Directiva 2010/18/UE/08-mar-2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 68L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2014
Directiva 2010/18/UE/08-mar-2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE
Dată act: 8-mar-2010
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 155 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Articolul 153 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) permite Uniunii să sprijine şi să completeze activităţile statelor membre, printre altele în domeniul egalităţii dintre femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte oportunităţile legate de piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă.
(2)În conformitate cu articolul 155 alineatul (1) din TFUE, dialogul social la nivel Uniunii poate conduce la raporturi contractuale, inclusiv acorduri, în cazul în care patronatul şi sindicatele ("partenerii sociali") doresc acest lucru. În conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din TFUE, partenerii sociali pot să solicite în comun punerea în aplicare, printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei, a acordurilor încheiate de aceştia la nivelul Uniunii în domeniile reglementate de articolul 153 din TFUE.
(3)La 14 decembrie 1995, organizaţiile interprofesionale europene generale ale partenerilor sociali (CES, UNICE şi CEEP) au încheiat un Acord-cadru privind concediul pentru creşterea copilului, căruia Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES i-a conferit efecte juridice (1). Respectiva directivă a fost modificată şi extinsă la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord prin Directiva 97/75/CE a Consiliului (2). Directiva 96/34/CE a contribuit într-o mare măsură la îmbunătăţirea posibilităţilor aflate la dispoziţia părinţilor care lucrează în statele membre, în vederea unei mai bune concilieri între responsabilităţile lor profesionale şi cele familiale prin intermediul dispoziţiilor în materie de concedii.
(1)JO L 145, 19.6.1996, p. 4.
(2)JO L 10, 16.1.1998, p. 24.
(4)În conformitate cu articolul 138 alineatele (2) şi (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene ("Tratatul CE") (*), Comisia a consultat partenerii sociali europeni în 2006 şi 2007 cu privire la modalităţile de îmbunătăţire ulterioară a concilierii între viaţa profesională, viaţa privată şi viaţa de familie, în special legislaţia comunitară existentă cu privire la protecţia maternităţii şi concediul pentru creşterea copilului, şi cu privire la posibilitatea introducerii unor noi tipuri de concediu familial, cum ar fi concediul de paternitate, concediul de adopţie şi concediul pentru îngrijirea membrilor familiei.
(*)Renumerotat ca articolul 154 alineatele (2) şi (3) din TFUE.
(5)La 11 septembrie 2008, cele trei organizaţii interprofesionale europene generale ale partenerilor sociali (CES, CEEP şi BUSINESSEUROPE, fosta UNICE) şi organizaţia interprofesională europeană a partenerilor sociali reprezentând o anumită categorie de întreprinderi (UEAPME) au informat Comisia cu privire la intenţia lor de a începe negocieri, în conformitate cu articolul 138 alineatul (4) şi articolul 139 din Tratatul CE (**), în vederea revizuirii Acordului-cadru privind concediul pentru creşterea copilului încheiat în 1995.
(**)Renumerotate ca articolul 154 alineatul (4) şi articolul 155 din TFUE.
(6)La 18 iunie 2009, aceste organizaţii au semnat Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului ("Acordul-cadru revizuit") şi au adresat o solicitare comună Comisiei de a înainta o propunere de decizie a Consiliului de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit.
(7)În cursul negocierilor lor, partenerii sociali europeni au revizuit în totalitate Acordul-cadru din 1995 privind concediul pentru creşterea copilului. Prin urmare, Directiva 96/34/CE ar trebui să nu fie doar modificată, ci să se abroge şi să fie înlocuită cu o nouă directivă.
(8)Deoarece obiectivele directivei, şi anume îmbunătăţirea concilierii între viaţa profesională, viaţa privată şi cea de familie pentru părinţii care lucrează şi a egalităţii între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte oportunităţile legate de piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă în întreaga Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(9)Comisia a elaborat propunerea de directivă ţinând seama de reprezentativitatea părţilor semnatare ale Acordului-cadru revizuit, de mandatul lor, de legalitatea clauzelor Acordului-cadru revizuit, precum şi de respectarea dispoziţiilor relevante privind întreprinderile mici şi mijlocii.
(10)Comisia a informat Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European cu privire la propunerea sa.
(11)Clauza 1 punctul 1 din Acordul-cadru revizuit, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii în domeniul politicii sociale, prevede faptul că acordul stabileşte cerinţe minime.
(12)Clauza 8 punctul 1 din Acordul-cadru revizuit prevede faptul că statele membre pot introduce sau aplica dispoziţii mai favorabile decât cele prevăzute în acord.
(13)Clauza 8 punctul 2 din Acordul-cadru revizuit prevede faptul că punerea în aplicare a dispoziţiilor din acord nu poate constitui un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecţie acordat lucrătorilor în domeniul reglementat de acord.
(14)Statele membre ar trebui să prevadă sancţiuni eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare în cazul oricărei nerespectări a obligaţiilor care decurg din prezenta directivă.
(15)Statele membre pot încredinţa partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, punerea în aplicare a prezentei directive, cu condiţia ca respectivele state membre să adopte orice dispoziţie necesară care să permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă.
(16)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional pentru o mai bună legiferare (1), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pe cont propriu şi în interesul Uniunii, propriile lor tabele, care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondenţa între prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,
(1)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Prezenta directivă pune în aplicare Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat la 18 iunie 2009 de organizaţiile interprofesionale europene ale partenerilor sociali (BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES), acord prevăzut în anexă.
Art. 2
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive. Sancţiunile sunt eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 3
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive sau se asigură că partenerii sociali au instituit măsurile necesare printr-un acord până la 8 martie 2012. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele actelor respective.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre pot beneficia de o perioadă suplimentară de maximum un an pentru a se conforma prezentei directive, dacă este necesar, pentru a lua în considerare dificultăţile speciale sau punerea în aplicare printr-o convenţie colectivă. Acestea informează Comisia în acest sens până la 8 martie 2012, menţionând motivele pentru care este necesară o perioadă suplimentară.
Prin derogare de la primul paragraf, perioada suplimentară menţionată se prelungeşte până la 31 decembrie 2018 în ceea ce priveşte Mayotte în calitate de regiune ultraperiferică a Uniunii în sensul articolului 349 din TFUE.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 4
Directiva 96/34/CE se abrogă de la 8 martie 2012. Trimiterile la Directiva 96/34/CE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Art. 5
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 8 martie 2010.
Pentru Consiliu Preşedintele C. CORBACHO |
ANEXĂ:ACORD-CADRU PRIVIND CONCEDIUL PENTRU CREŞTEREA COPILULUI (REVIZUIT) 18 iunie 2009
PARTEA 0:Preambul
Prezentul acord-cadru între partenerii sociali europeni, BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES (şi comitetul de legătură Eurocadres/CEC), revizuieşte Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului, încheiat la 14 decembrie 1995, stabilind cerinţele minime privind concediul pentru creşterea copilului, ca mijloc important de conciliere a responsabilităţilor profesionale şi familiale şi de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei.
Partenerii sociali europeni solicită Comisiei să înainteze prezentul acord-cadru Consiliului pentru ca, printr-o decizie a Consiliului, aceste cerinţe să devină obligatorii în statele membre ale Uniunii Europene.
PARTEA I:Consideraţii generale
1.Având în vedere Tratatul CE, în special articolele 138 şi 139 (*);
(*)Renumerotate ca articolele 154 şi 155 din TFUE.
2.Având în vedere articolul 137 alineatul (1) litera (c) şi articolul 141 din Tratatul CE (**) şi principiul tratamentului egal [articolele 2, 3 şi 13 din Tratatul CE (***)] şi legislaţia secundară întemeiată pe acesta, în special Directiva 75/117/CEE a Consiliului privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin (1); Directiva 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (2); Directiva 96/97/CE a Consiliului de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială (3); şi Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformată) (4);
(**)Renumerotate ca articolul 153 alineatul (1) litera (c) şi articolul 157 din TFUE.
(***)- Articolul 2 din Tratatul CE este abrogat şi înlocuit, ca materie, prin articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Articolul 3 alineatul (1) din Tratatul CE este abrogat şi înlocuit, ca materie, prin articolele 3-6 din TFUE. Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul CE este renumerotat ca articolul 8 din TFUE. Articolul 13 din Tratatul CE este renumerotat ca articolul 19 din TFUE.
(1)JO L 45, 19.2.1975, p. 19.
(2)JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
(3)JO L 46, 17.2.1997, p. 20.
(4)JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
3.Având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 şi articolele 23 şi 33 ale acesteia referitoare la egalitatea între femei şi bărbaţi şi concilierea între viaţa profesională, viaţa privată şi viaţa de familie;
4.Având în vedere raportul Comisiei din 2003 privind punerea în aplicare a Directivei 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES;
5.Având în vedere obiectivul Strategiei de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă de creştere a ratelor globale de ocupare a forţei de muncă la 70 %, a ratelor de ocupare a forţei de muncă pentru femei la 60 % şi a ratelor de ocupare a forţei de muncă pentru lucrătorii vârstnici la 50 %; având în vedere obiectivele de la Barcelona privind furnizarea de structuri de îngrijire a copiilor; şi având în vedere contribuţia politicilor menite să îmbunătăţească concilierea între viaţa profesională, viaţa privată şi viaţa de familie la atingerea acestor obiective;
6.Având în vedere Cadrul de acţiune al partenerilor sociali europeni cu privire la egalitatea dintre bărbaţi şi femei de la 22 martie 2005, în care se abordează sprijinirea echilibrului între viaţa profesională şi cea privată ca domeniu prioritar de acţiune, recunoscându-se în acelaşi timp că, pentru a continua realizarea de progrese legate de problema concilierii, trebuie instituită o combinaţie de măsuri echilibrate, integrate şi coerente, care să cuprindă dispoziţii în materie de concediu, organizare a muncii şi structuri de îngrijire;
7.Întrucât măsurile de îmbunătăţire a concilierii fac parte dintr-un program de acţiune mai vast menit să răspundă necesităţilor angajatorilor şi celor ale lucrătorilor şi să îmbunătăţească adaptabilitatea şi capacitatea de inserţie profesională, în cadrul abordării privind flexicuritatea;
8.Întrucât politica familială trebuie să contribuie la realizarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi trebuie privită în contextul schimbărilor demografice, al efectelor îmbătrânirii populaţiei, al eliminării decalajelor dintre generaţii, al promovării participării femeilor la viaţa activă şi al repartizării responsabilităţilor familiale între femei şi bărbaţi;
9.Întrucât Comisia a consultat partenerii sociali europeni în două etape, în 2006 şi 2007, cu privire la concilierea între viaţa profesională, viaţa privată şi viaţa de familie şi, printre altele, a abordat problema actualizării cadrului de reglementare la nivel comunitar şi a încurajat partenerii sociali europeni să evalueze dispoziţiile din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului, încheiat de aceştia, în vederea revizuirii sale;
10.Întrucât Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului din 1995, încheiat de partenerii sociali europeni, a determinat schimbări pozitive, a asigurat convergenţa strategiilor statelor membre în materie de echilibru între viaţa profesională şi cea privată şi a jucat un rol semnificativ la sprijinirea părinţilor care lucrează din Europa în procesul de obţinere a unei mai bune concilieri; cu toate acestea, pe baza unei evaluări comune, partenerii sociali europeni consideră că anumite elemente ale acordului trebuie adaptate sau revizuite pentru a contribui mai bine la îndeplinirea obiectivelor sale;
11.Întrucât anumite aspecte trebuie adaptate, luând în considerare diversitatea tot mai mare a populaţiei active şi a evoluţiei societăţii, inclusiv diversitatea din ce în ce mai mare a structurilor familiale, respectând în acelaşi timp legislaţia naţională, convenţiile colective şi/sau practicile naţionale;
12.Întrucât, în multe state membre, măsurile luate pentru a incita bărbaţii să îşi asume o parte egală a responsabilităţilor familiale nu au condus la rezultate suficiente; prin urmare, ar trebui adoptate măsuri mai eficiente pentru a încuraja o repartizare mai egală a responsabilităţilor familiale între femei şi bărbaţi;
13.Întrucât în multe state membre există deja o mare varietate de măsuri şi practici în materie de politici legate de concedii, de structurile de îngrijire a copiilor şi de programele de lucru flexibile, adaptate necesităţilor lucrătorilor şi celor ale angajatorilor şi având drept obiectiv sprijinirea părinţilor în vederea concilierii între viaţa profesională, viaţa privată şi viaţa de familie; aceste elemente ar trebui luate în considerare în momentul punerii în aplicare a prezentului acord;
14.Întrucât prezentul acord-cadru reprezintă una dintre acţiunile partenerilor sociali europeni în domeniul concilierii între viaţa profesională şi cea privată;
15.Întrucât prezentul acord este un acord-cadru care stabileşte cerinţe şi dispoziţii minime privind concediul pentru creşterea copilului, separat de concediul de maternitate, şi pentru absenţă de la serviciu din motive de forţă majoră şi se adresează din nou statelor membre şi partenerilor sociali pentru stabilirea condiţiilor de acces şi a modalităţilor de aplicare pentru a se ţine seama de situaţia din fiecare stat membru;
16.Întrucât dreptul la concediu pentru creşterea copilului în prezentul acord reprezintă un drept individual şi, în principiu, nu poate fi cedat, iar statele membre sunt abilitate să îi confere caracter cesionabil. Experienţa arată că caracterul cesionabil al concediului poate reprezenta un stimulent pozitiv pentru ca taţii să ia acest tip de concediu şi, prin urmare, partenerii sociali europeni convin asupra faptului că o parte din concediu nu este cesionabilă;
17.Întrucât este important să se ia în considerare necesităţile speciale ale părinţilor ai căror copii suferă de un handicap sau de o boală pe termen lung;
18.Întrucât statele membre ar trebui să prevadă menţinerea prestaţiilor în natură în cadrul asigurării de boală pe durata minimă a concediului pentru creşterea copilului;
19.Întrucât, în momentul punerii în aplicare a prezentului acord, statele membre ar trebui, de asemenea, în funcţie de ceea ce este oportun ţinând seama de condiţiile naţionale şi de situaţia bugetară, să prevadă menţinerea drepturilor la prestaţiile de asigurări sociale ca atare pe durata minimă a concediului pentru creşterea copilului şi ar trebui să ţină seama de rolul venitului printre alţi factori în ceea ce priveşte luarea concediului pentru creşterea copilului;
20.Întrucât experienţele din statele membre au arătat că nivelul venitului pe durata concediului pentru creşterea copilului este un factor care influenţează luarea concediului respectiv de către părinţi, în special de către taţi;
21.Întrucât accesul la programe de lucru flexibile le permite părinţilor să concilieze mai uşor responsabilităţile lor profesionale cu cele parentale şi le facilitează reintegrarea la locul de muncă, în special după întoarcerea din concediul pentru creşterea copilului;
22.Întrucât regimul de concediu pentru creşterea copilului este destinat sprijinirii părinţilor care lucrează pe parcursul unei anumite perioade de timp, în vederea menţinerii şi a promovării participării lor în continuare pe piaţa muncii; prin urmare, ar trebui să se acorde o mare atenţie păstrării contactului cu angajatorul pe durata concediului sau adoptării de dispoziţii în vederea revenirii la locul de muncă;
23.Întrucât prezentul acord ia în considerare necesitatea de îmbunătăţire a cerinţelor politicii sociale, de consolidare a competitivităţii Uniunii Europene şi de evitare a impunerii de constrângeri administrative, financiare şi juridice într-un mod care ar frâna crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
24.Întrucât partenerii sociali sunt cei mai în măsură să identifice soluţii care să corespundă atât nevoilor angajatorilor, cât şi celor ale lucrătorilor şi trebuie, prin urmare, să li se atribuie un rol special în punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea prezentului acord, în contextul mai larg al altor măsuri de îmbunătăţire a concilierii între responsabilităţile profesionale şi cele familiale şi de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei,
PĂRŢILE SEMNATARE CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
PARTEA II:Conţinut
I.Clauza 1: Obiect şi domeniu de aplicare
1.Prezentul acord stabileşte cerinţele minime menite să faciliteze concilierea între responsabilităţile parentale şi profesionale pentru părinţii care lucrează, luând în considerare diversitatea din ce în ce mai mare a structurilor familiale, respectând în acelaşi timp legislaţia naţională, convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.
2.Prezentul acord se aplică tuturor lucrătorilor, bărbaţi şi femei, care deţin un contract de muncă sau un raport de muncă, astfel cum sunt acestea definite de legislaţia, de convenţiile colective şi/sau de practica în vigoare în fiecare stat membru.
3.Statele membre şi/sau partenerii sociali nu exclud din domeniul de aplicare al prezentului acord lucrători, contracte de muncă sau raporturi de muncă exclusiv deoarece se referă la lucrători care muncesc cu fracţiune de normă, la lucrători cu contract pe durată determinată sau la persoane care au un contract de muncă sau se află în raporturi de muncă cu un agent de muncă temporară.
II.Clauza 2: Concediul pentru creşterea copilului
1.În temeiul prezentului acord, se acordă lucrătorilor, bărbaţi şi femei, dreptul individual la concediu pentru creşterea copilului, pe motiv de naştere sau de adopţie a unui copil, pentru a le da posibilitatea de a îngriji copilul respectiv până la o vârstă dată de maximum opt ani care urmează să fie stabilită de statele membre şi/sau de partenerii sociali.
2.Concediul se acordă pentru o perioadă de cel puţin patru luni şi, pentru a promova egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei, ar trebui, în principiu, să se acorde pe o bază netransferabilă. Pentru a încuraja egalitatea între cei doi părinţi în materie de luare a concediului pentru creşterea copilului, cel puţin una dintre cele patru luni se va acorda pe o bază netransferabilă. Modalităţile de aplicare a perioadei netransferabile se stabilesc la nivel naţional prin intermediul legislaţiei şi/sau al convenţiilor colective, luând în considerare dispoziţiile în materie de concediu existente în statele membre.
III.Clauza 3: Modalităţile de aplicare
1.Condiţiile de acces şi modalităţile de aplicare a concediului pentru creşterea copilului sunt definite de lege şi/sau de convenţiile colective din statele membre, cu respectarea cerinţelor minime din prezentul acord. Statele membre şi/sau partenerii sociali pot, în special:
(a)să hotărască dacă concediul pentru creşterea copilului se acordă integral, parţial, fragmentat sau sub formă de credit de timp, luând în considerare atât necesităţile angajatorilor, cât şi pe cele ale lucrătorilor;
(b)să condiţioneze dreptul la concediul pentru creşterea copilului de o perioadă de muncă şi/sau de vechime care nu depăşeşte un an. Statele membre şi/sau partenerii sociali se asigură, atunci când aplică această dispoziţie, că, în cazul unor contracte cu durată determinată succesive cu acelaşi angajator, astfel cum sunt definite în Directiva 1999/70/CE a Consiliului cu privire la munca pe durată determinată, durata totală a acestor contracte se ia în considerare în scopul calculării perioadei de vechime în muncă;
(c)să definească condiţiile în care un angajator, după consultări în conformitate cu legislaţia naţională, cu convenţiile colective şi/sau practicile naţionale, este autorizat să amâne acordarea concediului pentru creşterea copilului din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii. Orice dificultate care decurge din aplicarea acestei dispoziţii ar trebui să fie rezolvată în conformitate cu legislaţia naţională, cu convenţiile colective şi/sau practicile naţionale;
(d)în plus faţă de litera (c), să autorizeze măsuri speciale pentru a îndeplini cerinţele de funcţionare şi de organizare ale întreprinderilor mici.
2.Statele membre şi/sau partenerii sociali stabilesc durata preavizului de care dispune lucrătorul pentru a informa angajatorul cu privire la intenţia sa de a-şi exercita dreptul la concediul pentru creşterea copilului, cu specificarea începutului şi a sfârşitului perioadei de concediu. Pentru a fixa durata acestui preaviz, statele membre şi/sau partenerii sociali iau în considerare interesele lucrătorilor şi pe cele ale angajatorilor.
3.Statele membre şi/sau partenerii sociali ar trebui să evalueze necesitatea adaptării condiţiilor de acces şi a modalităţilor de aplicare a concediului pentru creşterea copilului la nevoile părinţilor ai căror copii suferă de un handicap sau de o boală pe termen lung.
IV.Clauza 4: Adoptare
1.Statele membre şi/sau partenerii sociali evaluează necesitatea unor măsuri suplimentare pentru a răspunde nevoilor specifice ale părinţilor adoptivi.
V.Clauza 5: Drepturi legate de contractul de muncă şi nediscriminare
1.La sfârşitul concediului pentru creşterea copilului, lucrătorii au dreptul de a se întoarce la acelaşi loc de muncă sau, dacă acest lucru nu este posibil, la un loc de muncă echivalent sau similar care să corespundă contractului sau raportului lor de muncă.
2.Drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de către lucrător la data la care începe concediul pentru creşterea copilului se menţin ca atare până la sfârşitul acestui concediu. La sfârşitul concediului pentru creşterea copilului se aplică aceste drepturi, inclusiv orice modificare care rezultă din legislaţia naţională, convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.
3.Statele membre şi/sau partenerii sociali definesc regimul contractului sau al raportului de muncă pe perioada concediului pentru creşterea copilului.
4.Pentru a se asigura că lucrătorii îşi pot exercita dreptul la concediul pentru creşterea copilului, statele membre şi/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii împotriva unui tratament defavorabil sau a concedierii pe motiv de solicitare sau de efectuare a concediului pentru creşterea copilului în conformitate cu legislaţia naţională, convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.
5.Toate problemele de securitate socială legate de prezentul acord trebuie să fie examinate şi determinate de către statele membre şi/sau partenerii sociali în conformitate cu legislaţia naţională şi/sau convenţiile colective naţionale, ţinând cont de importanţa continuităţii drepturilor la prestaţii de securitate socială în cadrul diferitelor regimuri, în special asistenţa medicală.
Toate problemele referitoare la venituri legate de prezentul acord trebuie să fie examinate şi determinate de către statele membre şi/sau partenerii sociali în conformitate cu legislaţia naţională şi/sau convenţiile colective şi practicile naţionale, ţinând cont de rolul venitului - printre alţi factori - în ceea ce priveşte luarea concediului pentru creşterea copilului.
VI.Clauza 6: Reintegrarea la locul de muncă
1.Pentru a promova o mai bună conciliere, statele membre şi/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii care revin din concediul pentru creşterea copilului pot solicita modificări ale programului şi/sau ale ritmului lor de lucru pentru o anumită perioadă. Angajatorii examinează astfel de cereri şi le răspund, ţinând seama atât de propriile lor necesităţi, cât şi de cele ale lucrătorilor.
Modalităţile prevăzute la prezentul punct se determină în conformitate cu legislaţia naţională, cu convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.
2.Pentru a facilita reintegrarea la locul de muncă în urma concediului pentru creşterea copilului, lucrătorii şi angajatorii sunt încurajaţi să menţină contactul pe durata concediului şi pot adopta dispoziţii pentru măsuri adecvate de reintegrare, care urmează a fi hotărâte de către părţile în cauză, luând în considerare legislaţia naţională, convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.
VII.Clauza 7: Absenţa de la lucru din motive de forţă majoră
1.Statele membre şi/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a autoriza lucrătorii să absenteze de la locul de muncă, în conformitate cu legislaţia naţională, cu convenţiile colective şi practicile naţionale, pe motive de forţă majoră în situaţii de urgenţă familială, în cazuri de boală sau de accident care fac indispensabilă prezenţa imediată a lucrătorului.
2.Statele membre şi/sau partenerii sociali pot specifica condiţiile de acces şi modalităţile de aplicare pentru clauza 7 punctul 1 şi pot limita acest drept la o anumită perioadă de timp pe an şi/sau pe caz.
VIII.Clauza 8: Dispoziţii finale
1.Statele membre pot aplica sau introduce dispoziţii mai favorabile decât cele prevăzute în prezentul acord.
2.Punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului acord nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecţie acordat lucrătorilor în domeniul reglementat de prezentul acord. Aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre şi/sau al partenerilor sociali de a elabora, având în vedere circumstanţele aflate în schimbare (inclusiv introducerea netransferabilităţii), diferite dispoziţii legislative, de reglementare sau contractuale, atât timp cât se respectă cerinţele minime prevăzute în prezentul acord.
3.Prezentul acord nu aduce atingere dreptului partenerilor sociali de a încheia, la nivel adecvat, inclusiv la nivel european, convenţii de adaptare şi/sau de completare a dispoziţiilor sale, pentru a se ţine seama de circumstanţe speciale.
4.Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma deciziei Consiliului în termen de doi ani de la adoptarea acesteia sau se asigură că partenerii sociali instituie măsurile necesare prin acord înainte de sfârşitul acestei perioade. Pentru a se conforma deciziei, statele membre pot beneficia de o perioadă suplimentară de maximum un an, dacă este necesar, pentru a lua în considerare dificultăţile speciale sau punerea în aplicare prin convenţii colective.
5.Prevenirea şi soluţionarea litigiilor şi a plângerilor provenind din aplicarea prezentului acord se realizează în conformitate cu legislaţia naţională, cu convenţiile colective şi/sau practicile naţionale.
6.Fără a aduce atingere rolului pe care îl au în acest sens Comisia, tribunalele naţionale şi Curtea Europeană de Justiţie, orice problemă legată de interpretarea prezentului acord la nivel european ar trebui, în primă instanţă, să fie înaintată de către Comisie părţilor semnatare, care vor emite un aviz.
7.Părţile semnatare reexaminează aplicarea prezentului acord după cinci ani de la data deciziei Consiliului, dacă acest lucru este solicitat de una dintre părţile la prezentul acord.
Încheiat la Bruxelles, 18 iunie 2009.
Pentru CES John Monks Secretar general În numele delegaţiei sindicale Pentru BUSINESSEUROPE Philippe de Buck Director general Pentru UEAPME Andrea Benassi Secretar general Pentru CEEP Ralf Resch Secretar general |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 68L din data de 18 martie 2010