Directiva 2008/96/CE/19-nov-2008 privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere
Acte UE
Jurnalul Oficial 319L
În vigoare Versiune de la: 16 Decembrie 2019
Directiva 2008/96/CE/19-nov-2008 privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere
Dată act: 19-nov-2008
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71 alineatul (1) litera (c),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 168, 20.7.2007, p. 71.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 19 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 20 octombrie 2008.
întrucât:
(1)Reţeaua rutieră transeuropeană definită în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (3) este de o importanţă deosebită în contextul sprijinului acordat integrării şi coeziunii în Europa, precum şi al garantării unui nivel sporit de bunăstare. Trebuie, în special, să se asigure un nivel ridicat de siguranţă.
(3)JO L 228, 9.9.1996, p. 1.
(2)În Cartea sa albă din 12 septembrie 2001 intitulată "Politica europeană în domeniul transporturilor în orizontul lui 2010: momentul deciziilor", Comisia a semnalat necesitatea de a realiza evaluări de impact asupra siguranţei şi operaţiuni de audit în domeniul siguranţei rutiere, în vederea identificării şi gestionării tronsoanelor cu o concentraţie mare de accidente din cadrul Comunităţii. Aceasta fixează, de asemenea, obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanelor decedate pe căile rutiere din cadrul Uniunii Europene între 2001 şi 2010.
(3)În Comunicarea sa din 2 iunie 2003 intitulată "Program de acţiune european destinat siguranţei rutiere -Reducerea la jumătate a numărului de victime rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună", Comisia desemnează infrastructura rutieră ca fiind al treilea pilon al politicii de siguranţă rutieră, ceea ce ar trebui să reprezinte o contribuţie importantă la îndeplinirea obiectivului comunitar de reducere a accidentelor.
(4)În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul proiectării autovehiculelor (măsuri de siguranţă, proiectarea şi aplicarea de noi tehnologii), care au contribuit la reducerea numărului de persoane decedate sau vătămate în urma accidentelor de circulaţie. Dacă se doreşte atingerea obiectivului fixat pentru 2010, trebuie să se întreprindă acţiuni şi în alte domenii. Gestionarea siguranţei infrastructurilor rutiere poate fi considerabil îmbunătăţită, iar această posibilitate trebuie valorificată.
(5)Instituirea unor proceduri adecvate este esenţială pentru îmbunătăţirea siguranţei infrastructurii rutiere în cuprinsul reţelei rutiere transeuropene. Evaluările de impact asupra siguranţei rutiere ar trebui să demonstreze, la nivel strategic, implicaţiile asupra siguranţei rutiere ale diferitelor alternative de planificare a unui proiect de infrastructură şi ar trebui să aibă un rol decisiv în alegerea traseului. Rezultatele evaluărilor de impact asupra siguranţei rutiere pot fi consemnate în mai multe documente. În plus, operaţiunile de audit în domeniul siguranţei rutiere ar trebui să prezinte detaliat riscurile unui proiect de infrastructură rutieră. Este firesc, prin urmare, să se dezvolte o serie de proceduri de urmat în aceste două domenii, în scopul sporirii siguranţei infrastructurilor rutiere din cuprinsul reţelei rutiere transeuropene, cu excepţia tunelurilor rutiere care sunt reglementate de Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din Reţeaua rutieră transeuropeană (4).
(4)JO L 167, 30.4.2004, p. 39.
(6)Mai multe state membre dispun deja de sisteme funcţionale de gestionare a infrastructurii rutiere. Acestora ar trebui să li se permită să folosească metodele proprii existente, în măsura în care sunt în conformitate cu obiectivele prezentei directive.
(7)Cercetarea este esenţială pentru ameliorarea siguranţei căilor rutiere în cadrul Uniunii Europene. Activităţile de dezvoltare şi de demonstrare de elemente, măsuri şi metode (în special telematica), precum şi difuzarea rezultatelor cercetărilor joacă un rol esenţial în creşterea siguranţei infrastructurii rutiere.
(8)Gradul de siguranţă rutieră, în condiţiile actuale, ar trebui sporit prin orientarea investiţiilor către tronsoanele rutiere unde se înregistrează cea mai mare concentrare de accidente şi/sau potenţialul cel mai ridicat de reducere a numărului de accidente. În vederea adaptării comportamentului conducătorilor auto şi a asigurării unui grad sporit de respectare a regulilor de circulaţie, îndeosebi a limitărilor de viteză, aceştia ar trebui să fie avertizaţi cu privire la tronsoanele rutiere cu o concentraţie ridicată a accidentelor.
(9)Clasificarea siguranţei reţelei prezintă un potenţial ridicat în perioada imediat următoare punerii sale în aplicare. După remedierea tronsoanelor rutiere cu o concentrare mare de accidente şi luarea măsurilor corective, accentul ar trebui să cadă pe măsurile preventive constând în realizarea unor inspecţii în materie de siguranţă. Aceste inspecţii realizate cu regularitate sunt esenţiale pentru prevenirea pericolelor la care pot fi expuşi toţi utilizatorii drumurilor, inclusiv cei vulnerabili, precum şi în cazul unor lucrări rutiere.
(10)Formările şi certificarea personalului responsabil de siguranţă prin intermediul unor programe de formare şi a unor instrumente de calificare aprobate de statele membre ar trebui să garanteze dobândirea, de către profesioniştii în domeniu, a cunoştinţelor actualizate necesare.
(11)În vederea îmbunătăţirii siguranţei căilor rutiere din cadrul Uniunii Europene ar trebui luate măsuri în vederea unor schimburi de bune practici mai frecvente şi mai sistematice între statele membre.
(12)În vederea garantării unui grad ridicat de siguranţă rutieră pe căile rutiere din cadrul Uniunii Europene, statele membre ar trebui să aplice liniile directoare cu privire la gestionarea siguranţei infrastructurii. Notificarea acestor linii directoare către Comisie şi raportarea periodică cu privire la aplicarea lor ar trebui să pregătească terenul pentru îmbunătăţirea sistematică a siguranţei infrastructurii la nivel comunitar şi să constituie baza pentru trecerea treptată către un sistem mai eficient. Rapoartele cu privire la aplicarea liniilor directoare ar trebui, de asemenea, să permită statelor membre să identifice soluţiile cele mai eficiente, iar culegerea sistematică de date provenind din studii premergătoare/ulterioare ar trebui să permită găsirea măsurilor celor mai eficiente pentru acţiunile viitoare.
(13)Prevederile prezentei directive referitoare la investiţiile efectuate în domeniul siguranţei rutiere ar trebui să se aplice fără a aduce atingere competenţelor statelor membre în domeniul investiţiilor pentru întreţinerea reţelei rutiere.
(14)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume instituirea unor proceduri de garantare a unui grad ridicat de siguranţă rutieră în cuprinsul Reţelei rutiere transeuropene, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre şi întrucât, din cauza efectelor acţiunii, acesta poate fi îndeplinit mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(15)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(16)Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte criteriile necesare pentru îmbunătăţirea practicilor de gestionare a siguranţei rutiere şi să adapteze anexele la progresul tehnic. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele, prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(17)Existenţa unui număr suficient de parcări pe marginea şoselelor este foarte importantă atât pentru prevenirea infracţiunilor, cât şi pentru siguranţa rutieră. Zonele de parcare le permit şoferilor să se odihnească în timp util şi să continue călătoria pe deplin concentraţi. Asigurarea unui număr suficient de parcări ar trebui să constituie, prin urmare, o parte integrantă a gestionării siguranţei infrastructurii rutiere.
(18)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitu-ţional pentru o mai bună legiferare (2), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele şi în interesul Comunităţii, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondenţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,
(2)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă prevede stabilirea şi punerea în aplicare a procedurilor referitoare la evaluările de impact şi la operaţiunile de audit în domeniul siguranţei rutiere, la inspecţiile în materie de siguranţă rutieră şi la evaluările siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele efectuate de către statele membre.
(2)Prezenta directivă se aplică drumurilor care fac parte din reţeaua rutieră transeuropeană, autostrăzilor şi altor drumuri principale, indiferent dacă acestea se află în faza de proiectare, de construcţie sau de exploatare.
(3)Prezenta directivă se aplică şi drumurilor şi proiectelor de infrastructură rutieră care nu intră sub incidenţa alineatului (2) şi care sunt situate în afara zonelor urbane, care nu deservesc proprietăţile pe lângă care trec şi care sunt finalizate folosind finanţare din partea Uniunii, cu excepţia drumurilor care nu sunt deschise traficului general de autovehicule, cum ar fi pistele pentru biciclete, sau a drumurilor care nu sunt proiectate pentru traficul general, precum drumurile de acces la siturile industriale ori la terenurile agricole sau forestiere.
(4)Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive drumurile principale care prezintă un risc scăzut pentru siguranţă, pe baza unor motive justificate în mod corespunzător legate de volumele de trafic şi de statisticile privind accidentele.
Statele membre pot include în domeniul de aplicare al prezentei directive drumuri care nu sunt menţionate la alineatele (2) şi (3).
Fiecare stat membru notifică Comisiei, până la 17 decembrie 2021, lista autostrăzilor şi a drumurilor principale de pe teritoriul său şi, ulterior, orice modificări aduse acesteia. În plus, fiecare stat membru notifică Comisiei lista drumurilor excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive sau incluse în acesta în conformitate cu prezentul alineat şi, ulterior, orice modificare adusă.
Comisia publică lista drumurilor notificate în conformitate cu prezentul articol.
(5)Prezenta directivă nu se aplică drumurilor din tuneluri reglementate de Directiva 2004/54/CE.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.«reţea rutieră transeuropeană» înseamnă reţelele rutiere identificate în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1);
(*1)Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport şi de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).
11.«autostradă» înseamnă un drum proiectat şi construit special pentru traficul de autovehicule, care nu deserveşte proprietăţile pe lângă care trece şi care îndeplineşte următoarele criterii:
(a)este prevăzut, cu excepţia punctelor speciale sau în mod temporar, cu părţi carosabile separate pentru cele două direcţii de trafic, separate între ele printr-o bandă despărţitoare care nu este destinată traficului sau, în mod excepţional, prin alte mijloace;
(b)nu se intersectează la acelaşi nivel cu niciun drum, cu nicio cale ferată sau linie de tramvai, pistă de biciclete sau cale pietonală;
(c)este desemnat în mod special ca autostradă;
12.«drum principal» înseamnă un drum situat în afara zonelor urbane care leagă oraşe şi/sau regiuni importante şi care este încadrat în categoria imediat următoare după categoria "autostrăzi" în clasificarea naţională a drumurilor aflată în vigoare la 26 noiembrie 2019;
2."entitatea competentă" înseamnă orice organism public sau privat instituit la nivel naţional, regional sau local şi care participă la punerea în aplicare a prezentei directive, în baza competenţelor care îi revin, inclusiv acele organe desemnate ca entităţi competente, înfiinţate înaintea intrării în vigoare a prezentei directive, în măsura în care acestea îndeplinesc cerinţele prezentei directive;
3."evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere" înseamnă o analiză comparativă strategică a impactului asupra gradului de siguranţă a reţelei rutiere al unei noi căi rutiere sau al unei modificări substanţiale a reţelei existente;
4."operaţiune de audit în domeniul siguranţei rutiere" înseamnă o verificare detaliată, tehnică şi sistematică, independentă, din punct de vedere al siguranţei, a caracteristicilor de proiectare proprii unui plan de infrastructură rutieră în toate etapele, de la planificare la începutul exploatării;
5.[textul din Art. 2, punctul 5. a fost abrogat la 16-dec-2019 de Art. 1, punctul 2., alin. (C) din Directiva 1936/23-oct-2019]
6.«rating de siguranţă» înseamnă clasificarea componentelor reţelei rutiere existente în categorii în conformitate cu siguranţa lor încorporată măsurată în mod obiectiv;
7.«inspecţie specifică în materie de siguranţă rutieră» înseamnă o investigaţie specifică, bazată pe inspectarea la faţa locului a unui drum sau tronson de drum existent, pentru a identifica condiţiile periculoase, defectele şi problemele care sporesc riscul de accidente şi de vătămări;
71.«inspecţie periodică în materie de siguranţă rutieră» înseamnă o verificare periodică obişnuită a caracteristicilor şi defectelor care necesită lucrări de întreţinere din motive de siguranţă;
8."linii directoare" înseamnă măsurile adoptate de statele membre care indică etapele de urmat şi elementele de avut în vedere în aplicarea procedurilor de siguranţă prevăzute în prezenta directivă;
9."proiect de infrastructură" înseamnă un proiect destinat construirii de noi infrastructuri rutiere sau modificării semnificative a unor reţele existente, care afectează fluxul de trafic.
10.«utilizatori vulnerabili ai drumurilor» înseamnă participanţi la trafic nemotorizaţi, îndeosebi biciclişti şi pietoni, precum şi utilizatori de vehicule motorizate cu două roţi.
Art. 3: Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere pentru proiecte de infrastructură
(1)Statele membre garantează realizarea unei evaluări de impact asupra siguranţei rutiere pentru toate proiectele de infrastructură.
(2)Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere este efectuată în faza de planificare iniţială, înaintea aprobării proiectului de infrastructură. În acest sens, statele membre se străduiesc să respecte criteriile indicate în anexa I.
(3)Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere trebuie să indice considerentele în materie de siguranţă rutieră care contribuie la alegerea soluţiei propuse. În plus, trebuie să furnizeze toate informaţiile relevante necesare realizării unei analize costuri-beneficii a diverselor opţiuni evaluate.
Art. 4: Operaţiuni de audit în domeniul siguranţei rutiere pentru proiecte de infrastructură
(1)Statele membre garantează realizarea unor operaţiuni de audit în domeniul siguranţei rutiere pentru toate proiectele de infrastructură.
(2)La efectuarea unui audit în domeniul siguranţei rutiere, statele membre se străduiesc să respecte criteriile indicate în anexa II.
Statele membre garantează numirea unui auditor responsabil de realizarea unei operaţiuni de audit având ca obiect caracteristicile de proiectare ale unui plan de infrastructură.
Auditorul este desemnat în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (4) şi are competenţele şi studiile necesare, aşa cum se prevede la articolul 9. În cazul în care operaţiunile de audit sunt realizate de o echipă, cel puţin unul dintre membrii acesteia trebuie să fie titular al unui certificat de competenţă, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (3).
(3)Auditurile în domeniul siguranţei rutiere sunt parte integrantă a procesului de concepere a proiectului de infrastructură în stadiul proiectării preliminare, al proiectării detaliate, precum şi în cel anterior exploatării şi de la începutul acesteia.
(4)Statele membre garantează că auditorul prezintă, într-un raport de audit pentru fiecare stadiu al proiectului de infrastructură, aspectele legate de proiectare care prezintă importanţă pentru siguranţă. În cazul în care, în urma identificării unor elemente nesigure în cursul operaţiunii de audit, proiectul nu este corectat înainte de încheierea etapei respective, astfel cum se menţionează în anexa II, entitatea competentă prezintă motivele corespunzătoare într-o anexă la raport.
(5)Statele membre garantează că raportul menţionat la alineatul (4) este urmat de elaborarea unor recomandări pertinente din punctul de vedere al siguranţei.
(6)Comisia oferă orientări pentru proiectarea «marginilor care iartă ale drumurilor» şi a «drumurilor care explică de la sine şi a drumurilor care disciplinează de la sine» în cadrul auditului iniţial al fazei de proiectare, precum şi orientări privind cerinţele de calitate referitoare la utilizatorii vulnerabili ai drumurilor. Astfel de orientări sunt elaborate în strânsă colaborare cu experţi din statele membre.
Art. 5: Evaluarea siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele
(1)Statele membre se asigură că o evaluare a siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele este efectuată pe întreaga reţea rutieră în exploatare care face obiectul prezentei directive.
(2)Evaluările siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele evaluează riscul de accidente şi de coliziuni cu urmări grave pe baza următoarelor elemente:
a)în principal, o examinare vizuală, fie la faţa locului, fie prin mijloace electronice, a caracteristicilor de proiectare ale drumului (siguranţa încorporată); şi
b)a analiză a tronsoanelor din reţeaua rutieră care sunt exploatate de peste trei ani şi pe care au avut loc un număr mare de accidente grave în raport cu fluxul de trafic.
(3)Statele membre se asigură că prima evaluare a siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele se efectuează până cel târziu în 2024. Evaluările ulterioare ale siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele se efectuează suficient de frecvent pentru a garanta niveluri de siguranţă adecvate, dar, în orice caz, se efectuează cel puţin o dată la cinci ani.
(4)La efectuarea evaluării siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele, statele membre pot lua în considerare elementele indicative prevăzute în anexa III.
(5)Comisia oferă orientări privind metodologia de efectuare a evaluărilor sistematice ale siguranţei rutiere şi ale ratingurilor de siguranţă la nivelul întregii reţele.
(6)Pe baza rezultatelor evaluării menţionate la alineatul (1) şi în scopul stabilirii nivelului de prioritate pentru acţiunile suplimentare necesare, statele membre clasifică toate tronsoanele reţelei rutiere în cel puţin trei categorii în funcţie de nivelul lor de siguranţă.
Art. 6: Inspecţiile periodice în materie de siguranţă rutieră
(1)Statele membre se asigură că inspecţiile periodice în materie de siguranţă rutieră se efectuează suficient de frecvent pentru a se garanta niveluri de siguranţă adecvate pentru infrastructura rutieră în cauză.
(2)[textul din Art. 6, alin. (2) a fost abrogat la 16-dec-2019 de Art. 1, punctul 5., alin. (C) din Directiva 1936/23-oct-2019]
(3)Statele membre asigură siguranţa tronsoanelor din reţeaua de drumuri adiacente tunelurilor rutiere care fac obiectul Directivei 2004/54/CE, prin intermediul inspecţiilor comune în materie de siguranţă rutieră cu participarea autorităţilor competente implicate în punerea în aplicare a prezentei directive şi a Directivei 2004/54/CE. Inspecţiile comune în materie de siguranţă rutieră sunt suficient de frecvente pentru a garanta niveluri de siguranţă adecvate, dar, în orice caz, sunt efectuate cel puţin o dată la şase ani.
(4)Fără a aduce atingere liniilor directoare adoptate în temeiul articolului 8, statele membre adoptă o serie de linii directoare cu privire la măsurile temporare de siguranţă aplicabile lucrărilor rutiere. Acestea instituie, de asemenea, un program de inspecţie adecvat pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a liniilor directoare respective.
Art. 6a: Acţiunile de urmărire a procedurilor pentru drumurile în exploatare
(1)Statele membre se asigură că constatările din cadrul evaluărilor siguranţei rutiere la nivelul întregii reţele efectuate în temeiul articolului 5 sunt urmate fie de inspecţii specifice în materie de siguranţă rutieră, fie de măsuri directe de remediere.
(2)La efectuarea inspecţiilor specifice în materie de siguranţă rutieră, statele membre pot lua în considerare elementele indicative prevăzute în anexa IIa.
(3)Inspecţiile specifice în materie de siguranţă rutieră sunt efectuate de echipe de experţi. Cel puţin unul dintre membrii echipei de experţi trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) litera (a).
(4)Statele membre se asigură că constatările din cadrul inspecţiilor specifice în materie de siguranţă rutieră sunt urmate de decizii motivate care stabilesc dacă sunt necesare măsuri de remediere. În mod special, statele membre identifică tronsoanele rutiere pe care sunt necesare îmbunătăţiri ale siguranţei infrastructurii rutiere şi definesc măsurile cărora li se acordă prioritate pentru îmbunătăţirea siguranţei acestor tronsoane rutiere.
(5)Statele membre se asigură că măsurile de remediere vizează cu prioritate tronsoanele rutiere cu niveluri scăzute de siguranţă şi care oferă posibilităţi pentru punerea în aplicare a unor măsuri cu potenţial ridicat de îmbunătăţire a siguranţei şi de reducere a costurilor legate de accidente.
(6)Statele membre pregătesc şi actualizează periodic un plan de măsuri ordonate în funcţie de priorităţi, bazat pe riscuri, pentru a urmări punerea în aplicare a măsurilor de remediere identificate.
Art. 6b: Protecţia utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor
Statele membre se asigură că nevoile utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor sunt luate în considerare la punerea în aplicare a procedurilor prevăzute la articolele 3-6a.
Art. 6c: Marcaje rutiere şi panouri de semnalizare rutieră
(1)În procedurile lor existente şi viitoare privind marcajele rutiere şi panourile de semnalizare rutieră, statele membre acordă o atenţie deosebită lizibilităţii şi detectabilităţii de către conducătorii auto şi sistemele automate de asistenţă a conducătorului auto. Aceste proceduri ţin seama de specificaţiile comune, atunci când astfel de specificaţii comune au fost stabilite în conformitate cu alineatul (3).
(2)Până cel târziu în iunie 2021, un grup de experţi instituit de Comisie evaluează oportunitatea de a stabili specificaţii comune, inclusiv diferite elemente menite să asigure utilizarea operaţională a marcajelor rutiere şi a panourilor de semnalizare rutieră, pentru a promova lizibilitatea şi detectabilitatea eficace a marcajelor rutiere şi panourilor de semnalizare rutieră de către conducătorii auto şi sistemele automatizate de asistenţă a conducătorului auto. Grupul este format din experţi desemnaţi de statele membre. Evaluarea include o consultare a Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Evaluarea ia în considerare în special următoarele elemente:
a)interacţiunea dintre diferitele tehnologii de asistenţă a conducătorului auto şi infrastructură;
b)efectele condiţiilor meteorologice şi ale fenomenelor atmosferice, precum şi ale traficului asupra marcajelor rutiere şi panourilor de semnalizare rutieră prezente pe teritoriul Uniunii;
c)tipul şi frecvenţa lucrărilor de întreţinere necesare pentru diferite tehnologii, inclusiv o estimare a costurilor.
(3)Având în vedere evaluarea menţionată la alineatul (2), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili specificaţii comune referitoare la procedurile statelor membre menţionate la alineatul (1), menite să asigure utilizarea operaţională a marcajelor rutiere şi a panourilor de semnalizare rutieră, în ceea ce priveşte lizibilitatea şi detectabilitatea eficace a marcajelor rutiere şi a panourilor de semnalizare rutieră de către conducătorii auto şi sistemele automate de asistenţă a conducătorului auto. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13 alineatul (2).
Actele de punere în aplicare menţionate la primul paragraf nu aduc atingere competenţei Comitetului European de Standardizare în ceea ce priveşte standardele pentru marcajele rutiere şi panourile de semnalizare rutieră.
Art. 6d: Informare şi transparenţă
Comisia publică o hartă europeană a reţelei rutiere care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, accesibilă online, care să pună în evidenţă diferitele categorii menţionate la articolul 5 alineatul (6).
Art. 6e: Raportarea voluntară
Statele membre depun eforturi să instituie un sistem naţional pentru raportarea voluntară, accesibil online tuturor utilizatorilor drumurilor, pentru a facilita colectarea detaliilor privind evenimentele transmise de utilizatorii drumurilor şi de vehicule şi a oricăror altor informaţii legate de siguranţă care sunt percepute de cel care informează ca fiind un pericol real sau potenţial pentru siguranţa infrastructurii rutiere.
Art. 7: Gestionarea datelor
(1)Statele membre garantează întocmirea, de către entitatea competentă, a unui raport pentru fiecare accident soldat cu persoane decedate survenit pe una dintre căile rutiere menţionate la articolul 1 alineatul (2). Statele membre se străduiesc să includă în raportul respectiv toate elementele enumerate în anexa IV.
(11)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a oferi orientări conform cărora trebuie raportată gravitatea accidentului, inclusiv numărul de persoane decedate şi vătămate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13 alineatul (2).
(2)Statele membre calculează costul social mediu al unui accident soldat cu persoane decedate şi costul social mediu al unui accident grav, în condiţiile în care ambele se produc pe teritoriul lor. Statele membre pot opta pentru o defalcare mai detaliată a costurilor unitare, care trebuie actualizată cel puţin o dată la cinci ani.
Art. 8: Adoptarea şi comunicarea liniilor directoare
(1)Statele membre garantează adoptarea unor linii directoare, în cazul în care acestea nu există deja, până la 19 decembrie 2011, pentru a sprijini entităţile competente în aplicarea prezentei directive.
(2)Statele membre comunică Comisiei aceste linii directoare în termen de trei luni de la adoptarea sau modificarea lor.
(3)Comisia le pune la dispoziţie pe o pagină de Internet publică.
Art. 9: Numirea şi formarea auditorilor
(1)Statele membre garantează adoptarea programelor de formare a auditorilor în domeniul siguranţei rutiere până la 19 decembrie 2011, în cazul în care acestea nu există deja.
(11)Pentru auditorii din domeniul siguranţei rutiere care urmează cursuri de formare începând cu 17 decembrie 2024, statele membre se asigură că programele de formare destinate auditorilor în domeniul siguranţei rutiere includ aspecte legate de utilizatorii vulnerabili ai drumurilor şi de infrastructura pentru aceşti utilizatori.
(2)Statele membre garantează că auditorii în domeniul siguranţei rutiere care îndeplinesc funcţiile prevăzute în prezenta directivă urmează o formare iniţială, la încheierea căreia li se eliberează un certificat de competenţă, după care participă periodic la cursuri de formare profesională.
(3)Statele membre garantează că auditorii în domeniul siguranţei rutiere sunt titulari ai unui certificat de competenţă. Certificatele eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentei directive trebuie recunoscute.
(4)Statele membre garantează numirea auditorilor în conformitate cu cerinţele următoare:
a)auditorii trebuie să aibă experienţă relevantă sau formare în domeniul proiectării rutiere, al ingineriei siguranţei rutiere şi al analizei accidentelor;
b)după doi ani de la adoptarea, de către statele membre, a liniilor directoare, în conformitate cu articolul 8, operaţiunile de audit în domeniul siguranţei rutiere vor fi realizate numai de auditorii sau de echipele din care fac parte auditori care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (2) şi (3);
c)pentru buna derulare a proiectului de infrastructură auditat, auditorul nu trebuie să participe, în momentul auditului, la proiectarea sau exploatarea acestuia.
Art. 10: Schimbul de bune practici
În vederea îmbunătăţirii siguranţei rutiere din Uniune, Comisia instituie un sistem pentru schimbul informaţiilor şi celor mai bune practici între statele membre, care acoperă, printre altele, programele de formare destinate auditorilor în domeniul siguranţei rutiere, proiectele existente privind siguranţa infrastructurii rutiere, precum şi tehnologiile verificate în materie de siguranţă rutieră.
Art. 11: Îmbunătăţirea continuă a practicilor de gestionare a siguranţei rutiere
(1)Comisia facilitează şi organizează schimbul de cunoştinţe şi bune practici între statele membre, beneficiind de experienţa acumulată în forurile internaţionale specifice existente, pentru a asigura o îmbunătăţire continuă a practicilor de gestionare a siguranţei infrastructurilor rutiere din Uniunea Europeană.
(2)[textul din Art. 11, alin. (2) a fost abrogat la 16-dec-2019 de Art. 1, punctul 10. din Directiva 1936/23-oct-2019]
(3)După caz, organizaţiile neguvernamentale relevante, care activează în domeniul siguranţei şi gestionării infrastructurilor rutiere, pot fi consultate cu privire la chestiuni legate de aspectele tehnice ale siguranţei.
Art. 11a: Raportarea
(1)Până la 31 octombrie 2025, statele membre furnizează Comisiei un raport privind clasificarea referitoare la siguranţă a întregii reţele evaluate în conformitate cu articolul 5. Dacă este posibil, raportul se bazează pe o metodologie comună. Dacă este cazul, raportul include, de asemenea, lista de dispoziţii ale orientărilor naţionale actualizate, inclusiv, în special, îmbunătăţirile în ceea ce priveşte progresul tehnologic şi protecţia utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor. De la 31 octombrie 2025, aceste rapoarte sunt elaborate din cinci în cinci ani.
(2)Pe baza unei analize a rapoartelor naţionale menţionate la alineatul (1), în primă instanţă până la 31 octombrie 2027 şi ulterior din cinci în cinci ani, Comisia elaborează şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, în special cu privire la elementele menţionate la alineatul (1) şi la eventualele măsuri suplimentare, inclusiv revizuirea prezentei directive şi posibilele adaptări ale acesteia la progresul tehnic.
Art. 12: Modificarea anexelor
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 12a, acte delegate de modificare a anexelor în vederea adaptării acestora la progresele tehnice.
Art. 12a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 12 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 16 decembrie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 12 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*2).
(*2)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 12 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 13: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*3).
(*3)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 14: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 decembrie 2010. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 15: Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 19 noiembrie 2008.
Pentru Parlamentul European Preşedintele H.-G. POTTERING Pentru Consiliu Preşedintele J.-P. JOUYET |
ANEXA I:ELEMENTELE INDICATIVE ALE EVALUĂRILOR DE IMPACT ASUPRA SIGURANŢEI RUTIERE
1.Elementele componente ale unei evaluări de impact asupra siguranţei rutiere:
a)definirea problemei;
b)situaţia actuală şi situaţia în eventualitatea neiniţierii vreunei acţiuni;
c)obiectivele specifice siguranţei rutiere;
d)analiza impactului alternativelor propuse asupra siguranţei rutiere;
e)compararea opţiunilor, printre care şi analiza raportului costuri-beneficii;
f)prezentarea tuturor soluţiilor posibile.
2.Elementele care trebuie avute în vedere:
a)decese şi accidente; obiectivele de reducere în comparaţie cu scenariul care prevede eventualitatea neiniţierii vreunei acţiuni;
b)alegerea itinerariilor şi structuri de deplasare;
c)efecte posibile asupra reţelelor existente (de exemplu ieşiri, intersecţii, pasaje de nivel);
d)utilizatorii căilor rutiere, inclusiv utilizatorii vulnerabili (de exemplu pietoni, biciclişti, motociclişti);
e)trafic (de exemplu, volumul traficului, clasificarea traficului în funcţie de tip), inclusiv fluxurile estimate pentru pietoni şi biciclişti determinate de caracteristicile utilizării terenurilor adiacente;
f)sezonalitate şi condiţii climatice;
g)prezenţa unui număr suficient de zone care permit staţionarea în condiţii de siguranţă; (h) activitatea seismică.
ANEXA II:ELEMENTELE INDICATIVE ALE AUDITURILOR PRIVIND SIGURANŢA RUTIERĂ
1.Criterii aplicabile în stadiul proiectării preliminare:
a)localizarea geografică (de exemplu expunerea la alunecările de teren, la inundaţii, la avalanşe etc.), sezonalitate şi condiţii climatice, precum şi activităţi seismice;
b)tipurile de joncţiune şi distanţa între punctele de joncţiune;
c)numărul şi tipul căilor rutiere;
d)tipurile de trafic care pot avea loc pe noua cale rutieră;
e)funcţionalitatea căii rutiere în cadrul reţelei;
f)condiţiile meteorologice;
g)viteze de rulare;
h)secţiuni transversale (de exemplu lăţimea părţii carosabile, piste pentru ciclişti, căi pietonale);
i)alinieri orizontale şi verticale;
j)vizibilitate;
k)dispunerea punctelor de joncţiune;
l)mijloace de transport în comun şi infrastructurile aferente;
m)treceri la nivel cu căi rutiere/calea ferată.
n)dispoziţii pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor:
(i)dispoziţii pentru pietoni;
(ii)dispoziţii pentru biciclişti, inclusiv existenţa unor rute alternative sau separări de traficul de autovehicule de mare viteză;
(iii)dispoziţii pentru utilizatorii vehiculelor motorizate cu două roţi;
(iv)densitatea şi amplasarea trecerilor pentru pietoni şi biciclişti;
(v)dispoziţii pentru pietoni şi biciclişti pe drumurile afectate din zonă;
(vi)separarea pietonilor şi a bicicliştilor de traficul de autovehicule de mare viteză sau existenţa unor rute alternative directe pe drumurile de clasă inferioară;
2.Criterii aplicabile în stadiul proiectării preliminare:
a)planul;
b)semnalizare şi marcaj coerente;
c)iluminarea căilor rutiere şi a intersecţiilor;
d)echipamente la marginea drumului;
e)mediul specific marginii de drum, inclusiv vegetaţia;
f)obstacole fixe la marginea drumului;
g)parcări sigure;
h)dispoziţii pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor:
(i)dispoziţii pentru pietoni;
(ii)dispoziţii pentru biciclişti;
(iii)dispoziţii pentru utilizatorii vehiculelor motorizate cu două roţi;
i)adaptare a sistemelor rutiere de restricţionare într-un mod uşor de utilizat (spaţii care separă sensurile de mers şi parapete de siguranţă pentru evitarea pericolelor la care sunt expuşi utilizatorii vulnerabili).
3.Criterii aplicabile în stadiul proiectării detaliate:
a)siguranţa utilizatorilor căilor rutiere şi vizibilitatea în diverse circumstanţe, cum ar fi întunericul, şi în condiţii meteorologice normale;
b)lizibilitatea elementelor de semnalizare şi marcaj;
c)starea şoselelor.
4.Criterii aplicabile în stadiul de la începutul exploatării: evaluarea siguranţei căilor rutiere din perspectiva comportamentului real al utilizatorilor.
Realizarea unei operaţiuni de audit într-un anumit stadiu poate duce la reanalizarea criteriilor aplicabile în stadiile precedente.
ANEXA IIa:ELEMENTELE INDICATIVE ALE INSPECŢIILOR SPECIFICE ÎN MATERIE DE SIGURANŢĂ RUTIERĂ
1.Trasee rutiere şi intersecţii:
(a)vizibilitate şi vedere la distanţă;
(b)limite de viteză şi zone cu viteză limitată;
(c)trasee care explică de la sine (şi anume lizibilitatea traseelor de către utilizatorii drumurilor);
(d)accesul la proprietăţi adiacente şi dezvoltări;
(e)accesul vehiculelor de urgenţă şi de serviciu;
(f)tratamentele podurilor şi canalelor de scurgere;
(g)configuraţia marginii drumului (acostamentul drumului, pavajul părţii denivelate, debleul şi rambleul drumului).
2.Intersecţii şi noduri rutiere:
(a)adecvarea tipului de intersecţie/nod rutier;
(b)geometria intersecţiei/configuraţia nodului rutier;
(c)vizibilitatea şi lizibilitatea (percepţia) intersecţiilor;
(d)vizibilitatea în intersecţie;
(e)configuraţia benzilor auxiliare la intersecţii;
(f)controlul traficului în intersecţii (de exemplu, semnale rutiere de oprire, instalaţii de semnalizare rutieră etc.);
(g)existenţa trecerilor pentru pietoni şi biciclişti.
3.Dispoziţii pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor:
(a)dispoziţii pentru pietoni;
(b)dispoziţii pentru biciclişti;
(c)dispoziţii pentru utilizatorii vehiculelor motorizate cu două roţi;
(d)transportul public de persoane şi infrastructurile aferente;
(e)treceri la nivel (menţionând, în mod special, tipul de trecere şi dacă acestea sunt acţionate de o persoană sau nu, sunt manuale sau automate).
4.Iluminare, panouri de semnalizare şi marcaje:
(a)panouri de semnalizare rutieră coerente, care nu afectează vizibilitatea;
(b)lizibilitatea panourilor de semnalizare rutieră (poziţie, dimensiune, culoare);
(c)indicatoare de direcţie;
(d)coerenţa marcajelor rutiere şi a delimitărilor acestora;
(e)lizibilitatea marcajelor rutiere (poziţie, dimensiuni şi retroreflectivitate în condiţii uscate şi umede);
(f)contrastul adecvat al marcajelor rutiere;
(g)iluminarea drumurilor şi a intersecţiilor;
(h)echipamente adecvate pe marginea drumului.
5.Semnalizare rutieră:
(a)operare;
(b)vizibilitate.
6.Obiecte, zone curate şi sisteme rutiere de restricţionare:
(a)zona marginii drumului, inclusiv vegetaţia;
(b)pericole pe marginea drumului şi distanţa de la marginea părţii carosabile sau a pistei pentru biciclete;
(c)adaptarea sistemelor rutiere de restricţionare într-un mod uşor de utilizat (spaţii care separă sensurile de circulaţie şi parapete de siguranţă pentru evitarea pericolelor la care sunt expuşi utilizatorii vulnerabili ai drumurilor);
(d)tratamentele părţilor terminale ale parapetelor de siguranţă;
(e)sisteme adecvate de restricţionare rutieră la poduri şi canale de scurgere;
(f)garduri (pe drumuri cu acces limitat).
7.Pavajul:
(a)defectele pavajului;
(b)rezistenţa la derapare;
(c)material desprins/pietriş/pietre;
(d)îndiguirea şi drenarea apei.
8.Poduri şi tuneluri:
(a)prezenţa şi numărul podurilor;
(b)prezenţa şi numărul tunelurilor;
(c)elemente vizuale care reprezintă riscuri pentru siguranţa infrastructurii.
9.Alte aspecte:
(a)punerea la dispoziţie a unor spaţii de parcare şi a unor spaţii de servicii sigure;
(b)facilităţi pentru vehicule grele;
(c)orbirea prin faruri;
(d)lucrările rutiere;
(e)activităţi nesigure pe marginea drumului;
(f)informaţii adecvate în echipamentele STI (de exemplu, panouri cu mesaje variabile);
(g)fauna sălbatică şi alte animale;
(h)atenţionări pentru zone şcolare (dacă este cazul).
ANEXA III:ELEMENTE INDICATIVE ALE EVALUĂRILOR SIGURANŢEI RUTIERE LA NIVELUL ÎNTREGII REŢELE
1.Generalităţi:
(a)tipul de drum în legătură cu tipul şi dimensiunile regiunilor/oraşelor pe care le conectează;
(b)lungimea tronsonului rutier;
(c)tipul zonei (rurală, urbană);
(d)destinaţia terenurilor (scop educaţional, comercială, industrială şi de producţie, rezidenţială, agricolă şi zootehnică, zonă nedezvoltată);
(e)densitatea punctelor de acces la proprietate;
(f)prezenţa drumurilor de serviciu (de exemplu pentru magazine);
(g)prezenţa lucrărilor rutiere;
(h)prezenţa parcărilor.
2.Volumele traficului:
(a)volumele traficului;
(b)volumele măsurate ale traficului motocicletelor;
(c)volumele măsurate ale traficului pietonal pe ambele părţi, menţionând dacă circulaţia are loc "de-a lungul drumului" sau "transversal";
(d)volumele măsurate ale traficului bicicletelor pe ambele părţi, menţionând dacă circulaţia are loc "de-a lungul drumului" sau "transversal";
(e)volumele măsurate ale traficului vehiculelor grele;
(f)fluxurile estimate de pietoni determinate din atributele destinaţiei terenurilor adiacente;
(g)fluxurile estimate de biciclişti determinate din atributele destinaţiei terenurilor adiacente.
3.Date referitoare la accidente:
(a)numărul, locul şi cauza accidentelor rutiere mortale în funcţie de categoria de utilizator al drumurilor;
(b)numărul şi locul vătămărilor grave în funcţie de categoria de utilizator al drumurilor.
4.Caracteristici operaţionale:
(a)limita de viteză (generală, pentru motocicletele, pentru camioane);
(b)viteza de operare (a 85-a centilă);
(c)gestionarea vitezei şi/sau liniştirea traficului;
(d)prezenţa dispozitivelor STI: alerte de trafic greu, panouri cu mesaje variabile;
(e)atenţionări pentru zone şcolare;
(f)prezenţa unor supraveghetori ai traversărilor elevilor la intervale de timp prescrise.
5.Caracteristici geometrice:
(a)caracteristici ale secţiunii transversale (numărul, tipul şi lăţimea benzilor de circulaţie, configuraţia şi materialul benzilor centrale mediane, piste de biciclete, căi pietonale etc.), inclusiv variabilitatea acestora;
(b)curbura orizontală;
(c)pantă şi traseu vertical;
(d)vizibilitate şi vedere la distanţă.
6.Obiecte, zone curate şi sisteme rutiere de restricţionare:
(a)zona marginii drumului şi zone curate;
(b)obstacole fixe pe marginea drumului (de exemplu stâlpii de iluminat, copaci etc.);
(c)distanţa obstacolelor faţă de marginea drumului;
(d)densitatea obstacolelor;
(e)benzi rugoase de avertizare sonoră;
(f)sisteme de restricţionare rutieră.
7.Poduri şi tuneluri:
(a)prezenţa şi numărul podurilor, precum şi informaţii relevante cu privire la acestea;
(b)prezenţa şi numărul tunelurilor, precum şi informaţii relevante cu privire la acestea;
(c)elemente vizuale care reprezintă riscuri pentru siguranţa infrastructurii.
8.Intersecţii:
(a)tipul intersecţiei şi numărul de braţe (menţionând, în special, tipul de control şi prezenţa căilor protejate pentru viraje);
(b)prezenţa "canalizărilor" de trafic;
(c)calitatea intersecţiei;
(d)volumul traficului pe drumul cu care se intersectează;
(e)prezenţa trecerilor la nivel (menţionând, în special, tipul de trecere şi dacă acestea sunt acţionate de o persoană sau nu, sunt manuale sau automatizate).
9.Întreţinere:
(a)defectele pavajului;
(b)rezistenţa la derapare a pavajului;
(c)starea acostamentului(inclusiv a vegetaţiei);
(d)starea panourilor de semnalizare, a marcajelor şi a delimitării;
(e)starea sistemelor de restricţionare rutieră.
10.Facilităţi pentru utilizatorii vulnerabili ai drumurilor:
(a)treceri pentru pietoni şi biciclişti (treceri la nivelul drumului şi pasaje denivelate);
(b)treceri pentru biciclete (treceri la nivelul drumului şi pasaje denivelate);
(c)garduri pietonale;
(d)existenţa unor trotuare sau a unor drumuri pietonale separate;
(e)infrastructură pentru biciclete şi tipul acestora (piste pentru biciclete, benzi pentru biciclete, altele);
(f)calitatea trecerilor de pietoni în ceea ce priveşte vizibilitatea şi semnalizarea fiecărei facilităţi;
(g)facilităţi de traversare pentru pietoni şi biciclişti pe breteaua de intrare a joncţiunii drumului secundar al reţelei rutiere;
(h)existenţa unor rute alternative pentru pietoni şi biciclişti dacă nu există facilităţi separate.
11.Sisteme pre/post coliziune pentru vătămările în trafic şi elemente de atenuare a gravităţii:
(a)centrele operaţionale ale reţelei şi alte facilităţi de patrulare;
(b)mecanisme de informare a participanţilor la trafic condiţiile de conducere pentru prevenirea accidentelor sau incidentelor;
(c)sisteme de detectare automată a incidentelor: senzori şi camere de luat vederi;
(d)sisteme de gestionare a incidentelor;
(e)sisteme de comunicare cu serviciile responsabile pentru urgenţe.
ANEXA IV:INFORMAŢII REFERITOARE LA ACCIDENTE MENŢIONATE ÎN RAPOARTELE DE ACCIDENTE
Rapoartele de accidente trebuie să cuprindă următoarele elemente:
1.poziţia locului accidentului (cât mai exactă), inclusiv coordonatele GNSS;
2.imagini şi/sau diagrame cu locul accidentului;
3.data şi ora accidentului;
4.informaţii referitoare la drum, cum ar fi tipul de zonă, tipul de drum, tipul de joncţiune, cu precizarea sistemelor de semnalizare, numărul căilor rutiere, marcajul, suprafaţa rutieră, sistemele de iluminat şi condiţiile meteorologice, limitarea de viteză, obstacolele de la marginea drumului;
5.gravitatea accidentului.
6.caracteristicile persoanelor implicate în accident, cum ar fi vârsta, sexul, naţionalitatea, nivelul alcoolemiei, utilizarea sau nu a echipamentelor de siguranţă;
7.date cu privire la autovehiculele implicate în accident (tip, vechime, ţara în care este înregistrat, echipament de siguranţă după caz, date privind ultimele controale tehnice periodice, în conformitate cu legislaţia aplicabilă);
8.date referitoare la accident, cum ar fi tipul accidentului, tipul coliziunii, manevrarea vehiculului şi manevrele conducătorului auto;
9.ori de câte ori este posibil, informaţii privind timpul dintre momentul accidentului şi constatarea acestuia sau sosirea serviciilor de urgenţă.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 319L din data de 29 noiembrie 2008