Directiva 2009/113/CE/25-aug-2009 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind permisele de conducere
Acte UE
Jurnalul Oficial 223L
În vigoare Versiune de la: 26 August 2009
Directiva 2009/113/CE/25-aug-2009 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind permisele de conducere
Dată act: 25-aug-2009
Emitent: Comisia Comunitatilor Europene
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
având în vedere Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (1), în special articolul 8,
(1)JO L 403, 30.12.2006, p. 18.
întrucât:
(1)Cerinţele minime pentru a fi declarat apt pentru condus nu sunt complet armonizate. Statelor membre li se permite să impună standarde mai stricte decât cerinţele minime europene, conform punctului 5 din anexa III la Directiva 2006/126/CE.
(2)Deoarece existenţa unor cerinţe diferite în state membre diferite poate să afecteze principiul liberei circulaţii, în rezoluţia sa din 26 iunie 2000, Consiliul a solicitat în mod expres o revizuire a standardelor medicale pentru obţinerea permisului de conducere.
(3)În concordanţă cu această rezoluţie a Consiliului, Comisia a propus desfăşurarea unor lucrări pe termen mediu şi lung, în vederea adaptării anexei III la progresele tehnice şi ştiinţifice, în temeiul articolului 8 din Directiva 2006/126/CE.
(4)Afecţiunile oculare, diabetul şi epilepsia au fost identificate ca reprezentând probleme medicale care afectează capacitatea de a conduce autovehicule şi de care trebuie să se ţină cont; în acest sens, au fost instituite grupuri de lucru formate din specialişti desemnaţi de statele membre.
(5)Aceste grupuri de lucru au elaborat rapoarte în vederea actualizării punctelor relevante din anexa III la Directiva 2006/126/CE.
(6)Prin urmare, Directiva 2006/126/CE trebuie modificată în consecinţă.
(7)Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului pentru permisele de conducere,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
- Anexa III la Directiva 2006/126/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.
Art. 2
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 25 august 2009.
Pentru Comisie Antonio TAJANI Vicepreşedinte |
ANEXĂ:
- Anexa III la Directiva 2006/126/CE se modifică după cum urmează:
1.Punctul 6 se înlocuieşte cu următorul text:
"VEDEREA
6.Toţi solicitanţii unui permis de conducere trebuie să se supună unui examen corespunzător pentru a se asigura că au acuitatea vizuală necesară pentru conducerea unui autovehicul. Dacă există motive de îndoială cu privire la acuitatea vizuală a solicitantului, acesta este examinat de un organ medical de specialitate. La examinarea respectivă, se acordă o atenţie deosebită următoarelor: acuitatea vizuală, câmpul vizual, capacitatea vizuală în condiţii de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumină puternică şi contraste, diplopia şi alte afecţiuni oculare care periclitează condusul în condiţii de siguranţă.
În cazul conducătorilor auto din Grupa 1, permisul poate fi acordat în «condiţii excepţionale» atunci când standardele de câmp vizual şi de acuitate vizuală nu pot fi respectate; în aceste cazuri, conducătorul auto trebuie să se supună unui examen medical efectuat de un organ medical de specialitate pentru a demonstra că funcţia vizuală nu este afectată şi în alte moduri (inclusiv sensibilitatea la lumină puternică şi contrast şi vederea în condiţii de luminozitate redusă). Conducătorul auto sau solicitantul trebuie să se supună şi unei probe practice pozitive efectuate de o autoritate competentă.
Grupa 1:
6.1.Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis au o acuitate vizuală binoculară, dacă este necesar, cu lentile de corecţie, de cel puţin 0,5 când se utilizează ambii ochi.
În plus, câmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puţin 120 de grade, extensia trebuie să fie de cel puţin 50 de grade la stânga şi la dreapta şi de 20 de grade ascendent şi descendent. Nu trebuie să existe deficienţe pe o rază de 20 de grade faţă de axul central.
Atunci când se detectează sau se declară o afecţiune oculară evolutivă, se pot emite sau reînnoi permise de conducere, sub rezerva ca solicitantul să se supună unor examene periodice realizate de un organ medical de specialitate.
6.2.Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis şi care au pierdut în totalitate vederea la un ochi sau care utilizează doar un ochi (de exemplu în cazul diplopiei) trebuie să aibă o acuitatea vizuală de cel puţin 0,5 cu lentile de corecţie, dacă este necesar. Organul medical de specialitate trebuie să certifice existenţa suficient de îndelungată a stării respective de vedere monoculară pentru a permite adaptarea şi că, la ochiul respectiv, câmpul vizual întruneşte cerinţele stabilite la punctul 6.1.
6.3.După apariţia recentă a diplopiei sau după pierderea vederii la un ochi, trebuie să existe o perioadă suficientă de adaptare (de exemplu, şase luni) pe durata căreia se interzice condusul autovehiculelor. După această perioadă, condusul se permite numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiştilor oftalmologi şi a experţilor auto.
Grupa 2:
6.4.Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis trebuie să aibă o acuitate vizuală, cu lentile de corecţie dacă este necesar, de cel puţin 0,8 la ochiul mai bun şi de cel puţin 0,1 la ochiul mai slab. Dacă se utilizează lentile de corecţie pentru a obţine valori de 0,8 şi 0,1, acuitatea respectivă (0,8 şi 0,1) trebuie să se obţină fie prin corecţie cu ajutorul ochelarilor de maximum plus opt dioptrii, fie cu ajutorul lentilelor de contact. Corecţia trebuie să fie bine tolerată.
În plus, câmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puţin 160 de grade la ambii ochi, extensia trebuie să fie de cel puţin 70 de grade la stânga şi la dreapta şi de 30 de grade ascendent şi descendent. Nu trebuie să existe deficienţe pe o rază de 30 de grade faţă de axul central.
Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanţii sau conducătorii auto care prezintă probleme în ceea ce priveşte sensibilitatea la contraste sau care suferă de diplopie.
După o pierdere importantă a vederii la un ochi, trebuie să existe o perioadă suficientă de adaptare (de exemplu, şase luni) pe durata căreia se interzice condusul autovehiculelor. După această perioadă, condusul se permite numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiştilor oftalmologi şi a experţilor auto."
2.Punctul 10 se înlocuieşte cu următorul text:
"DIABETUL ZAHARAT
10.La punctele de mai jos, prin hipoglicemie acută se înţelege că este necesar ajutorul unei alte persoane, iar prin hipoglicemie cronică se înţelege al doilea episod de hipoglicemie acută în decursul a 12 luni.
Grupa 1:
10.1.Solicitanţilor sau conducătorilor auto care suferă de diabet zaharat li se pot acorda sau reînnoi permisele de conducere. În cazul în care aceştia urmează un tratament medicamentos, trebuie să obţină un aviz medical autorizat şi să fie examinaţi periodic, după caz, dar intervalul dintre examinări nu trebuie să depăşească cinci ani.
10.2.Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanţii sau conducătorii auto cu episoade repetate de hipoglicemie acută şi/sau care nu sunt deplin conştienţi de implicaţiile acesteia. Un conducător auto care suferă de diabet trebuie să demonstreze că înţelege riscurile hipoglicemiei şi că este capabil să ţină sub control aceste episoade.
Grupa 2:
10.3.Conducătorilor auto care suferă de diabet zaharat li se pot emite sau reînnoi permisele din Grupa 2. În cazul în care aceştia urmează un tratament medicamentos cu risc de inducere a hipoglicemiei (respectiv cu insulină şi unele comprimate), se aplică următoarele criterii:
- în ultimele 12 luni nu s-a înregistrat nici un episod de hipoglicemie acută;
- conducătorul auto este deplin conştient de implicaţiile hipoglicemiei;
- conducătorul auto demonstrează că poate ţine sub control aceste episoade prin monitorizarea periodică a nivelului de glucoză din sânge, cel puţin de două ori pe zi şi atunci când intenţionează să conducă;
- şoferul demonstrează că înţelege riscurile hipoglicemiei;
- nu există alte complicaţii ale diabetului care ar putea afecta capacitatea de a conduce autovehicule.
În plus, în aceste cazuri, permisele se emit sub rezerva unui aviz al unui organ medical de specialitate şi a examinărilor medicale periodice care trebuie să aibă loc la intervale care să nu depăşească trei ani.
10.4.Un episod de hipoglicemie acută în timpul orelor de activitate, chiar dacă nu este în legătură cu condusul, trebuie raportat şi determină o reevaluare a capacităţii de a conduce autovehicule."
3.Punctul 12 se înlocuieşte cu următorul text:
"EPILEPSIA
12.Crizele de epilepsie sau alte tulburări subite ale stării de conştienţă constituie un real pericol pentru siguranţa rutieră dacă apar la o persoană care conduce un autovehicul.
Epilepsia este definită ca atare dacă au avut loc două sau mai multe crize de epilepsie la un interval mai mic de cinci ani. O criză de epilepsie provocată este definită ca o criză care are un factor provocator recognoscibil care poate fi evitat.
O persoană care a avut o criză iniţială sau izolată ori şi-a pierdut conştienţa trebuie sfătuită să nu conducă autovehicule. Este necesară întocmirea unui raport de specialitate în care să se precizeze perioada de interzicere a condusului şi monitorizarea ulterioară necesară.
Este foarte important să se identifice sindromul epileptic specific şi tipul de criză pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a capacităţii de a conduce autovehicule (inclusiv riscul producerii unor noi crize) şi să se prescrie terapia corespunzătoare. Acestea se efectuează de un neurolog.
Grupa 1:
12.1.Conducătorilor auto cu epilepsie din Grupa 1 trebuie să li se monitorizeze capacitatea de a conduce până când trec cel puţin cinci ani fără nicio criză.
Dacă persoana suferă de epilepsie, criteriile pentru acordarea/reînnoirea necondiţionată a permisului nu sunt întrunite. Autoritatea responsabilă de eliberarea permiselor de conducere trebuie notificată în acest sens.
12.2.Crize de epilepsie provocate: solicitantul care a avut o criză de epilepsie favorizată de un factor provocator recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce de la caz la caz, în funcţie de avizul neurologic [evaluarea trebuie să se facă, după caz, conform celorlalte secţiuni ale anexei III (de exemplu în cazul alcoolului sau altor comorbidităţi)].
12.3.Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de şase luni în care nu au mai avut loc crize şi dacă s-a efectuat o evaluare medicală corespunzătoare. Autorităţile naţionale pot permite conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade.
12.4.Pierderea conştienţei: Pierderea conştienţei trebuie evaluată în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului.
12.5.Epilepsie: Conducătorii auto sau solicitanţii pot fi declaraţi apţi pentru condus după trecerea unui an în care nu au mai avut loc crize.
12.6.Crize exclusiv în timpul somnului: Solicitantul sau conducătorul auto care nu a avut crize decât în timpul somnului poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar atacuri sau crize în timpul perioadei de veghe, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de acordarea sau reînnoirea permisului (a se vedea «Epilepsia»).
12.7.Crize care nu influenţează starea de conştienţă sau capacitatea de reacţie: Solicitantul sau conducătorul auto care nu a avut alte crize decât cele în privinţa cărora s-a demonstrat că nu afectează nici starea de conştienţă şi nici capacitatea de reacţie poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar orice fel de alte atacuri sau crize, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de acordarea sau reînnoirea permisului (a se vedea «Epilepsia»).
12.8.Crize provocate de schimbarea sau eliminarea terapiei medicamentoase antiepileptice la recomandarea unui medic: Pacientul poate fi sfătuit să nu conducă timp de şase luni de la încetarea tratamentului. Crizele care apar în timpul schimbării sau eliminării tratamentului medicamentos prescrise de medic duc la interzicerea condusului pentru trei luni dacă se reia tratamentul anterior.
12.9.După intervenţia chirurgicală în scop curativ a se vedea «Epilepsia». Grupa 2:
12.10.Solicitantul nu trebuie să urmeze tratament medicamentos antiepileptic în perioada în care nu trebuie să existe crize. A fost realizată o monitorizare medicală corespunzătoare. La examenele neurologice amănunţite nu trebuie să se confirme o patologie cerebrală aferentă afecţiunii şi nu trebuie să se înregistreze nicio activitate epileptiformă pe electroencefalogramă (EEG). După un episod acut, trebuie să se facă o EEG şi un examen neurologic corespunzător.
12.11.Crize de epilepsie provocate: Solicitantul care a avut o criză de epilepsie determinată de un factor recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce de la caz la caz, în funcţie de avizul neurologic. După un episod acut, trebuie să se facă o EEG şi un examen neurologic corespunzător.
O persoană care prezintă o leziune structurală intracerebrală şi care prezintă un risc mare de apariţie a crizelor nu trebuie să conducă autovehicule din Grupa 2 până când riscul de epilepsie scade la cel mult 2 % pe an. Examenul de specialitate trebuie efectuat, după caz, în conformitate cu alte secţiuni relevante ale anexei III (de exemplu, în cazul consumului de alcool).
12.12.Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: Solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de cinci ani în care nu au mai avut loc crize şi în care nu s-a administrat tratament medicamentos, dacă s-a efectuat un examen neurologic corespunzător. Autorităţile naţionale pot permite conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade.
12.13 Pierderea conştienţei: Pierderea conştienţei trebuie evaluată în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului. Riscul de recurenţă trebuie să fie de cel mult 2 % pe an.
12.14.Epilepsie: Trebuie să treacă o perioadă de zece ani fără crize şi fără administrarea unui tratament medicamentos antiepileptic. Autorităţile naţionale pot permite conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade. Aceasta se aplică şi în cazul «epilepsiei juvenile».
Anumite afecţiuni (de exemplu, malformaţii artero-venoase sau hemoragii intracerebrale) presupun o creştere a riscului de apariţie a crizelor, chiar în cazurile în care nu a avut loc nicio criză anterioară. Într-o astfel de situaţie trebuie efectuat un examen de către un organ medical de specialitate; riscul de apariţie a unei crize trebuie să fie de cel mult 2 % pe an pentru acordarea sau reînnoirea permisului."
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 223L din data de 26 august 2009