Decizia 2654/17-sept-2025 privind reînnoirea constatării că regimul de solvabilitate în vigoare în Brazilia, Japonia şi Mexic aplicabil întreprinderilor cu sediul central în ţara terţă respectivă este temporar echivalent cu regimul prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 23 Decembrie 2025

Dată act: 17-sept-2025

Emitent: Comisia Europeana

(1)În Deciziile delegate (UE) 2015/2290 (²) şi (UE) 2016/310 (³) ale Comisiei s-a stabilit că regimurile de solvabilitate în vigoare în Brazilia, Japonia şi Mexic aplicabile întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare cu sediul central în ţările terţe respective trebuie considerate temporar echivalente cu regimul prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE. Această echivalenţă temporară a fost acordată începând cu 1 ianuarie 2016, pentru o perioadă de 10 ani. Articolul 227 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 2009/138/CE prevede posibilitatea reînnoirii echivalenţei temporare respective pentru perioade suplimentare de 10 ani, cu condiţia să se respecte în continuare criteriile prevăzute la articolul 227 alineatul (5) din directiva respectivă şi sub rezerva adoptării unui act delegat al Comisiei în acest sens. În plus, Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale ("EIOPA") trebuie să acorde asistenţă Comisiei atunci când ia o astfel de decizie.

(2)În Brazilia, Decretul-lege nr. 73/1966 privind asigurările stabileşte că întreprinderile de asigurare, pentru a-şi garanta toate obligaţiile, trebuie să stabilească provizioane tehnice, fonduri speciale şi provizioane în conformitate cu criteriile stabilite de către Consiliul Naţional al Asigurărilor Private (Conselho Nacional de Seguros Privados - CNSP). În temeiul rezoluţiei CNSP 3162/2014, capitalul minim necesar reprezintă valoarea cea mai mare dintre capitalul propriu şi capitalul de risc. Capitalul propriu este o sumă fixă care depinde de tipul de entitate şi de regiunile în care aceasta a fost autorizată să desfăşoare activităţi, la fel ca şi capitalul de risc, care este suma cerinţelor de capital corespunzătoare riscului de subscriere, de credit, operaţional şi de piaţă. Pentru majoritatea întreprinderilor de asigurare, capitalul de risc este mai mare decât capitalul propriu şi, prin urmare, determină valoarea capitalului minim necesar. Rezoluţia CNSP 432/2021 stabileşte normele de utilizare a unui model intern ca alternativă la o formulă standard de calculare a capitalului minim necesar. Se aplică cerinţe minime în materie de guvernanţă. Întreprinderile de asigurare trebuie să efectueze controale interne cu privire la activităţile lor, la sistemele de informare şi la respectarea cerinţelor legale. Organismul de supraveghere a asigurărilor private (Superintendencia de Seguros Privados - SUSEP) este responsabil cu supravegherea sectorului asigurărilor din Brazilia. SUSEP funcţionează în cadrul Ministerului de Finanţe, ca organism executiv pentru reglementările stabilite de către CNSP. Consiliul său de conducere este un organism independent care are autoritatea de a stabili politicile generale ale SUSEP în vederea reglementării şi a respectării rezoluţiilor CNSP care intră în domeniul său de competenţă. Întreprinderile de asigurare sunt obligate să transmită lunar către SUSEP date privind capitalul, activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile şi trimestrial detalii privind operaţiunile, bilanţul contabil şi un cont de profit şi pierderi. Întreprinderile de asigurare trebuie să îşi publice situaţiile financiare, care conţin informaţii cantitative şi calitative. SUSEP poate încheia acorduri şi poate face schimb de informaţii cu autorităţi de supraveghere străine; aceasta este, din 2014, semnatară a Memorandumului multilateral de înţelegere privind cooperarea şi schimbul de informaţii al Asociaţiei Internaţionale a Supraveghetorilor în Domeniul Asigurărilor. Informaţiile pot fi utilizate numai în scopuri de supraveghere care intră în sfera funcţiilor de supraveghere ale SUSEP. În plus, informaţiile obţinute de la alte autorităţi sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate. Conform legii, actualii şi foştii membri ai personalului SUSEP se supun obligaţiei legale de a respecta confidenţialitatea.

(3)În Mexic, actul de stabilire a unui nou cadru prudenţial în domeniul asigurărilor, Ley de Instituciones de Seguros y de Fianzas (LISF), a intrat în vigoare la 4 aprilie 2015. Această lege prevede respectarea cerinţei de capital de solvabilitate (CCS), care acoperă riscurile de subscriere, financiare şi de contrapartidă. Cel puţin o dată pe an au loc simulări de criză (test dinamic de solvabilitate). Regimul mexican permite utilizarea fie a unei formule standard, fie a unui model intern pentru calcularea cerinţei de capital de solvabilitate. Comision Nacional de Seguros y Fianzas (CNSF) este responsabilă cu supravegherea întreprinderilor de asigurare de viaţă şi a celor de asigurări generale din Mexic. Aceasta are competenţa independentă de a acorda licenţe sau de a retrage licenţa întreprinderilor de asigurare. Întreprinderile de asigurare trebuie să raporteze cel puţin trimestrial CNSF date privind organizarea, operaţiunile, contabilitatea, investiţiile şi capitalul. Întreprinderile de asigurare trebuie, de asemenea, să prezinte informaţii privind obiectivele, politicile şi practicile lor în ceea ce priveşte reţinerea, transferul sau reducerea riscurilor şi trebuie să publice informaţii cantitative şi calitative cu privire la operaţiunile lor, la situaţia lor tehnică şi financiară şi la riscuri. CNSF poate coopera şi face schimb de informaţii cu autorităţile de supraveghere străine în cazul în care există un acord privind schimbul de informaţii. O serie de astfel de acorduri sunt în vigoare, iar CNSF este, din 2010, semnatară a Memorandumului multilateral de înţelegere privind cooperarea şi schimbul de informaţii al Asociaţiei Internaţionale a Supraveghetorilor în Domeniul Asigurărilor. În cazul în care există un acord de schimb de informaţii între CNSF şi o autoritate de supraveghere dintr-o altă ţară, CNSF trebuie să-i solicite autorităţii de supraveghere respective acordul prealabil de a divulga informaţiile pe care i le-a furnizat aceasta. Personalul CNSF şi foştii membri ai personalului nu sunt autorizaţi să divulge informaţii confidenţiale. Cerinţele privind secretul profesional sunt prevăzute în legislaţia naţională şi orice încălcare a secretului profesional este pasibilă de sancţiuni.

(4)În Japonia, regimul japonez de solvabilitate este prevăzut în Legea privind activităţile de asigurare şi în Ordonanţa privind activităţile de asigurare. Japonia are o autoritate de supraveghere independentă în domeniul asigurărilor, care dispune de competenţele şi resursele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile, şi anume Agenţia pentru servicii financiare din Japonia (JFSA). JFSA a lucrat la introducerea noului regim de solvabilitate, care se bazează pe rata de solvabilitate bazată pe valoarea economică (ESR); aceste noi reguli de calculare a solvabilităţii încep să se aplice efectiv în exerciţiul financiar care se încheie la 31 martie 2026. Întreprinderile de asigurare şi reasigurare trebuie să prezinte JFSA informaţii detaliate, iar JFSA are competenţe extinse de restructurare sau lichidare a întreprinderilor de asigurare şi reasigurare aflate în dificultate. Atât pentru întreprinderile de asigurări de viaţă, cât şi pentru cele de asigurări generale, intervenţia autorităţilor de supraveghere poate fi declanşată atunci când se ating trei praguri diferite, definite ca rate diferite ale marjei de solvabilitate (Solvency Margin Ratios - SRM), exprimate ca raportul dintre dublul valorii fondurilor proprii şi cerinţa de capital denumită "risc total" (Total Risk). Indicatorul "risc total" acoperă riscul de subscriere, riscul aferent ratei dobânzii şi riscul de piaţă, riscul operaţional şi riscul de catastrofă. Se acceptă utilizarea modelelor interne pentru riscul de catastrofă şi riscul de garanţie minimă. JFSA are competenţa de a impune anumite măsuri de remediere, chiar dacă nu a fost depăşit pragul maxim de intervenţie pentru autorităţile de supraveghere, de exemplu să oblige întreprinderile de asigurare să adopte măsuri pentru a-şi îmbunătăţi profitabilitatea, riscul de credit, de stabilitate sau de lichiditate. În cazul în care SRM este sub 0 %, JFSA poate ordona suspendarea totală sau parţială a activităţii. JFSA este şi ea, din iunie 2011, semnatară a Memorandumului multilateral de înţelegere privind cooperarea şi schimbul de informaţii al Asociaţiei Internaţionale a Supraveghetorilor în Domeniul Asigurărilor. La 30 ianuarie 2023, EIOPA a semnat un cadru de cooperare cu JFSA privind cooperarea în domeniul supravegherii asigurărilor. Angajaţii JFSA fac obiectul unor cerinţe stricte privind respectarea secretului profesional. Normele şi practicile JFSA protejează în mod adecvat informaţiile confidenţiale furnizate de autorităţile de supraveghere din străinătate. Toţi actualii sau foştii angajaţi ai JFSA sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea oricăror informaţii pe care le primesc în cursul exercitării atribuţiilor lor. Divulgarea neautorizată de informaţii poate conduce la sancţiuni disciplinare, anchete penale şi pedepse. Informaţiile primite de la autorităţile de supraveghere din străinătate care au fost clasificate ca fiind confidenţiale sunt tratate în mod corespunzător şi vor fi utilizate numai în scopurile stabilite de comun acord cu autoritatea de supraveghere străină în cauză.

(5)Pe baza asistenţei oferite de EIOPA şi având în vedere cerinţele de solvabilitate aplicabile în Brazilia, Japonia şi Mexic, este clar că regimurile de solvabilitate în vigoare în Brazilia, Japonia şi Mexic, aplicabile întreprinderilor cu sediul central în ţările terţe respective, îndeplineşte în continuare criteriile prevăzute la articolul 227 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE. Prin urmare, este oportun să se reînnoiască constatarea, prevăzută în Deciziile delegate (UE) 2015/2290 şi (UE) 2016/310, conform căreia regimurile de solvabilitate respective sunt temporar echivalente cu cel prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE. Cu toate acestea, Comisia poate efectua în orice moment o revizuire specifică, în cazul în care evoluţiile relevante, inclusiv cele de la nivel internaţional, impun reevaluarea echivalenţei stabilite prin prezenta decizie. Astfel de revizuiri regulate sau specifice ar putea duce la modificarea sau abrogarea prezentei decizii. Prin urmare, Comisia ar trebui să continue să monitorizeze, cu sprijinul EIOPA, evoluţia regimurilor de solvabilitate aflate în vigoare în Brazilia, Japonia şi Mexic, precum şi respectarea condiţiilor pe baza cărora a fost adoptată prezenta decizie,