Directiva 2001/110/CE/20-dec-2001 privind mierea

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 13 Iunie 2024
Directiva 2001/110/CE/20-dec-2001 privind mierea
Dată act: 20-dec-2001
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 231, 9.8.1996, p. 10.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)JOC 279, 1.10.1999, p. 91.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JOC 56, 24.2.1997, p. 20.
întrucât:
(1)Anumite directive verticale privind produsele alimentare ar trebui să fie simplificate astfel încât să prevadă doar cerinţele esenţiale care trebuie îndeplinite de produsele la care se referă, pentru a permite libera circulaţie a produselor respective pe piaţa internă, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Edinburg, din 11 şi 12 decembrie 1992, confirmate de concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 10 şi 11 decembrie 1993.
(2)Directiva 74/409/CEE a Consiliului din 22 iulie 1974 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind mierea (4) se justifică prin faptul că diferenţele dintre legislaţiile interne privind definiţia mierii, diferitele tipuri de miere şi caracteristicile acesteia puteau crea condiţii de concurenţă neloială care să inducă în eroare consumatorii şi să aibă, astfel, efect direct asupra realizării şi funcţionării pieţei comune.
(4)JO L 221, 12.8.1974, p. 10. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Spaniei şi a Portugaliei din 1985.
(3)Directiva 74/409/CEE şi modificările ulterioare ale acesteia au stabilit, prin urmare, definiţii, au specificat diferitele tipuri de miere care puteau fi introduse pe piaţă cu anumite denumiri, au stabilit norme comune cu privire la compoziţie şi au determinat principalele tipuri de informaţii incluse la etichetare pentru a asigura libera circulaţie a acestor produse pe teritoriul Comunităţii.
(4)Din motive de claritate, Directiva 74/409/CEE ar trebui să fie reformulată pentru a face mai accesibile normele privind condiţiile de producere şi comercializare a mierii, precum şi pentru a alinia aceste norme cu legislaţia comunitară generală în materie de alimente, în special cu legislaţia în materie de etichetare, contaminanţi şi metode de analiză.
(5)Normele generale cu privire la etichetarea alimentelor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5) trebuie să se aplice în anumite condiţii. Datorită strânsei legături dintre calitatea mierii şi originea sa, este indispensabilă furnizarea unor informaţii complete în acest sens, astfel încât consumatorul să nu fie indus în eroare cu privire la calitatea produsului. Interesul special al consumatorilor cu privire la caracteristicile geografice ale mierii şi transparenţa completă în acest sens impun necesitatea includerii pe etichetă a ţării de origine unde a fost recoltată mierea.
(5)JOL 109, 6.5.2000, p. 29.
(6)Nu trebuie să se îndepărteze polenul sau alte ingrediente naturale ale mierii decât în condiţiile în care acest lucru este inevitabil pentru îndepărtarea materiilor străine anorganice. Procesul respectiv se poate realiza prin filtrare. În cazul în care această filtrare duce la îndepărtarea unei cantităţi semnificative de polen, se impune informarea corectă a consumatorului în acest sens, prin intermediul unei menţiuni corespunzătoare incluse la etichetare.
(7)În cazul mierii a cărei denumire include indicaţii cu privire la originea florală, vegetală, regională, teritorială sau topografică sau cu privire la criterii calitative specifice este interzisă adăugarea mierii filtrate. În scopul ameliorării transparenţei pieţei, etichetarea mierii filtrate şi a mierii destinate industriei alimentare trebuie să fie obligatorie pentru fiecare tranzacţie pe piaţa de gros.
(8)Potrivit comunicării Comisiei adresate Parlamentului European şi Consiliului în 24 iunie 1994 cu privire la apicultura europeană, Comisia poate adopta metode de analiză pentru a asigura respectarea caracteristicilor de compoziţie şi declaraţii specifice suplimentare cu privire la întreaga cantitate de miere comercializată la nivel comunitar.
(9)Este de dorit să se ia în considerare progresele realizate în adoptarea unui nou standard Codex pentru miere, modificat în mod adecvat în funcţie de normele comunitare.
(10)Conform principiilor de subsidiaritate şi de proporţionalitate prevăzute la articolul 5 din tratat, obiectivul de a stabili definiţii şi norme comune pentru produsele în cauză şi de a armoniza prevederile cu legislaţia comunitară generală în materie de produse alimentare nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre şi, prin urmare, poate fi realizat, prin natura prezentei directive, de către Comunitate. Prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menţionat anterior.
(11)Dispoziţiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1).
(1)JOL 184, 17.7.1999, p. 23.
(12)Pentru a se evita crearea unor noi bariere în calea liberei circulaţii, statele membre ar trebui să se abţină de la adoptarea, în ceea ce priveşte produsele respective, a unor dispoziţii care nu sunt prevăzute de prezenta directivă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Prezenta directivă se aplică produselor menţionate la anexa I. Aceste produse respectă normele prevăzute la anexa II.
Art. 2
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1) se aplică în cazul produselor definite în anexa I la prezenta directivă, în următoarele condiţii:
(*1)Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

1.termenul "miere" se aplică doar în cazul produsului definit la anexa I punctul 1 şi este utilizat, în cazul comercializării, pentru a desemna produsul respectiv;
2.denumirile produselor menţionate în anexa I punctele 2 şi 3 se aplică numai produselor definite în anexa I şi se utilizează pentru a desemna produsele respective, la comercializarea lor. Denumirile respective pot fi înlocuite cu denumirea simplă «miere», cu excepţia mierii cu fagure, a mierii cu bucăţi de fagure sau a fagurelui cu miere şi a mierii destinate industriei alimentare.
Cu toate acestea,
(a)în cazul mierii destinate industriei alimentare, cuvintele «pentru gătit» trebuie să figureze pe etichetă în proximitatea denumirii produsului;
(b)cu excepţia mierii destinate industriei alimentare, respectivele denumiri pot fi completate cu informaţii referitoare la:
- originea florală sau vegetală, dacă produsul provine integral sau în principal din sursa indicată şi prezintă caracteristicile organoleptice, fizico-chimice şi microscopice ale originii indicate;
- originea regională, teritorială sau topografică, dacă produsul provine integral din sursa indicată;
- criteriile calitative specifice;

3.în cazul în care s-a utilizat mierea destinată industriei alimentare ca ingredient al unui produs alimentar mixt, termenul "miere" poate fi utilizat în denumirea produsului alimentar mixt în locul termenului "miere destinată industriei alimentare". Cu toate acestea, în lista ingredientelor, se va utiliza termenul prevăzut la anexa I punctul 3;
4._
(a)ţara de origine unde s-a recoltat mierea este precizată pe etichetă. În cazul în care mierea provine din mai multe ţări, ţările de origine în care a fost recoltată mierea sunt precizate pe etichetă în câmpul vizual principal, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în greutate, împreună cu procentul pe care îl reprezintă fiecare din ţările de origine respective. Se permite o toleranţă de 5 % pentru fiecare parte individuală din amestec, calculată pe baza documentaţiei de trasabilitate a operatorului.
Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă că, în ceea ce priveşte mierea introdusă pe piaţă pe teritoriul lor, atunci când numărul ţărilor de origine a mierii într-un amestec este mai mare de patru şi cele mai mari patru cote reprezintă mai mult de 50 % din amestec, este permis să se precizeze procentul numai pentru aceste patru cele mai mari cote, şi restul ţărilor de origine este precizat în ordine descrescătoare, fără să fie precizat procentul.
În cazul ambalajelor care conţin o cantitate netă de miere mai mică de 30 de grame, denumirile ţărilor de origine pot fi înlocuite cu un cod format din două litere, în conformitate cu ultima versiune a standardului internaţional ISO 3166-1 pentru codul de două litere (codul alfa-2) în vigoare;
(b)menţiunile care trebuie să fie precizate în temeiul literei (a) de la prezentul punct sunt considerate menţiuni obligatorii în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

5.Polenul, fiind un element constitutiv natural specific al mierii, nu este considerat ingredient, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), al produselor definite în anexa I la prezenta directivă.
(*)Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

Art. 3
În cazul mierii destinate industriei alimentare, recipientele pentru mierea în vrac, documentaţia privind ambalarea şi vânzarea precizează în mod clar denumirea integrală a produsului, astfel cum se prevede la anexa I punctul 3.

Art. 4
Comisia poate, ţinând seama de standardele internaţionale şi de progresul tehnic, să adopte acte de punere în aplicare de stabilire a metodelor de analiză pentru a verifica dacă mierea respectă prezenta directivă.
Comisia adoptă, până la 14 iunie 2028, ţinând seama de standardele internaţionale şi de progresul tehnic, actele de punere în aplicare de stabilire a metodelor de analiză pentru detectarea mierii falsificate.
Actele de punere în aplicare menţionate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 7 alineatul (2).
Până la adoptarea actelor de punere în aplicare relevante, statele membre utilizează, ori de câte ori este posibil, metode de analiză validate şi recunoscute pe plan internaţional, de tipul celor aprobate de Codex Alimentarius, pentru a verifica respectarea prezentei directive.
Art. 4a
(1)Pentru a garanta practici comerciale echitabile şi pentru a proteja interesele consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 6, cu scopul de a completa prezenta directivă prin stabilirea următoarelor:
a)criteriul «în principal» în ceea ce priveşte originea florală sau vegetală a mierii, astfel cum se menţionează la articolul 2 punctul 2 al doilea paragraf litera (b) prima liniuţă;
b)criterii de compoziţie pentru a se asigura că mierea, cu excepţia mierii destinate industriei alimentare astfel cum este definită la punctul 3 din anexa I, care este introdusă pe piaţă ca miere sau este utilizată într-un produs destinat consumului uman nu a fost încălzită sau tratată astfel încât enzimele naturale să fi fost fie distruse, fie inactivate semnificativ, ţinând seama de indicele de invertază;
c)criteriile de asigurare şi verificare a faptului că polenul nu este eliminat din miere şi că nu sunt modificate conţinutul absolut de polen şi spectrul polenului în miere, cu excepţia «mierii destinate industriei alimentare», astfel cum este definită la punctul 3 din anexa I, atunci când este introdusă pe piaţă ca miere sau este utilizată într-un produs destinat consumului uman, ţinând seama de conţinutul de polen, de dimensiunea minimă a polenului şi de dimensiunea ochiurilor filtrelor;
d)conţinutul minim de polen din mierea destinată industriei alimentare ca urmare a eliminării materiilor străine anorganice sau organice;
e)metodele şi criteriile de stabilire a locului în care a fost recoltată mierea şi cerinţele de trasabilitate la nivelul Uniunii pentru miere de la producătorul care a recoltat sau de la importator până la consumator.
Comisia adoptă actele delegate menţionate la literele (b)-(e) de la primul paragraf până la 14 iunie 2029.
Înaintea adoptării actelor delegate respective, Comisia efectuează studii de fezabilitate. În studiul de fezabilitate pe care îl efectuează privind litera (e) de la primul paragraf, Comisia include o analiză a soluţiilor sau metodelor digitale disponibile, inclusiv, după caz, un cod unic de identificare sau tehnici similare.
Comisia prevede, în actele delegate menţionate la primul paragraf, măsuri tranzitorii adecvate pentru produsele introduse pe piaţă înainte de data punerii în aplicare a actelor delegate respective.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 6 pentru a modifica anexa II prin adaptarea criteriilor de compoziţie enumerate în anexa respectivă la criteriile prevăzute în actele delegate menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol.
Art. 4b
(1)Se înfiinţează o platformă compusă din:
a)reprezentanţi ai statelor membre, ai autorităţilor competente şi ai laboratoarelor desemnate;
b)experţi care reprezintă părţile interesate relevante din lanţul de aprovizionare cu miere;
c)experţi care reprezintă societatea civilă;
d)experţi numiţi cu titlu personal, care deţin cunoştinţe şi experienţă dovedite în domeniile reglementate de prezenta directivă;
e)experţi care reprezintă mediul academic, inclusiv universităţi, institute de cercetare şi alte organizaţii ştiinţifice.
(2)Platforma:
a)colectează date pentru metodele de îmbunătăţire a verificărilor de autenticitate a mierii, în special a metodelor de detectare a falsificării mierii în vederea unei posibile armonizări a acestora;
b)oferă recomandări pentru un sistem de trasabilitate al Uniunii, în vederea trasării mierii până la producătorul care a recoltat sau până la importator;
c)oferă recomandări cu privire la eventuala necesitate de a actualiza criteriile de compoziţie şi alţi parametri de calitate prevăzuţi în prezenta directivă;
d)furnizează recomandări în vederea înfiinţării unui laborator de referinţă al Uniunii.
(3)Platforma este prezidată de Comisie. Comisia adoptă norme privind componenţa şi metodele de lucru ale platformei. Comisia poate invita ad-hoc experţi care deţin cunoştinţe de specialitate specifice.

Art. 5
În cazul produselor menţionate la anexa I, statele membre nu adoptă dispoziţii de drept intern care nu sunt prevăzute de prezenta directivă.
Art. 6
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 4 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 23 iunie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 4 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 7
(1)Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală («comitetul»), instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (*). Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (**).
(*)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(**)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Art. 8
Directiva 74/409/CEE se abrogă cu efect de la 1 august 2003.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Art. 9
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 august 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Dispoziţiile se aplică astfel încât:
- să autorizeze comercializarea produselor menţionate în anexa I, în cazul în care sunt conforme definiţiilor şi normelor prevăzute de prezenta directivă, începând cu 1 august 2003;
- să interzică comercializarea produselor care nu sunt conforme cu prezenta directivă, începând cu 1 august 2004.
Cu toate acestea, se permite comercializarea produselor care nu sunt conforme cu prezenta directivă, dar care au fost etichetate înainte de 1 august 2004 în conformitate cu Directiva 74/409/CEE până la epuizarea stocurilor.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 10
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Art. 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 20 decembrie 2001.

Pentru Consiliu

Preşedintele

C. PICQUE

ANEXA I:DENUMIREA PRODUSELOR, CARACTERISTICI ŞI DEFINIŢII
1.Mierea este substanţa naturală dulce produsă de albinele Apis mellifera din nectarul plantelor sau din secreţiile secţiunilor vii ale plantelor sau din excreţiile, pe secţiunile vii ale plantelor, ale insectelor care se hrănesc prin sucţiune din plante, şi pe care albinele le colectează, le transformă, combinându-le cu substanţe proprii specifice, le depozitează, le deshidratează, le adună şi le lasă în faguri pentru a se macera şi a se maturiza.
2.Principalele tipuri de miere sunt următoarele:
a)în funcţie de origine:
(i)miere din inflorescenţă sau miere din nectar
Mierea obţinută din nectarul plantelor;
(ii)miere din secreţie zaharoasă
Mierea obţinută în special din excreţiile insectelor care se hrănesc prin sucţiune din plante (Hemiptera) pe secţiunile vii ale plantelor sau din secreţiile secţiunilor vii ale plantelor;
b)în funcţie de modul de producere şi/sau de prezentare:
(iii)miere cu fagure
Mierea depozitată de albine în celulele fagurilor fără larve, nou construiţi, sau pe pereţii subţiri ai structurii fagurelui, obţinută numai din ceară de albine şi vândută în faguri întregi sigilaţi sau în secţiuni de astfel de faguri;
(iv)miere cu bucăţi de fagure sau fagure cu miere
Mierea care conţine una sau mai multe bucăţi de miere cu fagure;
(v)miere drenată
Mierea obţinută prin drenarea fagurilor fără larve deschişi;
(vi)miere extrasă
Mierea obţinută prin centrifugarea fagurilor fără larve deschişi;
(vii)miere presată
Mierea obţinută prin presarea fagurilor fără larve cu sau fără încălzire moderată la o temperatură de maximum 45 °C;
[textul din punctul 2., litera B. din anexa I a fost abrogat la 13-iun-2024 de Art. 1, punctul 4. din Directiva 1438/14-mai-2024]
[textul din punctul 2., litera B. din anexa I a fost abrogat la 13-iun-2024 de Art. 1, punctul 4. din Directiva 1438/14-mai-2024]
3.Mierea destinată industriei alimentare
Mierea (a) care este adecvată pentru utilizare industrială sau ca ingredient în alte alimente care sunt ulterior prelucrate şi (b) care poate:
- să prezinte un gust sau miros diferit sau
- să fi început să fermenteze sau să fi fermentat sau
- să fi fost supraîncălzită; sau
- să fi fost obţinută prin îndepărtarea materiilor străine organice şi anorganice, ceea ce duce la îndepărtarea, în mod semnificativ, a polenului.

ANEXA II:CRITERIILE DE COMPOZIŢIE PENTRU MIERE
Mierea conţine în special diferite tipuri de zaharuri, în special fructoză şi glucoza, şi alte substanţe, precum acizi organici, enzime şi particule solide provenite din timpul colectării mierii. Culoarea mierii variază de la tipul de miere aproape incolor până la cel maro închis. Consistenţa poate să fie fluidă, vâscoasă sau parţial ori integral cristalizată. Gustul şi aroma variază, dar acestea provin de la planta de origine.
În cazul în care se introduce pe piaţă ca miere sau când se utilizează în orice produs destinat consumului uman, se interzice adăugarea în miere a oricărui ingredient alimentar, inclusiv a aditivilor alimentari, sau orice alt adaos cu excepţia mierii. Mierea nu trebuie să conţină, pe cât posibil, materii organice sau anorganice străine compoziţiei sale. Cu excepţia punctul 3 din anexa I, mierea nu trebuie să prezinte gusturi sau arome străine, nu trebuie să fie în proces de fermentare, să prezinte o aciditate modificată artificial sau să fi fost supusă unui procedeu de încălzire astfel încât enzimele naturale să fi fost fie distruse, fie dezactivate în mod semnificativ.
Fără a aduce atingere punctului 2 litera (b) subpunctul (viii) din anexa I, nu se poate îndepărta nici polenul şi nici orice alt element constitutiv specific al mierii, cu excepţia cazului în care acest lucru nu poate fi evitat în momentul îndepărtării materiilor străine organice sau anorganice.

În cazul în care se introduce pe piaţă ca miere sau când se utilizează în orice produs destinat consumului uman, mierea trebuie să îndeplinească următoarele criterii de compoziţie:
1.Conţinutul de zahăr
1.1.Conţinutul de fructoză şi glucoză (suma celor două)

- mierea din inflorescenţă

minimum 60 g/100 g

- mierea din secreţie zaharoasă, amestecuri de miere din secreţie zaharoasă şi miere din inflorescenţă

minimum 45 g/100 g

1.2.Conţinutul de zaharoză

- în general

maximum 5 g/100 g

- salcâm (Robinia pseudoacacia), lucernă (Medicago sativa), Menzies Banksia (Banksia menziesii), caprifoi francez (Hedysarum), eucalipt roşu (Eucalyptus camadulensis), specii de pseudo - iarbă neagră (Eucryphia lucida, Eucryphia milliganii), Citrus sp.

maximum 10 g/100 g

- lavandă (Lavandula sp.), limba-mielului (Borago officinalis)

maximum 15 g/100 g

2.Umiditate

- în general

maximum 20 %

- iarbă neagră (Calluna) şi mierea destinată industriei alimentare în general

maximum 23 %

- mierea destinată industriei alimentare obţinută din iarbă neagră (Calluna)

maximum 25 %

3.Conţinutul de materie insolubilă în apă

- în general

maximum 0,1 g/100 g

- miere presată

maximum 0,5 g/100 g

4.Conductivitate electrică

- mierea care nu este enumerată mai jos şi amestecuri ale acestor tipuri de miere

maximum 0,8 mS/cm

- mierea din secreţie zaharoasă şi miere de castane, precum şi amestecuri ale acestora, cu excepţia celor enumerate mai jos

minimum 0,8 mS/cm

- excepţii: căpşunul (Arbustus unedo), Erica, eucalipt, tei (Tilia sp.), iarbă neagră (Calluna vulgaris), manuka (leptospermum), arborele de ceai (Melaleuca sp.)

 
5.Acid liber

- în general

maximum 50 miliechivalenţi acid la 1 000 grame

- mierea destinată industriei alimentare

maximum 80 miliechivalenţi acid la 1 000 grame

6.Activitate de diastază şi conţinut de hidroximetilfurfural (HMF) determinat după prelucrare şi amestecare
a)Activitate de diastază (scară Schade)

- în general, cu excepţia mierii destinate industriei alimentare

minimum 8

- tipuri de miere cu conţinut scăzut de enzime naturale (de exemplu, mierea de citrice) şi cu un conţinut HMF de maximum 15 mg/kg

minimum 3

b)HMF

- în general, cu excepţia mierii destinate industriei alimentare

maximum 40 mg/kg [sub rezerva prevederilor litera (a) a doua liniuţă]

- tipuri de miere cu origine declarată din regiuni cu climă tropicală şi amestecuri de astfel de tipuri de miere

maximum 80 mg/kg

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007