Capitolul i - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 2000/31/CE/08-iun-2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 17 Februarie 2024
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiectiv şi sferă de aplicare
(1)Prezenta directivă îşi propune să contribuie la buna funcţionare a pieţei interne prin asigurarea liberei circulaţii a serviciilor societăţii informaţionale între statele membre.
(2)Prezenta directivă apropie, în măsura necesară atingerii obiectivelor prevăzute la alineatul (1), anumite dispoziţii de drept intern aplicabile serviciilor societăţii informaţionale în ceea ce priveşte piaţa internă, stabilirea furnizorilor de servicii, comunicările comerciale, contractele încheiate prin mijloace electronice, răspunderea intermediarilor, codurile de conduită, soluţionarea extrajudiciară a litigiilor, acţiunile în justiţie şi cooperarea între statele membre.
(3)Prezenta directivă completează dreptul comunitar aplicabil serviciilor societăţii informaţionale fără a aduce atingere nivelului de protecţie, în special în materie de sănătate publică şi interese ale consumatorilor, stabilit prin instrumente comunitare şi prin legislaţia internă care le pune în aplicare în măsura în care aceasta nu restrânge libera prestare a serviciilor societăţii informaţionale.
(4)Prezenta directivă nu stabileşte norme suplimentare de drept internaţional privat şi nici nu abordează competenţa instanţelor.
(5)Prezenta directivă nu se aplică în:
a)domeniul fiscal;
b)chestiunile referitoare la serviciile societăţii informaţionale reglementate de Directivele 95/46/CE şi 97/66/CE;
c)chestiunile referitoare la acordurile sau practicile aflate sub incidenţa dreptului privind înţelegerile;
d)următoarele activităţi de servicii ale societăţii informaţionale:
- activităţile notarilor sau profesiilor echivalente, în măsura în care acestea presupun o participare directă şi specifică exercitării autorităţii publice;
- reprezentarea unui client şi apărarea intereselor acestuia în instanţă;
- activităţile de jocuri pe bani care implică mize cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv loterii şi tranzacţii de tip pariu.
(6)Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor luate la nivel comunitar sau naţional în conformitate cu dreptul comunitar în scopul de a promova diversitatea culturală şi lingvistică şi de a asigura apărarea pluralismului.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, următorii termeni au înţelesurile de mai jos:
a)"servicii ale societăţii informaţionale": servicii în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE;
b)"furnizor de servicii": orice persoană fizică sau juridică furnizoare de servicii ale societăţii informaţionale;
c)"furnizor de servicii stabilit": furnizor de servicii care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând un sediu stabil pe o perioadă nedeterminată. Prezenţa şi folosirea mijloacelor tehnice şi a tehnologiilor necesare furnizării serviciului nu constituie, în sine, sediu al prestatorului;
d)"destinatarul serviciilor": orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;
e)"consumator": orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;
f)"comunicare comercială": orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei întreprinderi, organizaţii sau persoane care efectuează o activitate comercială, industrială, meşteşugărească sau exercită una din profesiile reglementate. Următoarele comunicări nu constituie, în sine, comunicări comerciale:
- informaţii care permit accesul direct la activitatea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică;
- comunicări legate de bunurile, serviciile sau imaginea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, elaborate în mod independent, în special când acestea nu sunt furnizate în contrapartidă financiară;
g)"profesie reglementată": orice profesie, fie în sensul articolului 1 litera (d) din Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind un sistem general de recunoaştere a diplomelor din învăţământul superior obţinute ca urmare a absolvirii învăţământului şi formării profesionale cu durata minimă de trei ani (1), fie în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind un al doilea sistem general de recunoaştere a educaţiei şi formării profesionale care completează Directiva 89/48/CEE (2);
(1)JO L 19, 24.1.1989, p. 16.
(2)JO L 209, 24.7.1992, p. 25. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/38/CE a Comisiei (JO L 184,12.7.1997, p. 31).
h)"domeniu coordonat": cerinţele specificate în cadrul legislativ din statele membre, aplicabile furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale, indiferent dacă sunt de natură generală sau concepute special pentru aceştia.
(i)Domeniul coordonat se referă la cerinţe pe care furnizorul de servicii trebuie să le respecte şi care privesc:
- accesul la activitatea unui serviciu al societăţii informaţionale, cum ar fi cerinţele în materie de calificare, autorizare şi notificare;
- desfăşurarea activităţii unui serviciu al societăţii informaţionale, cum ar fi cerinţele privind comportamentul furnizorului de servicii, cerinţe legate de calitatea sau conţinutul serviciului, inclusiv în materie de publicitate şi contracte sau privind răspunderea furnizorului de servicii;
(ii)Domeniul coordonat nu reglementează cerinţe cum ar fi:
- cerinţe aplicabile bunurilor ca atare;
- cerinţe aplicabile livrării bunurilor;
- cerinţe aplicabile serviciilor care nu sunt furnizate prin mijloace electronice.
Art. 3: Piaţa internă
(1)Fiecare stat membru garantează că serviciile societăţii informaţionale prestate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul său respectă dispoziţiile de drept intern aplicabile în statul membru în cauză şi relevante pentru domeniul coordonat.
(2)Statele membre nu pot restrânge libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale din alte state membre invocând motive relevante pentru domeniul coordonat.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică domeniilor menţionate în anexă.
(4)Statele membre pot adopta măsuri derogatorii de la alineatul (2) în cazul unui anumit serviciu al societăţii informaţionale, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)măsurile sunt:
(i)necesare, dintr-unul din motivele următoare:
- ordine publică, în special prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea infracţiunilor, în special protecţia minorilor şi lupta împotriva incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naţionalitate şi împotriva atingerii aduse demnităţii umane;
- protecţia sănătăţii publice;
- securitatea publică, inclusiv protecţia securităţii şi apărării naţionale;
- protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
(ii)luate împotriva unui serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere obiectivelor menţionate la punctul (i) sau care prezintă risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective;
(iii)proporţionale cu aceste obiective;
b)înainte de a lua măsurile respective şi fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare şi acţiunilor desfăşurate în cadrul anchetei penale, statul membru:
- a cerut statului membru menţionat la alineatul (1) să ia măsuri şi acesta nu le-a luat sau cele pe care le-a luat nu au fost suficiente;
- a notificat Comisiei şi statului membru menţionat la alineatul (1) intenţia de a lua astfel de măsuri.
(5)Statele membre pot deroga, în cazuri de urgenţă, de la condiţiile prevăzute la alineatul (4) litera (b). În acest caz, măsurile sunt notificate Comisiei şi statului membru menţionat la alineatul (1) în cel mai scurt timp posibil, indicând motivul pentru care statul membru consideră că există o urgenţă.
(6)Fără a aduce atingere posibilităţii statului membru de a adopta şi de a aplica măsurile în cauză, Comisia examinează compatibilitatea măsurilor notificate cu dreptul comunitar, în cel mai scurt timp posibil; în cazul în care se ajunge la concluzia că măsura este incompatibilă cu dreptul comunitar, Comisia solicită statului membru în cauză să se abţină de la luarea măsurilor preconizate sau să înceteze de urgenţă aplicarea măsurilor în cauză.