Capitolul ii - CĂI DE ATAC ŞI APLICAREA DREPTULUI - Directiva 2000/43/CE/29-iun-2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007 până la: 18 Iunie 2026
CAPITOLUL II:CĂI DE ATAC ŞI APLICAREA DREPTULUI
Art. 7: Apărarea drepturilor
(1)Statele membre trebuie să asigure punerea la dispoziţia tuturor persoanelor care se consideră nedreptăţite prin nerespectarea principiului egalităţii de tratament, a procedurilor judiciare şi/sau administrative, inclusiv a procedurilor de conciliere acolo unde consideră necesar, în vederea respectării obligaţiilor care decurg din prezenta directivă, chiar şi după ce relaţia din care se presupune că a rezultat discriminarea a luat sfârşit.
(2)Statele membre trebuie să asigure pentru asociaţii, organizaţii sau persoane juridice care, în conformitate cu criteriile stabilite prin legislaţia internă, au un interes legitim în respectarea dispoziţiilor prezentei directive, posibilitatea de a întreprinde orice procedură judiciară şi/sau administrativă disponibilă, în numele sau în sprijinul reclamantului, pentru respectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere reglementărilor de drept intern legate de termenele limită de introducere a unor acţiuni în ceea ce priveşte principiul egalităţii de tratament.
Art. 8: Sarcina probei
(1)Statele membre iau măsurile care sunt necesare, în conformitate cu sistemele lor judiciare, pentru ca, atunci când o persoană care se consideră nedreptăţită prin nerespectarea principiului egalităţii de tratament prezintă, în faţa unei autorităţi sau a altei instanţe judecătoreşti competente, fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o discriminare directă sau indirectă, pârâtul să fie obligat să dovedească faptul că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.
(2)Alineatul (1) nu împiedică statele membre să introducă norme privind probele care sunt mai favorabile reclamantului.
(3)Alineatul (1) nu se aplică procedurilor penale.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică şi oricărei proceduri desfăşurate în conformitate cu articolul 7 alineatul (2).
(5)Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) procedurilor în care este de competenţa autorităţii sau a instanţei judecătoreşti competente cercetarea faptelor.
Art. 9: Protecţia împotriva represaliilor
Statele membre introduc în sistemul lor juridic intern măsurile necesare pentru protecţia persoanelor faţă de orice tratament nefavorabil sau consecinţă nefavorabilă ca reacţie la o plângere sau la o acţiune în justiţie care au ca scop respectarea principiului egalităţii de tratament.
Art. 10: Difuzarea informaţiei
Statele membre trebuie să se asigure că dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive, împreună cu alte dispoziţii relevante în vigoare, sunt aduse la cunoştinţa persoanelor în cauză, prin toate mijloacele corespunzătoare pe cuprinsul teritoriului lor.
Art. 11: Dialogul social
(1)Statele membre, în concordanţă cu tradiţiile şi practicile lor naţionale, iau măsurile adecvate pentru promovarea dialogului între partenerii sociali, în vederea promovării egalităţii de tratament, inclusiv prin monitorizarea practicilor la locurile de muncă, prin contractele colective, codurile de conduită, cercetări sau schimburi de experienţă şi de bune practici.
(2)Statele membre trebuie să încurajeze partenerii sociali, atunci când aceasta este în conformitate cu tradiţiile şi practicile naţionale, fără a aduce atingere autonomiei lor, să încheie acorduri la nivelul corespunzător, care să stabilească norme antidiscriminare în domeniile la care se face referire în articolul 3 şi care intră în sfera negocierilor colective. Aceste acorduri trebuie să respecte cerinţele minime stabilite de prezenta directivă şi măsurile naţionale relevante, de punere în aplicare.
Art. 12: Dialogul cu organizaţiile neguvernamentale
Statele membre trebuie să încurajeze dialogul cu organizaţiile neguvernamentale corespunzătoare care, în raport cu legislaţia şi practicile lor naţionale, au un interes legitim să contribuie la lupta împotriva discriminării pe baza rasei sau originii etnice, în scopul promovării principiului egalităţii de tratament.