Directiva 2003/126/CE/23-dec-2003 privind metoda analitică de determinare a componentelor de origine animală pentru controlul oficial al furajelor

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 2003/126/CE/23-dec-2003 privind metoda analitică de determinare a componentelor de origine animală pentru controlul oficial al furajelor
Dată act: 23-dec-2003
Emitent: Comisia Comunitatilor Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
având în vedere Directiva 70/373/CEE a Consiliului din 20 iulie 1970 privind introducerea modalităţilor de prelevare de probe şi a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor (1), în special articolul 2,
(1)JO L 170, 3.8.1970, p. 2. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
întrucât:
(1)În temeiul Directivei 70/373/CEE, controalele oficiale ale furajelor având ca scop verificarea conformităţii cu cerinţele actelor cu putere de lege şi actelor administrative care reglementează calitatea şi compoziţia furajelor, se efectuează în conformitate cu modalităţile de prelevare de probe şi metodele comunitare de analiză.
(2)În conformitate cu dispoziţiile privind etichetarea furajelor şi cerinţele privind interzicerea utilizării anumitor tipuri de proteine de origine animală în furajele pentru anumite categorii de animale este necesar să se prevadă metode analitice fiabile care sa permită detectarea prezenţei acestor substanţe şi, după caz, procentul lor.
(3)Metoda descrisă în Directiva 98/88/CE a Comisiei din 13 noiembrie 1998 de stabilire a orientărilor pentru identificarea şi estimarea prin examinare microscopică a componentelor de origine animală pentru controlul oficial al furajelor (2) este în prezent unica metodă validată pentru controlarea prezenţei proteinelor de origine animală, inclusiv a proteinelor tratate la 133°C/3 bar/20', din furaje.
(2)JOL 318, 27.11.1998, p. 45.
(4)Un studiu comparativ între laboratoare pentru determinarea proteinelor de origine animală prelucrate a demonstrat recent că datorită modului diferit de aplicare a analizelor microscopice stabilite în Directiva 98/88/CE s-au obţinut diferenţe semnificative în privinţa sensibilităţii, a specificităţii şi a preciziei metodei. Pentru armonizarea şi îmbunătăţirea determinării proteinelor de origine animală prelucrate ar trebui ca dispoziţiile referitoare la metoda de analiză microscopică să fie detaliate şi să devină obligatorii. Este necesar să se asigure că analiştii care aplică metoda au o pregătire adecvată, deoarece performanţa depinde de competenţa analistului.
(5)Directiva 98/88/CE ar trebui să fie, prin urmare, înlocuită.
(6)Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Statele membre prevăd ca analiza oficială a furajelor în vederea controlului oficial pentru constatarea prezenţei, identificarea şi/sau estimarea cantităţii de componente de origine animală din furaje, în cadrul programului de inspecţie coordonată în domeniul nutriţiei animalelor în conformitate cu Directiva 95/53/CE a Consiliului (3), să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile din anexa la prezenta directivă.
(3)JO L 265, 8.11.1995, p. 17. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 234, 1.9.2001, p. 55).
Art. 2
Statele membre asigură că laboratoarele care efectuează controalele oficiale privind prezenţa componentelor de origine animală în furaje participă cu regularitate la testele de performanţă bazate pe metodele analitice şi că personalul de laborator care efectuează aceste analize beneficiază de formarea profesională corespunzătoare.
Art. 3
Directiva 98/88/CE se abrogă.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Art. 4
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2004. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între aceste acte şi prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei i se comunică de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 5
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 6
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 23 decembrie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

ANEXĂ:Condiţii pentru detectarea, identificarea şi estimarea prin examinare microscopică a componentelor de origine animală în furaje
1.Obiectiv şi domeniu de aplicare
Prezentele condiţii se utilizează în cazul în care detectarea componentelor de origine animală (definite ca produse rezultate din prelucrarea carcaselor sau a unor părţi din corpul mamiferelor, păsărilor de casă sau peştilor) din furaje se realizează prin examinare microscopică în cadrul unui program de inspecţie coordonată în domeniul nutriţiei animalelor, în conformitate cu Directiva 95/53/CE a Consiliului. Pentru o mai bună detectare a anumitor tipuri de componente de origine animală sau pentru a se specifica, de asemenea, originea componentelor de origine animală, se poate realiza o a doua analiză prin metode derivate sau metode alternative, cu condiţia ca metodele din prezenta anexă să se utilizeze în toate analizele oficiale. În plus, se poate utiliza o variantă de protocol în cazul în care se examinează anumite componente de origine animală specifice, ca plasma sau oasele din seu (vezi şi punctul 9), cu condiţia ca analizele respective să se realizeze în completarea analizelor prevăzute în programul de inspecţie coordonată.
2.Sensibilitate
În funcţie de natura componentelor de origine animală, este posibilă detectarea unor cantităţi foarte mici (< 0,1 %) în furaje.
3.Principiu
Pentru identificare se utilizează o probă reprezentativă, prelevată în conformitate cu dispoziţiile stabilite în Directiva 76/371/CEE a Comisiei din 1 martie 19 76 de stabilire a metodelor comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al furajelor (1) şi pregătită corespunzător. Protocolul descris în continuare este potrivit pentru tratarea furajelor cu un conţinut mic de umiditate. Furajele cu un conţinut de umiditate mai mare de 14 % se usucă (condensează) înaintea tratamentului. Furajele speciale sau materiile prime furajere speciale (de exemplu, grăsimi, uleiuri) necesită un tratament specific (vezi punctul 9). Componentele de origine animală se identifică pe baza caracteristicilor tipice, identificabile prin examinare microscopică (adică fibre musculare şi alte particule ale cărnii, cartilagii, oase, coarne, păr, păr de porc, sânge, pene, coji de ouă, oase şi solzi de peşte). Identificarea trebuie să se realizeze atât pentru fracţia care a trecut prin sită (6.1), cât şi pentru sedimentul concentrat (6.2) de probă.
(1)JO L 102, 15.4.1976, p. 1.
4.Reactivi
4.1.Agent de incluziune
4.1.1.Hidrat de cloral (soluţie apoasă 60 % greutate/vol.)
4.1.2.Leşie (NaOH 2,5 % greutate/vol. sau KOH 2,5 % greutate/vol.) pentru fracţiile care trec prin sită
4.1.3.Ulei de parafină sau glicerină (vâscozitate: 68-81) pentru examinarea microscopică a sedimentului
4.2.Agenţi de spălare
4.2.1.Alcool, 96 %
4.2.2.Acetonă
4.3.Agent de concentrare
4.3.1.Tetracloroetilenă (densitate 1,62)
4.4.Reactivi de colorare
4.4.1.Soluţie de iod/iodură de potasiu (se dizolvă 2 g iodură de potasiu în 100 ml apă şi se adaugă 1 g de iod sub agitare)
4.4.2.Roşu de alizarină (se diluează 2,5 ml acid clorhidric 1M în 100 ml apă şi se adaugă 200 mg roşu de alizarină în soluţia obţinută)
4.4.3.Reactiv cistină (2 g acetat de plumb, 10 g NaOH/100 ml H2O)
4.4.4.Soluţie de iod/iodură de potasiu [dizolvată în etanol 70 %]
4.5.Reactiv de albire
4.5.1.Soluţie comercială de hipoclorit de sodiu (9,6 % clor activ)
5.Aparatură şi accesorii
5.1.Balanţă analitică (precizie de 0,01 g, cu excepţia sedimentului concentrat: 0,001 g)
5.2.Dispozitiv de măcinat (moară de măcinat sau piuă, în special pentru furaje ce conţin > 15 % grăsime, găsită la analiză)
5.3.Sită cu ochiuri pătrate cu lăţimea de maximum 0,50 mm
5.4.Pâlnie de separare sau flacon de decantare cu fund conic
5.5.Microscop stereoscopic (mărire de minimum 40 de ori)
5.6.Microscop compus (mărire de minimum 40 de ori), lumină transmisă sau lumină polarizată
5.7.Sticlărie standard de laborator
Toată aparatura se curăţă cu grijă. Pâlniile de separare şi sticlăria trebuie să fie spălate în maşina de spălat. Sitele se curăţă cu o perie cu peri aspri.
6.Mod de lucru
Dacă fracţiile se analizează ca probe individuale, furajele granulate se cern în prealabil.
Cel puţin 50 g de probă se tratează [dacă este necesar, se macină cu grijă cu un dispozitiv de măcinare potrivit (5.2) pentru a obţine o structură corespunzătoare]. Din materialul măcinat se iau două porţiuni reprezentative, una pentru fracţia cernută (cel puţin 5 g) (6.1) şi una pentru sedimentul concentrat (cel puţin 5 g) (6.2). Pentru identificare, se poate aplica colorarea cu agenţi de colorare (6.3).
Pentru a indica natura proteinelor de origine animală şi originea particulelor, se poate utiliza un sistem de decizie de tipul Aries şi probele de referinţă se pot justifica.
6.1.Identificarea componentelor de origine animală din fracţiile cernute
O probă de cel puţin 5 g se cerne prin sită (5.3) în două fracţii.
Fracţia(ile) cernută(e) cu particule mari (sau o parte reprezentativă a fracţiei) se aplică în strat subţire pe un suport potrivit şi se observă sistematic la microscopul stereoscopic (5.5) la măriri diferite pentru detectarea componentelor de origine animală.
Lamelele preparate cu fracţia(ile) cu particule fine se examinează sistematic la microscopul compus (5.6) la mărimi diferite pentru detectarea componentelor de origine animală.
6.2.Identificarea componentelor de origine animală din sedimentul concentrat
Cel puţin 5 g (cu o precizie de până la 0,01 g) de probă se transferă într-o pâlnie de separare sau într-un flacon de decantare cu fund rotund şi se tratează cu cel puţin 50 ml tetracloroetilenă (4.3.1). Amestecul se agită de câteva ori.
- Dacă se utilizează o pâlnie de separare închisă, sedimentul se lasă liniştit un timp suficient (cel puţin trei minute) înainte de a fi separat. Se repetă agitarea şi sedimentul se lasă iar liniştit cel puţin trei minute. Se separă din nou sedimentul.
- Dacă se utilizează un flacon deschis, sedimentul se lasă liniştit cel puţin cinci minute înainte de a fi separat.
Sedimentul total se usucă şi apoi se cântăreşte (cu o precizie de 0,001 g). Cântărirea este necesară doar dacă este necesară o estimare. Dacă sedimentul conţine multe particule mari, se poate cerne printr-o sită (5.3) în două fracţii. Sedimentul uscat se examinează la microscopul stereoscopic (5.5) şi la microscopul compus (5.6) pentru detectarea componentelor osoase.
6.3.Utilizarea agenţilor de incluziune şi a reactivilor de colorare
Pentru a facilita identificarea la microscop a componentelor de origine animală se pot utiliza agenţi de incluziune şi reactivi de colorare speciali.

Hidrat de cloral (4.1.1):

Prin încălzire atentă, structurile celulare se pot observa mai clar, deoarece granulele de amidon gelatinizează şi celulele nedorite sunt eliminate.

Leşie (4.1.2):

Fie hidroxidul de sodiu, fie hidroxidul de potasiu pune în evidenţă materialul furajului, facilitând detectarea fibrelor musculare, a părului şi a altor structuri cheratinoase.

Ulei de parafină şi glicerină (4.1.3):

Componente ale oaselor se pot identifica bine în acest agent de incluziune, deoarece majoritatea lacunelor rămân umplute cu aer şi apar sub formă de găuri negre de aproximativ 5-15 m.

Soluţie de iod/iodură de potasiu (4.4.1):

Se utilizează pentru detectarea amidonului (culoare albastru-violetă) şi a proteinelor (culoare galben-portocalie). Soluţiile se pot dilua, dacă este necesar.

Soluţie de roşu de alizarină (4.4.2):

Colorarea în roşu/roz a oaselor, a oaselor de peşte şi a solzilor. Înainte de uscarea sedimentului (vezi punctul 6.2), sedimentul total se transferă într-o eprubetă de sticlă şi se spală de două ori cu aproximativ 5 ml alcool (4.2.1) (de fiecare dată se utilizează o turbionare, se lasă să se decanteze solventul aproximativ un minut şi apoi se scurge). Înaintea utilizării acestui reactiv de colorare, sedimentul se decolorează prin adăugarea a cel puţin 1 ml soluţie de hipoclorit de sodiu (4.5.1). Reacţia se lasă să continue 10 minute. Eprubeta se umple cu apă, se lasă să se decanteze sedimentul timp de două-trei minute şi apa împreună cu particulele în suspensie se scurg. Sedimentul se mai spală de două ori cu aproximativ 10 ml de apă (se utilizează o turbionare, se lasă să se decanteze şi se scurge apa de fiecare dată). Se adaugă două până la zece picături (în funcţie de cantitatea de reziduu) de soluţie de roşu de alizarină. Amestecul se agită şi se lasă reacţia să decurgă câteva secunde. Sedimentul colorat se spală de două ori cu aproximativ 5 ml alcool (4.2.1), după care se spală cu acetonă (4.2.2) (de fiecare dată se utilizează o mişcare turbionară, solventul se lasă să se decanteze timp de aproximativ un minut şi se scurge). Sedimentul este apoi pregătit pentru uscare.

Reactiv cistină (4.4.3):

Prin încălzire atentă, componentele ce conţin cistină (păr, pene etc.) se colorează în brun-negru.

6.4.Examinarea furajelor susceptibile a conţine faină de peşte
Se examinează la microscopul compus (6.1 şi 6.2) cel puţin o lamelă din fracţia fină cernută şi din fracţia fină de sediment.
Dacă eticheta indică includerea făinii de peşte în componente sau dacă se suspectează sau se detectează prezenţa făinii de peşte la examinarea iniţială, se examinează cel puţin încă două lamele cu fracţie fină cernută din proba originală, precum şi fracţia de sediment total.
7.Calculare şi evaluare
Statele membre asigură utilizarea procedurilor descrise în prezentul punct la realizarea unei analize oficiale în vederea estimării cantităţii (şi nu doar a prezenţei) componentelor de origine animală.
Calculul se poate realiza doar în cazul în care componentele de origine animală conţin fragmente osoase.
Fragmentele osoase ale speciilor terestre cu sânge cald (de exemplu, mamifere şi păsări) se pot distinge de diferitele tipuri de os de peşte de pe o lamelă microscopică cu ajutorul lacunei tipice. Proporţia de componente de origine animală din probă se estimează luând în considerare următoarele:
- proporţia estimată (% în greutate) de fragmente osoase în sedimentul concentrat şi
- proporţia (% în greutate) de os din componentele de origine animală.
Pentru estimare trebuie să se examineze (dacă este posibil) cel puţin trei lamele şi cel puţin cinci câmpuri pentru fiecare lamelă. În furajele combinate, sedimentul concentrat conţine de regulă nu numai fragmente de oase de animale terestre şi de oase de peşte, ci şi alte particule cu greutate specifică mare, de exemplu, minerale, nisip, fragmente de plante lignificate şi altele asemănătoare.
7.1.Valoarea estimată a ponderii fragmentelor osoase
% de fragmente de oase de animale terestre = (S x c)/W
% de oase şi solzi de peşte = (Sx d)/W
[S = greutatea sedimentului (mg), c = factor de corecţie (%) pentru porţiunea estimată de oase de animale terestre din sediment, d = factor de corecţie (%) pentru porţiunea estimată de fragmente de oase şi solzi de peşte din sediment, W = greutatea probei pentru sedimentare (mg)].
7.2.Valoarea estimată a componentelor de origine animală
Proporţia de os din produsele de origine animală poate să varieze foarte mult. (Ponderea oaselor din făina de oase este de ordinul a 50-60 % şi în făina de carne este de ordinul a 20-30 %; în cazul făinii de peşte, conţinutul de oase şi solzi variază în funcţie de categoria şi originea acesteia, de obicei de ordinul a 10-20 %).
Dacă tipul făinii de origine animală prezente în probă se cunoaşte, este posibil să se estimeze conţinutul:
Conţinutul estimat de componente de produse derivate din animale terestre (%) = (S x c)/(W x f) x 100
Conţinutul estimat de componente de produse derivate din peşte (%) = (S x d)/(W x f) x 100
[S = greutatea sedimentului (mg), c = factor de corecţie (%) pentru porţiunea estimată de componente de oase de animale terestre din sediment, d = factor de corecţie (%) pentru porţiunea estimată de fragmente de oase şi solzi de peşte din sediment, f = factor de corecţie pentru porţiunea de oase din componentele de origine animală din proba examinată, W = greutatea probei pentru sedimentare (mg)].
8.Exprimarea rezultatelor examinării
Raportul conţine cel puţin informaţii privind prezenţa componentelor derivate din animale terestre şi din făină de peşte. Diferitele cazuri se raportează în modul următor:
8.1.Referitor la prezenţa componentelor derivate din animale terestre:
- în măsura în care a fost perceptibil la microscop, în proba analizată nu fost detectată nici o componentă derivată din animale terestre sau
- în măsura în care a fost perceptibil la microscop, în proba analizată au fost detectate componente derivate din animale terestre.
8.2.Referitor la prezenţa făinii de peşte:
- în măsura în care a fost perceptibil la microscop, nici o componentă derivată din peşte nu fost detectată în proba analizată sau
- în măsura în care a fost perceptibil la microscop, în proba analizată au fost detectate componente derivate din peşte.
În cazul în care se găsesc componente derivate din peşte sau animale terestre, raportul privind rezultatele examinării, dacă este necesar, poate să indice o estimare a cantităţii de componente detectate (x %, < 0,1 %; 0,1-0, 5 %; 0,5-5 % sau > 5 %), alte specificaţii privind tipul animalului terestru, dacă este posibil, precum şi componentele de origine animală identificate (fibre musculare, cartilaj, oase, coarne, peri de porc, pene, sânge, coji de ouă, oase de peşte, solzi).
Pentru cazul în care se estimează cantitatea de componente de origine animală, se menţionează factorul de corecţie f.
Pentru cazul în care se identifică componente osoase derivate de la animalele terestre, raportul conţine în plus fraza:
"Nu se poate exclude posibilitatea provenienţei din mamifere a componentelor menţionate anterior."
Această frază suplimentară nu este necesară în cazul în care fragmentele osoase provenite de la animale terestre sunt specificate ca fragmente osoase provenite de la păsări de curte sau mamifere.
9.Protocol facultativ pentru analiza grăsimilor sau a uleiurilor
Pentru analiza grăsimilor sau a uleiurilor se poate utiliza următorul protocol:
- în cazul în care grăsimea este solidă, se încălzeşte, de exemplu într-o etuvă cu microunde până devine lichidă.
- Cu ajutorul unei pipete, se transferă 40 ml de grăsime de la partea inferioară a probei într-o eprubetă de centrifugare.
- Se centrifughează timp de 10 minute la 4 000 rpm.
- În cazul în care grăsimea se solidifică după centrifugare, se încălzeşte încă o dată într-o etuvă până când devine lichidă. Se repetă centrifugarea timp de cinci minute la 4 000 rpm.
- Cu ajutorul unei linguri sau spatule, se transferă jumătate din impurităţile decantate într-un vas Petri sau pe o lamelă de microscop pentru identificarea prin observare microscopică a unui posibil conţinut de componente de origine animală (fibre de carne, pene, fragmente osoase). Ca agent de incluziune pentru microscopie, se recomandă uleiul de parafină sau glicerina.
- Impurităţile rămase se utilizează pentru sedimentare, conform descrierii de la punctul 6.2.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007