Nou Decizia 2597/08-dec-2025 privind poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părţilor la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, cu ocazia celei de a 19-a reuniuni, referitoare la recomandările şi concluziile adresate anumitor părţi privind punerea în aplicare a respectivei convenţii, în ceea ce priveşte aspectele legate de instituţiile Uniunii şi de administraţia publică a acesteia

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 17 Decembrie 2025

Decizia 2597/08-dec-2025 privind poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părţilor la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, cu ocazia celei de a 19-a reuniuni, referitoare la recomandările şi concluziile adresate anumitor părţi privind punerea în aplicare a respectivei convenţii, în ceea ce priveşte aspectele legate de instituţiile Uniunii şi de administraţia publică a acesteia

Dată act: 8-dec-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene

(1)Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (denumită în continuare "convenţia") a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului (¹) în ceea ce priveşte instituţiile Uniunii şi administraţia publică a acesteia şi prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului (²) în ceea ce priveşte aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală şi în ceea ce priveşte azilul şi nereturnarea, în măsura în care aceste aspecte intră în sfera de competenţă exclusivă a Uniunii. Convenţia a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 octombrie 2023.

(2)În temeiul articolului 66 alineatul (1) din convenţie, Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (GREVIO) trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a convenţiei de către părţile la convenţie (denumite în continuare "părţile"). În conformitate cu articolul 68 alineatul (11) din convenţie, GREVIO îşi adoptă raportul şi concluziile privind măsurile luate de partea în cauză pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor convenţiei.

(3)Comitetul părţilor (denumit în continuare "comitetul") poate adopta recomandări adresate părţii în cauză, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenţie, pe baza raportului şi a concluziilor GREVIO. Astfel de recomandări trebuie să facă distincţie între măsurile care urmează să fie luate cât mai curând posibil, cu obligaţia de a-i prezenta comitetului un raport în termen de trei ani, şi măsurile care, deşi considerate importante, nu impun acelaşi grad de urgenţă. La sfârşitul perioadei de trei ani, partea în cauză trebuie să prezinte comitetului un raport cu privire la măsurile luate, în 10 domenii specifice ale convenţiei. Pe baza respectivului raport şi a oricăror informaţii suplimentare, comitetul urmează să adopte concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor respective, elaborate de secretariatul comitetului.

(4)În temeiul articolului 68 alineatul (3) din convenţie, procedurile de evaluare care sunt desfăşurate după procedura de evaluare de referinţă a GREVIO se împart în runde (denumite în continuare "runde de evaluare tematică"). Prima rundă de evaluare tematică este intitulată "Consolidarea încrederii prin sprijin, protecţie şi justiţie" şi vizează 20 de articole ale convenţiei, respectiv articolele 3, 7, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 22, 25, 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53 şi 56. Cu ocazia celei de a 17-a reuniuni din 17 decembrie 2024, comitetul a adoptat o decizie privind recomandările ce urmează să fie adoptate de comitet pe baza rapoartelor GREVIO adoptate în cadrul primei runde de evaluare tematică, conţinută în documentul IC-CP(2024)10 rev.

(5)Se estimează că, în cadrul celei de a 19-a reuniuni, din 11 decembrie 2025, comitetul urmează să adopte următoarele proiecte de recomandări (unul bazat pe runda de evaluare de referinţă şi şapte bazate pe prima rundă de evaluare tematică) şi următorul proiect de concluzii privind punerea în aplicare a convenţiei de către nouă dintre părţi (denumite în continuare "proiectele de recomandări" şi, respectiv, "proiectul de concluzii" şi denumite în comun "actele avute în vedere"):

(6)Uniunea are competenţa exclusivă de a accepta obligaţiile prevăzute în convenţie cu privire la propriile sale instituţii şi la propria administraţie publică, în sensul articolului 336 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. La punctul 305 din Avizul 1/19 din 6 octombrie 2021 (³), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") a confirmat că o mare parte din obligaţiile prevăzute în convenţie privind adoptarea de măsuri preventive şi de protecţie sunt, în esenţă, obligatorii pentru Uniune în ceea ce priveşte personalul din administraţia sa şi în ceea ce priveşte membrii publicului care vizitează sediile şi clădirile instituţiilor, ale agenţiilor şi ale organelor sale. În plus, la punctul 307 din acelaşi aviz, Curtea de Justiţie a statuat că Uniunea nu ar trebui să se limiteze la stabilirea unor cerinţe sau măsuri de sprijin minime, ci ar trebui să se asigure ea însăşi că obligaţiile respective sunt îndeplinite integral. În acelaşi timp, amploarea obligaţiilor Uniunii ar trebui să fie interpretată ţinând seama de natura şi competenţele sale specifice. În special, întrucât administraţia publică a Uniunii nu dispune de competenţe de aplicare a legii, recomandările referitoare la chestiuni legate de aplicare a legii, cum ar fi emiterea de ordine de interdicţie de urgenţă, ar trebui să fie interpretate ca impunând Uniunii garantarea siguranţei victimei în limitele competenţelor sale, de exemplu prin refuzarea accesului presupuşilor autori de acte de violenţă în clădirile instituţiilor acesteia.

(7)Actele avute în vedere se referă la punerea în aplicare a dispoziţiilor convenţiei care se aplică Uniunii în ceea ce priveşte propriile sale instituţii şi propria sa administraţie publică. Prin urmare, este oportun să se stabilească poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului în ceea ce priveşte aspectele legate de instituţiile Uniunii şi administraţia publică a acesteia, întrucât actele avute în vedere au vocaţia de a influenţa în mod decisiv conţinutul dreptului Uniunii, în sensul că ar putea avea un efect asupra interpretării viitoare a dispoziţiilor relevante ale convenţiei.

(8)În ceea ce priveşte Regatul Unit, proiectul de recomandare include necesitatea: de a asigura resurse financiare adecvate şi durabile pentru toate politicile care vizează combaterea violenţei împotriva femeilor şi o finanţare durabilă pentru organizaţiile relevante ale societăţii civile (articolul 8 din convenţie); de a dota organismele naţionale de coordonare cu mandatul, competenţa şi resursele necesare şi de a asigura coordonarea şi punerea în aplicare a politicilor şi măsurilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, precum şi monitorizarea şi evaluarea independentă a acestora, pe baza unor date relevante (articolul 10 din convenţie); de a armoniza sistemele de colectare a datelor şi de a asigura colectarea sistematică de date dezagregate privind violenţa împotriva femeilor (articolul 11 din convenţie); de a asigura formarea profesioniştilor relevanţi cu privire la modul adecvat în care trebuie să răspundă la cazurile de violenţă împotriva femeilor (articolul 15 din convenţie); de a elimina barierele din calea accesului la serviciile de asistenţă generală (articolul 20 din convenţie); de a asigura accesul la servicii specializate de asistenţă şi la adăposturi pentru toate victimele violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei domestice (articolele 22 şi 23 din convenţie); de a reduce victimizarea secundară prin asigurarea tratării eficiente şi fără întârziere a cazurilor (articolul 50 din convenţie); şi de a asigura utilizarea ordinelor de interdicţie de urgenţă (articolul 52 din convenţie). Întrucât proiectul de recomandare este în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acesteia.

(9)În ceea ce priveşte Andorra, proiectul de recomandări include necesitatea: de a elabora o strategie cuprinzătoare pe termen lung pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei; de a asigura faptul că organizaţiile pentru drepturile femeilor sunt pe deplin implicate în procesul de elaborare a politicilor şi de a evalua periodic respectivele politici pe baza unor indicatori detaliaţi (articolul 7 din convenţie); de a îmbunătăţi claritatea bugetelor pentru activităţile de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, de a continua eforturile de majorare a respectivelor bugete dacă este necesar şi de a asigura faptul că organizaţiilor neguvernamentale (ONG-urilor) specializate în drepturile femeilor li se acordă suficiente subvenţii şi timp pentru a desfăşura activităţile care le-au fost încredinţate (articolul 8 din convenţie); de a continua extinderea colectării de date privind toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei (articolul 11 din convenţie); de a extinde campaniile de prevenire la toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei de şi de a evalua periodic impactul acestora (articolul 12 din convenţie); de a asigura resurse umane suficiente şi calificări adecvate ale profesioniştilor care lucrează în cadrul programelor pentru autorii actelor de violenţă, de a elabora standarde minime şi de a introduce un program specific pentru autorii actelor de violenţă sexuală (articolul 16 din convenţie); de a asigura faptul că serviciile specializate de asistenţă răspund nevoilor victimelor (articolul 22 din convenţie); de a lua măsuri pentru a garanta faptul că toate părţile interesate efectuează o evaluare a riscurilor pentru toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei şi repetă în mod regulat o astfel de evaluare (articolul 51 din convenţie); de a asigura faptul că ordinele de interdicţie de urgenţă pot fi emise fără întârziere în cazul în care există un pericol imediat şi de a stabili un cadru juridic clar care să garanteze gestionarea corespunzătoare a ordinelor de interdicţie de urgenţă (articolul 52 din convenţie); şi de a asigura faptul că victimele tuturor formelor de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei pot beneficia de ordine de protecţie şi că încălcările sunt pedepsite (articolul 53 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(10)În ceea ce priveşte Belgia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura o mai mare coerenţă a politicilor şi măsurilor legate de prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor între diferitele niveluri de guvernare din ţară (articolul 7 din convenţie); de a asigura faptul că datele colectate sunt dezagregate şi de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenţie); de a asigura punerea în practică a cerinţei de a transmite cunoştinţe privind principiile enumerate la articolul 14 din convenţie la toate nivelurile de educaţie (articolul 14 din convenţie); de a introduce activităţi de formare iniţială şi continuă pentru toţi profesioniştii relevanţi şi de a adopta şi disemina standarde de calitate pentru cursurile de formare (articolul 15 din convenţie); de a spori sprijinul pentru redresarea şi independenţa economică a femeilor care sunt victime ale violenţei prin măsuri relevante şi de a pune în aplicare parcursuri standardizate de îngrijire în sectorul asistenţei medicale pentru a asigura identificarea victimelor şi îndrumarea acestora către serviciile specializate de asistenţă adecvate (articolul 20 din convenţie); de a asigura accesul la adăposturi şi de a crea o linie de asistenţă telefonică care să servească drept punct unic de contact (articolul 22 din convenţie); de a asigura tratarea eficientă a cazurilor şi o înţelegere a violenţei împotriva femeilor axată pe gen şi pe victime; de a asigura existenţa unor garanţii eficace pentru prevenirea utilizării necorespunzătoare a medierii şi de a asigura sancţiuni adecvate şi suficiente (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura faptul că sunt disponibile şi accesibile tuturor victimelor ordine de interdicţie de urgenţă, de protecţie şi de restricţie (articolele 52 şi 53 din convenţie); şi de a evalua punerea în aplicare a măsurilor de protecţie existente şi de a asigura faptul că toate măsurile în vigoare sunt puse în practică pentru victimele tuturor formelor de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei (articolul 56 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(11)În ceea ce priveşte Franţa, proiectul de recomandări include necesitatea: de a elabora o strategie globală pe termen lung pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei, de a asigura faptul că sunt alocate resurse adecvate organismului care coordonează politicile de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi de a asigura faptul că asociaţiile pentru drepturile femeilor sunt pe deplin implicate în elaborarea politicilor şi evaluează periodic respectivele politici pe baza unor indicatori predefiniţi (articolul 7 din convenţie); de a continua eforturile de asigurare a unei finanţări adecvate pentru politicile de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, de a îmbunătăţi claritatea bugetelor alocate respectivelor politici şi de a asigura faptul că organizaţiile pentru drepturile femeilor dispun de resurse financiare suficiente şi stabile pentru a-şi desfăşura activitatea (articolul 8 din convenţie); de a asigura dezagregarea datelor şi a institui o colectare de date privind numărul de femei şi fete care solicită ajutor din partea serviciilor de asistenţă medicală (articolul 11 din convenţie); de a îmbunătăţi eforturile şi de a evalua impactul măsurilor din domeniul prevenirii primare (articolul 12 din convenţie); de a asigura faptul că elevii au acces la educaţie cu privire la aspectele menţionate la articolul 14 din convenţie (articolul 14 din convenţie); de a asigura faptul că toţi profesioniştii care intră în contact cu victimele şi cu autorii actelor de violenţă beneficiază de formare cu privire la toate formele de violenţă împotriva femeilor şi că o astfel de formare este evaluată (articolul 15 din convenţie); de a adopta şi pune în aplicare standarde minime pentru programele destinate autorilor actelor de violenţă şi de a evalua impactul acestora (articolul 16 din convenţie); de a asigura faptul că sunt înfiinţate organisme de coordonare în întreaga ţară şi că noile ghişee unice înfiinţate pentru a oferi sprijin femeilor care sunt victime implică toate organismele în cauză (articolul 18 din convenţie); de a asigura faptul că toate femeile care sunt victime ale violenţei au acces la o examinare medico-legală şi de a lua măsuri suplimentare pentru a preveni şi a combate violenţa împotriva femeilor cu handicap (articolul 20 din convenţie); de a asigura faptul că în întreaga ţară este disponibilă asistenţă de specialitate, inclusiv pentru femeile care sunt victime ale violenţei şi copiii lor care locuiesc în adăposturi, şi de a asigura faptul că aceste servicii răspund dimensiunii digitale a violenţei împotriva femeilor (articolul 22 din convenţie); de a oferi victimelor violenţei sexuale asistenţă medicală, asistenţă post-traumatică, examinări medico-legale şi asistenţă psihologică (articolul 25 din convenţie); de a consolida măsurile luate pentru a încuraja femeile care sunt victime ale tuturor formelor de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei să denunţe astfel de acte de violenţă şi de a asigura servicii adecvate de primire şi de sprijin, precum şi de a continua eforturile de asigurare a unui răspuns judiciar adecvat la toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura faptul că se efectuează sistematic evaluări ale riscurilor în toate cazurile de violenţă împotriva femeilor (articolul 51 din convenţie); de a utiliza în mai mare măsură ordinele de protecţie şi de a asigura faptul că încălcările sunt sancţionate (articolul 53 din convenţie); şi de a limita victimizarea secundară la care femeile care sunt victime ale violenţei pot fi expuse în cursul procedurilor (articolul 56 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(12)În ceea ce priveşte Italia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura faptul că planul naţional de acţiune al Italiei privind violenţa împotriva femeilor abordează toate formele de violenţă împotriva femeilor şi este susţinut de un calendar, de resurse financiare şi de indicatori pentru măsurarea progreselor, de a asigura o consultare eficace cu societatea civilă şi de a coordona mai bine punerea în aplicare a politicilor relevante (articolul 7 din convenţie); de a asigura o finanţare durabilă şi pe termen lung pentru toate politicile şi măsurile care vizează prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor, asigurând, în acelaşi timp, linii bugetare şi de finanţare separate (articolul 8 din convenţie); de a asigura colectarea şi dezagregarea datelor de către toate părţile interesate relevante (articolul 11 din convenţie); de a revizui programele de învăţământ şi materialele didactice în vederea eliminării stereotipurilor negative cu privire la femei şi fete (articolul 14 din convenţie); de a introduce activităţi de formare iniţială şi continuă pentru toţi profesioniştii relevanţi cu privire la toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolul 15 din convenţie); de a asigura disponibilitatea adăposturilor şi a liniilor de asistenţă telefonică pentru toate victimele (articolul 22 din convenţie); de a asigura răspunsuri prompte, adecvate şi eficace la denunţurile referitoare la toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura evaluări sistematice ale riscurilor pentru victimele tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, care să se bazeze pe manuale şi orientări (articolul 51 din convenţie); şi de a asigura faptul că ordinele de interdicţie de urgenţă sunt emise atunci când este necesar şi că încălcările se pedepsesc (articolele 52 şi 53 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(13)În ceea ce priveşte Ţările de Jos, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura faptul că politicile şi măsurile luate în legătură cu prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice sunt coordonate şi vizează toate formele de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei, de a atribui rolul de organism de coordonare unor entităţi pe deplin instituţionalizate, cu mandate şi competenţe clare şi dotate cu resursele necesare, şi de a asigura implicarea organizaţiilor neguvernamentale în procesul de elaborare a politicilor (articolul 7 din convenţie); de a introduce o finanţare adecvată şi durabilă pentru politicile şi măsurile privind toate formele de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă domestică, de a introduce linii bugetare şi linii de finanţare separate care să se bazeze pe principiul integrării dimensiunii de gen în buget şi de a asigura o finanţare adecvată şi durabilă pentru organizaţiile pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenţie); de a adapta categoriile de date pentru colectarea de date dezagregate (articolul 11 din convenţie); de a lua măsuri pentru a transmite cunoştinţe privind toate principiile enumerate la articolul 14 din convenţie (articolul 14 din convenţie); de a spori activităţile de formare pentru toţi profesioniştii, valorificând totodată expertiza organizaţiilor pentru drepturile femeilor (articolul 15 din convenţie); de a asigura accesul la adăposturi pentru toate victimele, inclusiv pentru victimele discriminării intersecţionale (articolul 22 din convenţie); de a lua măsuri pentru a încuraja femeile care sunt victime, inclusiv femeile expuse riscului de discriminare intersecţională, să raporteze actele de violenţă (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura faptul că se efectuează evaluări ale riscurilor în cazurile de violenţă domestică şi de alte forme de violenţă împotriva femeilor, ca parte a unui răspuns multiinstituţional (articolul 51 din convenţie); şi de a asigura faptul că autorităţile relevante pot emite imediat ordine de restricţie şi de interdicţie de urgenţă în cazuri de pericol iminent (articolul 52 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(14)În ceea ce priveşte Portugalia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura resurse financiare adecvate pentru punerea în aplicare a strategiilor şi a planurilor de acţiune naţionale, precum şi a unei finanţări durabile pentru organizaţiile pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenţie); de a asigura formarea tuturor profesioniştilor care intră în contact cu victimele pe teme legate de violenţa împotriva femeilor (articolul 15 din convenţie); de a asigura faptul că programele pentru autorii actelor de violenţă domestică şi sexuală sunt disponibile în mod suficient, de a adopta standarde minime şi de a le evalua în permanenţă (articolul 16 din convenţie); de a elabora un răspuns coordonat multiinstituţional care să fie pe deplin operaţional pentru toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolul 18 din convenţie); de a crea o linie de asistenţă telefonică pentru femeile care sunt victime ale diferitelor forme de violenţă, de a asigura adăposturi pentru victimele tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi de a asigura disponibilitatea serviciilor specializate de asistenţă (articolul 22 din convenţie); de a asigura investigarea eficace a cazurilor, intensificând eforturile de strângere a probelor prin renunţarea la dependenţa excesivă de declaraţiile victimelor, şi de a asigura faptul că sancţiunile sunt proporţionale cu gravitatea infracţiunii (articolele 49 şi 50 din convenţie); şi de a asigura faptul că ordinele de interdicţie de urgenţă sunt emise rapid şi cu efect imediat şi de a consolida monitorizarea ordinelor de protecţie (articolele 52 şi 53 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(15)În ceea ce priveşte Serbia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura punerea în aplicare şi monitorizarea eficace a strategiei sale relevante şi de a aloca resurse suficiente organismului sau organismelor competente responsabile cu coordonarea, punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea independentă a politicilor şi măsurilor care abordează toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolul 7 din convenţie); de a asigura resurse financiare adecvate şi durabile pentru legislaţia, politicile şi măsurile menite să prevină şi să combată violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică, inclusiv pentru instituţiile şi entităţile responsabile cu punerea lor în aplicare, precum şi de a utiliza integrarea dimensiunii de gen în buget pentru a permite monitorizarea eficace a cheltuielilor publice şi pentru a garanta o finanţare durabilă pentru organizaţiile de femei care oferă sprijin specializat victimelor prin granturi pe termen lung acordate prin proceduri de achiziţii publice transparente (articolul 8 din convenţie); de a asigura faptul că datele colectate sunt dezagregate în funcţie de factori relevanţi şi de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenţie); de a asigura măsuri preventive periodice menite să eradicheze stereotipurile de gen, de a aborda inegalitatea de gen ca şi cauză fundamentală a violenţei împotriva femeilor şi de a promova campanii de sensibilizare care să abordeze toate formele de violenţă împotriva femeilor, inclusiv dimensiunea lor digitală care vizează societatea în ansamblu (articolul 12 din convenţie); de a asigura în mod sistematic o formare iniţială şi continuă pentru toţi profesioniştii relevanţi (articolul 15 din convenţie); de a extinde şi a furniza resursele adecvate pentru programele privind autorii actelor de violenţă domestică şi de a adopta standarde uniforme (articolul 16 din convenţie); de a îmbunătăţi accesul victimelor la sprijin financiar, locuinţe şi locuri de muncă şi de a asigura examinări medico-legale gratuite (articolul 20 din convenţie); de a asigura adăposturi pentru toate victimele, inclusiv pentru cele care se confruntă cu discriminare intersecţională (articolul 22 din convenţie); de a asigura accesibilitatea centrelor de trimitere a cazurilor de criză în urma violului sau a violenţei sexuale, indiferent dacă victima este dispusă sau nu să denunţe infracţiunea (articolul 25 din convenţie); de a încuraja denunţarea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, de a consolida colectarea de probe şi de a lua măsuri pentru a asigura tratarea eficientă a cazurilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a implica toate instituţiile relevante în evaluarea riscurilor (articolul 51 din convenţie); de a îmbunătăţi monitorizarea şi respectarea măsurilor de urgenţă şi de protecţie extinsă şi de a asigura coerenţa procedurală (articolele 52 şi 53 din convenţie); şi de a asigura punerea în aplicare efectivă a tuturor măsurilor de protecţie a victimelor şi de a garanta dreptul victimelor de a fi informate în mod corespunzător (articolul 56 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(16)În ceea ce priveşte Polonia, proiectul de concluzii include necesitatea: de a elabora politici cuprinzătoare şi coordonate de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei, de a consolida mecanismele de cooperare interinstituţională între autorităţi pentru a asigura accesul victimelor la mecanisme de sprijin şi protecţie şi de a efectua analize comparative independente ale măsurilor şi programelor existente (articolul 7 din convenţie); de a consolida resursele financiare pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, de a asigura introducerea unor linii bugetare specifice pentru măsurile de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor, de a furniza finanţare echitabilă şi stabilă pentru ONG-uri şi de a asigura participarea acestora la punerea în aplicare şi la monitorizarea tuturor politicilor relevante (articolul 8 din convenţie); de a aloca resursele umane şi financiare necesare organismului coordonator al convenţiei (articolul 10 din convenţie); şi de a asigura colectarea de date dezagregate şi de a armoniza colectarea de date între serviciile relevante (articolul 11 din convenţie). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia,

Art. 1