Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte normele privind facturarea
Acte UE
Jurnalul Oficial 189L
În vigoare Versiune de la: 22 Iulie 2010
Directiva 2010/45/UE/13-iul-2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte normele privind facturarea
Dată act: 13-iul-2010
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 113,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) stabileşte condiţii şi norme cu privire la taxa pe valoarea adăugată (denumită în continuare "TVA") în ceea ce priveşte facturile, în vederea asigurării bunei funcţionări a pieţei interne. În conformitate cu articolul 237 din respectiva directivă, Comisia a prezentat un raport care identifică, ţinând seama de evoluţiile tehnologice, anumite dificultăţi cu privire la facturarea electronică şi care identifică, în plus, alte câteva domenii în care normele privind TVA ar trebui simplificate în vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei interne.
(1)JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
(2)Dat fiind că ţinerea registrelor ar trebui să fie suficientă pentru a permite statelor membre să controleze bunurile care circulă temporar de la un stat membru la altul, ar trebui precizat clar faptul că registrele trebuie să cuprindă detalii despre determinarea valorii bunurilor care circulă temporar între statele membre. De asemenea, transferurile de bunuri, în scopul determinării valorii acestora, către un alt stat membru nu ar trebui considerate drept livrări de bunuri în scopuri de TVA.
(3)Normele privind exigibilitatea TVA pentru livrările intra-comunitare de bunuri şi pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri ar trebui clarificate pentru a se garanta uniformitatea informaţiilor cuprinse în declaraţiile recapitulative şi promptitudinea schimbului de informaţii prin intermediul respectivelor declaraţii. În plus, este oportun ca livrarea continuă de bunuri de la un stat membru la altul pe o perioadă care depăşeşte o lună calendaristică să fie considerată încheiată la sfârşitul fiecărei luni calendaristice.
(4)Pentru a sprijini întreprinderile mici şi mijlocii care întâmpină dificultăţi în a plăti TVA autorităţilor competente înainte de a fi încasat plăţile de la clienţi, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite contabilizarea TVA în cadrul unui sistem de contabilitate de casă, care permite furnizorului să plătească TVA autorităţii competente în momentul încasării plăţii pentru o livrare/prestare şi care îi determină dreptul de deducere în momentul achitării livrării/prestării în cauză. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să introducă un sistem opţional de contabilitate de casă care să nu aibă un efect negativ asupra fluxului de numerar legat de încasările din TVA.
(5)Pentru a oferi întreprinderilor securitate juridică în ceea ce priveşte obligaţiile de facturare, ar trebui să se stabilească în mod clar statul membru ale cărui norme de facturare se aplică.
(6)În vederea ameliorării funcţionării pieţei interne, este necesar să se impună un termen-limită armonizat pentru emiterea unei facturi în ceea ce priveşte anumite livrări/prestări transfrontaliere.
(7)Anumite cerinţe privind informaţiile care trebuie să apară pe facturi ar trebui modificate pentru a permite un control mai bun al taxei, a crea condiţii pentru un tratament mai uniform între livrările/prestările interne şi cele transfrontaliere şi a contribui la promovarea facturării electronice.
(8)Deoarece utilizarea facturării electronice poate ajuta întreprinderile să reducă costurile şi să fie mai competitive, actualele cerinţe TVA privind facturarea electronică ar trebui să fie revizuite pentru a îndepărta sarcinile existente şi barierele din calea utilizării sistemului. Facturile pe suport de hârtie şi facturile electronice ar trebui să fie tratate în acelaşi mod, iar povara administrativă privind facturarea pe suport de hârtie ar trebui să nu crească.
(9)Egalitatea de tratament ar trebui să se aplice, de asemenea, în ceea ce priveşte competenţele autorităţilor fiscale. Competenţele de control şi drepturile şi obligaţiile persoanelor impozabile ar trebui să se aplice în mod egal, indiferent dacă o persoană impozabilă alege să emită facturi pe suport de hârtie sau facturi electronice.
(10)Facturile trebuie să reflecte livrările reale şi, prin urmare, ar trebui garantate autenticitatea, integritatea şi lizibilitatea acestora. Controlul de gestiune poate fi utilizat pentru a stabili piste fiabile de audit între facturi şi livrări/ prestări, garantând, prin aceasta, faptul că orice factură (indiferent dacă a fost emisă pe suport de hârtie sau în format electronic) respectă acele cerinţe.
(11)Autenticitatea şi integritatea facturilor electronice pot fi garantate, de asemenea, prin utilizarea anumitor tehnologii existente, precum schimbul electronic de date (EDI) şi semnăturile electronice avansate. Cu toate acestea, având în vedere că există şi alte tehnologii, persoanelor impozabile nu ar trebui să li se impună utilizarea niciunei tehnologii de facturare electronică specială.
(12)Ar trebui clarificat faptul că, atunci când o persoană impozabilă stochează online facturi pe care le-a emis sau le-a primit, statul membru în care se percepe taxa, în plus faţă de statul membru în care este stabilită persoana impozabilă, ar trebui să aibă acces la respectivele facturi în vederea controalelor.
(13)Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume simplificarea, modernizarea şi armonizarea normelor privind facturile cu TVA, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre şi pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat anterior, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(14)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare (1), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele şi în interesul Uniunii, propriile tabele care să reflecte, pe cât posibil, corelaţia dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice.
(1)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(15)Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecinţă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Modificări aduse Directivei 2006/112/CE
Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:
1.La articolul 17 alineatul (2), litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:
"(f)prestarea unui serviciu realizată pentru persoana impozabilă şi constând în determinarea valorii sau în prelucrarea fizică a bunurilor în cauză efectuate pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, cu condiţia ca bunurile, după efectuarea evaluării sau după prelucrare, să fie returnate persoanei impozabile respective în statul membru din care au fost expediate sau transportate iniţial;"
2.La articolul 64, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2)Livrarea continuă de bunuri pe o perioadă care depăşeşte o lună calendaristică, care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor şi care sunt livrate în regim de scutire de TVA sau care sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 138, se consideră ca fiind efectuată în momentul încheierii fiecărei luni calendaristice, atât timp cât livrarea de bunuri nu a încetat.
Prestarea de servicii pentru care clientul trebuie să plătească TVA în conformitate cu articolul 196, care sunt prestate în mod continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care nu determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră efectuată la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.
Statele membre pot prevedea că, în anumite cazuri, altele decât cele prevăzute la primul şi al doilea paragraf, livrarea continuă de bunuri sau prestarea continuă de servicii pe o anumită perioadă de timp se consideră efectuată cel puţin la expirarea unui termen de un an."
3.La articolul 66, primul paragraf litera (c) şi paragraful al doilea se înlocuiesc cu următorul text:
"(c)atunci când nu se emite o factură sau când aceasta este emisă târziu, într-un termen specificat, nu mai târziu de momentul expirării termenului-limită pentru emiterea facturilor impus de statele membre în conformitate cu articolul 222 paragraful al doilea, sau atunci când nu a fost impus un astfel de termen-limită de către statul membru, într-un termen specificat de la data faptului generator.
Cu toate acestea, derogarea prevăzută la primul paragraf nu se aplică prestărilor de servicii pentru care taxa este datorată de beneficiar în conformitate cu articolul 196 şi livrării sau transferului de bunuri menţionate la articolul 67."
4.Articolul 67 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 67
În conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138, atunci când bunurile care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate în regim de scutire de TVA sau atunci când bunurile sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice, TVA devine exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului menţionat la articolul 222 primul paragraf, dacă nu a fost emisă nicio factură până la data respectivă.
- Articolul 64 alineatul (1), articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea şi articolul 65 nu se aplică în ceea ce priveşte livrările şi transferurile de bunuri menţionate la primul paragraf."
5.Articolul 69 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 69
În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului menţionat la articolul 222 primul paragraf, dacă nu a fost emisă nicio factură până la data respectivă."
6.La articolul 91 alineatul (2), paragraful al doilea se înlocuieşte cu următorul text:
"Statele membre acceptă, ca alternativă, utilizarea ultimului curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la momentul la care taxa devine exigibilă. Conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. Statele membre pot solicita să li se comunice exercitarea acestei opţiuni de către persoana impozabilă.
Cu toate acestea, pentru unele tranzacţii menţionate la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare care reglementează calcularea valorii în vamă."
7.Se introduce următorul articol:
"- Articolul 167a
Statele membre pot prevedea, în cadrul unui sistem opţional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a cărei TVA devine exigibilă numai în conformitate cu articolul 66 litera (b) să fie amânat până în momentul în care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/ prestate a fost plătită furnizorului său.
Statele membre care aplică sistemul opţional menţionat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizează sistemul pe teritoriul lor, plafon care se bazează pe cifra de afaceri anuală a persoanei impozabile calculată în conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depăşi 500 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională. Statele membre pot creşte plafonul până la 2 000 000 EUR sau echivalentul în moneda naţională după consultarea Comitetului TVA. Cu toate acestea, consultarea Comitetului TVA nu este impusă statelor membre care au aplicat un plafon superior celui de 500 000 EUR sau echivalentul în moneda naţională la 31 decembrie 2012.
Statele membre informează Comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naţionale adoptate în conformitate cu primul paragraf."
8.Articolul 178 se modifică după cum urmează:
(a)litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:
"(a)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (a), în ceea ce priveşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-6;"
(b)litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:
"(c)pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (c), în ceea ce priveşte achiziţia intracomunitară de bunuri, aceasta are obligaţia de a include în declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250 toate informaţiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achiziţiile sale intracomunitare de bunuri şi are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-5;"
9.Articolul 181 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 181
Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă care nu deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-5 să efectueze deducerea menţionată la articolul 168 litera (c) în ceea ce priveşte achiziţiile sale intracomunitare de bunuri."
10.La articolul 197 alineatul (1), litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:
"(c)factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este stabilită persoana căreia îi sunt livrate bunurile este întocmită în conformitate cu capitolul 3 secţiunile 3-5."
11.Articolul 217 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 217
În sensul prezentei directive, «factură electronică» înseamnă o factură care conţine informaţii solicitate în prezenta directivă şi care a fost emisă şi primită în orice format electronic."
12.În titlul XI capitolul 3 secţiunea 3 se introduce următorul articol:
"- Articolul 219a
Fără a aduce atingere articolelor 244-248, se aplică următoarele dispoziţii:
1.Facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care se consideră că este efectuată livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, în conformitate cu dispoziţiile titlului V.
2.Prin derogare de la punctul 1, facturarea face obiectul normelor aplicabile în statul membru în care furnizorul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau în care acesta dispune de un sediu comercial fix de la care este efectuată livrarea/prestarea sau, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii sale sau a unui sediu comercial fix, în statul membru în care îşi are domiciliul permanent sau reşedinţa obişnuită, în cazul în care:
(a)furnizorul nu este stabilit în statul membru în care urmează a avea loc livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, în conformitate cu dispoziţiile titlului V, sau sediul furnizorului în statul membru respectiv nu participă la livrare/prestare în sensul articolului 192a, şi persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i se livrează bunurile sau i se prestează serviciile.
Cu toate acestea, în situaţia în care clientul este cel care emite factura (autofacturare), se aplică punctul 1;
(b)se consideră că livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc în Comunitate, în conformitate cu dispoziţiile titlului V."
13.Articolul 220 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 220
(1)Orice persoană impozabilă se asigură că o factură este emisă fie de propria persoană sau de clientul său, fie de un terţ, în numele său şi pe seama sa, în următoarele cazuri:
1.pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-a efectuat către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă;
2.pentru livrările de bunuri menţionate la articolul 33;
3.pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile specificate la articolul 138;
4.pentru orice avans care i-a fost achitat înainte ca una dintre livrările de bunuri menţionate la punctele 1 şi 2 să fi fost efectuată;
5.pentru orice avans care i-a fost achitat de către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înainte de încheierea prestării de servicii.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) şi fără a se aduce atingere articolului 221 alineatul (2), nu este necesară emiterea unei facturi pentru prestările de servicii scutite de taxă în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g)."
14.Se introduce următorul articol:
"- Articolul 220a
(1)Statele membre permit persoanei impozabile să emită o factură simplificată în oricare dintre următoarele cazuri:
a)atunci când valoarea facturilor nu este mai mare de 100 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
b)atunci când factura emisă este un document sau un mesaj tratat drept factură în temeiul articolului 219.
(2)Statele membre nu permit persoanelor impozabile să emită facturi atunci când este necesar ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 şi 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa, sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile."
15.Articolele 221, 222, 223, 224 şi 225 se înlocuiesc cu următorul text:
"- Articolul 221
(1)Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligaţia de a emite o factură în conformitate cu detaliile impuse în temeiul articolelor 226 sau 226b pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, altele decât cele menţionate la articolul 220 alineatul (1).
(2)Statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sau care au un sediu fix pe teritoriul lor, de la care este efectuată prestarea, o obligaţie de a emite facturi în conformitate cu detaliile impuse la articolele 226 sau 226b cu privire la prestările de servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) pe care acele persoane impozabile le-au efectuat pe teritoriul acestor state membre sau în afara Comunităţii.
(3)Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligaţia prevăzută la articolul 220 alineatul (1) sau la articolul 220a de a emite o factură pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriul lor şi care sunt scutite, cu sau fără dreptul la deducere a TVA achitate în stadiul anterior, în temeiul articolelor 110 şi 111, al articolului 125 alineatul (1), al articolului 127, al articolului 128 alineatul (1), al articolului 132, al articolului 135 alineatul (1) literele (h)-(l), al articolelor 136, 371, 375, 376 şi 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) şi al articolelor 380-390b.
- Articolul 222
Pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 sau pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de client în temeiul articolului 196, se emite o factură cel târziu în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.
Pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii, statele membre pot impune persoanelor impozabile limite de timp pentru emiterea de facturi.
- Articolul 223
Statele membre permit persoanei impozabile să emită facturi centralizatoare care reiau mai multe livrări de bunuri sau prestări de servicii separate, cu condiţia ca TVA aferentă livrărilor/prestărilor menţionate în factura centralizatoare să devină exigibilă în aceeaşi lună calendaristică.
Fără a aduce atingere articolului 222, statele membre pot permite emiterea de facturi centralizatoare cuprinzând livrări/prestări pentru care TVA devine exigibilă în cursul unei perioade mai lungi de o lună calendaristică.
- Articolul 224
Facturile pot fi întocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoană impozabilă, în cazul în care există un acord prealabil între cele două părţi şi cu condiţia ca fiecare factură să facă obiectul unei proceduri de acceptare de către persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile. Statele membre pot solicita ca respectivele facturi să se emită în numele şi pe seama persoanei impozabile.
- Articolul 225
Statele membre pot impune condiţii specifice persoanelor impozabile în cazurile în care partea terţă sau clientul, care emite facturile, este stabilit(ă) într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE (*) şi Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 (**).
(*)Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
(**)Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 264, 15.10.2003, p. 1)."
16.Articolul 226 se modifică după cum urmează:
(a)se introduce următorul punct:
"7a.atunci când TVA devine exigibilă în momentul încasării plăţii, în conformitate cu articolul 66 litera (b) şi dreptul de deducere apare în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă, menţiunea «contabilitate de casă»;"
(b)se introduce următorul punct:
"10a.în cazul în care clientul care beneficiază de o livrare de bunuri/prestare de servicii emite factura în locul furnizorului, menţiunea «autofacturare»;"
(c)punctul 11 se înlocuieşte cu următorul text:
"11.în cazul unei scutiri, trimiterile la dispoziţia aplicabilă conform prezentei directive sau la dispoziţia naţională corespondentă sau la orice altă trimitere care indică faptul că livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sunt scutite;"
(d)se introduce următorul punct:
"11a.în cazul în care clientul este obligat la plata TVA, menţiunea «taxare inversă»;"
(e)punctele 13 şi 14 se înlocuiesc cu următorul text:
"13.în cazul în care se aplică regimul marjei pentru agenţiile de turism, menţiunea «regimul marjei -agenţii de turism»;
14.în cazul în care se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunurile second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, menţiunea «regimul marjei - bunuri second-hand»; «regimul marjei - obiecte de artă» sau «regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi», după caz;"
17.Se introduc următoarele articole:
"- Articolul 226a
În cazul în care factura este emisă de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a şi care efectuează o livrare de bunuri/prestare de servicii către un client care este obligat la plata TVA, persoana impozabilă poate să omită detaliile menţionate la articolul 226 alineatele (8), (9) şi (10) şi să indice, în schimb, valoarea impozabilă a bunurilor livrate sau serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora şi la natura lor.
- Articolul 226b
În ceea ce priveşte facturile simplificate emise în temeiul articolului 220a şi articolului 221 alineatele (1) şi (2), statele membre solicită cel puţin următoarele detalii:
(a)data emiterii;
(b)identificarea persoanei impozabile care furnizează bunurile sau serviciile;
(c)identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
(d)valoarea TVA datorată sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;
(e)în cazul în care factura emisă este un document sau un mesaj tratat drept factură în temeiul articolului 219, referinţa specifică şi clară a facturii iniţiale respective şi detaliile specifice care sunt modificate.
Statele membre nu pot solicita pe facturi alte detalii decât cele menţionate la articolele 226, 227 şi 230."
18.Articolul 228 se elimină.
19.Articolul 230 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 230
Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă, cu condiţia ca valoarea TVA de plată sau care urmează a fi regularizată să fie exprimată în moneda naţională a statului membru, utilizând mecanismul de conversie stabilit la articolul 91."
20.Articolul 231 se elimină.
21.Titlul secţiunii 5 de la capitolul 3 din titlul XI se înlocuieşte cu următorul text:
"Facturi pe suport hârtie şi facturi electronice"
22.Articolele 232 şi 233 se înlocuiesc cu următorul text:
"- Articolul 232
Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar.
- Articolul 233
(1)Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport de hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii.
Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestare de servicii.
«Autenticitatea originii» înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau emitentului facturii.
«Integritatea conţinutului» înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în conformitate cu prezenta directivă.
(2)În afară de tipurile de control de gestiune descrise la alineatul (1), alte exemple de tehnologii care asigură autenticitatea originii şi integrităţii conţinutului facturii electronice sunt:
a)o semnătură electronică avansată în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (*), bazată pe un certificat calificat şi creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii în sensul articolului 2 alineatele (6) şi (10) din Directiva 1999/93/CE;
(*)JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
b)un schimb electronic de date (electronic data inter-change - EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din anexa 1 la Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date (**), în cazul în care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor.
(**)JO L 338, 28.12.1994, p. 98."
23.Articolul 234 se elimină.
24.Articolele 235, 236 şi 237 se înlocuiesc cu următorul text:
"- Articolul 235
Statele membre pot stabili condiţii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice în privinţa livrării de bunuri sau prestării de servicii pe teritoriul lor dintr-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic privind asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.
- Articolul 236
În cazul în care unele loturi ce conţin mai multe facturi electronice sunt trimise sau puse la dispoziţia aceluiaşi destinatar, detaliile comune diferitelor facturi se pot menţiona o singură dată, în cazul în care, pentru fiecare factură, toate informaţiile sunt accesibile.
- Articolul 237
Până la 31 decembrie 2016 cel târziu, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare globală, pe baza unui studiu economic independent, privind impactul normelor în materie de facturare aplicabile de la 1 ianuarie 2013, în special privind măsura în care acestea au condus în mod eficient la o reducere a sarcinii administrative pentru întreprinderi, însoţit, după caz, de o propunere corespunzătoare de modificare a normelor relevante."
25.Articolul 238 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1)În urma consultării Comitetului TVA, statele membre pot prevedea, în condiţiile pe care le pot stabili, că doar informaţiile solicitate în temeiul articolului 226b se menţionează pe facturile emise pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, în următoarele cazuri:
a)în cazul în care valoarea facturilor este mai mare de 100 EUR, dar mai mică de 400 EUR, sau echivalentul în monedă naţională;
b)în cazul în care practica administrativă sau comercială din sectorul de activitate implicat sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor fac ca respectarea tuturor obligaţiilor menţionate la articolele 226 sau 230 să fie extrem de dificilă."
(b)alineatul (2) se elimină;
(c)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"(3)Măsurile de simplificare prevăzute la alineatul (1) nu se aplică atunci când se solicită ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 şi 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care se datorează TVA sau al cărei sediu în acel stat membru nu participă la livrare/prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile."
26.Articolul 243 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 243
(1)Fiecare persoană impozabilă ţine un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate pe seama sa, la o destinaţie aflată în afara teritoriului statului membru de plecare, însă în cadrul Comunităţii, în scopurile operaţiunilor constând în determinarea valorii respectivelor bunuri, lucrări asupra acestora sau utilizarea lor temporară, astfel cum se menţionează la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) şi (h).
(2)Fiecare persoană impozabilă ţine o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA în respectivul stat membru sau pe seama acesteia şi care fac obiectul unor prestări de servicii care constau în determinarea valorii sau în lucrări efectuate asupra bunurilor în cauză."
27.Articolul 246 se elimină.
28.La articolul 247, alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:
"(2)Pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor stabilite la articolul 233, statul membru prevăzut la alineatul (1) poate solicita ca facturile să fie stocate în forma originală în care au fost trimise sau puse la dispoziţie, pe suport de hârtie sau în format electronic. De asemenea, în cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita ca datele ce garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului lor, în conformitate cu articolul 233, să fie stocate, de asemenea, prin mijloace electronice.
(3)Statul membru menţionat la alineatul (1) poate prevedea condiţii specifice de interzicere sau de limitare a stocării facturilor în ţara cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă, având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 sau la dreptul menţionat la articolul 249 de a accesa prin mijloace electronice, de a descărca şi de a utiliza facturile respective."
29.În titlul XI capitolul 3 secţiunea 4 se introduce următorul articol:
"- Articolul 248a
În scopuri de control şi în ceea ce priveşte facturile referitoare la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate pe teritoriul lor şi facturile primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul lor, statele membre pot solicita, pentru anumite persoane impozabile sau în anumite cazuri, traducerea acestor facturi în limbile lor oficiale. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune traducerea facturilor ca cerinţă generală."
30.Articolul 249 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 249
În scopuri de control, în cazul în care o persoană impozabilă stochează prin mijloace electronice facturi pe care le emite sau le primeşte, garantând accesul online la date autorităţilor competente din statul membru în care este stabilită şi, atunci când TVA este datorată în alt stat membru, autorităţile competente din acel stat membru trebuie să aibă dreptul de a accesa, descărca şi utiliza respectivele facturi."
31.La articolul 272 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile menţionate la primul paragraf litera (b) de la obligaţiile de facturare prevăzute în capitolul 3 secţiunile 3-6 şi capitolul 4 secţiunea 3."
Art. 2: Transpunere
(1)Statele membre adoptă şi publică până la 31 decembrie 2012 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.
Ele aplică dispoziţiile respectivelor acte începând de la 1 ianuarie 2013.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 3: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 13 iulie 2010.
Pentru Consiliu Preşedintele D. REYNDERS |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 189L din data de 22 iulie 2010