Directiva 2003/122/EURATOM/22-dec-2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate şi al surselor orfane
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 2003/122/EURATOM/22-dec-2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate şi al surselor orfane
Dată act: 22-dec-2003
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31 alineatul (2) şi articolul 32,
având în vedere propunerea Comisiei, elaborată în urma consultării unui grup de experţi numiţi dintre cercetătorii din statele membre de către Comitetul ştiinţific şi tehnic, în conformitate cu articolul 31 din tratat,
după consultarea Comitetului Economic şi Social European, având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 18 noiembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Articolul 30 din tratat impune stabilirea unor standarde de bază în cadrul Comunităţii pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante.
(2)Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a standardelor de siguranţă de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante (2) continuă linia de directive de stabilire a standardelor de siguranţă de bază din 1959.
(2)JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
(3)Articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului impune autorizarea prealabilă, pentru folosirea surselor radioactive în radiografia industrială sau în prelucrarea produselor, sau în cercetarea sau în expunerea persoanelor în cadrul tratamentului medical. Se recomandă extinderea acestei cerinţe la toate practicile care implică surse radioactive de mare activitate pentru a reduce şi mai mult posibilitatea accidentelor care să implice aceste surse.
(4)înainte de autorizare, ar trebui să existe sisteme corespunzătoare şi dispoziţii pentru administrarea sigură a surselor.
(5)Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) emite regulamente pentru transportul în siguranţă al materialului radioactiv care includ limite ale activităţii pentru cerinţele regulamentelor, care ar trebui să asigure o bază corespunzătoare pentru definirea surselor radioactive închise de mare activitate din cadrul domeniului de aplicare a prezentei directive (3).
(3)Seria de standarde de siguranţă AIEA nr. TS-R-1, (ST, Revizuit), Viena, 2000.
(6)În Directiva 96/29/Euratom, au fost stabilite nivelurile de exceptare în cazul raportării unei practici autorităţilor. Aceste niveluri au fost definite de directiva în cauză pe baza unui nivel neglijabil al riscului. întrucât cerinţele din prezenta directivă nu ar trebui să impună deţinătorilor de surse mici o sarcină administrativă care nu este proporţională cu un posibil detriment adus sănătăţii, definiţia surselor radioactive de mare activitate nu ar trebui extinsă la nivelurile de exceptare din Directiva 96/29/Euratom.
(7)Transportul surselor închise între statele membre este reglementat de procedura stabilită de Regulamentul (Euratom) nr. 1493/93 al Consiliului din 8 iunie 1993 privind transportul substanţelor radioactive între statele membre (4).
(4)JO L 148, 19.6.1993, p. 1.
(8)Deşi cerinţele legislative care derivă din legislaţia existentă la nivel comunitar şi intern asigură o protecţie de bază, sursele de mare activitate implică, cu toate acestea, riscuri cu potenţial considerabil pentru sănătatea omului şi pentru mediu şi, în consecinţă, trebuie să fie supuse unui control strict din momentul producerii lor până în momentul introducerii într-o instalaţie autorizată pentru a fi depozitate pe termen lung sau eliminate.
(9)Prevenirea accidentelor şi rănirilor radiologice necesită ca locaţia fiecărei surse de mare activitate să fie cunoscută, înregistrată şi verificată din momentul producerii sau importării sursei în Comunitate până în momentul introducerii ei într-o instalaţie autorizată pentru a fi depozitată pe termen lung sau eliminată sau până la exportul din Comunitate. Schimbările în situaţia unei surse de mare activitate, de exemplu schimbarea locului sau utilizării, trebuie, de asemenea, înregistrate şi comunicate. Obstacolele fizice sau financiare nu ar trebui să împiedice nici o refolosire corespunzătoare, nici o reciclare sau eliminare a surselor în cauză, după ce au ajuns să fie scoase din uz în circumstanţe previzibile şi rezonabile.
(10)Cazurile de expunere neintenţionată trebuie comunicate autorităţii competente.
(11)Mişcările surselor de mare activitate în cadrul Comunităţii fac necesară armonizarea controlului şi informaţiilor privind sursele în cauză prin aplicarea unor criterii minime.
(12)Experienţa arată că, în ciuda existenţei unui cadru de reglementare adecvat, controlul surselor de mare activitate poate fi, cu toate acestea, pierdut din vedere. Mai mult, existenţa unor surse orfane rezultate din activităţi anterioare necesită angajarea unor iniţiative specifice.
(13)În consecinţă, este necesar să se prevadă identificarea, marcarea şi înregistrarea fiecărei surse de mare activitate, precum şi instruirea specifică şi informarea tuturor celor implicaţi în activităţi legate de utilizarea surselor. Totuşi, marcarea surselor de mare activitate existente prin gravarea sau imprimarea de către alte persoane decât producătorul ar putea fi problematică şi ar trebui evitată. Este, de asemenea, recomandabil să se prevadă instruirea şi informarea corespunzătoare a persoanelor care ar putea avea de-a face cu sursele orfane în mod accidental.
(14)Este, de asemenea, necesar să se prevadă mijloace corespunzătoare de tratare a surselor orfane de mare activitate în scopul cooperării internaţionale şi al schimbului de informaţii în acest domeniu şi, în sfârşit, în scopul elaborării unor dispoziţii financiare pentru cazurile în care deţinătorul original sau nu poate fi identificat sau, chiar dacă este identificat, nu este insolvabil.
(15)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei directive şi să se asigure de punerea lor în aplicare. Sancţiunile în cauză ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Scopul şi domeniul de aplicare
(1)Scopul prezentei directive este să prevină expunerea lucrătorilor şi populaţiei la radiaţiile ionizante care apar datorită unui control necorespunzător al surselor radioactive închise de mare activitate şi a surselor orfane şi de a armoniza inspecţiile în statele membre prin definirea cerinţelor specifice care să poată garanta menţinerea sub control a fiecărei surse de acest fel.
(2)Prezenta directivă se aplică surselor de mare activitate definite la articolul 2. Statele membre pot exclude sursele din sfera de aplicare a prezentei directive după ce activitatea lor a scăzut sub nivelurile de exceptare prevăzute de Directiva 96/29/Euratom.
(3)Obligaţiile minime care rezultă din prezenta directivă le completează pe cele prevăzute de Directiva 96/29/Euratom.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(a)"sursă orfană" înseamnă o sursă închisă, al cărei nivel de activitate, la momentul descoperirii sale, este mai mare decât nivelul de exceptare prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 96/29/Euratom şi care nu a fost supusă unui control de reglementare, fie pentru că nu a fost niciodată controlată în acest mod, fie pentru că a fost abandonată, pierdută, greşit plasată, furată sau transferată unui nou deţinător, fără o notificare corespunzătoare a autorităţii competente, sau fără ca destinatarul să fi fost informat;
(b)"sursă de mare activitate", denumită în continuare "sursă", înseamnă o sursă închisă care conţine un radionuclid a cărui activitate la momentul producerii sau, dacă acest moment nu se cunoaşte, la momentul primei sale introducerii pe piaţă este egală cu sau mai mare decât nivelul de activitate relevant specificat în anexa I;
(c)"practică" are înţelesul prevăzut de Directiva 96/29/Euratom;
(d)"autorizaţie" înseamnă permisiunea acordată într-un document, la cerere, de către autorităţile competente, de a efectua o operaţiune care implică o sursă;
(e)"autoritate competentă" înseamnă orice autoritate desemnată de un stat membru să efectueze sarcini în conformitate cu prezenta directivă;
(f)"sursă scoasă din utilizare" înseamnă o sursă care nu mai este utilizată sau nu se intenţionează a fi utilizată pentru practica pentru care a fost acordată autorizaţia;
(g)"deţinător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, responsabilă de o sursă, în conformitate cu legislaţia internă, incluzând producătorii, furnizorii şi utilizatorii de surse, dar excluzând "instalaţiile autorizate";
(h)"producător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care produce o sursă;
(i)"instalaţie autorizată" înseamnă o unitate localizată pe teritoriul unui stat membru autorizată de autorităţile competente ale statului în cauză, în conformitate cu legislaţia internă, să depoziteze pe termen lung sau să elimine surse, sau o instalaţie autorizată în mod corespunzător, în conformitate cu legislaţia internă, să depoziteze temporar sursele;
(j)"lucrător expus" are înţelesul prevăzut de Directiva 96/29/Euratom;
(k)"sursă închisă" are înţelesul prevăzut de Directiva 96/29/Euratom şi include, după caz, capsula care este înveliş pentru materialul radioactiv ca parte integrantă a sursei;
(l)"furnizor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează sau oferă o sursă;
(m)"transfer" al unei surse înseamnă transfer al unei surse de la un deţinător la altul;
(n)"containerul sursei" înseamnă recipientul unei surse închise care nu este parte integrantă a sursei, ci este destinat transportului, manipulării etc.
Art. 3: Autorizarea
(1)Statele membre solicită deţinătorului să obţină o autorizaţie prealabilă pentru orice practică care implică o sursă, inclusiv intrarea în posesia unei surse.
(2)Înainte de emiterea autorizaţiei, statele membre asigură:
a)dispoziţii adecvate, inclusiv a celor care derivă din prezenta directivă, pentru gestionarea în siguranţă a surselor, inclusiv în cazul în care devin surse scoase din utilizare. Aceste ultime dispoziţii pot prevedea transferul acestor surse la furnizor sau introducerea lor intr-o instalaţie autorizată sau o obligaţie pentru producător sau furnizor de a primi aceste surse;
b)dispoziţii adecvate, prin intermediul unei garanţii financiare sau orice alt mijloc echivalent potrivit sursei în cauză, pentru gestionarea în siguranţă a surselor în momentul în care devin surse scoase din utilizare, inclusiv în cazul în care un deţinător devine insolvabil sau iese din afacere.
(3)Statele membre asigură că autorizaţia include:
a)responsabilităţile;
b)competenţele minime ale personalului, inclusiv informarea şi instruirea;
c)criteriile minimale de performanţă pentru sursă, containerul sursei şi alte echipamente;
d)cerinţele legate de procedurile de urgenţă şi legăturile de comunicare;
e)procedurile de lucru de urmat;
f)întreţinerea echipamentelor, surselor şi containerelor;
g)gestionarea corespunzătoare a surselor scoase din utilizare, inclusiv acordurile privind transferul surselor scoase din utilizare, dacă este cazul, către un furnizor, către un alt deţinător autorizat sau către o instalaţie autorizată.
Art. 4: Transferurile
Statele membre stabilesc un sistem care să le permită să fie informate în mod corespunzător asupra transferurilor individuale ale surselor.
Art. 5: Înregistrările
(1)Deţinătorul ţine evidenţa tuturor surselor din responsabilitatea sa, amplasarea şi transferul acestora. Înregistrările includ informaţiile prevăzute în anexa II. Aceste informaţii pot fi înregistrate pe o fişă de evidenţe standard, în conformitate cu alineatului (5).
(2)Deţinătorul furnizează autorităţii competente o copie electronică sau scrisă a tuturor sau a unei părţi din înregistrările prevăzute la alineatul (1), conform cerinţelor statului membru în cauză,
- fără întârzieri nemotivate, în momentul redactării înregistrărilor în cauză, care trebuie efectuată cât de curând posibil după achiziţionarea sursei;
- la intervale, care urmează să fie stabilite de statele membre/de autorităţile competente, care să nu depăşească 12 luni de la achiziţie;
- dacă situaţia indicată pe fişa de informaţii s-a modificat;
- fără întârzieri nemotivate, la închiderea înregistrărilor pentru o anumită sursă atunci când deţinătorul nu se mai află în posesia sa; în acest caz, se include numele deţinătorului sau al instalaţiei autorizate către care se transferă sursa;
- fără întârzieri nemotivate, la închiderea înregistrărilor pentru o anumită sursă atunci când deţinătorul nu se mai află în posesia nici unei surse şi
- ori de câte ori autoritatea competentă solicită acest lucru.
Documentele deţinătorului se pun la dispoziţia autorităţilor competente pentru inspectare.
(3)Autorităţile competente ţin evidenţa deţinătorilor autorizaţi şi a surselor pe care aceştia le posedă. Aceste evidenţe includ radionuclizii în cauză, activitatea la momentul fabricării sau, dacă această activitate nu se cunoaşte, la momentul primei sale introduceri pe piaţă sau din momentul în care deţinătorul a achiziţionat sursa, şi tipul de sursă.
(4)Autorităţile competente ţin evidenţa la zi, luând în considerare transferurile, între alţi factori.
(5)Comisia pune la dispoziţie, în format electronic, fişa standard de înregistrare pentru înregistrările prevăzute în anexa II.
(6)Comisia poate actualiza, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17, informaţiile cerute prevăzute în anexa II şi fişa standard de înregistrare pentru înregistrările prevăzute în anexa II.
Art. 6: Cerinţe pentru deţinători
Fiecare deţinător de surse:
(a)asigură efectuarea, în mod regulat, a testelor corespunzătoare, cum ar fi testele de etanşeitate conform standardelor internaţionale, în scopul verificării şi menţinerii integrităţii fiecărei surse;
(b)verifică periodic, la intervale specifice care pot fi stabilite de statele membre, dacă fiecare sursă şi, dacă este cazul, echipamentul care conţine sursa, se află în locul de utilizare sau de depozitare şi sunt în stare aparent bună;
(c)asigură ca fiecare sursă fixă şi mobilă să fie supusă unor măsuri adecvate şi documentate, cum ar fi protocoalele sau procedurile scrise, care au ca scop prevenirea accesului neautorizat, sau pierderea sau furtul sursei, sau deteriorarea acesteia prin incendiere;
(d)comunică de îndată autorităţii competente orice pierdere, furt sau utilizare neautorizată a sursei, aranjează o verificare a integrităţii fiecărei surse după fiecare eveniment, inclusiv incendiu, care ar fi putut deteriora sursa şi, dacă este cazul, informează autoritatea competentă cu privire la aceasta şi cu privire la măsurile luate;
(e)returnează fiecare sursă scoasă din utilizare furnizorului sau o introduce într-o instalaţie autorizată sau o transferă către un alt deţinător autorizat, dacă autoritatea competentă nu decide altfel, fără să întârzie în mod nejustificat după încheierea utilizării;
(f)se asigură, prealabil efectuării transferului, că primitorul deţine autorizaţia corespunzătoare;
(g)comunică prompt autorităţii competente orice incident sau accident care are ca rezultat expunerea neintenţionată a unui lucrător sau a unui membru al publicului.
Art. 7: Identificarea şi marcarea
(1)Producătorul identifică sau, în cazul surselor importate din afara Comunităţii, furnizorul asigură identificarea fiecărei surse printr-un număr unic. Acest număr se gravează sau se imprimă pe sursă, atunci când este posibil.
Numărul se gravează sau se imprimă, de asemenea, pe containerul sursei. Dacă acest lucru nu este posibil sau în cazul containerelor de transport refolosibile, containerul sursei cuprinde cel puţin informaţii privind natura sursei.
Producătorul sau furnizorul asigură marcarea şi etichetarea containerului sursei, precum şi, atunci când este posibil, a sursei, cu un semn corespunzător prin care populaţia este avertizată asupra riscului de radiaţii.
Producătorul furnizează o fotografie a fiecărui tip de sursă produsă şi a tipului de container utilizat de obicei pentru aceasta.
(2)Deţinătorul asigură că fiecare sursă este însoţită de informaţii scrise care să indice faptul că sursa este identificată şi marcată în conformitate cu alineatul (1) şi că marcajele şi etichetele prevăzute la alineatul (1) rămân lizibile. Informaţia include fotografii ale sursei, ale containerului sursei, ale coletului de transport, ale dispozitivului şi echipamentului, dacă este cazul.
Art. 8: Formarea şi informarea
(1)Atunci când organizează informaţiile şi formarea în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor în conformitate cu articolul 22 din Directiva 96/29/Euratom, deţinătorul asigură că instruirea include cerinţele specifice pentru gestionarea în siguranţă a surselor.
Informarea şi formarea pun un accent special pe cerinţele necesare legate de siguranţă şi conţin informaţii specifice privind consecinţele posibile ale pierderii controlului adecvat al surselor.
Informarea şi formarea se repetă la intervale regulate şi se efectuează documentat, în vederea pregătirii lucrătorilor în mod adecvat pentru asemenea evenimente.
Informarea şi formarea relevantă se adresează lucrătorilor expuşi.
(2)Statele membre încurajează conducerea şi lucrătorii din instalaţiile în care se pot găsi sau prelucra surse orfane (de exemplu, unităţi de colectare sau unităţi de reciclare a deşeurilor metalice) şi conducerea şi lucrătorii din punctele nodale de tranzit importante (de exemplu, punctele vamale) să fie:
a)informaţi despre posibilitatea de a da peste o sursă;
b)informaţi şi formaţi pentru a detecta vizual sursele şi containerele acestora;
c)informaţi despre aspectele de bază privind radiaţiile ionizante şi efectele acestora;
d)informaţi despre şi formaţi cu privire la acţiunile care trebuie luate la faţa locului în cazul detectării sau suspectării prezenţei unei surse.
Art. 9: Sursele orfane
(1)Statele membre asigură că autorităţile competente sunt pregătite, sau au adoptat dispoziţii, inclusiv privind alocarea responsabilităţilor, pentru a recupera sursele orfane şi a face faţă urgenţelor radiologice datorate surselor orfane şi au elaborat planuri şi măsuri de răspuns adecvate.
(2)Statele membre asigură acordarea de îndată a consilierii şi a asistenţei tehnice de specialitate persoanelor care nu sunt în mod normal implicate în operaţiuni supuse reglementărilor privind protecţia împotriva radiaţiilor şi care suspectează prezenţa unei surse orfane. Principalul obiectiv al consilierii şi asistenţei trebuie să fie protejarea lucrătorilor şi a civililor împotriva radiaţiilor şi siguranţa sursei.
(3)Statele membre încurajează instituirea unor sisteme care au ca scop detectarea surselor orfane în locuri cum sunt unităţile de colectare sau unităţi de reciclare a deşeurilor metalice, în care pot fi întâlnite, în general, surse orfane, sau la punctele nodale de tranzit, cum sunt punctele vamale, dacă este cazul.
(4)Statele membre asigură organizarea de campanii de recuperare a surselor orfane provenite din activităţi mai vechi, dacă este cazul.
Campaniile pot cuprinde participarea financiară a statelor membre la costul recuperării, gestionării şi eliminării surselor şi pot include, de asemenea, verificarea înregistrărilor din arhivele autorităţilor, cum ar fi cele de la vamă, şi ale deţinătorilor, cum ar fi institutele de cercetare, institutele de testare a materialelor sau spitalele.
Art. 10: Garanţia financiară a surselor orfane
Statele membre asigură că, pe baza unor regimuri care urmează să fie stabilite de statele membre, se instituie un sistem de garanţie financiară sau orice alte măsuri echivalente pentru a acoperi costurile de intervenţie legate de recuperarea surselor orfane şi care pot rezulta din punerea în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 9.
Art. 11: Cooperarea internaţională şi schimbul de informaţii
Fiecare stat membru trebuie să schimbe rapid informaţii şi cooperează cu alte state membre relevante sau cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale relevante, cu privire la pierderea, îndepărtarea, furtul sau descoperirea surselor şi în ceea ce priveşte urmările sau investigaţiile asociate, fără a aduce prejudicii cerinţelor relevante de confidenţialitate şi reglementărilor de drept intern în cauză.
Art. 12: Inspecţii
Statele membre instituie sau menţin un sistem de inspecţii pentru a pune în aplicare dispoziţiile adoptate în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 13: Autoritatea competentă
(1)Statele membre desemnează autoritatea competentă care execută sarcinile în conformitate cu prezenta directivă.
(2)Statele membre înaintează Comisiei numele şi adresa autorităţii competente şi toate informaţiile necesare pentru comunicarea rapidă cu aceasta.
(3)Dacă statele membre au mai mult de o autoritate competentă, acestea desemnează un punct de contact care funcţionează ca interfaţă cu autorităţile corespunzătoare din alte state membre.
(4)Statele membre înaintează Comisiei orice modificări ale datelor menţionate la alineatele (2) şi (3).
(5)Comisia comunică informaţiile menţionate la alineatele (2), (3) şi (4) tuturor autorităţilor competente din Comunitate şi le publică periodic în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, la intervale de cel mult doi ani.
Art. 14: Raportul privind experienţa
Până la 31 decembrie 2010, statele membre prezintă Comisiei un raport privind experienţa câştigată în punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv cu privire la orice efect pe care l-ar fi putut avea articolul 1 alineatul (2).
Pe baza acestuia, Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European.
Art. 15: Sancţiuni
Statele membre stabilesc sancţiunile care se aplică în cazul nerespectării prevederilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Sancţiunile sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 16: Transpunerea
(1)Statele membre pun în aplicare acte cu putere de lege şi acte administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2005.
În ceea ce priveşte sursele introduse pe piaţă înainte de data prevăzută la primul paragraf, statele membre pot dispune că:
a)articolele 3-6 nu se aplică până la 31 decembrie 2007;
b)articolul 7 nu se aplică, cu excepţia următoarelor cerinţe care se aplică până la 31 decembrie 2007:
- deţinătorul se asigură că, dacă este posibil, fiecare sursă şi container al acesteia sunt însoţite de informaţii scrise prin care se identifică sursa şi natura acesteia;
- deţinătorul se asigură că, dacă este posibil, fiecare sursă, ca şi containerul acesteia sunt etichetate cu un semn corespunzător prin care populaţia este avertizată cu privire la riscul de iradiere.
Când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum şi un tabel de corespondenţă între prezenta directivă şi dispoziţiile de drept intern adoptate.
Art. 17: Comitetul
Comisia este sprijinită, în ducerea la îndeplinire a sarcinilor prevăzute la articolul 5 alineatul (6), de un Comitet consultativ format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză, dacă este necesar prin votare.
Avizul Comitetului este consemnat în procesul-verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca poziţia sa să fie consemnată în procesul-verbal.
Comisia ţine seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul despre modul în care avizul este luat în considerare.
Art. 18: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 2003.
Pentru Consiliu Preşedintele A. MATTEOLI |
ANEXA I:Niveluri de activitate
Pentru radionuclizii care nu sunt cuprinşi în lista următoare, dar care sunt prevăzuţi în Anexa I, Tabelul A din Directiva 96/29/Euratom, nivelul de activitate relevant este a suta parte din valoarea corespunzătoare A1 prevăzută de Regulamentul AIEA pentru transportul în siguranţă al materialelor radioactive (1).
(1)NO TS-R-1 (ST-1, revizuit) - Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică, Viena 2000.
Element (numărul atomic) | Radionuclid | Nivel de activitate (Bq) |
Fier (26) | Fe-55 | 4× 1011 |
Cobalt (27) | Co-60 | 4× 109 |
Seleniu (34) | Se-75 | 3×1010 |
Krypton (36) | Kr-85 | 1 × 1011 |
Stronţiu (38) | Sr-90 (a) | 3× 109 |
Paladium (46) | Pd-103 (a) | 4× 1011 |
Iod (53) | I-125 | 2 × 1011 |
Cesiu (55) | Cs-137(a) | 2×1010 |
Promeţiu (61) | Pm-147 | 4× 1011 |
Gadoliniu (64) | Gd-153 | 1 × 1011 |
Tuliu (69) | Tm-170 | 3× 1010 |
Iridiu (77) | Ir-192 | 1 × 1010 |
Taliu(81) | Tl-204 | 1 × 1011 |
Radiu (88) | Ra-226 (b) | 2 × 109 |
Plutoniu (94) | Pu-238 (a) | 1 0 11 |
Americiu (95) | Am-241 (b) | 1 0 11 |
Californiu (98) | Cf-252 | 5 x 108 |
(a)Nivelul de activitate include contribuţiile de la nuclizii - descencendenţi cu timpul de înjumătăţire mai mic de 10 zile.
(b)Include surse de neutron cu beriliu.
ANEXA II:FIŞA STANDARD DE ÎNREGISTRARE PENTRU SURSELE ÎNCHISE DE MARE ACTIVITATE (SIMA)
(opţional cu caractere italice)
1. Numărul de identificare SIMA: | 2. Identificarea deţinătorului autorizat Numele: Adresa: Ţara: Producător |_| Furnizor |_| Utilizator |_| | 3. Locaţia SIMA (Folosire sau depozitare) dacă diferă de informaţiile de la punctul 2 Numele: Adresa: Folosire fixă |_| Depozitare (mobilă) |_| |
4. Înregistrare | 5. Autorizare | 6. Controlul operaţional al SIMA |
Data începerii înregistrării: | Număr: | Data: |
Data transferului înregistrării în dosarul istoric: | Data eliberării: | Data: |
Dată expirării: | Data: | |
7. Caracteristica SIMA | 8. Recepţia SIMA | Data: |
Data: | ||
Radionuclid: | Data: | |
Activitate la data fabricării sau la prima plasare | Data: | |
pe piaţă: | Primit de la | Data: |
Data fabricării: | Numele: | Data: |
Producător/Furnizor (1): | Adresa: | Data: |
Numele: | Ţara: | Data: |
Adresa: | Producător |_| Furnizor | Data: |
Ţara: | 9. Transferul SIMA | 10. Alte informaţii |
Caracteristici fizice şi chimice: | Pierdere |_| Data pierderii: | |
Data transferului | Furt |_| Data furtului: | |
Identificarea tipului de sursă: | da |_| nu |_| | |
Identificarea capsulei: | Transferat la: | data: Recuperare: |
Clasificare ISO: | Numele: | locul: |
Clasificare ANSI: | Adresa: | Alte informaţii: |
Certificat cu formular special: | Ţara: | |
Producător|_| Furnizor | ||
Instalaţie autorizată |
Alt utilizator |_|
Alt utilizator|_|(1)În cazul în care producătorul sursei are sediul în afara Comunităţii, se pot include în loc numele şi adresa importatorului-furnizorului.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007