Directiva 2012/17/UE/13-iun-2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2005/56/CE şi... - Directiva 2012/17/UE/13-iun-2012

(1)Societăţile comerciale îşi extind din ce în ce mai mult activitatea dincolo de frontierele naţionale, folosind oportunităţile oferite de piaţa internă. Grupurile transfrontaliere, precum şi un număr mare de operaţiuni de restructurare, cum ar fi fuziunile şi divizările, implică societăţi din diferite state membre. Prin urmare, cererea de acces la informaţii referitoare la societăţile comerciale, în context transfrontalier, este din ce în ce mai mare. Cu toate acestea, datele oficiale referitoare la societăţile comerciale nu sunt întotdeauna disponibile imediat la nivel trans-frontalier.

(2)A unsprezecea Directivă 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înfiinţate într-un stat membru de anumite forme de societăţi comerciale care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat (³) stabileşte lista documentelor şi a datelor specifice pe care societăţile trebuie să le facă publice în registrele sucursalelor. Cu toate acestea, registrele nu au din punct de vedere juridic obligaţia de a-şi transmite reciproc date referitoare la sucursalele din străinătate. Această situaţie generează incertitudine juridică pentru părţile terţe, deoarece, în ciuda radierii societăţii comerciale din registru, sucursala acesteia poate continua să funcţioneze.

(3)Cooperarea cotidiană dintre registrele comerţului a devenit o necesitate în contextul unor operaţiuni precum fuziunile transfrontaliere. Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăţilor comerciale pe acţiuni (⁴) prevede obligaţia registrelor de a coopera la nivel transfrontalier. Cu toate acestea, nu există canale de comunicare oficiale care ar putea să accelereze procedurile, să contribuie la depăşirea problemelor lingvistice şi la sporirea certitudinii juridice.

(4)Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor (⁵) prevede, între altele, că documentele şi informaţiile incluse în registre pot fi accesate în format electronic sau tipărit. Cu toate acestea, cetăţenii şi societăţile comerciale sunt în continuare nevoiţi să caute în registre în funcţie de ţară, şi aceasta mai ales din cauza faptului că actuala cooperare voluntară dintre registre nu s-a dovedit a fi suficientă.

(5)Comunicarea Comisiei referitoare la "Actul privind piaţa unică" a identificat interconectarea registrelor centrale, comerciale şi ale societăţilor drept o măsură necesară pentru crearea unui mediu juridic şi fiscal mai favorabil întreprinderilor. Este de aşteptat ca interconectarea să contribuie la stimularea competitivităţii întreprinderilor europene prin reducerea sarcinilor administrative şi sporirea certitudinii juridice, conducând astfel la ieşirea din criza economică şi financiară globală, ceea ce reprezintă una dintre priorităţile Strategiei Europa 2020. Interconectarea ar putea, de asemenea, să îmbunătăţească comunicarea transfrontalieră dintre registre prin utilizarea inovaţiilor din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

(6)Concluziile Consiliului din 25 mai 2010 cu privire la interconectarea registrelor comerţului au confirmat faptul că îmbunătăţirea accesului la informaţii sigure şi actualizate referitoare la societăţile comerciale ar putea să genereze o mai mare încredere în piaţă, să contribuie la redresarea economică şi să îmbunătăţească competitivitatea întreprinderilor europene.

(7)În rezoluţia din 7 septembrie 2010 privind interconectarea registrelor comerţului (¹), Parlamentul European a subliniat că utilitatea proiectului în contextul accelerării integrării Spaţiului Economic European poate fi exploatată numai dacă toate statele membre participă la reţea.

(8)Planul de acţiune multianual privind e-justiţia europeană (2009-2013) (²) prevede elaborarea unui portal european e-Justiţie (denumit în continuare "portalul") ca punct unic electronic la nivel european de acces la informaţii de natură juridică, la instituţii judiciare şi administrative, la registre, baze de date şi alte servicii şi consideră că interconectarea registrelor centrale, comerciale şi ale societăţilor constituie un element important.

(9)Accesul transfrontalier la informaţii comerciale referitoare la întreprinderi şi la sucursalele lor deschise în alte state membre poate fi îmbunătăţit numai dacă toate statele membre se angajează să facă posibilă comunicarea electronică între registre şi să transmită fiecărui utilizator informaţii în mod standardizat, prin conţinut identic şi tehnologii interoperabile, în întreaga Uniune. Această interoperabilitate a registrelor ar trebui asigurată de registrele statelor membre (denumite în continuare "registrele naţionale") prin care se furnizează servicii, care ar trebui să constituie interfeţe cu platforma centrală europeană (denumită în continuare "platforma"). Platforma ar trebui să fie un set centralizat de instrumente din domeniul tehnologiei informaţiei care integrează servicii şi ar trebui să se constituie într-o interfaţă comună. Interfaţa respectivă ar trebui utilizată de toate registrele naţionale. Platforma ar trebui, de asemenea, să furnizeze servicii care să constituie o interfaţă cu portalul, care serveşte drept punct de acces electronic european, şi cu punctele de acces opţionale instituite de statele membre. Platforma ar trebui concepută numai ca un instrument de interconectare a registrelor, şi nu ca o entitate distinctă cu personalitate juridică. Pe baza unor identificatori unici, platforma ar trebui să poată distribui informaţii din registrele fiecărui stat membru către registrele competente ale altor state membre, în format standard de mesaj (o formă electronică de mesaje transmise între sistemele de tehnologie a informaţiei, cum ar fi, de exemplu, XML) şi în versiunea lingvistică relevantă.

(10)Prezenta directivă nu are ca scop instituirea unei baze de date centralizate a registrelor care să stocheze informaţii materiale despre societăţi. În etapa punerii în aplicare a sistemului de interconectare a registrelor centrale, ale comerţului şi ale societăţilor (denumit în continuare "sistemul de interconectare a registrelor"), ar trebui definit numai setul de date necesare pentru funcţionarea corectă a platformei. Sfera acestor date ar trebui să includă, în special, date operaţionale, dicţionare şi glosare. Aceasta ar trebui stabilită ţinând seama şi de necesitatea de a asigura funcţionarea eficientă a sistemului de interconectare a registrelor. Datele respective ar trebui utilizate pentru a permite platformei să îşi execute funcţiile şi ar trebui să nu fie niciodată puse la dispoziţia publicului într-o formă directă. În plus, platforma nu ar trebui să modifice nici conţinutul datelor referitoare la societăţi care sunt stocate în registrele naţionale, nici informaţiile despre societăţi transmise prin sistemul de interconectare a registrelor.

(11)Deoarece obiectivul prezentei directive nu este armonizarea sistemelor naţionale de registre centrale, ale comerţului şi ale societăţilor, statele membre nu au obligaţia de a modifica sistemele lor interne de registre, în special în ceea ce priveşte gestionarea, stocarea datelor, tarifele, utilizarea informaţiilor şi divulgarea acestora în scopuri care nu depăşesc cadrul naţional.

(12)În cadrul prezentei directive, portalul va trata, prin intermediul platformei, interogările solicitate de utilizatori individuali privind informaţii referitoare la societăţile comerciale şi la sucursalele lor deschise în alte state membre, care sunt stocate în registrele naţionale. Aceasta va permite prezentarea rezultatelor căutării pe portal, inclusiv a etichetelor explicative în toate limbile oficiale ale Uniunii, în care sunt enumerate informaţiile furnizate. În plus, pentru a îmbunătăţi protecţia părţilor terţe din alte state membre, pe portal ar trebui să fie disponibile informaţii de bază privind valoarea juridică a documentelor şi a informaţiilor publicate în temeiul legilor statelor membre adoptate în conformitate cu Directiva 2009/101/CE.

(13)Statele membre ar trebui să poată crea unul sau mai multe puncte de acces opţionale, care pot avea un impact asupra utilizării şi funcţionării platformei. În consecinţă, Comisiei ar trebui să i se notifice crearea acestora şi orice modificare semnificativă adusă funcţionării acestora, în special închiderea lor. Această notificare nu ar trebui să limiteze în niciun fel competenţele statelor membre în ceea ce priveşte crearea şi funcţionarea punctelor de acces opţionale.

(14)Societăţile şi sucursalele pe care acestea le deschid în alte state membre ar trebui să aibă un identificator unic, care să permită identificarea lor fără echivoc în Uniune. Acest identificator este menit să fie utilizat în comunicarea dintre registre prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor. Prin urmare, societăţile şi sucursalele ar trebui să nu fie obligate să includă identificatorul unic în scrisorile lor sau în notele lor de comandă menţionate în Directivele 89/666/CEE şi 2009/101/CE. Societăţile şi sucursalele ar trebui să utilizeze în continuare numărul lor naţional de înmatriculare în scopuri proprii de comunicare.

(15)Ar trebui să devină posibilă stabilirea unei legături clare între registrul societăţii şi registrele sucursalelor sale deschise în alte state membre, care constă în schimbul de informaţii cu privire la deschiderea şi încetarea unor eventuale proceduri de lichidare sau de insolvenţă a societăţii şi la radierea societăţii din registru, dacă acest lucru implică consecinţe juridice în statul membru al registrului societăţii. Este necesar ca statele membre să poată decide cu privire la procedurile pe care le urmează în privinţa sucursalelor înregistrate pe teritoriul lor, însă ar trebui totodată să garanteze cel puţin faptul că sucursalele unei societăţi dizolvate sunt radiate din registru imediat sau, dacă este cazul, după încheierea procedurilor de lichidare a sucursalei în cauză. Această obligaţie nu ar trebui să se aplice sucursalelor societăţilor care au fost radiate din registru, dar care au un succesor legal, după cum este cazul oricărei schimbări a formei juridice a societăţii, al unei fuziuni sau divizări sau al unui transfer transfrontalier al sediului social.

(16)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice sucursalelor deschise într-un stat membru de către o societate comercială care nu intră sub incidenţa legislaţiei statului membru respectiv, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 89/666/CEE.

(17)Directiva 2005/56/CE ar trebui să fie modificată astfel încât să se garanteze că procesul de comunicare dintre registre se desfăşoară prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(18)Statele membre ar trebui să se asigure că, în cazul în care se aduc modificări informaţiilor introduse în registre privind societăţile comerciale, informaţiile sunt actualizate fără întârziere. Informaţiile actualizate ar trebui comunicate, în mod normal, în termen de 21 de zile de la primirea documentaţiei complete privind respectivele modificări, inclusiv controlul legalităţii conform legislaţiei naţionale. Termenul respectiv ar trebui interpretat ca o obligaţie a statelor membre de a depune eforturi rezonabile pentru a respecta termenul stabilit în prezenta directivă. Această dispoziţie ar trebui să nu se aplice în privinţa documentelor contabile pe care societăţile au obligaţia de a le prezenta pentru fiecare exerciţiu financiar. Această exceptare este justificată de suprasolicitarea registrelor naţionale în cursul perioadelor de raportare. În conformitate cu principiile juridice generale, comune tuturor statelor membre, termenul de 21 de zile ar trebui suspendat în caz de forţă majoră.

(19)În cazul în care Comisia decide să dezvolte şi/sau să exploateze platforma prin alegerea unei terţe părţi, acest lucru ar trebui realizat în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (¹). Ar trebui asigurat un nivel adecvat de implicare a statelor membre în acest proces prin stabilirea specificaţiilor tehnice pentru procedurile de achiziţii publice prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (²).

(20)În cazul în care Comisia decide să exploateze platforma prin intermediul unei terţe părţi, ar trebui asigurate continuitatea furnizării de servicii prin sistemul de interconectare a registrelor şi o supraveghere publică adecvată a funcţionării platformei. Norme detaliate privind gestionarea operaţională a platformei ar trebui să fie adoptate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate prin procedura de examinare menţionată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În orice caz, implicarea statelor membre în funcţionarea întregului sistem ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie şi reprezentanţii statelor membre cu privire la aspectele legate de funcţionarea sistemului de interconectare a registrelor şi de viitoarea dezvoltare a acestuia.

(21)Interconectarea registrelor centrale, ale comerţului şi ale societăţilor necesită coordonarea unor sisteme naţionale care au caracteristici tehnice diferite. Aceasta implică adoptarea de măsuri şi de specificaţii tehnice care trebuie să ţină seama de diferenţele dintre registre. Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru a putea aborda aceste chestiuni tehnice şi operaţionale. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(22)Prezenta directivă nu ar trebui să limiteze drepturile statelor membre de a aplica taxe pentru obţinerea informaţiilor referitoare la societăţile comerciale prin sistemul de interconectare a registrelor, dacă astfel de taxe se impun conform legislaţiei naţionale. Prin urmare, măsurile şi specificaţiile tehnice pentru sistemul de interconectare a registrelor ar trebui să permită stabilirea unor modalităţi de plată. În acest sens, prezenta directivă nu ar trebui să anticipeze nicio soluţie tehnică concretă, deoarece modalităţile de plată ar trebui să fie stabilite în etapa adoptării actelor de punere în aplicare, ţinându-se seama de mecanismele de plată online disponibile pe scară largă.

(23)Ar fi de dorit ca ţările terţe să poată participa în viitor la sistemul de interconectare a registrelor.

(24)O soluţie echitabilă pentru finanţarea sistemului de interconectare a registrelor presupune participarea atât a Uniunii, cât şi a statelor sale membre la finanţarea sistemului menţionat. Statele membre ar trebui să suporte finanţarea adaptării registrelor lor naţionale la sistemul în cauză, pe când elementele centrale -platforma şi portalul ca punct unic de acces la nivel european - ar trebui finanţate de la o linie bugetară corespunzătoare din bugetul general al Uniunii. În vederea completării prezentei directive cu elemente neesenţiale, Comisiei ar trebui să-i fie delegată competenţa de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în ceea ce priveşte aplicarea unor taxe pentru obţinerea de informaţii privind societăţile comerciale. Acest lucru nu afectează posibilitatea ca registrele naţionale să aplice taxe, însă poate fi vorba despre o taxă suplimentară pentru cofinanţarea întreţinerii şi a funcţionării platformei. Este deosebit de important ca, în cadrul activităţii sale pregătitoare, Comisia să realizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă şi corespunzătoare a documentelor pertinente către Parlamentul European şi Consiliu.

(25)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (¹) şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (²) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv transmiterea electronică a datelor cu caracter personal în interiorul statelor membre. Orice procesare a datelor cu caracter personal de către registrele statelor membre, de către Comisie şi, dacă este cazul, de către orice parte terţă implicată în exploatarea platformei ar trebui să aibă loc în conformitate cu actele respective. Actele de punere în aplicare care urmează să fie adoptate în legătură cu sistemul de interconectare a registrelor ar trebui, după caz, să asigure această conformitate, în special prin stabilirea sarcinilor şi responsabilităţilor corespunzătoare pentru toţi participanţii interesaţi şi a normelor organizaţionale şi tehnice aplicabile acestora.

(26)Sistemul de interconectare a registrelor obligă statele membre să efectueze adaptările necesare, care constau, în special, în elaborarea unei interfeţe prin care fiecare registru să fie conectat cu platforma, astfel încât sistemul să poată deveni operaţional. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă un termen amânat pentru transpunerea şi aplicarea de către statele membre a dispoziţiilor privind funcţionarea tehnică a sistemului. Acest termen ar trebui să urmeze adoptării de către Comisie a tuturor actelor de punere în aplicare privind măsurile şi specificaţiile tehnice pentru sistemul de interconectare a registrelor. Termenul pentru transpunerea şi aplicarea dispoziţiilor directivei privind funcţionarea tehnică a sistemului de interconectare a registrelor ar trebui să fie suficient pentru a permite statelor membre să realizeze adaptările juridice şi tehnice necesare pentru ca sistemul respectiv să devină pe deplin operaţional într-un interval de timp rezonabil.

(27)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (³), statele membre s-au angajat să însoţească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul este de părere că transmiterea acestor documente este justificată.

(28)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 8, care prevede că orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

(29)Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume îmbunătăţirea accesului transfrontalier la informaţii referitoare la întreprinderi, crearea condiţiilor necesare pentru stocarea de informaţii actualizate în registrele sucursalelor şi stabilirea unor canale clare de comunicare între registre în cadrul procedurilor transfrontaliere de înregistrare, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi pot fi, prin urmare, având în vedere amploarea şi efectele, mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, în temeiul articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(30)Directivele 89/666/CEE, 2005/56/CE şi 2009/101/CE ar trebui, prin urmare, să fie modificate în consecinţă.

(31)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 şi a emis un aviz la 6 mai 2011 (⁴),

Directiva 2012/17/UE/13-iun-2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2005/56/CE şi 2009/101/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte interconectarea registrelor centrale, ale comerţului şi ale societăţilor

Jurnalul Oficial 156L