Directiva 71/127/CEE/01-mar-1971 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la oglinzile retrovizoare ale autovehiculelor

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 71/127/CEE/01-mar-1971 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la oglinzile retrovizoare ale autovehiculelor
Dată act: 1-mar-1971
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special, articolul 100 al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),
(1)JOC 160, 18.12.1969, p. 7.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 48, 16.4.1969, p. 16.
întrucât specificaţiile tehnice pe care autovehiculele trebuie să le îndeplinească în conformitate cu legislaţiile naţionale se referă, inter alia, la oglinzile lor retrovizoare;
întrucât aceste specificaţii diferă de la un stat membru la altul; întrucât este necesar, prin urmare, ca toate statele membre să adopte aceleaşi cerinţe, fie în completarea, fie în locul celor existente, în special pentru a permite aplicarea procedurii de omologare CEE de tip pentru fiecare tip de autovehicul, procedură care face obiectul Directivei Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor şi a remorcilor lor (3);
(3)JO L 42, 23.2.1970, p. 1.
întrucât reglementările ce au ca obiect oglinzile retrovizoare trebuie să stabilească cerinţe privind nu numai modul de montare a oglinzilor retrovizoare pe vehicule, ci şi modul de construire a acestora;
întrucât o procedură armonizată de omologare de tip a oglinzilor retrovizoare oferă fiecărui stat membru posibilitatea de a verifica încadrarea în cerinţele generale cu privire la construcţie şi încercări şi de a informa celelalte state membre asupra celor constatate prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare de tip completat pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare; întrucât plasarea unei mărci de omologare CEE de tip pe toate oglinzile fabricate în conformitate cu tipul omologat elimină necesitatea efectuării unor verificări tehnice a acestor oglinzi în celelalte state membre,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Fiecare stat membru omologhează orice tip de oglindă retrovizoare care este conformă cerinţelor de construcţie şi de încercare stabilite în anexa I punctul 2.
(2)Statul membru care a acordat omologarea de tip ia măsurile necesare pentru a verifica, în măsura în care este necesar şi, dacă este nevoie, în colaborare cu autorităţile competente din celelalte state membre, dacă modelele de producţie sunt conforme cu prototipul omologat. Asemenea verificări se limitează la examinări locale.
Art. 2
Statele membre eliberează constructorului sau reprezentantului autorizat al acestuia o marcă de omologare CEE de tip care corespunde modelului prezentat în anexa I punctul 2.6, pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare pe care îl omologhează în conformitate cu articolul 1.
Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între oglinzile retrovizoare al căror tip a fost omologat în conformitate cu articolul 1 şi alte oglinzi.
Art. 3
(1)Statele membre nu pot interzice introducerea pe piaţă a oglinzilor retrovizoare din motive legate de construcţia sau funcţionarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.
(2)Cu toate acestea, dispoziţia de mai sus nu împiedică un stat membru să adopte asemenea măsuri referitoare la oglinzile retrovizoare purtând marca de omologare CEE care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu prototipul omologat.
Acest stat informează de îndată celelalte state membre şi Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale. Dispoziţiile articolului 5 sunt aplicabile.
Se consideră că nu se respectă conformitatea cu prototipul omologat, în sensul primului alineat, în cazul în care nu sunt respectate dispoziţiile din anexa I punctul 2.

Art. 4
Autorităţile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităţilor competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, emise pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare omologată sau a cărei omologare a fost refuzată.
Art. 5
(1)Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe oglinzi retrovizoare purtând aceeaşi marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producţiei cu tipul omologat. Autorităţile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile luate, care pot merge, după caz, până la retragerea omologării CEE de tip. Autorităţile menţionate adoptă aceleaşi măsuri în cazul în care sunt informate de autorităţile competente dintr-un alt stat membru asupra unei asemenea lipse de conformitate.
(2)Autorităţile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, despre retragerea unei omologări CEE acordate, ca şi despre motivele care justifică această măsură.
(3)Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip contestă lipsa conformităţii care i s-a adus la cunoştinţă, statele membre interesate depun eforturi pentru soluţionarea diferendului. Comisia este informată în permanenţă. Aceasta procedează, atunci când este necesar, la organizarea consultărilor corespunzătoare în vederea ajungerii la o soluţie.
Art. 6
Orice decizie luată în temeiul dispoziţiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, prin care se refuză sau se retrage omologarea de tip ori se interzice introducerea pe piaţă sau utilizarea, trebuie să precizeze motivele pe care se întemeiază. Orice decizie se notifică părţii interesate, cu arătarea căilor de atac de care aceasta dispune în conformitate cu legislaţia în vigoare în statele membre, precum şi a termenelor în care acestea pot fi exercitate.
Art. 7
(1)Începând cu 1 octombrie 1985, din motive legate de oglinzile retrovizoare, statele membre:
a)- nu pot să refuze, pentru un tip de autovehicul, acordarea omologării CEE de tip sau eliberarea certificatului prevăzut la Directiva 70/156/CEE articolul 10 alineatul (1) a treia liniuţă ori acordarea omologării naţionale;
-nu pot să interzică introducerea în circulaţie pentru prima dată a vehiculelor,
dacă oglinzile retrovizoare ale respectivului tip de vehicul sau ale respectivelor vehicule respectă specificaţiile prezentei directive;
(b)- nu pot să refuze, pentru un tip de oglindă retrovizoare, acordarea omologării CEE de tip sau acordarea omologării naţionale, dacă oglinzile retrovizoare respectă specificaţiile prezentei directive;
-nu pot să interzică introducerea pe piaţă a oglinzilor retrovizoare purtând marca de omologare CEE aplicată în conformitate cu specificaţiile prezentei directive.
(2)Începând cu 1 octombrie 1986, statele membre:
a)- nu mai pot elibera certificatul prevăzut de articolul 10 alineatul (1) a treia liniuţă din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de vehicul la care oglinzile retrovizoare nu respectă specificaţiile prezentei directive;
-pot să refuze acordarea omologării naţionale pentru un tip de vehicul la care oglinzile retrovizoare nu respectă specificaţiile prezentei directive;
b)- nu acordă omologarea CEE unui tip de oglindă retrovizoare care nu respectă specificaţiile prezentei directive;
-pot să refuze acordarea omologării naţionale pentru un tip de oglindă retrovizoare care nu respectă specificaţiile prezentei directive.
(3)Începând cu 1 octombrie 1988, statele membre pot interzice introducerea în circulaţie pentru prima dată a vehiculelor - cu excepţia celor menţionate în anexa III punctul 2.1.3 - ale căror oglinzi retrovizoare nu respectă specificaţiile prezentei directive.
Începând de 1 octombrie 1992, statele membre pot interzice introducerea în circulaţie pentru prima dată a vehiculelor menţionate în anexa III punctul 2.1.3 pentru care oglinzile retrovizoare nu respectă specificaţiile prezentei directive. De asemenea, statele membre pot interzice introducerea pe piaţă a oglinzilor retrovizoare care nu poartă marca omologării de tip aplicată conform specificaţiilor prezentei directive.

Art. 8
În sensul prezentei directive, prin "vehicul" se înţelege orice autovehicul destinat circulaţiei rutiere, cu sau fără caroserie, cu cel puţin patru roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, cu excepţia vehiculelor care rulează pe şine, a tractoarelor şi utilajelor agricole şi a vehiculelor destinate lucrărilor publice.
Art. 9
Modificările necesare pentru adaptarea specificaţiilor prevăzute la anexele I, II şi III la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor şi a remorcilor acestora.
Art. 10
(1)Statele membre pun în aplicare dispoziţiile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea sa şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2)Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziţii de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul vizat de prezenta directivă.
Art. 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 1 martie 1971.

Pentru Consiliu

Preşedintele

M. SCHUMANN

ANEXA I:
1.Oglindă retrovizoare: orice dispozitiv, excluzând sistemele optice complexe cum ar fi periscoapele, destinat să ofere, în cadrul câmpurilor de vizibilitate definite la punctul 5 din anexa III, o vizibilitate clară către spatele şi partea laterală a vehiculului.
2.Oglindă retrovizoare interioară: un dispozitiv definit la punctul 1 care este fixat în interiorul compartimentului pentru pasageri al unui vehicul.
3.Oglindă retrovizoare exterioară: un dispozitiv definit la punctul 1 care este montat pe suprafaţa exterioară a unui vehicul.
4.Oglindă retrovizoare de supraveghere: o oglindă retrovizoare de alt tip decât dispozitivul definit la punctul 1 care este fixată în interiorul sau în exteriorul vehiculului, destinată să ofere câmpuri de vizibilitate, cu excepţia celor prevăzute la punctul 5 din anexa III.
5.Tip de oglindă retrovizoare: dispozitivele care nu prezintă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte următoarele caracteristici esenţiale:
5.1.dimensiunile şi raza de curbură a suprafeţei de reflexie a oglinzii retrovizoare;
5.2.proiectul, forma sau materialele oglinzilor retrovizoare, inclusiv sistemul de prindere de caroserie.
6.Clasă de oglinzi retrovizoare: toate dispozitivele având una sau mai multe caracteristici sau funcţii comune. Ele sunt grupate după cum urmează:
Clasa I: Oglinzile retrovizoare interioare care oferă câmpul de vizibilitate definit la punctul 5.2 din anexa III.
Clasele II şi III: Oglinzile retrovizoare exterioare numite "principale" care oferă câmpurile de vizibilitate definite la punctul 5.3 din anexa III.
Clasa IV: Oglinzile retrovizoare exterioare numite "cu unghi de mare vizibilitate" care oferă câmpurile de vizibilitate definite la punctul 5.4 din anexa III.
Clasa V: Oglinzile retrovizoare exterioare "de parcare" care oferă câmpurile de vizibilitate definite la punctul 5.5 din anexa III.
7.r: media razelor de curbură măsurate pe suprafaţa de reflexie, conform metodei prezentate în prezenta anexă, apendicele 1 punctul 2.
8.Principalele raze de curbură într-un punct al suprafeţei de reflexie (ri): valorile obţinute cu aparatul definit în apendicele 1, măsurate pe arcul suprafeţei de reflexie care trece prin centrul acestei suprafeţe paralel cu segmentul b, conform definiţiei din anexa II punctul 2.2.1 şi pe arcul perpendicular pe acest segment.
9.Raza de curbură într-un punct al suprafeţei de reflexie (rp): means the arithmetical average of the principal radii of curvature ri and r'i i.e.:
rp = (ri + r'i)/2
10.Centrul suprafeţei de reflexie: centrul de greutate al zonei vizibile a suprafeţei de reflexie.
11.Raza de curbură a pieselor componente ale oglinzii retrovizoare: raza "c" a arcului de cerc care se apropie cel mai mult de forma curbată a piesei respective.
12.Punctele oculare ale conducătorului vehiculului: două puncte situate la 65 mm distanţă între ele şi la 635 mm deasupra punctului R al scaunului conducătorului vehiculului, definit în apendicele 2 din prezenta anexă. Linia dreaptă care uneşte aceste puncte este perpendiculară pe planul vertical longitudinal median al vehiculului. Centrul segmentului care uneşte cele două puncte oculare se află în planul vertical longitudinal care trebuie să treacă prin centrul virtual al scaunului conducătorului vehiculului, conform specificaţiilor fabricantului vehiculului.
13.Vedere binoculară: câmpul de vizibilitate total obţinut prin suprapunerea câmpului vizual monocular al ochiului drept cu câmpul de vizibilitate monocular al ochiului stâng (a se vedea diagrama de mai jos).
POZĂ - a se vedea actul modificator
14.Tipul de vehicul din punct de vedere al oglinzilor retrovizoare: vehiculele care sunt identice în privinţa următoarelor caracteristici esenţiale:
14.1.caracteristicile caroseriei care reduc câmpul de vizibilitate;
14.2.coordonatele punctului R;
14.3.tipurile şi poziţiile recomandate ale oglinzilor retrovizoare obligatorii şi facultative (dacă sunt instalate).
15.Vehiculele din categoriile M1, M2, M3, N1, N2, N3: sunt cele definite în anexa I la Directiva 70/156/CEE.

*) în anexa I punctul 2.6.2.1, în textul din paranteză, cuvintele "GR pentru Grecia" se înlocuiesc cu cuvintele "EL pentru Grecia".

ANEXA I1:Apendicele 1 - PROCEDURA PENTRU DETERMINAREA RAZEI DE CURBURĂ "r" A SUPRAFEŢEI DE REFLEXIE A UNEI OGLINZI
1.MĂSURĂTORI
1.1.Echipamente
Se utilizează "sferometrul" prezentat în figura 1.
1.2.Puncte de măsurare
1.2.1.Raza principală de curbură se măsoară în trei puncte situate cât mai aproape posibil de o treime, o jumătate şi două treimi din distanţa de-a lungul arcului suprafeţei de reflexie care trece prin centrul oglinzii şi este paralel cu segmentul b sau al arcului care trece prin centrul oglinzii şi este perpendicular cu acest segment, dacă acest arc este mai lung.
1.2.2.În cazul în care, din cauza dimensiunilor oglinzii, este imposibilă realizarea de măsurători în direcţiile definite la punctul 8 din prezenta anexă, serviciile tehnice responsabile pentru efectuarea testelor pot efectua măsurători în punctul respectiv în două direcţii perpendiculare cât mai apropiate posibil de direcţiile prescrise anterior.
2.CALCULUL RAZEI DE CURBURĂ "r
r" exprimată în milimetri se calculează cu formula:
r = (rp1 + rp2 + rp3)/3
unde:
rp1 = raza de curbură în primul punct de măsurare;
rp2 = raza de curbură în al doilea punct de măsurare;
rp3 = raza de curbură în al treilea punct de măsurare.
POZĂ - a se vedea actul modificator
Figura 1
Anexa I2:Apendicele 2 - PROCEDURA PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI H ŞI VERIFICAREA POZIŢIILOR RELATIVE ALE PUNCTELOR R ŞI H
Se aplică părţile relevante din anexa III la Directiva 77/649/CEE.

ANEXA II:SPECIFICAŢII DE PROIECTARE ŞI ÎNCERCĂRILE NECESARE PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP PENTRU COMPONENTE A OGLINZILOR RETROVIZOARE
1.CERINŢE GENERALE
1.1.Toate oglinzile retrovizoare trebuie să fie reglabile.
1.2.Marginea suprafeţei de reflexie trebuie să fie înconjurată de o carcasă protectoare (o montură etc.) la care valoarea "c" trebuie să fie de cel puţin 2,5 mm, în orice punct şi în orice direcţie, pe toată lungimea perimetrului său. Dacă suprafaţa de reflexie proiectează imaginea dincolo de carcasa protectoare, raza de curbură "c" pe marginea părţii care proiectează imaginea nu trebuie să fie mai mică de 2,5 mm, iar suprafaţa de reflexie trebuie să revină în carcasa protectoare ca rezultat al unei forţe de 50 N aplicată asupra punctului cu cea mai mare capacitate de proiecţie, raportat la carcasa protectoare, într-o direcţie orizontală, aproximativ paralel cu planul median longitudinal al vehiculului.
1.3.Când oglinda retrovizoare este montată pe o suprafaţă plană, toate părţile sale componente (indiferent de poziţia de reglare a dispozitivului), inclusiv părţile ce rămân ataşate la suport după încercarea prevăzută la punctul 4.2, care sunt în contact static potenţial cu o sferă cu diametrul de 16 5 mm în cazul unei oglinzi retrovizoare interioare sau de 100 mm în cazul unei oglinzi retrovizoare exterioare, trebuie să aibă o rază a curburii "c" de cel puţin 2,5 mm.
1.3.1.Marginile găurilor de fixare sau ale canalelor circulare al căror diametru sau cea mai lungă diagonală nu depăşeşte 12 mm sunt scutite de cerinţele privitoare la rază prevăzute la punctul 1.3, cu condiţia ca marginile să fie rotunjite.
1.4.Dispozitivul de prindere a oglinzii retrovizoare de vehicul trebuie proiectat astfel încât un cilindru cu raza de 50 m având, ca axă, axa sau una dintre axele pivotului sau rotaţiei ce asigură deflexia oglinzii retrovizoare în direcţia considerată în caz de impact, să treacă cel puţin printr-o parte a suprafeţei pe care este ataşat dispozitivul.
1.5.Părţile oglinzilor retrovizoare exterioare menţionate la punctele 1.2 şi 1.3 care sunt fabricate dintr-un material a cărui duritate Shore A nu depăşeşte 60 fac excepţie de la dispoziţiile aferente.
1.6.În cazul acelor părţi componente ale unei oglinzi retrovizoare interioare care sunt fabricate dintr-un material a cărui duritate Shore A nu depăşeşte 50 şi care sunt montate pe un suport rigid, cerinţele de la punctele 1.2. şi 1.3. se aplică numai pentru suport.
2.DIMENSIUNI
2.1.Oglinzi retrovizoare interioare (clasa I)
Dimensiunile suprafeţei de reflexie trebuie să permită înscrierea unui dreptunghi cu o latură de 4 cm şi cealaltă cu o lungime de "a" cm, unde
a = 15 cm x 1/(1 + 1000/r)
2.2.Oglinzi retrovizoare exterioare principale (clasele II şi III)
2.2.1.Dimensiunile suprafeţei de reflexie trebuie să permită înscrierea:
- unui dreptunghi cu înălţimea de 4 cm şi cu lungimea bazei, exprimată în centimetri, având valoarea "a";
- unui segment paralel cu înălţimea dreptunghiului şi a cărui lungime, exprimată în centimetri, are valoarea "b".
2.2.2.Valorile minime ale lui "a" şi "b" sunt date în tabelul de mai jos:

Clasa oglinzii retrovizoare

Categoria de vehicul pentru care a fost proiectată oglinda retrovizoare

a

b

II

M2, M3, N2 şi N3

17/(1 + 1000/r)

20

III

M1 şi N1

N3 (dacă se aplică cerinţele din anexa III punctul 2.1.3)

13/(1 + 1000/r)

7

*) punctul 2.2.2. din coloana a doua a tabelului, al doilea rând, se modifică şi se formulează după cum urmează:
"M1, N1 şi N2" în loc de M1 şi N1.

2.3.Oglinzi retrovizoare exterioare "cu unghi de mare vizibilitate" (clasa IV)
Conturul suprafeţei de reflexie trebuie să aibă o formă geometrică simplă şi dimensiuni care să permită, dacă este necesar prin completare cu o oglindă retrovizoare exterioară din clasa II, obţinerea câmpului vizual menţionat la punctul 5.4 din anexa III.
2.4.Oglinzi retrovizoare "pentru apropriere de mică distanţă" (clasa V)
Conturul suprafeţei de reflexie trebuie să aibă o formă geometrică simplă şi dimensiuni care să permită obţinerea câmpului vizual menţionat la punctul 5.5 din anexa III.
3.SUPRAFAŢA DE REFLEXIE ŞI COEFICIENŢII DE REFLEXIE
3.1.Suprafaţa de reflexie a oglinzii retrovizoare trebuie să fie convexă sferică sau plană.
3.2Distanţele dintre razele de curbură
3.2.1.Diferenţa dintre ri sau r’i şi rp în fiecare punct de referinţă nu trebuie să fie mai mare de 0,15 r.
3.2.2.Diferenţa dintre oricare din razele de curbură (rp1, rp2 şi rp3) şi r nu trebuie să fie mai mare de 0,15 r.
3.2.3.Când r este mai mare de 3 000 mm, valoarea de 0,15 r menţionată la punctele 3.2.1 şi 3.2.2 este înlocuită cu 0,25 r.
3.3Valoarea lui "r" nu trebuie să fie mai mică de:
3.3.1.1 200 mm pentru oglinzile retrovizoare interioare (clasa I) şi pentru oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasa III;
3.3.2.1 800 mm pentru oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasa II;
3.3.3.400 mm pentru oglinzile retrovizoare exterioare "cu unghi de mare vizibilitate" (clasa IV) şi pentru oglinzile retrovizoare exterioare "cu apropiere de mică distanţă" (clasa V).
3.4.Valoarea coeficientului normal de reflexie, determinat conform metodei descrise în această anexă, apendicele 1, nu trebuie să fie mai mică de 40 %.
Dacă suprafaţa de reflexie are două poziţii ("zi" şi "noapte"), poziţia "zi" trebuie să permită recunoaşterea culorilor folosite la indicatoarele rutiere. Valoarea coeficientului normal de reflexie în poziţia "noapte" nu trebuie să fie mai mică de 4 %.
3.5.Suprafaţa de reflexie trebuie să păstreze caracteristicile enumerate la punctul 3.4, chiar dacă, în regim normal de utilizare, este expusă un timp îndelungat la condiţii meteorologice nefavorabile.
4.ÎNCERCĂRI
4.1.Oglinzile retrovizoare vor fi supuse încercărilor descrise la punctele 4.2 şi 4.3.
4.1.1.Încercarea prevăzută la punctul 4.2 nu este necesară în cazul oglinzilor retrovizoare exterioare la care toate părţile componente se află la peste 2 m înălţime faţă de sol, indiferent de poziţia de reglare, în condiţiile în care vehiculul are o sarcină care corespunde cu greutatea maximă permisă din punct de vedere tehnic.
Această derogare se aplică, de asemenea, elementelor de montare ale oglinzilor retrovizoare (plăcuţe de fixare, braţe, îmbinări articulate etc.) care sunt situate la mai puţin de 2 m faţă de sol şi poziţionate într-o arie care nu depăşeşte lărgimea totală a vehiculului, măsurată în planul transversal ce trece prin cea mai joasă piesă ataşată oglinzii retrovizoare sau prin orice alt punct aflat în faţa acestui plan, dacă această configuraţie determină o lăţime totală mai mare.
În astfel de cazuri, trebuie oferită o descriere în care să se specifice faptul că oglinda retrovizoare trebuie montată astfel încât să fie în conformitate cu condiţiile mai sus menţionate privind poziţia pieselor anexe prin care oglinda se montează pe vehicul.
În cazul în care această derogare este aplicată, braţul de prindere trebuie să poarte un marcaj care nu poate fi şters cu simbolul POZĂ - a se vedea actul modificator, acest fapt fiind menţionat şi în certificatul de omologare.
4.2.Încercarea dinamică la şoc
4.2.1.Descrierea dispozitivului de încercare
4.2.1.1.Dispozitivul de încercare se compune dintr-un pendul care poate să realizeze un balans pe două axe orizontale în unghi drept una faţă de alta, una dintre ele fiind perpendiculară pe planul pe care se desfăşoară traiectoria de lansare a pendulului.
Pendulul are la capăt un ciocan format dintr-o sferă rigidă cu un diametru de 16 5 ± 1 mm având un înveliş de cauciuc gros de 5 mm de o duritate A Shore 50.
Este prevăzut cu un mecanism care permite determinarea unghiului maxim care poate fi realizat de braţul oglinzii în planul de eliberare a pendulului.
Un suport fixat rigid de structura pendulului este folosit pentru prinderea eşantioanelor supuse încercării conform cerinţelor tehnice referitoare la încercarea dinamică la şoc aşa cum sunt ele prezentate la punctul 4.2.2.6.
Figura 1 de mai jos prezintă dimensiunile principale ale dispozitivului de încercare la şoc şi specificaţiile speciale de proiectare.
POZĂ - a se vedea actul modificator
Figura 1
4.2.1.2.Centrul de percuţie al pendulului coincide cu centrul segmentului sferei care constituie ciocanul. El se află la o distanţă de "1" faţă de axa de oscilaţie în planul de lansare a pendulului, această distanţă fiind de 1 m ± 5 mm. Masa redusă a pendulului este m0 = 6,8 ± 0,05 kg (relaţia dintre "m0", masa totală a pendulului "m" şi distanţa "d" dintre centrul de greutate al pendulului şi axa sa de rotaţie este exprimată în ecuaţia:
m0 = md/1
4.2.2.Descrierea încercării
4.2.2.1.Procedura utilizată este aceea de a fixa oglinda retrovizoare pe suportul recomandat de către fabricantul dispozitivului sau, acolo unde este cazul, de către fabricantul vehiculului.
4.2.2.2.Poziţionarea oglinzii retrovizoare în vederea încercării
4.2.2.2.1. Oglinzile retrovizoare vor fi poziţionate pe dispozitivul de încercare la şoc, astfel încât axa verticală şi axa orizontală să fie într-o poziţie similară, respectiv orizontale la instalarea oglinzilor retrovizoare pe vehicul conform recomandărilor date de solicitant.
4.2.2.2.2. În cazul în care oglinda retrovizoare este reglabilă în raport cu baza, încercarea se va efectua în poziţia cea mai defavorabilă mişcării părţilor mobile ale oglinzii, în limitele de reglare stabilite de persoana care prezintă oglinzile retrovizoare pentru încercare.
4.2.2.2.3. În cazul în care oglinda retrovizoare are un mecanism pentru reglarea distanţei în raport cu baza, mecanismul va fi astfel poziţionat încât să se obţină cea mai scurtă distanţă între bază şi carcasa oglinzii.
4.2.2.2.4. În cazul în care suprafaţa de reflexie este mobilă în carcasă, va fi astfel reglată încât colţul superior cel mai îndepărtat de vehicul să fie în poziţia cea mai înaltă în raport cu carcasa.
4.2.2.3.Cu excepţia încercării 2 pentru oglinzile retrovizoare interioare (a se vedea punctul 4.2.2.6.1), atunci când pendulul este în poziţie verticală, planul vertical longitudinal şi cel orizontal care trec prin centrul ciocanului trebuie să treacă prin centrul suprafeţei de reflexie, aşa cum se specifică în anexa I punctul 10. Direcţia longitudinală de oscilaţie a pendulului trebuie să fi paralelă cu planul median longitudinal al vehiculului.
4.2.2.4.În cazul în care, în condiţiile de reglare prezentate la punctele 4.2.2.1 şi 4.2.2.2, părţi componente ale oglinzii retrovizoare limitează cursa de întoarcere a ciocanului, punctul de impact trebuie deplasat într-o direcţie perpendiculară pe respectiva axă de rotaţie sau de pivotare.
Deplasarea nu trebuie să fie mai mare decât strictul necesar impus de executarea încercării; limitarea deplasării se va face astfel încât:
- fie sfera care delimitează ciocanul să rămână cel puţin tangentă cu cilindrul, definit la punctul 1.4;
- fie punctul de contact cu ciocanul este situat la cel puţin 10 mm de marginea suprafeţei de reflexie.
4.2.2.5.Încercarea constă în lăsarea ciocanului să cadă de la o înălţime corespunzând unui unghi al pendulului de 60° faţă de verticală, în aşa fel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare în momentul în care pendulul atinge poziţia verticală.
4.2.2.6.Oglinzile retrovizoare sunt supuse impactului în condiţiile următoare:
4.2.2.6.1. Oglinzile retrovizoare interioare
Încercarea 1: punctul de impact este cel definit la punctul 4.2.2.3. Impactul trebuie să se producă astfel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare pe partea suprafeţei de reflexie.
Încercarea 2: punct de impact pe marginea carcasei de protecţie, astfel încât impactul produs să facă un unghi de 45° cu planul suprafeţei de reflexie şi să fie situat în planul orizontal care trece prin centrul suprafeţei respective. Impactul trebuie să se producă pe partea suprafeţei de reflexie.
4.2.2.6.2. Oglinzile retrovizoare exterioare
Încercarea 1: punctul de impact este cel definit la punctul 4.2.2.3 sau 4.2.2.4. Impactul trebuie să se producă astfel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare pe partea suprafeţei de reflexie.
Încercarea 2: punctul de impact este cel definit la punctul 4.2.2.3 sau 4.2.2.4. Impactul trebuie să se producă astfel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare pe partea opusă suprafeţei de reflexie.
În cazul în care oglinzile retrovizoare din clasele II şi III se montează cu acelaşi tip de braţ ca şi oglinzile retrovizoare clasele IV, încercările menţionate mai sus se execută asupra oglinzii aflate în poziţia inferioară. Totuşi, serviciul tehnic care răspunde de aceste testări poate repeta una dintre aceste încercări sau ambele pe oglinda situată în poziţia superioară, dacă aceasta este situată la o distanţă mai mică de 2 m faţă de sol.
4.3.Încercarea de îndoire a carcasei de protecţie fixate de tijă
4.3.1.Această încercare se va realiza pentru toate oglinzile retrovizoare cu excepţia celor din clasa V.
4.3.2.Descrierea încercării
Carcasa de protecţie este plasată orizontal într-un dispozitiv, astfel încât piesele de reglare ale suportului de fixare să poată fi prinse foarte bine. În direcţia celei mai mari dimensiuni a carcasei de protecţie, capătul cel mai apropiat de punctul de fixare pe piesa de reglare este imobilizat prin intermediul unei piedici fixe late de 15 mm, acoperind întreaga lăţime a carcasei de protecţie.
La celălalt capăt, o piedică identică cu cea descrisă mai sus este fixată pe suportul protector, astfel încât sarcina de încercare specificată să poată fi aplicată pe acesta (figura 2).
Capătul suportului protector opus celui la care se aplică forţa poate fi prins fix, în loc să se folosească piedica care îi limitează pur şi simplu mişcarea, după cum se arată în figura 2.
Exemplu de aparat de încercare de îndoire pentru suporturile oglinzii retrovizoare
POZĂ - a se vedea actul modificator
Figura 2
4.3.3.Încărcătura de încercare este de 25 kilograme şi se aplică timp de un minut.
5.REZULTATELE ÎNCERCĂRILOR
5.1.În încercările descrise la punctul 4.2, pendulul trebuie să continue să oscileze după impact, astfel încât proiecţia pe planul de lansare al pendulului şi poziţia braţului să facă un unghi de cel puţin 20° cu verticala.
Precizia măsurării unghiului trebuie să fie de ± 1°.
5.1.1.Această cerinţă nu este aplicabilă în cazul oglinzilor retrovizoare lipite pe parbriz, în privinţa cărora se vor aplica, după încercare, cerinţele stipulate la punctul 5.2.
5.1.2.Unghiul pendulului necesar pentru revenirea la verticală se reduce de la 20° la 10° pentru toate oglinzile retrovizoare din clasa II şi pentru oglinzile retrovizoare din clasa III care sunt prinse pe un suport de fixare pe care se prind de obicei oglinzile retrovizoare din clasa IV.
5.2.În cazul spargerii suportului de fixare a oglinzii retrovizoare în timpul încercărilor prevăzute la punctul 4.2 pentru oglinzile retrovizoare lipite pe parbriz, partea rămasă nu trebuie să prezinte margini care să iasă în afara mai mult de 1 cm în raport cu baza, iar configuraţia rămasă după încercare trebuie să satisfacă condiţiile prezentate la punctul 1.3.
5.3.Suprafaţa de reflexie nu trebuie să se spargă în timpul încercărilor descrise la punctele 4.2 şi 4.3. Totuşi, se acceptă spargerea suprafeţei de reflexie, dacă este îndeplinită una dintre următoarele două condiţii:
5.3.1.fragmentele de sticlă continuă să adere la partea din spate a carcasei sau la o suprafaţă ferm ataşată de aceasta; o separare parţială a sticlei de suportul protector se acceptă cu condiţia de a nu depăşi 2,5 mm de o parte şi de alta a fisurii. Se acceptă ca mici cioburi să se detaşeze din suprafaţa sticlei în punctul impactului;
5.3.2.suprafaţa de reflexie este făcută din securit.

Anexa II1:Apendicele 1 - METODA DE ÎNCERCARE PENTRU DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE REFLEXIE
1.DEFINIŢII
1.1.Iluminant standard CIE A (1): iluminant colorimetric, ţinând cont de radiatorul integral la T68 = 2855,6 K.
1.2.Sursă standard CIE A (1): lampă cu filament de tungsten umplută cu gaz, care funcţionează la o temperatură corelată cu culoarea de T68 = 2855,6 K.
1.3.Observator colorimetric standard CIE 1931 (1): receptor de radiaţii ale cărui caracteristici colorimetrice corespund componentelor tricromatice spectrale x(POZĂ - a se vedea actul modificator), (POZĂ - a se vedea actul modificator), z(POZĂ - a se vedea actul modificator) (a se vedea tabelul).
1.4.Valori tricromatice spectrale CIE (1): valorile componentelor tricromatice spectrale, în sistemul CIE (XYZ), elemente monocromatice ale unui spectru echilibrat energetic.
1.5.Vedere fotopică (1): vederea unui ochi normal atunci când acesta este adaptat la un nivel de intensitate luminoasă de cel puţin câteva candele (cd) pe metru pătrat.
(1)Definiţii preluate din publicaţia 50 (45) a CIE, Vocabularul electronic internaţional, Grupul 45: Iluminatul.
2.APARATURA
2.1.Generalităţi
Aparatura constă într-o sursă de lumină, un suport pentru eşantionul supus încercării, un receptor cu celulă fotoelectrică şi un aparat de măsură-indicator (a se vedea figura 1), precum şi din mijloacele utilizate pentru a elimina efectele surselor de lumină străine.
Receptorul poate încorpora o sferă Ulbricht pentru a facilita măsurarea coeficientului de reflexie al oglinzilor retrovizoare care nu sunt plane (convexe) (a se vedea figura 2).
2.2.Caracteristicile spectrale ale sursei de lumină şi ale receptorului
Sursa de lumină constă într-o sursă standard CIE A asociată cu un sistem optic, astfel încât să poată furniza un fascicul de raze luminoase aproape paralele. Se recomandă utilizarea unui stabilizator de tensiune pentru a păstra o tensiune fixă de alimentare a lămpii în timpul funcţionării aparatului.
Receptorul este prevăzut cu o celulă fotoelectrică care prezintă un răspuns spectral proporţional cu funcţia de luminozitate fotopică a observatorului colorimetric standard CIE (1931) (a se vedea tabelul). Se poate utiliza orice altă combinaţie de iluminam, filtru şi receptor care asigură echivalentul global al iluminantului standard CIE A şi vedere fotopică. Dacă receptorul este prevăzut cu o sferă Ulbricht, suprafaţa interioară a sferei trebuie acoperită cu un strat alb opac (difuz) care nu prezintă selectivitate spectrală.
2.3.Condiţii geometrice
Este de preferat ca fasciculul de raze incidente să facă un unghi (POZĂ - a se vedea actul modificator) de 0,44 ± 0,09 radiani (25 ± 5°) cu perpendiculara la suprafaţa de încercare şi să nu depăşească limita superioară a toleranţei (adică, 0,53 rad sau 30°). Axa receptorului trebuie să formeze un unghi (POZĂ - a se vedea actul modificator) egal cu unghiul pe care fasciculul de raze incidente îl face cu această perpendiculară (a se vedea figura 1). În momentul în care atinge suprafaţa de încercare, fasciculul incident trebuie să aibă un diametru de cel puţin 19 mm (0,75 in.). Fasciculul reflectat nu trebuie să aibă o lăţime mai mare decât aria de sensibilitate a celulei fotoelectrice, nu trebuie să acopere mai puţin de 50 % din această arie şi trebuie să acopere, pe cât posibil, aceeaşi suprafaţă din aria de sensibilitate ca şi fasciculul utilizat la calibrarea instrumentului.
Dacă în secţiunea de recepţie se utilizează o sferă Ulbricht, sfera trebuie să aibă un diametru minim de 12 7 mm (5 in). Deschiderile practicate în peretele sferei pentru eşantion şi fasciculul incident trebuie să fie astfel dimensionate, încât să permită accesul integral al fasciculului incident şi al fasciculului reflectat. Celula fotoelectrică trebuie amplasată astfel încât să nu primească în mod direct lumină nici de la fasciculul incident, nici de la fasciculul reflectat.
2.4.Caracteristicile electrice ale ansamblului celulă fotoelectrică - indicator
Semnalul de ieşire de la celula fotoelectrică, citit pe aparatul de măsură indicator, trebuie să fie o funcţie liniară a intensităţii luminoase a zonei fotosensibile. Trebuie asigurate mijloace (electrice şi/sau optice) pentru a facilita reglajele de aducere la zero şi de calibrare. Aceste mijloace nu trebuie să afecteze liniaritatea sau caracteristicile spectrale ale instrumentului. Precizia ansamblului receptor-indicator trebuie să fie de ± 2 % din întreaga scală sau ± 10 % din valoarea măsurată, luându-se în considerare cea mai mică din aceste două valori.
2.5.Suportul pentru eşantion
Mecanismul trebuie să permită plasarea eşantionului de test, astfel încât axul braţului sursei şi axul braţului receptorului să se intersecteze la nivelul suprafeţei de reflexie. Suprafaţa de reflexie poate fi cuprinsă între feţele eşantionului de oglindă retrovizoare sau se poate afla pe una dintre feţele ei, acest lucru depinzând de tipul oglinzii, care poate fi de tip suprafaţă primară, de tip suprafaţă secundară sau prismatică de tip "ilip".
3.PROCEDURA
3.1.Metoda calibrării directe
În metoda calibrării directe se utilizează aerul în calitate de etalon de referinţă. Această metodă se poate aplica pentru acele instrumente care sunt construite astfel încât să permită calibrarea la punctul 100 % al scalei orientând receptorului direct pe axa sursei luminoase (a se vedea figura 1).
Această metodă permite în unele cazuri (ca de exemplu, măsurarea suprafeţelor cu coeficient scăzut de reflexie), să se utilizeze un punct de calibrare intermediar (între 0 % şi 100 % ale scalei). În aceste cazuri, pe traiectoria optică trebuie intercalat un filtru de densitate neutră, având un factor de transmisie cunoscut, iar apoi elementul de control pentru calibrare trebuie reglat până când aparatul de măsură indică procentul de transmisie corespunzător filtrului de densitate neutră. Acest filtru trebuie înlăturat înainte de efectuarea măsurătorilor pentru coeficientul de reflexie.
3.2.Metoda calibrării indirecte
Metoda calibrării indirecte se poate aplica pentru acele instrumente care prezintă o geometrie fixă a sursei şi a receptorului. Este necesar un etalon de reflexie calibrat şi întreţinut în mod adecvat. Este de preferat ca etalonul să fie o oglindă retrovizoare plană care să prezinte un coeficient de reflexie cât mai apropiat de cele ale eşantioanelor supuse încercării.
3.3.Măsurarea reflexiei oglinzilor retrovizoare plane
Coeficientul de reflexie al eşantioanelor de oglinzi plane poate fi măsurat utilizând instrumente care folosesc metoda calibrării directe sau metoda calibrării indirecte. Valoarea coeficientului de reflexie se citeşte direct de pe cadranul indicatorului instrumentului.
3.4.Măsurarea reflexiei oglinzilor retrovizoare care nu sunt plane (convexe)
Măsurarea coeficientului de reflexie al oglinzilor care nu sunt plane (convexe) necesită utilizarea instrumentelor care încorporează în receptor o sferă Ulbricht (a se vedea figura 2). Dacă cadranul instrumentului indică ne diviziuni pentru o oglindă standard cu coeficient de reflexie de E %, atunci, pentru o oglindă cu coeficient de reflexie necunoscut, nx diviziuni vor corespunde unui coeficient de reflexie de X %, în conformitate cu formula:
X = E (nx/nc)
POZĂ - a se vedea actul modificator
Figura 1. Reflectometru generalizat care prezintă geometriile pentru cele două metode de calibrare
POZĂ - a se vedea actul modificator
Figura 2. Reflectometru generalizat care încorporează o sferă Ulbricht în receptor
Valorile componentelor tricromatice spectrale pentru observatorul colorimetric standard CIE 1931 (1)
Acest tabel este preluat din publicaţia CIE 50 (45) (1970)

POZĂ - a se vedea actul modificator nm

x (POZĂ - a se vedea actul modificator)

y (POZĂ - a se vedea actul modificator)

z (POZĂ - a se vedea actul modificator)

380

0,001 4

0,000 0

0,006 5

390

0,0 2

0,000 1

0,000 1

400

0,014 3

0,000 4

0,067 9

410

0,043 5

0,001 2

0,207 4

420

0,134 4

0,004 0

0,645 6

430

0,283 9

0,011 6

1,385 6

440

0,348 3

0,023 0

1,747 1

450

0,336 2

0,038 0

1,772 1

460

0,290 8

0,060 0

1,669 2

470

0,195 4

0,091 0

1,287 6

480

0,095 6

0,139 0

0,813 0

490

0,032 0

0,208 0

0,465 2

500

0,004 9

0,323 0

0,272 0

510

0,50 3

0,503 0

0,158 2

520

0,063 3

0,710 0

0,078 2

530

0,165 5

0,862 0

0,042 2

540

0,95 4

0,954 0

0,020 3

550

0,433 4

0,995 0

0,008 7

560

0,99 5

0,995 0

0,003 9

570

0,002 1

0,952 0

0,002 1

580

0,916 3

0,870 0

0,001 7

590

1,026 3

0,757 0

0,001 1

600

1,062 2

0,631 0

0,000 8

610

1,002 6

0,503 0

0,50 3

621

0,854 4

0,381 0

0,000 2

630

0,642 4

0,265 0

0,000 0

640

0,447 9

0,175 0

0,000 0

650

0,283 5

0,107 0

0700, 0

660

0,164 9

0,000 0

0,06100, 0

670

0,087 4

0,000 0

0,032 0

680

0,046 8

0,000 0

0,017 0

690

0,022 7

0,008 2

0,0082 0

700

0,00 4

0,004 1

0,0041 0

710

0,005 8

0,002 1

0,000 0

720

0,002 9

0,000 0

0,000 0

730

0,001 4

0,000 5

0,000 0

740

0,000 7

0,000 2 (2)

0,000 0

750

0,000 3

0,000 1

0,000 0

760

0,000 2

0,000 1

0,000 0

770

0,000 1

0,000 0

0,000 0

780

0000 0

0000 0

0000 0

(1)Tabel prescurtat. Valorile y (POZĂ - a se vedea actul modificator) = V (POZĂ - a se vedea actul modificator) sunt rotunjite la patru zecimale.

(2)Modificat în 1966 de la 3 la 2.

Anexa II2:Apendicele 2 - CONDIŢIILE NECESARE OMOLOGĂRII CEE DE TIP PENTRU COMPONENTE ŞI MARCAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE
1.CEREREA PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP A COMPONENTELOR
1.1.Cererea de omologare CEE de tip a componentelor în cazul unui tip de oglindă retrovizoare trebuie făcută de către deţinătorul numelui sau mărcii comerciale sau de către reprezentantul său autorizat.
1.2.Pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare, cererea va fi însoţită de:
1.2.1.o descriere tehnica, specificând în special tipul/tipurile de vehicul pentru care se realizează oglinda retrovizoare;
1.2.2.desene suficient de detaliate pentru identificarea oglinzilor retrovizoare, împreună cu instrucţiunile de montare: desenele trebuie să indice poziţia care a fost prevăzută pentru numărul omologării de tip a componentelor şi simbolul suplimentar în raport cu dreptunghiul care face parte din marca omologării CEE de tip a componentelor;
1.2.3.patru oglinzi retrovizoare: trei pentru a fi utilizate în cadrul încercărilor şi una pentru a fi păstrată de laborator pentru eventuale examinări ce s-ar putea dovedi necesare ulterior. La cererea laboratorului pot fi solicitate mostre suplimentare.
2.INSCRIPŢIONAREA
Mostrele din tipul de oglindă retrovizoare prezentat în vederea omologării CEE de tip a componentelor trebuie să poarte, într-un mod foarte vizibil şi de neşters, marca de fabrică sau de comerţ a solicitantului şi să aibă un spaţiu suficient pentru a se inscripţiona marca omologării CEE de tip a componentelor; acest spaţiu trebuie indicat în desenele menţionate la punctul 1.2.2.
3.OMOLOGAREA CEE DE TIP A COMPONENTELOR
3.1.Se acordă omologarea CEE de tip a componentelor şi se atribuie un număr de omologare de tip a componentelor pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare prezentată conform prevederilor de la punctul 1 care satisface cerinţele din anexa II punctele 1-5.
3.2.Acest număr nu mai este atribuit nici unui alt tip de oglindă retrovizoare.
4.MARCAREA
4.1.Orice tip de oglindă retrovizoare care corespunde cu un tip omologat în urma aplicării prezentei directive trebuie să poarte marca omologării CEE de tip a componentelor.
4.2.Marca de omologare CEE de tip a componentelor este compusă dintr-un dreptunghi, în interiorul căruia este plasată litera minusculă "e", urmată de numărul sau litera/literele distinctivă(e) a(ale) statului membru care a acordat omologarea de tip: 1 pentru Germania, 2 pentru Franţa, 3 pentru Italia, 4 pentru Ţările de Jos, 6 pentru Belgia, 11 pentru Regatul Unit al Marii Britanii, 13 pentru Luxemburg, 18 pentru Danemarca, IRL pentru Irlanda, GR pentru Grecia. în apropierea dreptunghiului va fi inclus şi numărul de omologare CEE de tip a componentelor. Acest număr este compus din numărul de omologare de tip a componentelor ce figurează pe certificatul întocmit pentru prototip (a se vedea apendicele 3), precedat de 2 cifre indicând numărul de ordine al celei mai recente modificări a Directivei 71/127/CEE a Consiliului, la data la care s-a acordat omologarea CEE de tip a componentelor. Numărul de ordine al modificării şi numărul de omologare de tip ce figurează pe certificat sunt separate de un asterisc. Numărul de ordine al prezentei directive este 02.
Cu toate acestea, numărul de ordine 01 poate fi păstrat pentru oglinzile retrovizoare din clasele I, II şi III în cazul în care cerinţele pentru aceste trei clase de oglinzi rămân neschimbate.

4.3.Marca de omologare CEE de tip a componentelor este completată prin adăugarea simbolului I, II, III, IV sau V care indică clasa din care face parte tipul respectiv de oglindă retrovizoare. Simbolul suplimentar trebuie înscris în orice poziţie convenabilă în apropierea dreptunghiului care încadrează litera "e".
4.4.Marca de omologare CEE de tip a componentelor şi simbolul suplimentar trebuie înscrise pe o componentă a oglinzii retrovizoare, astfel încât să nu poată fi şterse şi să rămână vizibile în mod evident chiar şi după montarea oglinzii retrovizoare pe un vehicul.
4.5.Patru exemple de mărci de omologare CEE de tip a componentelor, completate de simbolul suplimentar, sunt prezentate în continuare.
Exemple de mărci de omologare CEE de tip a componentelor şi de simbol suplimentar
Exemplul nr. 1
POZĂ - a se vedea actul modificator
Oglinda retrovizoare care poartă marca de omologare CEE de tip a componentelor prezentată mai sus este o oglindă din clasa I (oglindă retrovizoare interioară) care a fost omologată în Franţa (e2) cu numărul 02*35.
Exemplul nr. 2
POZĂ - a se vedea actul modificator
Oglinda retrovizoare care poartă marca de omologare CEE de tip a componentelor prezentată mai sus este o oglindă din clasa II (oglindă retrovizoare exterioară) care a fost omologată în Ţările de Jos (e4) cu numărul 02*187.
Exemplul nr. 3
POZĂ - a se vedea actul modificator
Oglinda retrovizoare care poartă marca de omologare CEE de tip a componentelor prezentată mai sus este o oglindă din clasa V (oglindă retrovizoare exterioară "reversibilă") care a fost omologată în Grecia (eGR) cu numărul 02*39.
Exemplul nr. 4
POZĂ - a se vedea actul modificator
Oglinda retrovizoare care poartă marca de omologare CEE de tip a componentelor prezentată mai sus este o oglindă din clasa IV (oglindă retrovizoare exterioară "cu unghi de mare vizibilitate") care a fost omologată în Italia (e3) cu numărul 02*1248.
Anexa II3:Apendicele 3 - MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP A COMPONENTELOR PENTRU O OGLINDĂ RETROVIZOARE
Denumirea autorităţii competente
Notificare privind acordarea, refuzul, retragerea sau prelungirea omologării CEE de tip a componentelor pentru un tip de oglindă retrovizoare
Omologare CEE de tip a componentelor nr. ..............................
1.Marca de fabrică sau de comerţ............................................
2.Clasa (I, II, III, IV, V) (1)..........................................
3.Numele şi adresa fabricantului...........................................
4.Numele şi adresa reprezentantului autorizat al fabricantului, dacă este cazul.....................
5.Simbolul POZĂ - a se vedea actul modificator definit în anexa II punctul 4.1.1: da/nu (1)
6.Prezentat pentru omologare la data de.................................
7.Laborator de încercare...................................
8.Data şi numărul procesului-verbal al laboratorului......................
9.Data acordării/refuzului/retragerii/prelungirii omologării CEE de tip (1)..............
10.Locul................................
11.Data..............................
12.Se anexează la acest certificat de omologare următoarele documente purtând numărul de omologare de mai sus
(Notă descriptivă, desene, diagrame şi planuri ale oglinzii retrovizoare) Aceste documente trebuie furnizate autorităţilor competente ale altor state membre la cererea expresă a acestora.
13.Observaţii, dacă este cazul, în special privind restricţiile de utilizare şi/sau condiţiile de montare................................
(Semnătura)
(1)A se şterge, după caz.

ANEXA III:CERINŢELE REFERITOARE LA MONTAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE PE VEHICULE
1.GENERALITĂŢI
1.1.Oglinzile retrovizoare trebuie montate în aşa fel încât să nu se mişte într-un mod semnificativ ca să modifice câmpul de vizibilitate stabilit prin măsurători şi să nu vibreze atât de mult ca să deformeze imaginea percepută de conducătorul vehiculului.
1.2.Condiţiile de la punctul 1.1 trebuie menţinute şi atunci când vehiculul rulează cu o viteză de până la 80 % din viteza maximă prevăzută pentru vehiculul respectiv, fără a depăşi însă 150 km/h.
1.3.Vehiculele care au primit omologarea CEE de tip privind montarea oglinzilor retrovizoare în conformitate cu prezenta directivă pot fi echipate, integral sau parţial, cu oglinzi retrovizoare din clasa I, II sau III care prezintă, în cadrul mărcii lor de omologare CEE de tip pentru componente, numărul de ordine 01, în condiţiile în care cerinţele referitoare la aceste trei clase de oglinzi retrovizoare rămân neschimbate.

2.NUMĂRUL
2.1.Numărul minim de oglinzi retrovizoare obligatorii
2.1.1.Câmpurile vizuale ale conducătorului auto prescrise la punctul 5 se obţin cu ajutorul numărului minim de oglinzi retrovizoare obligatorii precizat în tabelul următor:

Categoria

Oglinzi retrovizoare interioare Clasa I

Oglinzi retrovizoare exterioare

Oglinzi retrovizoare principale

Oglinzi retrovizoare pentru vizibilitate la mică distanţă Clasa V

Clasa II

Clasa III

Oglinzi retrovizoare cu unghi larg de cuprindere

Clasa IV

M1

1

(a se vedea totuşi punctul 2.1.2)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.1.2.3)

1

pe partea opusă direcţiei traficului (a se vedea totuşi punctul 2.2.1)

-

-

M2

-

2

(una pe stânga şi una pe dreapta)

-

-

(a se vedea totuşi punctul 2.2.4)

-

(a se vedea totuşi punctele 2.2.2 şi 3.7)

M3

-

2

(una pe stânga şi una pe dreapta)

-

-

(a se vedea totuşi punctul 2.2.4)

-

(a se vedea totuşi punctele 2.2.2 şi 3.7)

N1

1

(a se vedea totuşi punctul 2.1.2)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.1.2.3)

1

pe partea opusă direcţiei traficului (a se vedea totuşi punctul 2.2.1)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.2.4)

-

N2 ? 7,5 tone

-

(a se vedea totuşi punctul 2.2.3)

2

(una pe stânga şi una pe dreapta)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.1.3)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.1.4)

-

(a se vedea totuşi punctele 2.2.2 şi 3.7)

N2 > 7,5 tone

-

(a se vedea totuşi punctul 2.2.3)

2

(una pe stânga şi una pe dreapta)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.1.3)

1

-

(a se vedea totuşi punctul 3.7)

N3

-

(a se vedea totuşi punctul 2.2.3)

2

(una pe stânga şi una pe dreapta)

-

(a se vedea totuşi punctul 2.1.3)

1

1

(a se vedea totuşi punctul 3.7)

2.1.2.Totuşi, în cazul vehiculelor din categoriile M1 şi N1
2.1.2.1 dacă oglinda retrovizoare interioară nu îndeplineşte cerinţele de la punctul 5.2, o a doua oglindă retrovizoare exterioară trebuie montată pe partea vehiculului opusă oglinzii retrovizoare obligatorii prevăzută la punctul 2.1.1 de mai sus;
2.1.2.2.dacă oglinda retrovizoare interioară nu asigură vizibilitatea spre spatele vehiculului, prezenţa sa nu este necesară;
2.1.2.3.se acceptă oglinzile retrovizoare din clasa II.
2.1.3.Totuşi, dacă proiectarea vehiculelor din categoria N2 şi N3 face imposibilă, din punct de vedere tehnic, obţinerea câmpurilor de vizibilitate specificate la punctele 5.3.2.2. şi 5.4. atunci când o oglindă retrovizoare din clasa IV este montată pe acelaşi suport ca oglindă retrovizoare din clasa II, se acceptă o oglindă retrovizoare din clasa III în locul celei din clasa II.
Această derogare se aplică numai până la data de 1 octombrie 1992.

2.1.4.Oglinda retrovizoare din clasa IV este obligatorie pentru toate vehiculele din categoria N2 a căror greutate maximă nu depăşeşte 7,5 tone în cazul în care oglinda retrovizoare din clasa II obligatorie, montată pe aceeaşi latură, nu este convexă.

2.2.Numărul maxim de oglinzi retrovizoare opţionale
2.2.1.În cazul vehiculelor din categoriile M1 şi N1, este acceptată montarea unei oglinzi retrovizoare pe partea vehiculului opusă celei pe care este montată oglinda retrovizoare exterioară obligatorie menţionată la punctul 2.1.1.
2.2.2.O oglindă retrovizoare exterioară din clasa V este acceptabilă pentru toate vehiculele din categoria N2 a căror greutate maximă nu depăşeşte 7,5 tone, precum şi pentru vehiculele din categoriile M2 şi M3

2.2.3.La vehiculele din categoria N2 şi N3, poate fi montată o oglindă retrovizoare interioară.
2.2.4.O oglindă retrovizoare exterioară din clasa IV este acceptabilă pentru toate vehiculele din categoria N2 a căror greutate maximă nu depăşeşte 7,5 tone, precum şi pentru vehiculele din categoriile M2 şi M3.

2.2.5.Oglinzile retrovizoare menţionate la punctele 2.2.1, 2.2.2, 2.2.3 şi 2.2.4 trebuie să satisfacă cerinţele prezentei directive.
Totuşi, dispoziţiile de la punctul 5. al acestei anexe nu se aplică oglinzilor retrovizoare menţionate la punctul 2.2.3.
2.2.6.Dispoziţiile prezentei directive nu se aplică oglinzilor retrovizoare de supraveghere menţionate la anexa I punctul 4. Totuşi, aceste oglinzi retrovizoare trebuie montate la cel puţin 2 m înălţime faţă de sol, în condiţiile în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu greutatea totală maximă admisă pentru vehiculul respectiv.
3.AMPLASAREA
3.1.Oglinzile retrovizoare trebuie plasate astfel încât să permită conducătorului vehiculului, aşezat pe scaunul său în poziţia normală de conducere, să aibă o vedere clară a drumului spre partea din spate şi spre părţile laterale ale vehiculului.
3.2.Oglinzile retrovizoare exterioare trebuie să fie vizibile prin geamurile laterale sau prin porţiunea parbrizului în care acţionează ştergătoarele. Totuşi, din motive legate de proiectare, această dispoziţie nu se poate aplica oglinzilor retrovizoare exterioare montate în partea dreaptă a vehiculelor din categoriile M2 şi M3 din statele membre unde circulaţia se efectuează pe partea dreaptă sau celor montate pe partea stângă a vehiculelor din statele membre unde circulaţia se efectuează pe partea stângă.
3.3.În cazul oricărui vehicul care, în momentul măsurării câmpului vizual, se găseşte în stadiul de şasiu-cabină, lăţimea minimă şi cea maximă a caroseriei trebuie specificate de către producător şi, dacă este necesar, acestea vor fi simulate provizoriu de nişte traverse. Toate configuraţiile de vehicule şi de oglinzi retrovizoare luate în considerare în timpul încercărilor se înscriu în certificatul de omologare CEE de tip a componentelor care se eliberează pentru un vehicul cu privire la montarea oglinzilor retrovizoare (a se vedea apendicele).
3.4.Oglinda retrovizoare exterioară care este obligatorie pe partea conducătorului vehiculului trebuie să fie montată astfel încât să nu existe un unghi mai mare de 55° între planul vertical longitudinal median al vehiculului şi planul vertical ce trece prin centrul oglinzii retrovizoare şi prin centrul liniei drepte cu lungimea de 6 5 mm ce uneşte punctele oculare ale conducătorului vehiculului.
3.5.Oglinzile retrovizoare nu trebuie să depăşească partea exterioară a caroseriei vehiculului cu mai mult decât este necesar pentru a fi în conformitate cu cerinţele privitoare la câmpul de vizibilitate stipulate la punctul 5.
3.6.În cazul în care marginea inferioară a unei oglinzi retrovizoare exterioare se află la mai puţin de 2 m distanţă faţă de sol în condiţiile în care vehiculul are o sarcină care corespunde cu greutatea totală maximă admisă în cazul vehiculului respectiv, această oglindă retrovizoare nu trebuie să depăşească cu mai mult de 0,20 m lăţimea totală a vehiculului măsurată fără oglinzi retrovizoare.
3.7.Oglinzile retrovizoare din clasa V se montează pe vehicule astfel încât, indiferent de poziţia pe care o au după reglare, nici o parte componentă a acestor oglinzi retrovizoare sau a suporturilor lor de fixare să nu se afle la mai puţin de 2 m distanţă faţă de sol, în condiţiile în care vehiculul are o sarcină care corespunde cu greutatea totală maximă admisă din punct de vedere tehnic.
Totuşi, aceste oglinzi retrovizoare nu se montează pe vehiculele a căror cabină are o înălţime care ar putea împiedica respectarea acestei cerinţe.
3.8.În condiţiile respectării cerinţelor punctele 3.5, 3.6 şi 3.7, oglinzile retrovizoare pot depăşi lăţimea maximă autorizată a vehiculelor.
4.REGLAREA
4.1.Oglinda retrovizoare interioară trebuie să poată fi reglată de conducătorul vehiculului din poziţia sa de conducere.
4.2.Oglinda retrovizoare exterioară situată pe partea conducătorului vehiculului trebuie să poată fi reglată din interiorul vehiculului, cu uşa închisă, chiar dacă geamul poate fi deschis. Totuşi, fixarea oglinzii în poziţia convenabilă trebuie să se poată face şi din afara vehiculului.
4.3.Cerinţele punctului 4.2 nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare care, în urma rabaterii prin împingere, pot fi readuse în poziţia iniţială fără reglare.
5.CÂMPURI DE VIZIBILITATE
5.1.Generalităţi
Câmpurile de vizibilitate definite mai jos trebuie obţinute pe baza "vederii binoculare", ochii fiind în "poziţia punctelor oculare ale conducătorului vehiculului", conform definiţiei de la punctul 12 din anexa I. Câmpurile de vizibilitate se stabilesc în condiţiile în care vehiculul se află în mişcare, conform Directivei 70/156/CEE anexa I punctul 2.6, iar în interiorul vehiculului, pe scaunul din faţă, se află un pasager, a cărui greutate este de 7 5 kilograme ± 1 %. Câmpurile de vizibilitate se stabilesc prin geamurile vehiculului, al căror factor total de transmisie luminoasă, măsurat perpendicular pe suprafaţă, este de cel puţin 70 %.
5.2.Oglinda retrovizoare interioară (clasa I)
Câmpul de vizibilitate trebuie să fie astfel încât conducătorul vehiculului să poată vedea o porţiune plană, orizontală şi lată de cel puţin 20 m a drumului, centrată pe planul vertical longitudinal median al vehiculului şi extinzându-se de la 60 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului vehiculului (figura 3) până la linia orizontului.
5.3.Oglinzile retrovizoare exterioare principale (clasele II şi III)
5.3.1.Oglinda retrovizoare exterioară din partea stângă în cazul vehiculelor care circulă pe partea dreaptă a drumului şi oglinda retrovizoare exterioară din partea dreaptă în cazul vehiculelor care circulă pe partea stângă a drumului
5.3.1.1.Câmpul de vizibilitate trebuie să fie astfel încât conducătorul vehiculului să poată vedea o porţiune plană, orizontală şi lată de cel puţin 2,50 m a drumului, porţiune care este mărginită la dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau la stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) de planul paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului, care trece prin punctul cel mai din stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau din dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) din întreaga lăţime a vehiculului, porţiune care se întinde de la 10 m în spatele punctelor oculare ale şoferului până la linia orizontului (figurile 4 şi 5).
5.3.2.Oglinda retrovizoare exterioară din partea dreaptă în cazul vehiculelor care circulă pe partea dreaptă a drumului şi oglinda retrovizoare exterioară din partea stângă în cazul vehiculelor care circulă pe partea stângă a drumului
5.3.2.1.În cazul vehiculelor din categoria M1 şi a celor din categoria N1 a căror greutate maximă nu depăşeşte 2 tone, câmpul de vizibilitate trebuie să fie astfel încât şoferul să poată vedea o porţiune plană, orizontală şi lată de cel puţin 4 m a drumului, porţiune care este mărginită la stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau la dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) de planul paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului, care trece prin punctul cel mai din dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau din stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) din întreaga lăţime a vehiculului, porţiune care se întinde de la 20 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului vehiculului până la linia orizontului (a se vedea figura 4).
5.3.2.2.În ceea ce priveşte restul vehiculelor, altele decât cele menţionate la punctul 5.3.2.1 de mai sus, câmpul de vizibilitate trebuie să fie astfel încât conducătorul vehiculului să poată vedea o porţiune plană, orizontală şi lată de cel puţin 3,50 m a drumului, porţiune care este mărginită la stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau la dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) de planul paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului, care trece prin punctul cel mai din dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau din stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) din întreaga lăţime a vehiculului, porţiune care se întinde de la 30 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului vehiculului până la linia orizontului.
În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul vehiculului pe o lăţime de peste 0,75 m, dintr-un punct aflat la 4 m în spatele planului vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului vehiculului (figura 5).
5.4.Oglinda retrovizoare exterioară "cu unghi de mare vizibilitate" (clasa IV)
5.4.1.Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului vehiculului să vadă o porţiune plană, orizontală şi lată de cel puţin 12,5 m a drumului, porţiune care este mărginită la stânga (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau la dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) de planul paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului, care trece prin punctul cel mai din dreapta (în cazul vehiculelor care circulă pe dreapta) sau din stânga(în cazul vehiculelor care circulă pe stânga) din întreaga lăţime a vehiculului, porţiune care se întinde cu cel puţin 15 până la 25 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului vehiculului. În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul vehiculului pe o lăţime de peste 2,5 m de la un punct situat la 3 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului vehiculului (a se vedea figura 6).
5.5.Oglinda retrovizoare exterioară "de parcare" (clasa V)
Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului vehiculului să vadă o porţiune plană, orizontală a drumului, paralelă cu lungimea vehiculului, porţiune care este mărginită de următoarele planuri verticale (a se vedea figurile 7a şi 7b):
5.5.1.planul paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului, care trece printr-un punct situat la 0,2 m la exteriorul punctului cel mai din dreapta (pentru vehicule destinate circulaţiei pe partea stângă) sau cel mai din stânga (pentru vehicule destinate circulaţiei pe partea dreaptă) al cabinei vehiculului;

5.5.2.pe direcţie transversală, planul paralel trecând la o distanţă de 1 m în faţa planului menţionat la punctul 5.5.1;
5.5.3.spre spatele vehiculului, planul paralel cu planul vertical trecând prin punctele oculare ale conducătorului vehiculului şi situându-se la o distanţă de 1,25 m în spatele acelui plan;
5.5.4.spre faţa vehiculului, planul paralel cu planul vertical trecând prin punctele oculare ale conducătorului vehiculului şi situându-se la o distanţă de 1 m în faţa acelui plan. În cazul în care planul vertical transversal care trece prin muchia de atac a barei de protecţie a vehiculului este situat la mai puţin de 1 m în faţa planului vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului vehiculului, câmpul de vizibilitate este limitat la acel plan (a se vedea figura 7b).
5.6.În cazul oglinzilor retrovizoare formate din mai multe suprafeţe de reflexie care sunt fie de curburi diferite, fie fac un unghi una cu cealaltă, cel puţin una dintre suprafeţele de reflexie trebuie să asigure câmpul de vizibilitate şi să aibă dimensiunile (a se vedea anexa II punctul 2.2.2) specificate pentru clasa de care aparţin.
5.7.Limitarea câmpului vizual
5.7.1.Oglinda retrovizoare interioară (clasa I)
5.7.1.1.Se acceptă o reducere a câmpului vizual cauzată de prezenţa unor dispozitive cum ar fi tetierele, parasolarele, ştergătoarele de la geamul din spate, elementele de încălzire, cu condiţia ca toate aceste dispozitive la un loc să nu obtureze mai mult de 15 % din câmpul de vizibilitate specificat.
5.7.1.2.Gradul de limitare a câmpului vizual se măsoară cu tetierele reglate la cea mai joasă poziţie şi cu parasolarele ridicate (pliate).
5.7.2.Oglinzile retrovizoare exterioare (clasele II, III, IV şi V)
În câmpurile de vizibilitate specificate mai sus, obturarea cauzată de caroseria maşinii şi de unele dintre componentele sale, cum ar fi mânerele uşilor, luminile de marcare a conturului vehiculului, indicatoarele de direcţie şi extremităţile barei de protecţie din spate, precum şi componentele de curăţare a suprafeţei de reflexie nu va fi luată în considerare în cazul în care obturarea totală nu depăşeşte 10 % din câmpul de vizibilitate specificat.
5.8.Procedura de încercare
Câmpul de vizibilitate va fi determinat prin amplasarea unor surse de lumină puternice în punctele oculare şi examinarea luminii reflectate pe un ecran de monitorizare vertical. Pot fi utilizate şi alte metode echivalente.
POZĂ - a se vedea actul modificator
POZĂ - a se vedea actul modificator
POZĂ - a se vedea actul modificator

Anexa III1:Apendice - ANEXĂ LA CERTIFICATUL DE OMOLOGARE CEE DE TIP PENTRU UN VEHICUL PRIVIND INSTALAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE
 [Articolul 4 alineatul (2) şi articolul 10 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor şi a remorcilor acestora]
Denumirea autorităţii competente
Omologare CEE de tip nr. ....................................... extindere (1)
1.Marca de fabrică sau de comerţ a vehiculului....................................
2.Tipul vehiculului............................
3.Categoria vehiculului (M1, M2, M3, N1 < sau egal cu 2t, N1, N2, N3) (2)
3.1.Tipul de categorie vehicul N3: camion/remorcă/semiremorcă (2)
4.Numele şi adresa fabricantului vehiculului................................
5.Numele şi adresa reprezentantului autorizat al fabricantului, dacă este cazul..................
6.Marca de fabrică sau de comerţ a oglinzilor retrovizoare şi numărul omologării de tip.................
7.Clasa/clasele de oglinzi retrovizoare (I, II, III, IV, V) (2)
8.Derogarea (aplicabilă până la data de 1 octombrie 1992) referitoare la instalarea pe acelaşi suport de fixare a unei oglinzi retrovizoare clasa II şi a unei oglinzi retrovizoare clasa IV pe vehicule categoria N3 (în situaţia la care s-a făcut referire în anexa III, punctul 2.1.3) a fost acordată/refuzată (2).
9.Extinderea omologării CEE de tip a vehiculului pentru a acoperi următorul tip de oglindă retrovizoare
10.Data identificării punctului R al scaunului conducătorului vehiculului...............
11.Lăţimea maximă şi minimă ale caroseriei pentru care a fost acordată omologarea oglinzii retrovizoare (în cazul stadiului de şasiu - cabină la care se face referire în anexa III punctul 3.3)
12.Vehicul prezentat pentru omologare CEE de tip la data de.........................
13.Departamentul tehnic responsabil pentru verificarea conformităţii în scopul omologării CEE de tip
14.Data procesului-verbal emis de acest departament..................
15.Numărul procesului-verbal emis de acest departament....................
16.Omologarea CEE de tip referitoare la instalarea oglinzilor retrovizoare a fost acordată/refuzată (2)
17.Prelungirea omologării CEE de tip referitoare la instalarea oglinzilor retrovizoare a fost acordată/refuzată (2)
18.Locul.............................
19.Data...............................
20.Semnătura............................
21.Se anexează la prezentul certificat următoarele documente purtând numărul omologării de tip de mai sus:
- schiţe care prezintă suporturile de fixare a oglinzilor retrovizoare;
- schiţe şi planuri care prezintă poziţiile de montare şi caracteristicile părţii de structură pe care se montează oglinzile retrovizoare;
- vedere generală din faţă, din spate şi din compartimentul pasagerilor, care prezintă locurile în care se montează oglinzile retrovizoare.
Aceste documente trebuie furnizate autorităţilor competente ale celorlalte state membre la cererea expresă a acestora.
(1)Acolo unde este cazul, se precizează dacă este vorba de prima extindere a omologării iniţiale CEE de tip sau de a doua, a treia etc.
(2)A se şterge, după caz.

ANEXA IV:PROCEDURA PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI H ŞI VERIFICAREA POZIŢIILOR RELATIVE ALE PUNCTELOR R ŞI H
Se aplică părţile relevante din anexa III la Directiva 77/649/CEE.

Anexa I2:Apendicele 2 - PROCEDURA PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI H ŞI VERIFICAREA POZIŢIILOR RELATIVE ALE PUNCTELOR R ŞI H