Decizia 2628/18-dec-2025 privind Planul de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (2026-2027)

(1)În temeiul Regulamentului (UE) 2024/1350, Consiliul urmează să adopte, pe baza unei propuneri a Comisiei, un plan bienal de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii (denumit în continuare "planul Uniunii") în anul anterior perioadei de doi ani în care urmează să fie pus în aplicare. Prin urmare, este necesar să se stabilească planul Uniunii pentru anii 2026 şi 2027, cu scopul de a contribui la abordarea nevoilor de relocare şi de admisie umanitară la nivel mondial.

(2)Planul Uniunii ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de nevoile de relocare la nivel mondial preconizate de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR). UNHCR estimează că, în 2026, la nivel mondial, aproximativ 2,5 milioane de refugiaţi vor avea nevoie de relocare. Planul Uniunii ar trebui, de asemenea, să ţină seama de priorităţile identificate de UNHCR şi de proiecţiile sale privind regiunile şi ţările terţe din care se preconizează să aibă loc în primul rând relocarea şi admisia umanitară.

(3)Planul Uniunii ar trebui să stabilească numărul total de admisii pe care statele membre intenţionează să le efectueze în perioada de implementare. Obiectivul respectiv ţine seama în mod corespunzător de rezultatul reuniunilor Comitetului la nivel înalt privind relocarea şi admisia umanitară (denumit în continuare "comitetul la nivel înalt") din 7 noiembrie 2024 şi 17 martie 2025, precum şi de indicaţiile voluntare oferite de statele membre în cadrul reuniunilor comitetului la nivel înalt şi de indicaţiile concrete ulterioare cu privire la angajamentele lor, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1350.

(4)Contribuţiile voluntare ale statelor membre urmează să fie considerate condiţionate de capacitatea operaţională efectivă a statelor membre de a-şi pune în aplicare programele, de capacitatea sistemelor lor naţionale de primire şi de sprijinul disponibil din partea Agenţiei UE pentru Azil (denumită în continuare "agenţia"), a organizaţiilor internaţionale şi ale societăţii civile şi a altor parteneri relevanţi, precum şi de alte considerente politice şi financiare naţionale relevante.

(5)Pentru a specifica regiunile şi ţările din care ar trebui să aibă loc admisia, planul Uniunii ia în considerare discuţiile purtate în cadrul reuniunilor comitetului la nivel înalt. Pe baza respectivelor discuţii, planul Uniunii ţine seama de expertiza acumulată de statele membre şi de alţi actori implicaţi cu ocazia punerii în aplicare a şase sisteme ad-hoc de relocare şi de admisie umanitară care au beneficiat de finanţare din partea Uniunii începând din 2015. De asemenea, planul Uniunii ţine seama de infrastructura operaţională existentă, cum ar fi mecanismele de tranzit de urgenţă, Mecanismul de sprijin pentru relocare al agenţiei din Turcia şi iniţiative similare care ar putea fi testate în perioada de implementare, precum şi Centrul de tranzit în regim de urgenţă din România, toate acestea jucând un rol esenţial în sprijinirea operaţiunilor de relocare şi de admisie umanitară ale statelor membre.

(6)Planul Uniunii pune accentul pe regiunile şi ţările situate de-a lungul principalelor rute de migraţie către Uniune, în vederea consolidării spaţiului de protecţie de-a lungul respectivelor rute. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu abordarea pe bază de rute promovată de UNHCR şi de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.

(7)Planul Uniunii recunoaşte, de asemenea, importanţa legăturilor sociale dovedite sau a altor caracteristici care pot facilita integrarea în statul membru, inclusiv a competenţelor lingvistice adecvate sau a şederii anterioare în statul membru respectiv. Prin urmare, statele membre au în continuare posibilitatea de a decide să acorde prioritate candidaţilor cu astfel de legături sociale dovedite sau având alte caracteristici.

(8)În temeiul Regulamentului (UE) 2024/1350, cadrul de relocare şi de admisie umanitară al Uniunii urmează să contribuie la consolidarea parteneriatelor Uniunii cu ţările terţe din regiunile în care a fost strămutat un număr mare de persoane care au nevoie de protecţie internaţională. Comitetul la nivel înalt a subliniat, de asemenea, că relocarea şi admisia umanitară contribuie la consolidarea suplimentară a parteneriatelor adaptate şi reciproc avantajoase cu ţările terţe relevante la nivel bilateral, regional, multilateral şi internaţional. Prin urmare, scopul planului Uniunii este de a sprijini ţările-gazdă cu care Uniunea sau statele sale membre înregistrează progrese în realizarea obiectivelor ample în materie de gestionare a migraţiei, în conformitate cu abordarea cuprinzătoare stabilită în Pactul privind migraţia şi azilul, în special în Regulamentul (UE) 2024/1351 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), şi în conformitate cu dreptul internaţional şi cu dreptul Uniunii şi pe baza respectării depline a drepturilor omului.

(9)În cazul în care noi circumstanţe impun acest lucru, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1350, prezenta decizie urmează să fie modificată pentru a include noi contribuţii sau contribuţii pentru noi regiuni sau ţări terţe care respectă pe deplin indicaţiile formulate pe bază voluntară de statele membre în cadrul comitetului la nivel înalt prin realocarea contribuţiilor existente.

(10)Pentru a sprijini punerea în aplicare a planului Uniunii, Comisia şi statele membre sunt încurajate să recurgă la organele consultative strategice şi de coordonare existente, inclusiv la Grupul de lucru al Consiliului pentru aspecte externe ale azilului şi migraţiei. Respectivele organe consultative ar trebui să completeze discuţiile purtate în cadrul reuniunilor comitetului la nivel înalt şi să contribuie la aceste discuţii. Statele membre sunt încurajate să recurgă la toate forumurile disponibile pentru a-şi coordona eforturile cu alţi parteneri strategici internaţionali, inclusiv cu ţările asociate spaţiului Schengen, cum ar fi consultările privind relocarea şi căile complementare.

(11)În temeiul Regulamentului (UE) 2024/1350, pentru a asigura monitorizarea adecvată a punerii în aplicare a prezentei decizii, statele membre urmează să furnizeze Comisiei şi agenţiei informaţii şi date adecvate şi în timp util, în special în cadrul forumurilor periodice (de exemplu, comitetul la nivel înalt, Grupul de experţi în materie de relocare sau Reţeaua de relocare şi de admisie umanitară a agenţiei), inclusiv cu privire la numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe sau de apatrizi admişi pe teritoriul statelor membre, tipul de admisie (relocare, admisie umanitară, admisie de urgenţă) şi ţara din care s-au efectuat admisiile.

(12)În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 21 privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Irlanda a notificat, prin scrisoarea din 27 iunie 2024, intenţia sa de a accepta Regulamentul (UE) 2024/1350 şi de a-şi asuma obligaţii în temeiul acestuia. Decizia (UE) 2024/2093 a Comisiei (³) a confirmat participarea respectivă. Prin urmare, Irlanda participă la adoptarea prezentei decizii.

(13)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică,

	Relocare	Admisie umanitară	Admisie de urgenţă (^1) (^1) Contabilizată în cadrul contribuţiilor pentru relocare.	Total
Bulgaria	120		Până la 20	120
Franţa	1 200			1 200
Irlanda	1 200	100		1 300
Italia	800	2 000		2 800
Malta	10			10
Ţările de Jos	1 400		Până la 40	1 400
România	300			300
Spania	2 400			2 400
Suedia	900			900
Total	8 330	2 100		10 430

Jurnalul Oficial seria L