Directiva 2010/30/UE/19-mai-2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic
Acte UE
Jurnalul Oficial 153L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 28 Iulie 2015
Directiva 2010/30/UE/19-mai-2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic
Dată act: 19-mai-2010
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(reformare)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 228, 22.9.2009, p. 90.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 5 mai 2009 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial), Poziţia Consiliului în primă lectură din 14 aprilie 2010 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial), Poziţia Parlamentului European din 18 mai 2010 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse la aparatele de uz casnic (3) a fost modificată în mod substanţial (4). Din motive de claritate şi deoarece sunt necesare noi modificări, este necesar să se procedeze la reformarea acesteia.
(3)JO L 297, 13.10.1992, p. 16.
(4)A se vedea anexa I partea A.
(2)Domeniul de aplicare al Directivei 92/75/CEE se limitează la aparatele de uz casnic. Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind Planul de acţiune privind consumul şi producţia durabile şi politica industrială durabilă a demonstrat că extinderea domeniului de aplicare al Directivei 92/75/CEE la produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie în timpul utilizării ar putea consolida eventualele sinergii dintre măsurile legislative existente, şi în special cu privire la Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (5). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2009/125/CE. Împreună cu respectiva directivă şi cu alte instrumente ale Uniunii, prezenta directivă constituie o parte dintr-un cadru juridic mai larg şi, în contextul unei abordări globale, generează economii suplimentare de energie, precum şi efecte benefice asupra mediului.
(5)JO L 285, 31.10.2009, p. 10.
(3)Concluziile Preşedinţiei pentru Consiliul European din 8 şi 9 martie 2007 au subliniat necesitatea creşterii eficienţei energetice în Uniune pentru a atinge obiectivul de economisire cu 20 % a consumului de energie al Uniunii până în 2020, au stabilit obiective pentru dezvoltarea la nivelul UE a energiilor din surse regenerabile şi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi au invitat la punerea în aplicare rapidă a domeniilor-cheie identificate de Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată "Planul de acţiune pentru eficienţă energetică: realizarea potenţialului". Planul de acţiune a subliniat posibilităţile uriaşe de economisire a energiei în sectorul produselor.
(4)Îmbunătăţirea eficienţei produselor cu impact energetic prin intermediul unor alegeri informate ale consumatorului este în beneficiul economiei UE în ansamblu.
(5)Furnizarea de informaţii exacte, relevante şi comparabile privind consumul specific de energie al produselor cu impact energetic ar trebui să influenţeze opţiunea utilizatorilor finali în favoarea produselor care consumă, direct sau indirect, mai puţină energie şi alte resurse esenţiale în timpul utilizării, stimulând astfel producătorii să ia măsuri de reducere a consumului de energie şi de alte resurse esenţiale de către produsele pe care le fabrică. Aceasta ar trebui să încurajeze totodată, în mod indirect, utilizarea eficientă a produselor respective, în scopul contribuirii la obiectivul de 20 % al UE în materie de eficienţă energetică. În lipsa acestor informaţii, numai acţiunea forţelor pieţei nu va reuşi să promoveze utilizarea raţională a energiei şi a altor resurse esenţiale pentru aceste produse.
(6)Ar trebui să se reamintească faptul că există legislaţie a Uniunii şi naţională care acordă anumite drepturi consumatorilor cu privire la produsele achiziţionate, inclusiv dreptul la despăgubire sau la schimbarea produsului.
(7)Comisia ar trebui să furnizeze o listă prioritară de produse cu impact energetic care ar putea fi vizate de un act delegat în temeiul prezentei directive. O astfel de listă ar putea fi inclusă în planul de lucru menţionat în Directiva 2009/125/CE.
(8)Informaţia joacă un rol cheie în acţiunea forţelor pieţei şi, de aceea, este necesar să se introducă o etichetă uniformă pentru toate produsele de acelaşi tip, pentru a pune la dispoziţia cumpărătorilor potenţiali informaţii standardizate suplimentare privind costurile acestor produse din punctul de vedere al energiei consumate şi al consumului de alte resurse esenţiale şi pentru a lua măsuri care să asigure accesul la aceste informaţii şi utilizatorilor finali potenţiali care nu văd produsul expus, neavând astfel posibilitatea de a vedea eticheta. Pentru a fi eficientă şi pentru a-şi atinge scopul, eticheta ar trebui să fie uşor de recunoscut de către utilizatorii finali, simplă şi concisă. În acest scop, formatul actual al etichetei ar trebui păstrat ca bază pentru a informa utilizatorii finali în legătură cu eficienţa energetică a produselor. Consumul de energie şi alte informaţii relevante cu privire la produse ar trebui să fie măsurate în conformitate cu standarde şi metode armonizate.
(9)Astfel cum se precizează în evaluarea de impact efectuată de Comisie, care însoţeşte propunerea acesteia privind prezenta directivă, sistemul de etichetare energetică a servit drept model în diferite ţări din lume.
(10)Statele membre ar trebui să monitorizeze periodic respectarea dispoziţiilor prezentei directive şi să includă informaţiile relevante în raportul pe care trebuie să-l prezinte o dată la patru ani Comisiei în temeiul prezentei directive, acordând o atenţie deosebită responsabilităţilor furnizorilor şi distribuitorilor.
(11)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor(1) conţine dispoziţii generale privind supravegherea pieţei referitoare la comercializarea produselor. În scopul îndeplinirii scopurilor sale, prezenta directivă prevede dispoziţii mai detaliate în acest sens. Aceste dispoziţii sunt în concordanţă cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.
(1)JO L 218, 13.8.2008, p. 30.
(12)Un sistem în întregime voluntar ar însemna ca numai unele produse să fie etichetate sau furnizate împreună cu informaţii standard despre produs, cu riscul ca acest fapt să genereze confuzii sau chiar să furnizeze informaţii eronate în rândul unor utilizatori finali. Sistemul actual ar trebui, prin urmare, să asigure indicarea consumului de energie şi de alte resurse esenţiale prin etichetare şi fişe standard ale produselor pentru toate produsele vizate.
(13)Produsele cu impact energetic au, în timpul utilizării, un efect direct sau indirect asupra consumului de energie într-o mare varietate de forme, dintre care energia electrică şi gazul sunt cele mai importante. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să vizeze produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect asupra consumului de orice formă de energie în timpul utilizării.
(14)Produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie sau, după caz, de resurse esenţiale în timpul utilizării şi care oferă suficiente posibilităţi de creştere a eficienţei ar trebui să facă obiectul unui act delegat, în cazul în care furnizarea de informaţii prin intermediul etichetării i-ar putea stimula pe utilizatorii finali să achiziţioneze produse mai eficiente.
(15)În scopul atingerii obiectivelor Uniunii privind schimbările climatice şi securitatea energetică şi dat fiind faptul că se preconizează că energia totală consumată de produse va continua să crească pe termen lung, actele delegate în temeiul prezentei directive ar putea, acolo unde este relevant, să evidenţieze de asemenea pe etichetă consumul total de energie ridicat al produsului.
(16)În anumite state membre se aplică politici de achiziţii publice care impun autorităţilor contractante să achiziţioneze produse eficiente din punct de vedere energetic. De asemenea, anumite state membre au pus în aplicare măsuri de stimulare pentru produsele eficiente din punct de vedere energetic. Criteriile care trebuie îndeplinite de produse pentru a fi eligibile în cadrul unei proceduri de achiziţii publice sau pentru a beneficia de măsuri de stimulare pot să varieze considerabil de la un stat membru la altul. Referirea la clase sau niveluri de performanţă pentru anumite produse, conform actelor delegate în temeiul prezentei directive, poate reduce fragmentarea achiziţiilor publice şi a măsurilor de stimulare şi poate favoriza achiziţionarea de produse eficiente din punct de vedere energetic.
(17)Măsurile de stimulare pe care statele membre ar putea să le prevadă pentru promovarea unor produse eficiente din punct de vedere energetic ar putea constitui ajutoare de stat. Prezenta directivă nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri viitoare în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă în conformitate cu articolele 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) în legătură cu asemenea măsuri de stimulare şi nu ar trebui să vizeze chestiunile legate de taxe şi impozite. Statele membre sunt libere să hotărască natura unor astfel de măsuri de stimulare.
(18)Promovarea produselor eficiente din punct de vedere energetic prin intermediul etichetării, al achiziţiilor publice şi al măsurilor de stimulare nu ar trebui să aibă loc în detrimentul performanţei de mediu globale a acestor produse şi al funcţionării acestora.
(19)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte etichetarea şi informaţiile standard despre produs referitoare la consumul de energie şi de alte resurse esenţiale al produselor cu impact energetic în timpul utilizării. Este deosebit de important ca pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi.
(20)Comisia ar trebui să transmită periodic Parlamentului European şi Consiliului o sinteză, care să vizeze UE şi fiecare stat membru separat, a rapoartelor transmise în temeiul prezentei directive de statele membre privind măsurile de asigurare a respectării legii şi nivelul de conformitate.
(21)Comisia ar trebui să răspundă de adaptarea clasificării etichetelor în scopul asigurării previzibilităţii pentru industrie şi a înţelegerii pentru consumatori.
(22)Într-o măsură diferită în funcţie de produsul vizat, dezvoltarea tehnologică şi potenţialul de economisire semnificativă suplimentară de energie ar putea genera necesitatea unei diferenţieri suplimentare a produselor şi justifica o revizuire a clasificării. Această revizuire ar trebui să includă în special posibilitatea actualizării bazei de clasificare. Revizuirea ar trebui desfăşurată cât mai rapid cu putinţă în cazul produselor care, datorită caracteristicilor extrem de inovatoare, pot avea o contribuţie semnificativă la eficienţa energetică.
(23)Atunci când Comisia va examina, în 2012, progresele şi va raporta în legătură cu punerea în aplicare a Planului de acţiune privind consumul şi producţia durabile şi politica industrială durabilă, aceasta va examina în special necesitatea unor acţiuni suplimentare pentru îmbunătăţirea performanţei energetice şi de mediu a produselor, inclusiv, între altele, posibilitatea de a oferi consumatorilor informaţii privind amprenta de carbon a produselor sau impactul asupra mediului al produselor pe durata ciclului lor de viaţă.
(24)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispoziţiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Directiva 92/75/CEE. Obligaţia de a transpune dispoziţiile nemodi-ficate rezultă din Directiva 92/75/CEE.
(25)Atunci când statele membre pun în aplicare dispoziţiile prezentei directive, acestea ar trebui să depună eforturi de a nu adopta măsuri care ar putea impune obligaţii birocratice şi complexe inutile participanţilor pe piaţă vizaţi, în special întreprinderilor mici şi mijlocii.
(26)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern şi de aplicare a Directivei 92/75/CEE.
(27)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional pentru o mai bună legiferare (1), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele şi în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondenţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,
(1)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta directivă stabileşte cadrul pentru armonizarea măsurilor naţionale privind informaţiile destinate utilizatorilor finali, în special prin etichetare şi informaţii standard despre produs, privind consumul de energie şi, atunci când e relevant, de alte resurse esenţiale în timpul utilizării, precum şi informaţii suplimentare privind produsele cu impact energetic, dând astfel posibilitatea utilizatorilor finali de a opta pentru produse mai eficiente.
(2)Prezenta directivă se aplică produselor cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie şi, atunci când e relevant, de alte resurse esenţiale în timpul utilizării.
(3)Prezenta directivă nu se aplică:
a)produselor second-hand;
b)mijloacelor de transport de persoane sau mărfuri;
c)plăcuţei indicatoare a caracteristicilor tehnice sau echivalentului său ataşat pe produse din raţiuni de siguranţă.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
a)"produs cu impact energetic" sau "produs" înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării, care este introdus pe piaţă şi/sau pus în funcţiune pe teritoriul Uniunii, inclusiv piese destinate spre a fi integrate în produsele cu impact energetic care fac obiectul prezentei directive, care sunt introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese individuale pentru consumatorii finali şi a căror performanţă de mediu poate fi evaluată în mod independent;
b)"fişă" înseamnă un tabel standard cu informaţii referitoare la un produs;
c)"alte resurse esenţiale" înseamnă apă, substanţe chimice sau orice altă substanţă pe care o consumă produsul în cursul utilizării sale normale;
d)"informaţii suplimentare" înseamnă alte informaţii referitoare la performanţa şi caracteristicile unui produs, care se referă la utilizarea energiei sau a altor resurse esenţiale de către produsul respectiv sau care ajută la evaluarea acestei utilizări pe baza unor date măsurabile;
e)"impact direct" înseamnă impactul produselor care sunt efectiv consumatoare de energie în timpul utilizării;
f)"impact indirect" înseamnă impactul produselor care nu sunt consumatoare de energie, dar care contribuie la conservarea de energie în timpul utilizării;
g)"distribuitor" înseamnă un vânzător cu amănuntul sau o altă persoană care vinde, închiriază, oferă spre cumpărare în rate sau expune produse utilizatorilor finali;
h)"furnizor" înseamnă producătorul sau reprezentantul său autorizat în Uniune sau importatorul care introduce sau pune în funcţiune produsul pe piaţa Uniunii. În absenţa acestora, este considerată furnizor orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piaţă sau pune în funcţiune produse vizate de prezenta directivă;
i)"introducere pe piaţă" înseamnă punerea la dispoziţie a propusului pentru prima dată pe piaţa Uniunii în vederea distribuţiei sau utilizării sale în cadrul Uniunii, fie contra cost, fie gratuit, şi indiferent de modul de vânzare;
j)"punere în funcţiune" înseamnă prima utilizare a produsului în scopul prevăzut în Uniune;
k)"utilizare neautorizată a etichetei" înseamnă utilizarea etichetei, alta decât de către autorităţile statului membru sau instituţiile UE, într-un mod care nu este prevăzut de prezenta directivă sau de un act delegat.
Art. 3: Responsabilităţile statelor membre
(1)Statele membre se asigură că:
a)toţi furnizorii şi distribuitorii stabiliţi pe teritoriul lor îşi îndeplinesc obligaţiile stabilite la articolele 5 şi 6;
b)în ceea ce priveşte produsele vizate de prezenta directivă, se interzice afişarea altor etichete, marcaje, simboluri sau inscripţii care nu respectă cerinţele prezentei directive şi ale actelor delegate relevante, dacă există probabilitatea inducerii în eroare a utilizatorilor finali sau a creării de confuzii în rândul acestora în ceea ce priveşte consumul de energie sau, atunci când este relevant, de alte resurse esenţiale în timpul utilizării;
c)introducerea sistemului de etichete şi fişe referitoare la consumul sau la conservarea de energie este însoţită de campanii de informare educaţionale şi promoţionale menite să promoveze eficienţa energetică şi utilizarea mai responsabilă a energiei de către utilizatorii finali;
d)sunt luate măsuri corespunzătoare pentru a încuraja autorităţile naţionale sau regionale competente responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive să coopereze, să-şi furnizeze reciproc şi să furnizeze Comisiei informaţii în vederea sprijinirii aplicării prezentei directive. Cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii trebuie să beneficieze pe cât posibil de mijloacele electronice de comunicare, să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor şi pot fi sprijinite de programe relevante ale UE. O astfel de cooperare garantează securitatea şi confidenţialitatea prelucrării şi protejării informaţiilor sensibile furnizate în timpul procedurii respective, după caz. Comisia ia măsurile necesare pentru a încuraja şi contribui la cooperarea dintre statele membre menţionată la prezenta literă.
(2)În cazul în care un stat membru constată că un produs nu respectă toate cerinţele pertinente prevăzute de prezenta directivă şi de actele delegate referitoare la etichetă şi la fişă, furnizorul este obligat să asigure conformitatea produsului cu cerinţele respective în condiţiile de eficienţă şi proporţionalitate stabilite de statul membru în cauză.
În cazul în care există suficiente dovezi că produsul ar fi neconform, statul membru în cauză ia măsurile preventive care se impun şi măsurile destinate asigurării conformităţii potrivit unui calendar precis, ţinând seama de prejudiciul cauzat.
În cazul în care neconformitatea persistă, statul membru în cauză ia o decizie de restricţionare sau de interzicere a introducerii pe piaţă şi/sau a punerii în funcţiune a produsului în cauză sau de garantare a retragerii de pe piaţă a acestuia. În cazul retragerii de pe piaţă a produsului sau al interzicerii introducerii pe piaţă a acestuia, Comisia şi celelalte state membre sunt informate imediat.
(3)La fiecare patru ani, statele membre prezintă Comisiei un raport în care includ informaţii referitoare la activităţile lor de asigurare a aplicării legii şi la nivelul de conformare de pe teritoriul lor.
Comisia poate preciza informaţiile care să se regăsească în conţinutul comun al acestor rapoarte, prin stabilirea unor orientări.
(4)Comisia furnizează periodic o sinteză a acestor rapoarte Parlamentului European şi Consiliului spre informare.
Art. 4: Cerinţe de informare
Statele membre se asigură că:
a)informaţiile privind consumul de energie electrică, de alte forme de energie şi, atunci când este relevant, de alte resurse esenţiale în timpul utilizării, precum şi informaţiile suplimentare sunt aduse la cunoştinţa utilizatorilor finali, în conformitate cu actele delegate în temeiul prezentei directive, prin intermediul unei fişe şi al unei etichete referitoare la produsele oferite utilizatorilor finali spre vânzare, închiriere, cumpărare în rate sau expuse direct sau indirect prin intermediul vânzării la distanţă, inclusiv pe internet;
b)în ceea ce priveşte produsele integrate sau instalate, informaţiile menţionate la litera (a) se furnizează doar în cazul în care acest lucru este prevăzut de actul delegat aplicabil;
c)orice publicitate pentru un anumit model de produse cu impact energetic vizate de un act delegat în temeiul prezentei directive include o referire la clasa de eficienţă energetică a produsului, atunci când sunt făcute publice informaţii legate de impactul energetic sau de preţ;
d)orice material tehnic promoţional privind produse cu impact energetic care descrie parametrii tehnici specifici ai unui produs, şi anume manualele tehnice şi broşurile producătorului, fie imprimate, fie online, este oferit utilizatorilor finali împreună cu informaţiile necesare privind consumul de energie sau include o referire la clasa de eficienţă energetică a produsului.
Art. 5: Responsabilităţile furnizorilor
Statele membre se asigură că:
a)furnizorii care introduc pe piaţă sau pun în funcţiune produsele care fac obiectul unui act delegat furnizează o etichetă şi o fişă în conformitate cu prezenta directivă şi cu actul delegat;
b)furnizorii prezintă o documentaţie tehnică care să fie suficientă pentru a permite evaluarea exactităţii informaţiilor prevăzute pe etichetă şi fişă. Documentaţia tehnică respectivă include:
(i)descrierea generală a produsului;
(ii)rezultatele calculelor de proiectare efectuate, dacă sunt relevante;
(iii)rapoartele testărilor, dacă sunt disponibile, inclusiv cele efectuate de organismele notificate competente, definite în temeiul altor acte legislative ale Uniunii;
(iv)dacă valorile sunt utilizate pentru modele similare, trimiterile care permit identificarea acestor modele.
În acest scop, furnizorii pot folosi documentaţia deja stabilită în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniu a Uniunii;
c)furnizorii pun la dispoziţie documentaţia tehnică, în vederea inspecţiilor, timp de cinci ani de la fabricarea ultimului produs vizat.
Furnizorii pun documentaţia tehnică în format electronic la dispoziţia autorităţilor de supraveghere a pieţei din statele membre şi Comisiei, la solicitarea acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea unei solicitări din partea autorităţii competente a unui stat membru sau a Comisiei;
d)în ceea ce priveşte etichetarea şi informaţiile despre produs, furnizorii pun etichetele la dispoziţia distribuitorilor în mod gratuit.
Fără a aduce atingere opţiunii distribuitorilor privind sistemul de livrare a etichetelor, furnizorii livrează prompt etichetele, la solicitarea distribuitorilor;
e)pe lângă etichete, furnizorii oferă o fişă a produsului;
f)furnizorii includ o fişă a produsului în toate broşurile produselor. Dacă furnizorul nu oferă broşuri despre produs, acesta furnizează fişele împreună cu un alt document furnizat împreună cu produsul;
g)furnizorii sunt răspunzători pentru exactitatea etichetelor şi a fişelor pe care le furnizează;
h)se consideră că furnizorii şi-au dat consimţământul pentru publicarea informaţiilor de pe etichetă sau din fişă.
Art. 6: Responsabilităţile distribuitorilor
Statele membre se asigură că:
a)distribuitorii afişează etichetele într-un mod adecvat, într-un mod vizibil şi lizibil, şi includ fişa în broşura despre produs sau în alte documente care însoţesc produsul în momentul vânzării acestuia utilizatorilor finali;
b)de fiecare dată când se expune un produs la care se referă un act delegat, distribuitorii ataşează o etichetă corespunzătoare, în poziţia vizibilă specificată în actul delegat aplicabil şi în versiunea lingvistică corespunzătoare.
Art. 7: Vânzarea la distanţă şi alte forme de vânzare
Dacă produsele sunt oferite spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate prin comandă poştală, prin catalog, prin internet, prin telemarketing sau prin orice alt mijloc care presupune faptul că eventualul utilizator final nu are posibilitatea de a vedea produsul expus, actele delegate trebuie să prevadă faptul că acestor utilizatori finali potenţiali li se comunică informaţiile specificate pe eticheta produsului şi în fişă înainte de cumpărarea produsului. După caz, actele delegate specifică modul în care eticheta sau fişa sau informaţiile specificate pe etichetă sau pe fişă sunt expuse sau furnizate utilizatorului final potenţial.
Art. 8: Libera circulaţie
(1)Statele membre nu pot să interzică, să limiteze sau să împiedice introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune, pe teritoriile lor, a produselor care intră sub incidenţa şi sunt conforme cu prezenta directivă şi cu actul delegat aplicabil.
(2)Până la proba contrarie, statele membre consideră că etichetele şi fişele sunt conforme cu dispoziţiile prezentei directive şi cu cele ale actelor delegate. Statele membre solicită furnizorilor să ofere dovezi în înţelesul articolului 5 cu privire la exactitatea informaţiilor furnizate pe etichete sau în fişe, dacă există suspiciuni că aceste informaţii ar fi incorecte.
Art. 9: Achiziţii publice şi măsuri de stimulare
(1)
[textul din Art. 9, alin. (1) a fost abrogat la 05-iun-2014 de Art. 27, alin. (2) din capitolul V din Directiva 2012/27/UE/25-oct-2012]
(2)[textul din Art. 9, alin. (2) a fost abrogat la 05-iun-2014 de Art. 27, alin. (2) din capitolul V din Directiva 2012/27/UE/25-oct-2012]
(3)În cazul în care statele membre prevăd orice măsuri de stimulare pentru un produs vizat de un act delegat, acestea vizează nivelurile de performanţă cele mai ridicate, inclusiv clasa cea mai ridicată de eficienţă energetică stabilită în actul delegat aplicabil. Măsurile de impozitare şi alte măsuri cu caracter fiscal nu constituie măsuri de stimulare în sensul prezentei directive.
(4)În cazul în care statele membre prevăd măsuri de stimulare pentru produse, atât pentru utilizatorii finali care utilizează produse cu grad ridicat de eficienţă, cât şi pentru industriile care promovează şi produc astfel de produse, acestea exprimă nivelurile de performanţă sub formă de clase de performanţă, astfel cum sunt definite în actul delegat aplicabil, cu excepţia cazului în care acestea impun niveluri de performanţă mai ridicate decât pragul corespunzător clasei de eficienţă energetică celei mai ridicate din actul delegat. Statele membre pot să impună niveluri de performanţă mai ridicate decât pragul corespunzător clasei de eficienţă energetică celei mai ridicate din actul delegat.
Art. 10: Acte delegate
(1)Comisia stabileşte detaliile etichetei şi fişei prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolele 11, 12 şi 13, cu privire la fiecare tip de produs în conformitate cu prezentul articol.
În cazul în care un produs îndeplineşte criteriile enumerate la alineatul (2), acesta face obiectul unui act delegat în conformitate cu alineatul (4).
Dispoziţiile actelor delegate referitoare la informaţii care figurează pe etichetă şi în fişă privind consumul de energie şi de alte resurse esenţiale în timpul utilizării le permit utilizatorilor finali să ia decizii informate de achiziţionare mai bune, iar autorităţilor de supraveghere a pieţei le permit să verifice dacă produsele sunt conforme cu informaţiile furnizate.
În cazul în care un act delegat prevede dispoziţii atât cu privire la eficienţa energetică, cât şi la consumul de resurse esenţiale al unui produs, formatul şi conţinutul etichetei trebuie să evidenţieze eficienţa energetică a produsului respectiv.
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt următoarele:
a)în conformitate cu cele mai recente cifre disponibile şi ţinând seama de cantităţile introduse pe piaţa Uniunii, produsele trebuie să deţină un potenţial semnificativ de economisire de energie şi, după caz, de alte resurse esenţiale;
b)în ceea ce priveşte produsele disponibile pe piaţă care prezintă funcţionalităţi echivalente, acestea trebuie să aibă niveluri de performanţă relevante foarte diferite;
c)Comisia ţine seama de legislaţia Uniunii relevantă şi de măsurile de autoreglementare pertinente, cum ar fi acordurile voluntare, care vizează să atingă obiectivele politice mai rapid sau cu costuri mai mici decât cerinţele obligatorii.
(3)La elaborarea unui proiect de act delegat, Comisia:
a)ţine seama de parametrii de mediu stabiliţi în anexa I partea 1 din Directiva 2009/125/CE care sunt consideraţi ca fiind semnificativi în cadrul măsurii relevante de punere în aplicare adoptată în temeiul Directivei 2009/125/CE şi care sunt relevanţi pentru utilizatorul final în timpul utilizării;
b)evaluează impactul actului asupra mediului, a utilizatorilor finali şi a producătorilor, inclusiv asupra întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), în ceea ce priveşte concurenţa, inclusiv pe pieţe din afara Uniunii, asupra inovării, a accesului la piaţă şi a costurilor şi beneficiilor;
c)desfăşoară consultări relevante cu părţile interesate;
d)stabileşte data (datele) de punere în aplicare, orice măsuri sau perioade eşalonate sau tranzitorii, ţinând seama în special de posibilele efecte asupra IMM-urilor sau asupra unor grupuri de produse specifice fabricate în principal de către IMM-uri.
(4)Actele delegate menţionează în special următoarele:
a)definiţia exactă a tipului de produse care urmează să fie incluse;
b)standardele şi metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obţinerea informaţiilor menţionate la articolul 1 alineatul (1);
c)informaţiile din documentaţia tehnică necesară în temeiul articolului 5;
d)formatul şi conţinutul etichetei menţionate la articolul 4, care, pe cât posibil, prezintă caracteristici uniforme din punctul de vedere al formatului pentru toate grupurile de produse şi sunt în orice caz clar vizibile şi lizibile. Formatul etichetei păstrează ca bază clasificarea care utilizează literele de la A la G; diviziunile clasificării corespund unor economii semnificative de energie şi de costuri din punctul de vedere al utilizatorului final.
Dacă acest lucru este necesar din perspectiva progresului tehnologic, se pot adăuga clasificării trei clase suplimentare. Aceste clase suplimentare vor fi A+, A++ şi A+++ pentru clasa cea mai eficientă. În principiu, numărul total de clase va fi limitat la şapte, cu excepţia cazului în care mai există produse care se încadrează în mai multe clase.
Gama de culori se compune din cel mult şapte culori diferite, de la verde închis la roşu. Doar codul de culori pentru clasa cea mai ridicată este întotdeauna verde închis. Dacă sunt mai mult de şapte clase, doar culoarea roşie poate fi dublată.
Clasificarea este revizuită în special atunci când o proporţie însemnată de produse de pe piaţa internă ating cele mai ridicate două clase de eficienţă energetică şi atunci când pot fi obţinute economii suplimentare prin diferenţierea suplimentară a produselor.
Criteriile detaliate ale unei posibile reclasificări a produselor sunt stabilite, atunci când este adecvat, de la caz la caz, în actul delegat relevant;
e)locul unde se aplică eticheta pe produsul expus, precum şi modalitatea în care eticheta şi/sau informaţiile sunt furnizate în cazul ofertelor spre vânzare în conformitate cu articolul 7. Dacă este cazul, actele delegate pot prevedea ca eticheta să fie aplicată pe produs sau imprimată pe ambalaj sau pot stabili detaliile cerinţelor de etichetare pentru imprimarea în cataloage, pentru vânzarea la distanţă şi pentru vânzările prin internet;
f)conţinutul şi, dacă este cazul, formatul, precum şi alte informaţii privind fişa sau alte informaţii specificate la articolul 4 şi articolul 5 litera (c). Informaţiile de pe etichetă sunt incluse şi în fişă;
g)conţinutul specific al etichetei pentru publicitate indicând, după caz, clasa energetică şi alt(e) nivel(uri) de performanţă relevant(e) al(e) produsului în cauză, într-un mod lizibil şi vizibil;
h)durata clasificării (clasificărilor) energetice de pe etichetă, după caz, în conformitate cu litera (d);
i)nivelul corectitudinii declaraţiilor de pe etichetă şi din fişe;
j)data evaluării şi a eventualei revizuiri a actului delegat, ţinând seama de ritmul progresului tehnologic.
Art. 11: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolul 10 este conferită Comisiei pentru o perioadă de 5 ani cu începere de la 19 iunie 2010. Comisia prezintă un raport privind competenţele delegate nu mai târziu de 6 luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competenţe se reînnoieşte automat pentru perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 12.
(2)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(3)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la articolele 12 şi 13.
Art. 12: Revocarea delegării de competenţe
(1)Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competenţe menţionată la articolul 10.
(2)Instituţia care a iniţiat o procedură internă pentru a decide dacă intenţionează să revoce delegarea de competenţe depune eforturi pentru informarea celeilalte instituţii şi a Comisiei într-un termen rezonabil înaintea adoptării unei decizii finale, indicând competenţele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum şi posibilele motive de revocare.
(3)Decizia de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, menţionată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 13: Obiecţiuni la actele delegate
(1)Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţiuni la un act delegat în termen de două luni de la data notificării.
La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungeşte cu două luni.
(2)În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său.
Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia cu privire la intenţia lor de a nu formula obiecţiuni.
(3)În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecţiuni la un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituţia care formulează obiecţiuni prezintă motivele care au stat la baza acestora.
Art. 14: Evaluare
Nu mai târziu de 31 decembrie 2014, Comisia revizuieşte eficienţa prezentei directive şi a actelor sale delegate şi transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului.
Cu acest prilej, Comisia evaluează de asemenea:
a)contribuţia articolului 4 litera (c) la scopul prezentei directive;
b)eficienţa articolului 9 alineatul (1);
c)din perspectiva evoluţiei tehnice şi a înţelegerii de către consumatori a formatului etichetei, necesitatea modificării articolului 10 alineatul (4) litera (d).
Art. 15: Sancţiuni
Statele membre prevăd norme privind sancţiunile aplicabile încălcărilor dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi al actelor sale delegate, inclusiv pentru utilizarea neautorizată a etichetei, şi iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la 20 iunie 2011 şi comunică Comisiei fără întârziere orice modificare ulterioară adusă dispoziţiilor în cauză.
Art. 16: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare, până la 20 iunie 2011, a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare conformării la prezenta directivă. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele respectivelor dispoziţii.
Statele membre aplică respectivele dispoziţii de la 20 iulie 2011.
Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziţii, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, acestea conţin o menţiune conform căreia trimiterile din actele cu putere de lege şi actele administrative în vigoare la Directiva 92/75/CEE se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalităţile de efectuare a respectivei trimiteri şi de formulare a respectivei menţiuni.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 17: Abrogare
Directiva 92/75/CEE, astfel cum a fost modificată prin regulamentul menţionat în anexa I partea A, se abrogă de la 21 iulie 2011, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern şi de aplicare a directivei respective, menţionate în anexa I partea B.
Trimiterile la Directiva 92/75/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 18: Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
- Articolul 5 literele (d), (g) şi (h) se aplică de la 31 iulie 2011.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 19 mai 2010.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BUZEK Pentru Consiliu Preşedintele D. LOPEZ GARRIDO |
ANEXA I:
1.PARTEA A - Directiva abrogată cu modificările sale succesive (menţionată la articolul 17)
Directiva 92/75/CEE a Consiliului (JO L 297, 13.10.1992, p. 16)
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1) - Numai punctul 32 din anexa III
2.PARTEA B - Lista termenelor de transpunere în legislaţia internă (menţionată la articolul 16)
Directiva | Termenul de transpunere |
92/75/CEE | 1 ianuarie 1994 |
ANEXA II:Tabel de corespondenţă
Directiva 92/75/CEE | Prezenta directivă |
Articolul 1 alineatul (1) partea introductivă prima teză | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 1 alineatul (1) partea introductivă a doua teză | Articolul 1 alineatul (2) |
Articolul 1 alineatul (1) de la prima la a şaptea liniuţă | - |
Articolul 1 alineatul (2) | - |
- | Articolul 1 alineatul (3) literele (a) şi (b) |
Articolul 1 alineatul (3) | Articolul 1 alineatul (3) litera (c) |
- | Articolul 2 literele (a) şi (b) |
Articolul 1 alineatul (4) prima şi a doua liniuţă | Articolul 2 literele (g) şi (h) |
Articolul 1 alineatul (4) a treia liniuţă | - |
Articolul 1 alineatul (4) a patra liniuţă | Articolul 2 litera (c) |
Articolul 1 alineatul (4) a cincea liniuţă | Articolul 2 litera (d) |
- | Articolul 2 literele (e), (f), (i), (j) şi (k) |
Articolul 1 alineatul (5) | - |
Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 4 litera (a) |
- | Articolul 4 literele (b), (c) şi (d) |
Articolul 2 alineatul (2) | - |
Articolul 2 alineatul (3) | Articolul 5 litera (b) |
Articolul 2 alineatul (4) | Articolul 5 literele (b) şi (c) |
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 5 litera (a) |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 5 literele (e) şi (f) |
Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 5 litera (g) |
Articolul 3 alineatul (4) | Articolul 5 litera (h) |
- | Articolul 6 litera (a) |
Articolul 4 litera (a) | Articolul 6 litera (b) |
Articolul 4 litera (b) | Articolul 5 litera (d) |
Articolul 5 | Articolul 7 |
Articolul 6 | - |
Articolul 7 litera (a) | Articolul 3 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 7 litera (b) | Articolul 3 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 7 litera (c) | Articolul 3 alineatul (1) litera (c) |
- | Articolul 3 alineatul (1) litera (d) |
- | Articolul 3 alineatele (2), (3) şi (4) |
Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 9 | - |
- | Articolul 9 |
Articolul 10 | - |
- | Articolul 10 alineatele (1), (2) şi (3) |
Articolul 11 | - |
Articolul 12 litera (a) | Articolul 10 alineatul (4) litera (a) |
Articolul 12 litera (b) | Articolul 10 alineatul (4) litera (b) |
Articolul 12 litera (c) | Articolul 10 alineatul (4) litera (c) |
Articolul 12 litera (d) | Articolul 10 alineatul (4) litera (d) |
Articolul 12 litera (e) | Articolul 10 alineatul (4) litera (e) |
Articolul 12 litera (f) | Articolul 10 alineatul (4) litera (f) |
Articolul 12 litera (g) | - |
- | Articolul 10 alineatul (4) literele (g), (h), (i) şi (j) |
- | Articolele 11, 12, 13, 14 şi 15 |
Articolul 13 | Articolul 17 |
Articolul 14 | Articolul 16 |
- | Articolul 18 |
Articolul 15 | Articolul 19 |
- | Anexa I |
- | Anexa II |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 153L din data de 18 iunie 2010