul de informaţii între unităţile de informaţii financiare.

(19)Informaţiile de natură prudenţială referitoare la instituţiile de credit şi instituţiile financiare, cum ar fi informaţiile referitoare la competenţa şi onorabilitatea directorilor şi a acţionarilor, la mecanismele de control intern, la guvernanţă sau la conformitate şi gestionarea riscurilor, sunt adesea indispensabile pentru supravegherea adecvată a acestor instituţii din punctul de vedere al combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului. În mod similar, informaţiile privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului sunt, de asemenea, importante pentru supravegherea prudenţială a unor astfel de instituţii. Prin urmare, schimbul de informaţii confidenţiale şi colaborarea dintre autorităţile competente în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare şi autorităţile de supraveghere prudenţială nu ar trebui să fie împiedicate de incertitudinea juridică care ar putea decurge din absenţa unor dispoziţii explicite în acest domeniu. Clarificarea cadrului juridic este cu atât mai importantă cu cât supravegherea prudenţială, într-un număr de cazuri, a fost încredinţată unor autorităţi de supraveghere care nu au competenţe specifice în domeniul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE).

(20)Întârzierea accesului unităţilor de informaţii financiare şi al altor autorităţi competente la informaţii privind identitatea titularilor conturilor bancare şi de plăţi şi ai casetelor de valori, în special ai celor anonime, împiedică detectarea transferurilor de fonduri legate de terorism. Datele naţionale care permit identificarea conturilor bancare şi de plăţi şi a casetelor de valori care aparţin unei singure persoane sunt fragmentate şi, prin urmare, nu sunt accesibile în timp util unităţilor de informaţii financiare şi altor autorităţi competente. Prin urmare, este esenţial să se instituie în toate statele membre mecanisme centralizate automatizate, precum un registru sau un sistem de extragere a datelor, ca modalitate eficientă de a obţine accesul în timp util la informaţii privind identitatea titularilor conturilor bancare şi de plăţi şi ai casetelor de valori, a reprezentanţilor, precum şi a beneficiarilor reali ai acestora. Atunci când se aplică dispoziţiile în materie de acces, este oportun să fie utilizate mecanismele preexistente, cu condiţia ca unităţile naţionale de informaţii financiare să poată accesa datele în legătură cu care realizează anchete, imediat şi într-o manieră nefiltrată. Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a alimenta astfel de mecanisme cu alte informaţii considerate necesare şi proporţionale pentru reducerea mai eficientă a riscurilor legate de spălarea banilor şi de finanţarea terorismului. Unităţile de informaţii financiare şi autorităţile competente, altele decât autorităţile responsabile pentru urmărirea penală, ar trebui să asigure confidenţialitatea deplină cu privire la astfel de anchete şi de solicitări de informaţii aferente.

(21)În vederea respectării vieţii private şi a protecţiei datelor cu caracter personal, datele minime necesare pentru efectuarea investigaţiilor privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului ar trebui păstrate în mecanisme centralizate automatizate pentru conturi bancare şi de plăţi, cum ar fi registrele sau sistemele electronice de extragere a datelor. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească în cazul căror date colectarea ar fi utilă şi proporţională, luând în considerare sistemele şi tradiţiile juridice existente pentru a permite identificarea adecvată a beneficiarilor reali. Atunci când transpun dispoziţiile privind mecanismele menţionate, statele membre ar trebui să stabilească perioade de păstrare corespunzătoare perioadei de păstrare a documentelor şi a informaţiilor obţinute în cadrul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să prelungească perioada de păstrare în general, prin legislaţie, fără a fi nevoie de decizii de la caz la caz. Perioada de păstrare suplimentară nu ar trebui să depăşească cinci ani suplimentari. Perioada respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care stabileşte alte cerinţe de păstrare a datelor ce permit luarea de decizii de la caz la caz pentru a facilita procedurile penale sau administrative. Accesul la mecanismele respective ar trebui să se bazeze pe principiul "necesităţii de a cunoaşte".

(22)Identificarea exactă şi verificarea datelor persoanelor fizice şi juridice sunt esenţiale pentru combaterea spălării banilor sau a finanţării terorismului. Cele mai recente evoluţii tehnice în ceea ce priveşte digitizarea tranzacţiilor şi a plăţilor permit o identificare sigură electronică sau de la distanţă. Ar trebui să se ţină seama de mijloacele de identificare respective, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), în special în ceea ce priveşte sistemele de identificare electronică notificate şi mijloacele de asigurare a recunoaşterii juridice transfrontaliere, care oferă instrumente sigure de nivel înalt şi un criteriu de referinţă pe baza căruia poate fi verificată evaluarea metodelor de identificare instituite la nivel naţional. Pot fi luate în considerare şi alte procese de identificare sigură electronică sau de la distanţă care sunt reglementate, recunoscute, aprobate sau acceptate la nivel naţional de către autoritatea naţională competentă. Atunci când este cazul, recunoaşterea documentelor electronice şi a serviciilor de încredere, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 ar trebui, de asemenea, luată în considerare în cadrul procesului de identificare. Principiul neutralităţii tehnologice ar trebui luat în considerare în punerea în aplicare a prezentei directive.

(23)În vederea identificării persoanelor expuse politic în Uniune, ar trebui emise de către statele membre liste ce indică funcţiile specifice care, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative interne, sunt considerate funcţii publice importante. Statele membre ar trebui să solicite fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă a funcţiilor publice importante în cadrul organizaţiei internaţionale respective.

(24)Abordarea pentru examinarea clienţilor existenţi în cadrul actual se bazează pe riscuri. Cu toate acestea, având în vedere gradul mai ridicat de risc al spălării banilor, al finanţării terorismului şi al infracţiunilor principale asociate aferente anumitor structuri intermediare, este posibil ca această abordare să nu permită depistarea şi evaluarea la timp a riscurilor. Prin urmare, este important să se asigure că anumite categorii bine definite de clienţi existenţi sunt, de asemenea, monitorizate periodic.

(25)În prezent, statele membre au obligaţia de a asigura faptul că entităţile corporative şi alte entităţi juridice înregistrate pe teritoriul lor obţin şi deţin informaţii adecvate, corecte şi actualizate cu privire la beneficiarul lor real. Necesitatea de a deţine informaţii corecte şi actualizate cu privire la beneficiarul real este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, şi-ar putea ascunde identitatea în spatele unei structuri corporative. Dat fiind că sistemul financiar este interconectat la nivel global, fondurile pot fi ascunse şi mutate în jurul lumii, iar persoanele care spală bani şi cele care finanţează terorismul, precum şi alţi infractori utilizează din ce în ce mai mult această posibilitate.

(26)Ar trebui clarificat factorul specific de determinare a statului membru responsabil pentru monitorizarea şi înregistrarea informaţiilor privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare. Din cauza diferenţelor dintre sistemele juridice ale statelor membre, anumite fiducii şi construcţii juridice similare nu sunt monitorizate sau înregistrate nicăieri în Uniune. Informaţiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare ar trebui să fie înregistrate acolo unde fiduciarii fiduciilor şi persoanele care deţin funcţii echivalente în cadrul construcţiilor juridice similare îşi au sediul sau reşedinţa. Pentru a asigura monitorizarea şi înregistrarea eficientă a informaţiilor privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare, este, de asemenea, necesară cooperarea între statele membre. Interconectarea registrelor statelor membre privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare ar face aceste informaţii accesibile şi ar asigura, de asemenea, faptul că înregistrarea multiplă a aceloraşi fiducii şi construcţii juridice similare este evitată în cadrul Uniunii.

(27)Normele care se aplică fiduciilor şi altor construcţii juridice similare în ceea ce priveşte accesul la informaţiile privind beneficiarii reali ai acestora ar trebui să fie comparabile cu normele corespunzătoare care se aplică entităţilor corporative şi altor entităţi juridice. Datorită marii varietăţi de tipuri de fiducii care există în prezent în Uniune, precum şi unei varietăţi şi mai mari de construcţii juridice similare, decizia dacă o fiducie sau o construcţie juridică similară este relativ asemănătoare entităţilor corporative şi altor entităţi juridice, sau nu, ar trebui să fie luată de statele membre. Obiectivul dreptului intern care transpune dispoziţiile respective ar trebui să fie prevenirea utilizării fiduciilor sau a altor construcţii juridice similare în scopul spălării banilor, al finanţării terorismului sau al comiterii de infracţiuni principale asociate.

(28)Date fiind diferitele caracteristici ale fiduciilor şi ale construcţiilor juridice similare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în temeiul dreptului intern şi în conformitate cu normele privind protecţia datelor, să stabilească nivelul de transparenţă cu privire la fiduciile şi construcţiile juridice similare care nu sunt comparabile cu entităţile corporative şi alte entităţi juridice. Riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pot fi diferite, în funcţie de caracteristicile tipului fiduciei sau al construcţiei juridice similare, iar înţelegerea acestor riscuri poate evolua în timp, de exemplu, ca urmare a evaluărilor de risc naţionale şi supranaţionale. Din acest motiv, ar trebui să fie posibil ca statele membre să prevadă un acces mai larg la informaţii privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare, dacă un astfel de acces constituie o măsură necesară şi proporţională în raport cu obiectivul legitim de prevenire a utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului. Atunci când stabilesc nivelul de transparenţă a informaţiilor privind beneficiarii reali ai unor astfel de fiducii sau construcţii juridice similare, statele membre ar trebui să ţină cont în mod adecvat de protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor, în special dreptul la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal. Accesul la informaţiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare ar trebui să fie acordat oricărei persoane care poate demonstra un interes legitim. De asemenea, ar trebui să se acorde acces, oricărei persoane care depune o cerere scrisă în ceea ce priveşte o fiducie sau o construcţie juridică similară care deţine o participaţie care asigură controlul în orice entitate corporativă sau altă entitate juridică înregistrată în afara Uniunii, în mod direct sau indirect, inclusiv prin acţiuni la purtător sau prin control exercitat prin alte mijloace. Criteriile şi condiţiile de acordare a accesului la cererile de informaţii privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare ar trebui să fie suficient de precise şi în concordanţă cu obiectivele prezentei directive. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să refuze o cerere scrisă, în cazul în care există motive rezonabile să se suspecteze că cererea scrisă nu este în concordanţă cu obiectivele prezentei directive.

(29)În scopul asigurării securităţii juridice şi a unor condiţii de concurenţă echitabile, este esenţial să se precizeze ce construcţii juridice stabilite pe teritoriul Uniunii ar trebui să fie considerate similare fiduciilor prin efectul funcţiilor sau structurii lor. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să aibă obligaţia de a identifica fiduciile, dacă sunt recunoscute de dreptul intern, şi alte construcţii juridice similare care pot fi înfiinţate în conformitate cu cadrul sau tradiţia sa juridică naţională şi care au o structură sau funcţii similare fiduciilor, de exemplu, permiţând o separare sau deconectare între proprietarii legali şi beneficiarii reali ai activelor. Ulterior, statele membre ar trebui să notifice Comisiei categoriile, descrierea caracteristicilor, numele şi, dacă este cazul, temeiul juridic al acestor fiducii şi construcţii juridice similare, în vederea publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru a permite identificarea lor de către alte state membre. Ar trebui să se ţină seama de faptul că fiduciile şi construcţiile juridice similare pot avea caracteristici juridice diferite pe teritoriul Uniunii. În cazul în care caracteristicile fiduciei sau ale construcţiei juridice similare sunt comparabile ca structură sau funcţii cu caracteristicile entităţii corporative şi ale altor entităţi juridice, accesul public la informaţii privind beneficiarii reali ar contribui la combaterea utilizării abuzive a fiduciilor şi a construcţiilor juridice similare, în acelaşi mod în care accesul public poate contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităţilor corporative şi a altor entităţi juridice în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului.

(30)Accesul public la informaţii privind beneficiarii reali permite un control sporit al informaţiilor de către societatea civilă, inclusiv de către presă sau de către organizaţiile societăţii civile, şi contribuie la păstrarea încrederii în integritatea tranzacţiilor comerciale şi a sistemului financiar. Acest acces poate contribui la combaterea utilizării abuzive a entităţilor corporative şi a altor entităţi juridice şi a construcţiilor juridice în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului atât prin acordarea de sprijin la investigaţii, cât şi prin efectele asupra reputaţiei, dat fiind faptul că oricine ar putea participa la tranzacţii ar cunoaşte identitatea beneficiarilor reali. De asemenea, facilitează punerea la dispoziţie în timp util şi eficient a informaţiilor pentru instituţiile financiare, precum şi pentru autorităţi, inclusiv autorităţi din ţări terţe, implicate în combaterea unor astfel de infracţiuni. Accesul la informaţiile respective ar ajuta, de asemenea, investigaţiile privind spălarea banilor, infracţiuni principale asociate şi finanţarea terorismului.

(31)Încrederea investitorilor şi a publicului larg în pieţele financiare depinde în mare parte de existenţa unui regim de informare precisă care să asigure transparenţă în ceea ce priveşte beneficiarii reali şi structurile de control ale societăţilor. Acest lucru este valabil în special în cazul sistemelor de guvernanţă corporativă care sunt caracterizate de concentrarea proprietăţii, cum ar fi cel din Uniune. Pe de o parte, marii investitori cu drepturi de vot şi de flux de numerar semnificative pot încuraja creşterea pe termen lung şi performanţa societăţii. Pe de altă parte, însă, beneficiarii reali care deţin controlul prin volume mari de voturi pot fi interesaţi să deturneze activele şi oportunităţile societăţii pentru a obţine câştiguri personale în detrimentul investitorilor minoritari. Eventuala creştere a încrederii în pieţele financiare ar trebui să fie considerată ca un efect secundar pozitiv şi nu ca scop al creşterii transparenţei, care este acela de a crea un mediu mai puţin probabil să fie utilizat în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.

(32)Încrederea investitorilor şi a publicului larg în pieţele financiare depinde în mare parte de existenţa unui regim de informare precisă care să asigure transparenţă în ceea ce priveşte beneficiarii reali şi structurile de control ale entităţilor corporative şi ale altor entităţi juridice, precum şi ai anumitor tipuri de fiducii şi ai altor construcţii juridice similare. Prin urmare, statele membre ar trebui să permită accesul la informaţiile privind beneficiarii reali într-un mod suficient de coerent şi de coordonat, stabilind norme clare privind accesul publicului, astfel încât părţile terţe să fie în măsură să verifice, în întreaga Uniune, care sunt beneficiarii reali ai entităţilor corporative şi ai altor entităţi juridice, precum şi ai anumitor tipuri de fiducii şi ai construcţiilor juridice similare.

(33)Prin urmare, statele membre ar trebui să permită accesul la informaţiile privind beneficiarii reali în ce priveşte entităţile corporative şi alte entităţi juridice într-un mod suficient de coerent şi de coordonat, prin registrele centrale în care sunt cuprinse informaţiile privind beneficiarii reali, stabilind o regulă clară privind accesul public, astfel încât părţile terţe să fie în măsură să verifice, în întreaga Uniune, care sunt beneficiarii reali ai entităţilor corporative şi ai altor entităţi juridice. Este esenţial, de asemenea, să se stabilească un cadru juridic coerent care să asigure un acces mai bun la informaţii privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare, de îndată ce au fost înregistraţi în Uniune. Normele care se aplică fiduciilor şi construcţiilor juridice similare în ceea ce priveşte accesul la informaţiile privind beneficiarii reali ar trebui să fie comparabile cu normele corespunzătoare care se aplică entităţilor corporative şi altor entităţi juridice.

(34)În toate cazurile, atât în ceea ce priveşte entităţile corporative şi alte entităţi juridice, cât şi fiduciile şi construcţiile juridice similare, ar trebui să se urmărească un echilibru just, în special între interesul public general privind prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului şi drepturile fundamentale ale persoanelor vizate. Setul de date care urmează să fie pus la dispoziţia publicului ar trebui să fie limitat, definit în mod clar şi exhaustiv, şi ar trebui să aibă un caracter general, pentru a reduce la minimum eventualele prejudicii aduse beneficiarilor reali. În acelaşi timp, informaţiile puse la dispoziţia publicului nu ar trebui să difere în mod semnificativ de datele colectate în prezent. Pentru a limita ingerinţa în dreptul la respectarea vieţii lor private în general şi la protecţia datelor lor cu caracter personal în special, aceste informaţii ar trebui să se refere în esenţă la situaţia beneficiarilor reali ai entităţilor corporative şi ai altor entităţi juridice, precum şi ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare şi ar trebui să fie strict legate de sfera activităţii economice a beneficiarilor reali. În cazurile în care persoana care ocupă o funcţie de conducere de rang superior a fost identificată ca fiind beneficiarul real doar ex officio, şi nu prin participaţii deţinute sau control exercitat prin alte mijloace, acest lucru ar trebui să fie indicat clar în registre. În ceea ce priveşte informaţiile privind beneficiarii reali, statele membre pot prevedea includerea informaţiei privind cetăţenia în registrul central, în special pentru beneficiarii reali originari din altă ţară. Pentru a facilita procedurile de înregistrare şi întrucât marea majoritate a beneficiarilor reali sunt resortisanţi ai statului care menţine registrul central, statele membre pot presupune că un beneficiar real are cetăţenia sa în cazul în care nu apare nicio menţiune contrară.

(35)Îmbunătăţirea controlului public va contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităţilor juridice şi a construcţiilor juridice, inclusiv a evaziunii fiscale. Prin urmare, este esenţial ca informaţiile privind beneficiarii reali să rămână disponibile prin intermediul registrelor naţionale şi prin sistemul de interconectare a registrelor timp de cel puţin cinci ani după ce motivele de înregistrare a informaţiilor privind beneficiarul real al fiduciei sau al construcţiei juridice similare au încetat să existe. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea prin lege prelucrarea informaţiilor privind beneficiarii reali, inclusiv a datelor cu caracter personal, pentru alte scopuri, dacă o astfel de prelucrare urmăreşte un obiectiv de interes public şi constituie o măsură necesară şi proporţională într-o societate democratică în raport cu obiectivul legitim urmărit.

(36)În plus, cu scopul de a asigura o abordare proporţională şi echilibrată şi de a garanta drepturile la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să prevadă, în circumstanţe excepţionale, excepţii de la divulgarea şi accesul la informaţiile privind beneficiarii reali din registre în cazul în care informaţiile respective ar expune beneficiarul real unui risc disproporţionat de fraudă, de răpire, de şantaj, de extorcare, de hărţuire, de violenţă sau de intimidare. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite înregistrarea online în scopul de a identifica orice persoană care solicită informaţii din registru, precum şi plata unei taxe de acces la informaţiile din registru.

(37)Interconectarea registrelor centrale ale statelor membre care deţin informaţii privind beneficiarii reali prin intermediul platformei centrale europene instituite prin Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) necesită coordonarea sistemelor naţionale care au caracteristici tehnice diferite. Aceasta implică adoptarea de măsuri şi de specificaţii tehnice care trebuie să ţină seama de diferenţele dintre registre. Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru a putea aborda astfel de chestiuni tehnice şi operaţionale. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²). În orice caz, implicarea statelor membre în funcţionarea întregului sistem ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie şi reprezentanţii statelor membre cu privire la funcţionarea sistemului şi la dezvoltarea acestuia în viitor.

(38)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (³) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive. În consecinţă, persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt păstrate în registrele naţionale privind beneficiarii reali ar trebui informate în consecinţă. În plus, ar trebui puse la dispoziţie numai datele cu caracter personal care sunt actualizate şi care corespund beneficiarilor reali efectivi, iar beneficiarii ar trebui să fie informaţi cu privire la drepturile lor în temeiul actualului cadru juridic al Uniunii în materie de protecţie a datelor, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2016/679 şi în Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), precum şi cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi. În plus, pentru a preveni utilizarea abuzivă a informaţiilor din registre şi pentru a echilibra drepturile beneficiarilor reali, statele membre ar putea considera oportun să ia în considerare punerea la dispoziţia beneficiarului real a informaţiilor privind persoana solicitantă împreună cu temeiul juridic al cererii acesteia.

(39)În cazul în care raportarea discrepanţelor de către unităţile de informaţii financiare şi autorităţile competente ar periclita o investigaţie în curs de desfăşurare, unităţile de informaţii financiare sau autorităţile competente ar trebui să amâne raportarea discrepanţei până în momentul în care motivele pentru neraportare încetează să existe. În plus, unităţile de informaţii financiare şi autorităţile competente nu ar trebui să raporteze nicio discrepanţă atunci când acest lucru ar fi contrar dispoziţiilor privind confidenţialitatea din dreptul intern sau ar constitui o infracţiune de avertizare.

(41)Accesul la informaţii şi definiţia interesului legitim ar trebui să fie reglementate de dreptul statului membru în care este stabilit sau îşi are reşedinţa fiduciarul unei fiducii sau persoana care deţine o funcţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare. În cazul în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deţine o funcţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare nu este stabilit sau nu îşi are reşedinţa într-un stat membru, accesul la informaţii şi definiţia noţiunii de interes legitim ar trebui să fie reglementate de dreptul statului membru în care sunt înregistrate informaţiile privind beneficiarii reali ai fiduciei sau ai unei construcţii juridice similare în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.

(42)Statele membre ar trebui să definească interesul legitim, atât ca un concept general, cât şi drept criteriu de acces la informaţiile privind beneficiarii reali în dreptul lor intern. În special, definiţiile respective nu ar trebui să restrângă noţiunea de interes legitim la situaţiile procedurilor juridice sau administrative în desfăşurare şi ar trebui să permită să se ţină seama de activitatea de prevenţie în domeniul combaterii spălării banilor şi al luptei împotriva finanţării terorismului şi a infracţiunilor principale asociate, realizată de organizaţii neguvernamentale şi de jurnalişti de investigaţie, după caz. De îndată ce registrele beneficiarilor reali ale statelor membre sunt interconectate, ar trebui să se acorde acces atât naţional, cât şi transfrontalier la registrul fiecărui stat membru, pe baza definiţiei noţiunii de interes legitim a statului membru în care informaţiile privind beneficiarii reali ai fiduciei sau ai unei construcţii juridice similare au fost înregistrate în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, în temeiul unei decizii luate de autorităţile competente din statul membru respectiv. În ceea ce priveşte registrele beneficiarilor reali din statele membre, ar trebui să fie posibil ca statele membre să instituie căi de atac împotriva deciziilor care acordă sau refuză accesul la informaţiile privind beneficiarii reali. Pentru a asigura o înregistrare şi un schimb de informaţii coerente şi eficiente, statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea lor responsabilă de registrul creat pentru informaţiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor şi ai construcţiilor juridice similare cooperează cu omologii săi din alte state membre, făcând schimb de informaţii în ceea ce priveşte fiduciile şi construcţiile juridice similare reglementate de legislaţia unui stat membru şi administrate într-un alt stat membru.

(43)Relaţiile transfrontaliere de corespondenţă cu instituţiile respondente dintr-o ţară terţă sunt repetitive şi continue. În consecinţă, statele membre, atunci când solicită adoptarea de măsuri de precauţie sporită în acest context specific, ar trebui să ţină seama de faptul că relaţiile de corespondenţă nu includ tranzacţii punctuale sau simplul schimb de capacităţi de transmitere de mesaje. În plus, recunoscând că nu toate serviciile bancare transfrontaliere de corespondenţă prezintă acelaşi nivel de riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, intensitatea măsurilor prevăzute de prezenta directivă poate fi determinată prin aplicarea principiilor abordării bazate pe risc şi nu determină în avans nivelul de risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului prezentat de instituţia financiară respondentă.

(44)Este important să se asigure faptul că normele de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului sunt puse în aplicare în mod corect de către entităţile obligate. În acest context, statele membre ar trebui să consolideze rolul autorităţilor publice care acţionează ca autorităţi competente cu responsabilităţi în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanţării terorismului, inclusiv rolul unităţilor de informaţii financiare, al autorităţilor care au funcţia de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracţiunilor principale asociate şi a cazurilor de finanţare a terorismului, precum şi funcţia de urmărire, de punere sub sechestru sau de îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni, al autorităţilor care primesc rapoarte privind transportul transfrontalier de numerar şi instrumente negociabile la purtător şi al autorităţilor care au responsabilităţi de supraveghere sau de monitorizare menite să asigure respectarea normelor de către entităţile obligate. Statele membre ar trebui să consolideze rolul altor autorităţi relevante, inclusiv al autorităţilor responsabile cu lupta împotriva corupţiei şi al autorităţilor fiscale.

(47)Autorităţile competente care supraveghează entităţile obligate din perspectiva respectării prezentei directive ar trebui să aibă posibilitatea să coopereze şi să facă schimb de informaţii confidenţiale, indiferent de natura sau de statutul lor. În acest scop, astfel de autorităţi competente ar trebui să aibă un temei juridic adecvat pentru schimbul de informaţii confidenţiale, iar colaborarea dintre autorităţile de supraveghere competente în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului şi autorităţile de supraveghere prudenţială nu ar trebui să fie împiedicată în mod involuntar de lipsa securităţii juridice care poate decurge din absenţa unor dispoziţii explicite în acest domeniu. Supravegherea punerii în aplicare efective a politicii de grup privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului ar trebui să se realizeze în conformitate cu principiile şi modalităţile de supraveghere consolidată, astfel cum sunt prevăzute de legislaţia europeană relevantă la nivel sectorial.

(49)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (¹), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(50)Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume protecţia sistemului financiar prin prevenirea, depistarea şi investigarea spălării banilor şi a finanţării terorismului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece măsurile individuale adoptate de statele membre pentru a-şi proteja sistemele financiare ar putea fi incompatibile cu funcţionarea pieţei interne, cu principiile statului de drept şi cu politica publică a Uniunii, dar, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul - respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(53)Având în vedere necesitatea de a pune în aplicare urgent măsurile adoptate pentru a consolida regimul Uniunii instituit în vederea prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului, precum şi având în vedere angajamentele asumate de statele membre pentru a finaliza rapid transpunerea Directivei (UE) 2015/849, modificările aduse Directivei (UE) 2015/849 ar trebui să fie transpuse până la 10 ianuarie 2020. Statele membre ar trebui să înfiinţeze registre ale beneficiarilor reali pentru entităţile corporative şi alte entităţi juridice până la 10 ianuarie 2020 şi pentru fiducii şi construcţii juridice similare până la 10 martie 2020. Registrele centrale ar trebui să fie interconectate prin intermediul platformei centrale europene până la 10 martie 2021. Statele membre ar trebui să instituie mecanisme centralizate automatizate care să permită identificarea titularilor conturilor bancare şi de plăţi şi ai casetelor de valori până la 10 septembrie 2020.

(54)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi a emis un aviz la 2 februarie 2017 (²).

Art. 1: Modificarea Directivei (UE) 2015/849

1.La articolul 2 alineatul (1), punctul 3 se modifică după cum urmează:

(c)se adaugă următoarele litere:

2.Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 4 se modifică după cum urmează:

(b)la punctul 6, litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

(d)se adaugă următoarele puncte:

3.Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), literele (b) şi (c) se înlocuiesc cu următorul text:

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Comisia pune raportul menţionat la alineatul (1) la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să înţeleagă, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi pentru a le permite altor părţi interesate, inclusiv legiuitorilor naţionali, Parlamentului European, autorităţilor europene de supraveghere (AES) şi reprezentanţilor unităţilor de informaţii financiare, ca să înţeleagă mai bine riscurile. Rapoartele devin publice în cel mult şase luni după ce au fost puse la dispoziţia statelor membre, cu excepţia elementelor din rapoarte care conţin informaţii clasificate."

4.Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (4) se adaugă următoarele litere:

5.Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

6.La articolul 10, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Statele membre interzic instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime, de carnete de economii anonime sau de casete de valori anonime. Statele membre impun în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor anonime, ai carnetelor de economii anonime sau ai casetelor de valori anonime existente să fie supuşi măsurilor de precauţie privind clientela până la 10 ianuarie 2019 şi, în orice caz, înainte ca respectivele conturi, carnete de economii sau casete de valori să fie folosite în vreun fel."

7.Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Statele membre se asigură că derogarea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depăşeşte 50 EUR sau în cazul tranzacţiilor de plată la distanţă, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (*), în cazul în care suma plătită depăşeşte 50 EUR pe operaţiune.

(c)se adaugă următorul alineat:

8.La articolul 13, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

"(a) identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza documentelor, a datelor sau a informaţiilor obţinute dintr-o sursă sigură şi independentă, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică, a serviciilor de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante;

(b)la sfârşitul literei (b) se adaugă următoarea teză:

9.Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) se adaugă următoarea teză:

(b)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Statele membre solicită ca entităţile obligate să aplice măsurile de precauţie privind clientela nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi, atunci când este cazul, clienţilor existenţi, în funcţie de risc sau atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă sau în cazul în care entitatea obligată are în cursul anului calendaristic relevant datoria legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarul (beneficiarii) real (reali), sau dacă entitatea obligată are această obligaţie în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului (*).

10.Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

11.Se introduce următorul articol:

13.Se introduce următorul articol:

(1) Fiecare stat membru emite şi actualizează o listă cu funcţiile exacte care, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative interne, sunt considerate funcţii publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Statele membre solicită fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă cu funcţiile publice importante din cadrul respectivei organizaţii internaţionale în sensul articolului 3 punctul 9. Listele respective se trimit Comisiei şi pot fi făcute publice.

14.La articolul 27, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Statele membre se asigură că entităţile obligate la care este trimis clientul iau măsuri adecvate pentru a asigura faptul că partea terţă furnizează de îndată, la cerere, copii relevante ale datelor de identificare şi de verificare, inclusiv, atunci când sunt disponibile, datele obţinute prin mijloacele de identificare electronică, serviciile de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, sau orice alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante."

15.Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Statele membre solicită ca informaţiile păstrate în registrul central menţionat la alineatul (3) să fie adecvate, corecte şi actualizate şi introduc mecanisme în acest sens. Astfel de mecanisme includ solicitarea ca entităţile obligate şi, dacă este cazul şi în măsura în care această cerinţă nu interferează nejustificat cu funcţiile lor, autorităţile competente să raporteze orice discrepanţe între informaţiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali şi informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin. În caz de discrepanţe raportate, statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a le soluţiona în timp util şi, dacă este cazul, că o menţiune specifică este inclusă între timp în registrul central."

(c)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

(e)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

Autorităţile competente cărora li se acordă accesul la registrul central menţionat la alineatul (3) sunt autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanţării terorismului, precum şi autorităţile fiscale, autorităţile de supraveghere a entităţilor obligate şi autorităţile care au funcţia de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracţiunilor principale asociate şi a cazurilor de finanţare a terorismului, precum şi funcţia de urmărire şi de punere sub sechestru sau de îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni."

(g)alineatele (9) şi (10) se înlocuiesc cu următorul text:

"(9) În circumstanţe excepţionale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menţionat la alineatul (5) primul paragraf literele (b) şi (c) ar expune beneficiarul real unui risc disproporţionat, riscului de fraudă, de răpire, de şantaj, de extorcare, de hărţuire, de violenţă sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau în stare de incapacitate juridică, statele membre pot prevedea o excepţie de la acest acces pentru toate sau o parte din informaţiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepţii sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepţional al circumstanţelor. Dreptul la o cale de atac administrativă a deciziei de exceptare şi la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care acordă excepţii publică date statistice anuale privind numărul excepţiilor acordate şi motivele declarate şi raportează datele Comisiei.

(10) Statele membre se asigură că registrele centrale menţionate la alineatul (3) din prezentul articol sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (*). Conectarea registrelor centrale ale statelor membre la platformă se face în conformitate cu specificaţiile tehnice şi cu procedurile stabilite de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 şi cu articolul 31a din prezenta directivă.

16.Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică fiduciilor şi altor tipuri de construcţii juridice similare, cum ar fi, printre altele, anumite tipuri de instrumente Treuhand sau fideicomiso atunci când acestea au o structură sau funcţii similare fiduciilor. Statele membre identifică caracteristicile pentru a determina cazurile în care construcţiile juridice au o structură sau funcţii similare fiduciilor în ceea ce priveşte astfel de construcţii juridice ce operează în temeiul dreptului lor intern.

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Statele membre se asigură că fiduciarii sau persoanele ce deţin poziţii echivalente în cadrul construcţiilor juridice similare astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, dezvăluie statutul pe care îl au şi furnizează în timp util entităţilor obligate informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol atunci când, în calitate de fiduciari sau persoane ce deţin poziţii echivalente în cadrul construcţiilor juridice similare, aceştia stabilesc o relaţie de afaceri sau efectuează o tranzacţie ocazională cu o valoare care depăşeşte pragul prevăzut la articolul 11 literele (b), (c) şi (d)."

(c)se introduce următorul alineat:

În cazul în care sediul sau locul de reşedinţă al fiduciarului unei fiducii sau al persoanei care deţine o poziţie echivalentă în construcţia juridică similară se află în afara Uniunii, informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt păstrate într-un registru central instituit de statul membru în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară se angajează într-o relaţie de afaceri sau achiziţionează bunuri imobiliare în numele fiduciei sau al construcţiei juridice similare.

În cazul în care fiduciarii unei fiducii sau persoanele care deţin poziţii echivalente într-o construcţie juridică similară sunt stabiliţi sau îşi au reşedinţa în state membre diferite sau în cazul în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deţine o poziţie echivalentă în construcţia juridică similară se angajează în relaţii de afaceri multiple în numele fiduciei sau al construcţiei juridice similare în diferite state membre, un certificat de dovadă a înregistrării sau un extras al informaţiilor privind beneficiarii reali păstrate într-un registru de unul dintre statele membre pot fi considerate suficiente pentru a considera îndeplinită obligaţia de înregistrare."

(d)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

Autorităţile competente cărora li se acordă accesul la registrul central menţionat la alineatul (3a) sunt autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanţării terorismului, precum şi autorităţile fiscale, autorităţile de supraveghere a entităţilor obligate şi autorităţile care au funcţia de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracţiunilor principale asociate şi a cazurilor de finanţare a terorismului, precum şi funcţia de urmărire şi de punere sub sechestru sau de îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni."

(f)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Statele membre solicită ca informaţiile păstrate în registrul central menţionat la alineatul (3a) să fie adecvate, corecte şi actualizate şi introduc mecanisme în acest sens. Astfel de mecanisme includ solicitarea ca entităţile obligate şi, dacă este cazul şi în măsura în care această cerinţă nu interferează nejustificat cu funcţiile lor, autorităţile competente să raporteze orice discrepanţe între informaţiile privind beneficiarii reali disponibile în registrele centrale şi informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin. În caz de discrepanţe raportate, statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a le soluţiona în timp util şi, dacă este cazul, că o menţiune specifică este inclusă între timp în registrul central."

(h)se introduce următorul alineat:

"(7^a) În circumstanţe excepţionale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menţionat la alineatul (4) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) ar expune beneficiarul real riscului disproporţionat, riscului de fraudă, de răpire, de şantaj, de extorcare, de hărţuire, de violenţă sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau în stare de incapacitate juridică, statele membre pot prevedea o excepţie de la acest acces pentru toate sau o parte din informaţiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepţii sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepţional al circumstanţelor. Dreptul la o cale de atac administrativă a deciziei de exceptare şi la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care acordă excepţii publică date statistice anuale privind numărul excepţiilor acordate şi motivele declarate şi raportează datele Comisiei.

(j)alineatul (9) se înlocuieşte cu următorul text:

"(9) Statele membre se asigură că registrele centrale menţionate la alineatul (3a) din prezentul articol sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132. Conectarea registrelor centrale ale statelor membre la platformă se face în conformitate cu specificaţiile tehnice şi cu procedurile stabilite de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 şi cu articolul 31a din prezenta directivă.

(k)se adaugă următorul alineat:

Până la 26 iunie 2020, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, în care se evaluează dacă toate fiduciile şi construcţiile juridice similare astfel cum se menţionează la alineatul (1) reglementate în conformitate cu dreptul statelor membre au fost identificate în mod corespunzător şi au făcut obiectul obligaţiilor astfel cum sunt stabilite în prezenta directivă. După caz, Comisia ia măsurile necesare care se impun pe baza concluziilor acestui raport."

17.Se introduce următorul articol:

Atunci când este necesar, în plus faţă de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 şi în conformitate cu articolele 30 şi 31 din prezenta directivă, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru interconectarea registrelor centrale ale statelor membre astfel cum se menţionează la articolul 30 alineatul (10) şi la articolul 31 alineatul (9), în ceea ce priveşte:

19.Se introduce următorul articol:

(1) Statele membre instituie mecanisme centralizate automatizate, cum ar fi registrele centrale sau sistemele centrale electronice de extragere a datelor, care permit identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care deţin sau controlează conturi de plăţi, şi conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) şi casete de valori deţinute de o instituţie de credit pe teritoriul lor. Statele membre informează Comisia cu privire la caracteristicile acestor mecanisme naţionale.

(2) Statele membre se asigură că informaţiile păstrate în mecanismele centralizate menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt direct accesibile, fără întârziere şi fără a fi filtrate, unităţilor naţionale de informaţii financiare. Informaţiile sunt, de asemenea, accesibile autorităţilor competente naţionale pentru îndeplinirea obligaţiilor care le revin acestora în temeiul prezentei directive. Statele membre se asigură că orice unitate de informaţii financiare este în măsură să furnizeze în timp util informaţiile păstrate în mecanismele centralizate menţionate la alineatul (1) din prezentul articol oricărei alte unităţi de informaţii financiare, în conformitate cu articolul 53.

20.Se introduce următorul articol:

22.La articolul 34 se adaugă următorul alineat:

23.Articolul 38 se înlocuieşte cu următorul text:

(2) Statele membre se asigură că persoanele fizice care sunt expuse la ameninţări, la represalii sau la acţiuni ostile, sau la acţiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă pentru raportarea suspiciunilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, fie la nivel intern, fie către unitatea de informaţii financiare, au dreptul să înainteze o plângere autorităţilor competente respective, în condiţii de siguranţă. Fără a aduce atingere confidenţialităţii informaţiilor culese de unitatea de informaţii financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat."

24.La articolul 39, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Interdicţia prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu împiedică divulgarea între instituţiile de credit şi instituţiile financiare din statele membre, cu condiţia ca acestea să aparţină aceluiaşi grup, sau între respectivele entităţi şi sucursalele şi filialele deţinute în proporţie majoritară ale acestora stabilite în ţări terţe, cu condiţia ca respectivele sucursale şi filiale deţinute în proporţie majoritară să respecte pe deplin politicile şi procedurile la nivel de grup, inclusiv procedurile privind schimbul de informaţii în cadrul grupului, în conformitate cu articolul 45, şi ca politicile şi procedurile la nivel de grup să respecte cerinţele prevăzute în prezenta directivă."

25.La articolul 40, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

"(a) în cazul precauţiei privind clientela, o copie a documentelor şi a informaţiilor necesare pentru respectarea cerinţelor de precauţie privind clientela stabilite în capitolul II, inclusiv, dacă sunt disponibile, informaţiile obţinute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, sau orice alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante, pe o perioadă de cinci ani de la încetarea relaţiei de afaceri cu clientul lor sau de la data unei tranzacţii ocazionale;"

26.Articolul 43 se înlocuieşte cu următorul text:

27.Articolul 44 se înlocuieşte cu următorul text:

b) date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare şi judiciare ale regimului naţional de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte privind tranzacţii suspecte înaintate către unitatea de informaţii financiare, acţiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective şi, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, tipul de infracţiuni principale, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile, precum şi valoarea în euro a bunurilor care au fost îngheţate, sechestrate sau confiscate;

28.La articolul 45, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Statele membre şi AES se informează reciproc cu privire la cazurile în care dreptul unei ţări terţe nu permite punerea în aplicare a politicilor şi procedurilor cerute de alineatul (1). În astfel de cazuri, pot fi întreprinse acţiuni coordonate în vederea identificării unei soluţii. Pentru identificarea ţărilor terţe care nu permit punerea în aplicare a politicilor şi procedurilor cerute de alineatul (1), statele membre şi autorităţile europene de supraveghere ţin seama de eventualele constrângeri juridice care ar putea împiedica buna funcţionare a acestor politici şi proceduri, inclusiv dispoziţiile de confidenţialitate, de protecţia datelor, precum şi alte constrângeri ce limitează schimbul de informaţii care pot fi relevante în acest scop."

30.Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat:

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Statele membre se asigură că autorităţile competente dispun atât de competenţe adecvate, inclusiv de competenţa de a impune prezentarea oricăror informaţii relevante pentru monitorizarea conformităţii şi de a efectua verificări, cât şi de resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru îndeplinirea funcţiilor lor. Statele membre se asigură că personalul autorităţilor respective prezintă un grad înalt de integritate şi este calificat în mod corespunzător şi menţine standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidenţialitate, de protecţie a datelor şi de conflicte de interes."

(c)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

În cazul unităţilor menţionate la articolul 45 alineatul (9), supravegherea astfel cum se menţionează în primul paragraf din prezentul alineat poate include luarea de măsuri adecvate şi proporţionale pentru a aborda deficienţele grave care necesită soluţii imediate. Aceste măsuri sunt temporare şi încetează în momentul abordării deficienţelor identificate, inclusiv cu sprijinul sau cu cooperarea autorităţilor competente din statul membru de origine a entităţii obligate, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2)."

(d)la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

"În cazul instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare care fac parte dintr-un grup, statele membre se asigură că autorităţile competente din statul membru în care o societate-mamă îşi are sediul supraveghează punerea în aplicare eficientă a politicilor şi a procedurilor grupului menţionate la articolul 45 alineatul (1). În acest scop, statele membre se asigură că autorităţile competente din statul membru în care instituţiile de credit şi instituţiile financiare care fac parte din grup sunt stabilite cooperează cu autorităţile competente din statul membru în care este stabilită societatea-mamă."

31.Articolul 49 se înlocuieşte cu următorul text:

Statele membre se asigură că factorii de decizie, unităţile de informaţii financiare, autorităţile de supraveghere şi alte autorităţi competente implicate în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, precum şi autorităţile fiscale şi autorităţile de aplicare a legii atunci când acţionează în domeniul de aplicare al prezentei directive dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze şi să se coordoneze la nivel naţional în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi a activităţilor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv în vederea îndeplinirii obligaţiei care le revine în temeiul articolului 7."

32.În capitolul VI secţiunea 3, se introduce următoarea subsecţiune:

33.Articolul 53 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

35.La articolul 55, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

solicitarea nu refuză să îşi dea aprobarea pentru o astfel de comunicare, decât dacă aceasta ar depăşi domeniul de aplicare al dispoziţiilor care i se aplică în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, sau dacă ar putea afecta o investigaţie sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale de drept intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-şi da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Excepţiile sunt prevăzute într-un mod care previne atât abuzul, cât şi limitările nejustificate ale comunicării informaţiilor între autorităţile competente."

37.În capitolul VI secţiunea 3, se introduce următoarea subsecţiune:

(4) Statele membre se asigură că autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare cooperează între ele în sensul prezentei directive, în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau de statutul lor. Această cooperare include, de asemenea, posibilitatea de a desfăşura anchete în numele unei autorităţi competente solicitante, în cadrul competenţelor autorităţii competente căreia i se adresează solicitarea, precum şi schimbul ulterior al informaţiilor obţinute în urma anchetelor respective.

(5) Statele membre pot autoriza autorităţile competente naţionale care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare să încheie acorduri de cooperare care prevăd colaborarea şi schimburile de informaţii confidenţiale cu autorităţile competente din ţările terţe care sunt omoloage ale respectivelor autorităţi competente naţionale. Acordurile de cooperare respective sunt încheiate pe bază de reciprocitate şi doar cu condiţia ca informaţiile dezvăluite să fie supuse unei garantări a respectării secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la alineatul (1). Informaţiile confidenţiale transmise în temeiul acordurilor de cooperare respective sunt utilizate în scopul îndeplinirii sarcinii de supraveghere de către autorităţile în cauză.

(1) În pofida articolului 57a alineatele (1) şi (3) şi fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (2), statele membre pot autoriza schimbul de informaţii între autorităţile competente, în acelaşi stat membru sau în state membre diferite, între autorităţile competente şi autorităţile care au sarcina de a supraveghea entităţi din sectorul financiar şi persoane fizice sau juridice care acţionează pentru îndeplinirea activităţilor lor profesionale astfel cum se menţionează la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 şi autorităţile responsabile prin lege de supravegherea pieţelor financiare în exercitarea funcţiilor lor de supraveghere.

39.Articolul 61 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)la alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

Statele membre se asigură că persoanele fizice care sunt expuse la ameninţări, la acţiuni ostile, sau la acţiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă pentru raportarea suspiciunilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, fie la nivel intern, fie către unitatea de informaţii financiare, au dreptul să înainteze o plângere autorităţilor competente respective, în condiţii de siguranţă. Fără a aduce atingere confidenţialităţii informaţiilor culese de unitatea de informaţii financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat."

40.Se introduce următorul articol:

41.Articolul 65 se înlocuieşte cu următorul text:

Primul raport, care urmează să fie publicat până la 11 ianuarie 2022, este însoţit, dacă este necesar, de propuneri legislative corespunzătoare, inclusiv, atunci când este cazul, privind monedele virtuale, competenţele de instituire şi menţinere a unei baze de date centrale în care să fie înregistrate identităţile utilizatorilor şi adresele portofelelor accesibile unităţilor de informaţii financiare, precum şi formularele de autodeclarare care să fie folosite de utilizatorii de monede virtuale şi de îmbunătăţire a cooperării între birourile de recuperare a activelor din statele membre şi o aplicare în funcţie de riscuri a măsurilor prevăzute de articolul 20 litera (b).

(3) Comisia prezintă, după caz, un raport către Parlamentul European şi Consiliu care să evalueze necesitatea şi proporţionalitatea reducerii procentajului pentru identificarea beneficiarilor reali ai entităţilor juridice în contextul oricărei recomandări emise în acest sens de către organizaţiile internaţionale şi de organismele de standardizare cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, ca rezultat al unei noi evaluări, şi să prezinte o propunere legislativă, dacă este cazul."

42.La articolul 67, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

44.Anexa III se modifică după cum urmează:

(b)punctul 2 se modifică după cum urmează:

Art. 2: Modificarea Directivei 2009/138/CE

Art. 3: Modificarea Directivei 2013/36/UE

Art. 4: Transpunere