Directiva 72/166/CEE/24-apr-1972 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 72/166/CEE/24-apr-1972 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi
Dată act: 24-apr-1972
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Adunării,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social;
întrucât obiectivul tratatului este să creeze o piaţă comună similară în principiu unei pieţe naţionale şi întrucât una dintre condiţiile esenţiale pentru a realiza acest lucru este asigurarea liberei circulaţii a bunurilor şi a persoanelor;
întrucât singurul scop al controlului la frontieră al asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru folosirea vehiculelor cu motor este protejarea intereselor persoanelor care pot fi victimele unor accidente cauzate de astfel de vehicule; întrucât existenţa acestor controale la frontieră se datorează cerinţelor diferite în acest domeniu ale fiecărui stat membru;
întrucât aceste diferenţe pot împiedica libera circulaţie a vehiculelor cu motor şi a persoanelor în interiorul Comunităţii; întrucât, în consecinţă, acestea au efect direct asupra înfiinţării şi funcţionării pieţei comune;
întrucât Recomandarea Comisiei din 21 iunie 1968 privind controlul vamal al călătorilor care traversează frontierele intra-comunitare solicită statelor membre să efectueze controale asupra călătorilor şi asupra vehiculelor cu motor ale acestora numai în împrejurări excepţionale şi să îndepărteze barierele fizice de la posturile vamale;
întrucât este de dorit ca locuitorii statelor membre să devină mai conştienţi de realitatea pieţei comune şi, în acest scop, să se ia măsuri de liberalizare suplimentară a reglementărilor referitoare la circulaţia persoanelor şi a vehiculelor cu motor care circulă între statele membre; întrucât necesitatea unor asemenea măsuri a fost în mod repetat subliniată de membrii Adunării;
întrucât o asemenea relaxare a normelor referitoare la circulaţia călătorilor reprezintă încă un pas în direcţia deschiderii reciproce a pieţelor statelor membre şi creării unor condiţii similare celor ale unei pieţe naţionale;
întrucât eliminarea verificărilor cărţilor verzi ale vehiculelor care provin în mod obişnuit dintr-un stat membru şi care intră pe teritoriul altui stat membru se poate realiza printr-o convenţie încheiată între cele şase birouri naţionale ale asigurătorilor, prin care fiecare birou naţional garantează acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne, în cazul oricărei pagube sau vătămări care dă dreptul la despăgubiri şi care a fost cauzată pe teritoriul său de unul dintre aceste vehicule, indiferent dacă este asigurat sau nu;
întrucât o asemenea convenţie de garantare presupune că toate vehiculele cu motor comunitare care se deplasează pe teritoriul comunitar beneficiază de asigurare; întrucât legislaţia internă a fiecărui stat membru trebuie, prin urmare, să prevadă asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule, asigurare care va fi valabilă pe întreg teritoriul comunitar; întrucât legislaţia internă poate prevedea exceptarea anumitor persoane şi a anumitor tipuri de vehicule;
întrucât sistemul prevăzut în prezenta directivă poate fi extins şi asupra vehiculelor care provin în mod obişnuit de pe teritoriul unei terţe ţări şi pentru care birourile naţionale ale celor şase state membre au încheiat o convenţie similară,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
În sensul prezentei directive:
1.„vehicul" înseamnă orice vehicul cu motor destinat transportului pe uscat şi acţionat în mod mecanic, dar care nu se deplasează pe şine, inclusiv orice tip de trailer, indiferent dacă este cuplat sau nu;
2.„parte vătămată" înseamnă orice persoană îndreptăţită să primească o despăgubire pentru orice pagubă sau vătămare provocată de vehicule;
3.„birou naţional al asigurătorilor" înseamnă o organizaţie profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 adoptată la 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite şi care reuneşte asigurătorii dintr-un stat membru autorizaţi să încheie asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule cu motor;
4.„teritoriul din care provine în mod obişnuit vehiculul" înseamnă
- teritoriul statului în care este înmatriculat vehiculul; sau
- în cazurile în care nu se solicită înmatricularea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un tichet de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare, teritoriul statului în care s-a eliberat tichetul de asigurare sau semnul respectiv; sau
- în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicită placă de înmatriculare, tichet de asigurare şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care deţinătorul vehiculului este rezident permanent;
5.„carte verde" înseamnă un certificat internaţional de asigurare eliberat în numele unui birou naţional în conformitate cu Recomandarea nr. 5 adoptată la 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transportul rutier al Comitetului pentru transportul pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Art. 2
(1)Statele membre se abţin să efectueze verificări ale asigurării obligatorii de răspundere civilă a vehiculelor care în mod obişnuit provin de pe teritoriul unui alt stat membru.
De asemenea, statele membre se abţin să efectueze verificări ale asigurării la vehiculele care în mod obişnuit provin de pe teritoriul unei ţări terţe şi care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul altui stat membru. Cu toate acestea, statele membre pot efectua verificări prin sondaj.
(2)În ceea ce priveşte vehiculele care provin în mod obişnuit de pe teritoriul unui stat membru, dispoziţiile prezentei directive, cu excepţia articolelor 3 şi 4, se aplică:
- după încheierea unei convenţii între cele şase birouri naţionale ale asigurătorilor prin care fiecare birou naţional garantează, în concordanţă cu prevederile legislaţiei sale interne în domeniul asigurărilor obligatorii, soluţionarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care provin în mod obişnuit de pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă aceste vehiculele sunt asigurate sau nu;
- de la data stabilită de către Comisie după ce aceasta, în strânsă cooperare cu statele membre, s-a asigurat că o asemenea convenţie a fost încheiată;
- pe durata acestei convenţii.
Art. 3
(1)În conformitate cu dispoziţiile articolului 4, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că răspunderea civilă pentru pagubele produse de vehiculele care provin în mod obişnuit de pe teritoriul lor să fie acoperită prin asigurare. Aceste măsuri stabilesc aria răspunderii civile acoperite de asigurare, precum şi termenii şi condiţiile asigurării.
(2)Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că prin contractul de asigurare sunt acoperite:
- în conformitate cu legislaţia în vigoare în alte state membre, orice pagubă sau vătămare provocată pe teritoriul acelor state;
- orice pagubă sau vătămare suferită de resortisanţii statelor membre în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în cazul în care nu există un birou naţional al asigurătorilor răspunzător pe teritoriul traversat; în acest caz, paguba sau vătămarea se despăgubesc în conformitate cu legislaţia internă în vigoare privind asigurarea obligatorie în statul membru de pe teritoriul căruia provine în mod obişnuit vehiculul.
Art. 4
Un stat membru poate deroga de la dispoziţiile articolului 3 cu privire la:
(a)anumite persoane fizice sau juridice, publice sau private; lista acestor persoane se întocmeşte de către statul interesat şi se comunică celorlalte state membre şi Comisiei.
Un stat membru care derogă astfel de la aceste dispoziţii ia măsurile necesare pentru a se asigura că sunt plătite despăgubiri pentru orice pagubă sau vătămare provocată pe teritoriul unui alt stat membru de către vehicule care aparţin unor asemenea persoane. Acesta desemnează, în special, o autoritate sau un organism din ţara în care s-a produs paguba sau vătămarea, care să-şi asume răspunderea pentru despăgubirea părţilor vătămate, în conformitate cu legislaţia statului respectiv, în cazurile în care procedura menţionată la articolul 2 alineatul (2) primul paragraf nu este aplicabilă. Statul membru notifică celelalte state membre şi Comisia în legătură cu măsurile întreprinse;
(b)anumite tipuri de vehicule sau anumite vehicule care au o plăcuţă specială; lista acestor tipuri sau a acestor vehicule se alcătuieşte de către statul în cauză şi se comunică celorlalte state membre şi Comisiei.
În acest caz, celelalte state membre îşi rezervă dreptul de a solicita, la intrarea unui asemenea vehicul pe teritoriul lor, ca deţinătorul vehiculului să posede carte verde valabilă sau să încheie un contract de asigurare la trecerea frontierei, în conformitate cu cerinţele statului membru implicat.
Art. 5
Fiecare stat membru se asigură că, în cazul producerii pe teritoriul său a unui accident de către un vehicul care provine în mod obişnuit de pe teritoriul altui stat membru, fără a aduce atingere obligaţiilor menţionate la articolul 2 alineatul 2 primul paragraf, biroul naţional al asigurătorilor obţine informaţii:
- cu privire la teritoriul din care provine în mod obişnuit vehiculul şi la numărul de înmatriculare, după caz;
- în măsura posibilului, cu privire la detaliile asigurării vehiculului, înscrise în cartea verde care este în posesia deţinătorului vehiculului, în măsura în care aceste detalii sunt solicitate de statul membru de pe teritoriul căruia provine în mod obişnuit vehiculul.
De asemenea, fiecare stat membru se asigură că biroul comunică aceste informaţii biroului naţional al asigurătorilor din statul de pe teritoriul căruia provine în mod obişnuit vehiculul.
Art. 6
Fiecare stat membru adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că vehiculele care în mod obişnuit provin de pe teritoriul unei ţări terţe sau de pe teritoriul aflat în afara Europei al unui stat membru şi care intră pe teritoriul în care se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene nu vor fi folosite pe teritoriul său cu excepţia cazului în care pagubele sau vătămările provocate de aceste vehicule sunt asigurate, în conformitate cu cerinţele legislaţiilor diferitelor state membre cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de vehicule, pe întreg teritoriul pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene.
Art. 7
(1)Orice vehicul care provine în mod obişnuit de pe teritoriul unei terţe ţări sau de pe teritoriul aflat în afara Europei al unui stat membru, înainte de a intra pe teritoriul în care se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, trebuie să prezinte fie o carte verde valabilă, fie un certificat de asigurare încheiat la trecerea frontierei, în baza căruia vehiculul este asigurat în conformitate cu articolul 6.
(2)Cu toate acestea, vehiculele provenite în mod obişnuit de pe teritoriul unor ţări terţe vor fi considerate ca vehicule care provin în mod obişnuit din Comunitate, în cazul în care birourile naţionale ale tuturor statelor membre garantează individual, fiecare în conformitate cu propriile dispoziţii legale privind asigurarea obligatorie, plata despăgubirilor pagubelor produse în accidentele provocate pe teritoriul lor de astfel de vehicule.
(3)După ce se asigură că obligaţiile din alineatul precedent au fost îndeplinite, în strânsă cooperare cu statele membre, Comisia stabileşte data de la care statele membre nu vor mai solicita elaborarea documentelor menţionate la alineatul 1, precum şi tipurile de vehicule care beneficiază de acest regim.
Art. 8
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive până la 31 decembrie 1973 şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 24 aprilie 1972.
Pentru Consiliu, Preşedintele, G. THORN |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007