Nou Decizia 2596/08-dec-2025 privind poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părţilor la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, cu ocazia celei de a 19-a reuniuni, referitoare la recomandările şi concluziile adresate anumitor părţi privind punerea în aplicare a respectivei convenţii, în ceea ce priveşte aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, de azil şi de nereturnare

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 17 Decembrie 2025

Decizia 2596/08-dec-2025 privind poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părţilor la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, cu ocazia celei de a 19-a reuniuni, referitoare la recomandările şi concluziile adresate anumitor părţi privind punerea în aplicare a respectivei convenţii, în ceea ce priveşte aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, de azil şi de nereturnare

Dată act: 8-dec-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene

(1)Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (denumită în continuare "convenţia") a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului (¹) în ceea ce priveşte instituţiile Uniunii şi administraţia publică a acesteia şi prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului (²) în ceea ce priveşte aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală şi în ceea ce priveşte azilul şi nereturnarea, în măsura în care aceste aspecte intră în sfera de competenţă exclusivă a Uniunii. Convenţia a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 octombrie 2023.

(2)În temeiul articolului 66 alineatul (1) din convenţie, Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (GREVIO) trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a convenţiei de către părţile la convenţie (denumite în continuare "părţile"). În conformitate cu articolul 68 alineatul (11) din convenţie, GREVIO îşi adoptă raportul şi concluziile privind măsurile luate de partea în cauză pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor convenţiei.

(3)Comitetul părţilor (denumit în continuare "comitetul") poate adopta recomandări adresate părţii în cauză, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenţie, pe baza raportului şi a concluziilor GREVIO. Astfel de recomandări trebuie să facă distincţie între măsurile care urmează să fie luate cât mai curând posibil, cu obligaţia de a-i prezenta comitetului un raport în termen de trei ani, şi măsurile care, deşi considerate importante, nu impun acelaşi grad de urgenţă. La sfârşitul perioadei de trei ani, partea în cauză trebuie să prezinte comitetului un raport cu privire la măsurile luate, în 10 domenii specifice ale convenţiei. Pe baza respectivului raport şi a oricăror informaţii suplimentare, comitetul urmează să adopte concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor respective, elaborate de secretariatul comitetului.

(4)În temeiul articolului 68 alineatul (3) din convenţie, procedurile de evaluare care sunt desfăşurate după procedura de evaluare de referinţă a GREVIO se împart în runde (denumite în continuare "runde de evaluare tematică"). Prima rundă de evaluare tematică este intitulată "Consolidarea încrederii prin sprijin, protecţie şi justiţie" şi vizează 20 de articole ale convenţiei, respectiv articolele 3, 7, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 22, 25, 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53 şi 56. Cu ocazia celei de a 17-a reuniuni din 17 decembrie 2024, comitetul a adoptat o decizie privind recomandările ce urmează să fie adoptate de comitet pe baza rapoartelor GREVIO adoptate în cadrul primei runde de evaluare tematică, conţinută în documentul IC-CP(2024)10 rev.

(5)Se estimează că, în cadrul celei de a 19-a reuniuni, din 11 decembrie 2025, comitetul urmează să adopte următoarele proiecte de recomandări (unul bazat pe runda de evaluare de referinţă şi şapte bazate pe prima rundă de evaluare tematică) şi următorul proiect de concluzii privind punerea în aplicare a convenţiei de către nouă dintre părţi (denumite în continuare "proiectele de recomandări" şi, respectiv, "proiectul de concluzii" şi denumite împreună "actele avute în vedere"):

(6)Actele avute în vedere vizează punerea în aplicare a dispoziţiilor convenţiei referitoare la cooperarea judiciară în materie penală, cum ar fi aspectele legate de protecţia şi de sprijinirea victimelor violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei domestice. Actele avute în vedere se referă şi la punerea în aplicare a dispoziţiilor convenţiei privind azilul şi nereturnarea. Respectivele aspecte sunt reglementate în acquis-ul Uniunii, în special prin Directiva 2003/86/CE a Consiliului (³), prin Directivele 2012/29/UE (⁴), (UE) 2024/1346 (⁵) şi (UE) 2024/1385 (⁶) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi prin Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷). Actele avute în vedere vor produce efecte juridice, deoarece acestea pot influenţa în mod decisiv conţinutul dreptului Uniunii întrucât ar putea avea un efect asupra interpretării viitoare a dispoziţiilor relevante ale convenţiei. Prin urmare, este oportun să se stabilească poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului în ceea ce priveşte aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală şi în ceea ce priveşte azilul şi nereturnarea.

(7)Ar trebui să fie remarcat faptul că proiectele de recomandări referitoare la anumite articole din convenţie intră doar parţial în sfera de competenţă a Uniunii. În ceea ce priveşte articolele respective, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenţei statelor membre, astfel încât, de exemplu: în ceea ce priveşte proiectele de recomandări referitoare la articolele 49 şi 50 din convenţie, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte organizarea internă şi administrarea sistemelor lor de justiţie; în ceea ce priveşte proiectele de recomandări referitoare la articolele 11 şi 20 din convenţie, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte organizarea şi prestarea de servicii medicale şi de îngrijire medicală; în ceea ce priveşte proiectele de recomandări referitoare la articolul 14 din convenţie, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte conţinutul învăţământului şi organizarea sistemelor de învăţământ; şi în ceea ce priveşte proiectele de recomandări referitoare la articolul 31 din convenţie, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenţei statelor membre în domeniul dreptului familiei.

(8)În ceea ce priveşte Regatul Unit, proiectul de recomandare include necesitatea: de a armoniza definiţiile juridice existente în conformitate cu convenţia (articolul 3 din convenţie); de a asigura faptul că dispoziţiile convenţiei sunt puse în aplicare fără discriminare şi de a integra în politici perspectivele şi nevoile femeilor expuse discriminării intersecţionale (articolul 4 din convenţie); de a asigura resurse financiare adecvate şi durabile pentru toate politicile care vizează combaterea violenţei împotriva femeilor şi o finanţare durabilă pentru organizaţiile relevante ale societăţii civile (articolul 8 din convenţie); de a consolida recunoaşterea organizaţiilor societăţii civile şi sprijinul acordat acestora (articolul 9 din convenţie); de a dota organismele de coordonare naţionale cu mandatul şi competenţele necesare şi de a asigura coordonarea şi punerea în aplicare a politicilor şi măsurilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, precum şi de a asigura monitorizarea şi evaluarea independentă a acestora, pe baza unor date relevante (articolul 10 din convenţie); de a armoniza sistemele de colectare a datelor şi de a asigura colectarea sistematică de date dezagregate privind violenţa împotriva femeilor (articolul 11 din convenţie); de a asigura formarea profesioniştilor relevanţi cu privire la modul adecvat în care trebuie să răspundă la cazurile de violenţă împotriva femeilor şi să le investigheze (articolul 15 din convenţie); de a elimina barierele din calea accesului la serviciile de asistenţă generală (articolul 20 din convenţie); de a furniza servicii specializate de asistenţă tuturor victimelor, care să fie dotate cu personal şi resurse adecvate, şi de a spori numărul şi capacitatea adăposturilor pentru victimele violenţei împotriva femeilor şi ale violenţei domestice (articolele 22 şi 23 din convenţie); de a asigura faptul că violenţa împotriva unui copil poate fi considerată o circumstanţă agravantă, indiferent de relaţia autorului actului de violenţă cu copilul (articolul 46 din convenţie); de a reduce victimizarea secundară prin asigurarea faptului că persoanele care anchetează şi urmăresc penal actele de violenţă împotriva femeilor dispun de expertiză adecvată în aceste chestiuni şi de a asigura tratarea eficientă şi fără întârziere a cazurilor (articolul 50 din convenţie); de a asigura introducerea şi punerea în aplicare a ordinelor de interdicţie de urgenţă atunci când este necesar (articolul 52 din convenţie); şi de a asigura accesul la cazare adecvată şi în condiţii de siguranţă pentru toate femeile şi fetele în timpul procedurii de azil şi standarde care iau în considerare dimensiunea de gen în centrele de primire (articolul 60 din convenţie). Întrucât respectivul proiect de recomandare este în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi în domeniul azilului şi al nereturnării şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia.

(9)În ceea ce priveşte Andorra, proiectul de recomandări include necesitatea: de a elabora o strategie cuprinzătoare pe termen lung pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei; de a asigura faptul că organizaţiile pentru drepturile femeilor sunt pe deplin implicate în procesul de elaborare a politicilor şi de a evalua periodic respectivele politici pe baza unor indicatori detaliaţi (articolul 7 din convenţie); de a asigura faptul că organizaţiilor neguvernamentale (ONG-urilor) pentru drepturile femeilor li se acordă suficiente subvenţii şi suficient timp pentru a desfăşura activităţile care le sunt încredinţate (articolul 8 din convenţie); de a continua să extindă colectarea de date dezagregate privind toate formele de violenţă care intră sub incidenţa Convenţiei şi de a asigura faptul că sunt disponibile date complete privind hotărârile judecătoreşti referitoare la violenţa împotriva femeilor şi la violenţa domestică (articolul 11 din convenţie); de a extinde campaniile de prevenire la toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei de (articolul 12 din convenţie); de a asigura resurse umane suficiente şi calificări adecvate ale profesioniştilor care lucrează în cadrul programelor pentru autorii actelor de violenţă, de a elabora standarde minime şi de a introduce un program specific pentru autorii actelor de violenţă sexuală (articolul 16 din convenţie); de a asigura faptul că serviciile specializate de asistenţă răspund nevoilor victimelor şi că femeile migrante, femeile refugiate şi femeile solicitante de azil au acces deplin la serviciile respective (articolele 22 şi 60 din convenţie); de a depune eforturi pentru a îmbunătăţi operaţiunile poliţieneşti prin luarea în considerare a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei şi de a sensibiliza profesioniştii în cauză (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a lua măsuri pentru a garanta faptul că toate părţile interesate efectuează evaluări ale riscurilor pentru toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei şi repetă în mod regulat astfel de evaluări (articolul 51 din convenţie); de a asigura faptul că ordinele de interdicţie de urgenţă pot fi emise fără întârziere în cazul în care există un pericol imediat şi de a stabili un cadru juridic clar care să garanteze gestionarea corespunzătoare a ordinelor de interdicţie de urgenţă (articolul 52 din convenţie); şi de a asigura faptul că victimele tuturor formelor de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei pot beneficia de ordine de protecţie şi că încălcările sunt sancţionate (articolul 53 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi în domeniul azilului şi al nereturnării şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(10)În ceea ce priveşte Belgia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura o mai mare coerenţă a politicilor şi măsurilor legate de prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor între diferitele niveluri de guvernare din ţară (articolul 7 din convenţie); de a asigura faptul că datele colectate sunt dezagregate şi de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenţie); de a asigura transmiterea de cunoştinţe privind noţiunea de consimţământ liber exprimat în relaţiile sexuale (articolul 14 din convenţie); de a introduce activităţi de formare iniţială şi continuă pentru personalul responsabil cu aplicarea legii de la toate nivelurile şi pentru toţi profesioniştii relevanţi din domeniul sănătăţii şi de a adopta şi disemina standarde de calitate pentru cursurile de formare (articolul 15 din convenţie); de a spori sprijinul pentru redresarea şi independenţa economică a femeilor care sunt victime ale violenţei prin măsuri relevante şi de a pune în aplicare parcursuri standardizate de îngrijire în sectorul asistenţei medicale pentru a asigura identificarea victimelor şi îndrumarea acestora către serviciile specializate de asistenţă adecvate (articolul 20 din convenţie); de a spori numărul şi capacitatea adăposturilor destinate exclusiv femeilor şi de a asigura faptul că taxele nu reprezintă o barieră în calea accesului la adăposturi, precum şi de a institui o linie de asistenţă telefonică la nivel naţional care să servească drept punct unic de contact pentru toate victimele (articolul 22 din convenţie); de a asigura faptul că centrele de vizitare supravegheate asigură siguranţa copiilor şi a mamelor acestora şi evită victimizarea secundară (articolul 31 din convenţie); de a asigura faptul că organele de urmărire penală acordă prioritate respectivelor cazuri şi utilizează o înţelegere a violenţei împotriva femeilor centrată pe gen şi pe victime, de a asigura faptul că sunt instituite garanţii eficace pentru a preveni utilizarea inadecvată a medierii şi de a lua măsuri pentru a evita disparităţile în ceea ce priveşte răspunsul judiciar la toate cazurile de violenţă împotriva femeilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a elimina obstacolele din calea utilizării ordinelor de interdicţie de urgenţă, ordinelor de protecţie şi ordinelor de restricţie şi de a asigura faptul că astfel de ordine sunt disponibile şi accesibile tuturor victimelor şi că pot fi solicitate independent de alte proceduri (articolele 52 şi 53 din convenţie); şi de a evalua punerea în aplicare a măsurilor de protecţie existente şi de a asigura faptul că toate măsurile în vigoare sunt puse în practică pentru victimele tuturor formelor de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei (articolul 56 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(11)În ceea ce priveşte Franţa, proiectul de recomandări include necesitatea: de a elabora o strategie globală pe termen lung pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei şi de a asigura faptul că sunt alocate resurse adecvate organismului care coordonează politicile de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor; de a asigura faptul că asociaţiile pentru drepturile femeilor sunt pe deplin implicate în procesul de elaborare a politicilor şi evaluează periodic respectivele politici pe baza unor indicatori predefiniţi (articolele 3 şi 7 din convenţie); de a continua eforturile de asigurare a unei finanţări adecvate pentru politicile de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi de a asigura faptul că organizaţiile pentru drepturile femeilor dispun de resurse financiare suficiente şi stabile pentru a-şi desfăşura activitatea (articolul 8 din convenţie); de a asigura faptul că datele colectate de serviciile judiciare sunt dezagregate (articolul 11 din convenţie); de a îmbunătăţi eforturile şi de a evalua impactul măsurilor de prevenire primară (articolul 12 din convenţie); de a asigura faptul că toţi profesioniştii care intră în contact cu victimele şi cu autorii actelor de violenţă beneficiază de formare cu privire la toate formele de violenţă împotriva femeilor şi că o astfel de formare este evaluată (articolul 15 din convenţie); de a adopta şi pune în aplicare standarde minime pentru programele destinate autorilor actelor de violenţă şi de a evalua impactul acestora (articolul 16 din convenţie); de a asigura faptul că sunt înfiinţate organisme de coordonare în întreaga ţară şi că noile ghişee unice înfiinţate pentru a oferi sprijin femeilor care sunt victime implică toate organismele în cauză (articolul 18 din convenţie); de a asigura faptul că toate femeile care sunt victime ale violenţei au acces la o examinare medico-legală şi posibilitatea păstrării probelor şi de a lua măsuri suplimentare pentru a preveni şi a combate violenţa împotriva femeilor cu handicap (articolul 20 din convenţie); de a asigura faptul că în întreaga ţară este disponibilă asistenţă de specialitate, inclusiv pentru femeile care sunt victime ale violenţei şi copiii lor care locuiesc în adăposturi, şi de a asigura faptul că aceste servicii răspund dimensiunii digitale a violenţei împotriva femeilor (articolul 22 din convenţie); de a oferi victimelor violenţei sexuale asistenţă medicală, asistenţă post-traumatică, examinări medico-legale şi asistenţă psihologică (articolul 25 din convenţie); de a asigura siguranţa victimelor şi a copiilor acestora atunci când decid cu privire la drepturile de încredinţare şi de vizitare prin extinderea aplicării măsurilor de consolidare a cooperării dintre instanţele civile şi penale şi de a asigura faptul că există suficiente structuri pentru vizitele supravegheate (articolul 31 din convenţie); de a consolida măsurile luate pentru a încuraja femeile care sunt victime ale tuturor formelor de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei să denunţe astfel de acte de violenţă şi de a asigura servicii adecvate de primire şi de sprijin; de a lua măsuri pentru a se asigura faptul că un număr mai mare de cazuri de violenţă sexuală ajung în faza de urmărire penală şi de a continua eforturile de asigurare a unui răspuns judiciar adecvat la toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura faptul că se efectuează sistematic evaluări ale riscurilor în toate cazurile de violenţă împotriva femeilor (articolul 51 din convenţie); de a utiliza în mai mare măsură ordinele de protecţie şi de a asigura faptul că încălcările sunt sancţionate (articolul 53 din convenţie); şi de a limita victimizarea secundară la care femeile care sunt victime ale violenţei pot fi expuse în cursul procedurilor (articolul 56 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(12)În ceea ce priveşte Italia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a introduce definiţii ale violenţei domestice şi ale violenţei împotriva femeilor care să fie conforme cu articolul 3 din convenţie pentru a asigura o utilizare comună a respectivelor concepte (articolul 3 din convenţie), de a asigura faptul că planul naţional de acţiune privind violenţa împotriva femeilor abordează toate formele de violenţă împotriva femeilor şi este sprijinit de un calendar, de resurse financiare şi de indicatori pentru măsurarea progreselor; de a asigura o consultare eficace cu societatea civilă şi de a coordona mai bine punerea în aplicare a politicilor relevante (articolul 7 din convenţie); de a asigura o finanţare durabilă şi pe termen lung pentru toate politicile şi măsurile care vizează prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi de a asigura adăposturi care să beneficieze de finanţare suficientă şi durabilă (articolul 8 din convenţie); de a asigura colectarea şi dezagregarea datelor de către toate părţile interesate relevante şi de a armoniza procesul de colectare a datelor (articolul 11 din convenţie); de a asigura predarea noţiunii de consimţământ liber exprimat în relaţiile sexuale (articolul 14 din convenţie); de a introduce activităţi de formare iniţială şi continuă pentru toţi profesioniştii relevanţi cu privire la toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolul 15 din convenţie); de a spori numărul şi capacitatea adăposturilor într-o distribuţie geografică adecvată şi de a asigura cazare pentru toate victimele, de a asigura faptul că femeile care sunt victime ale mutilării genitale au acces la asistenţă telefonică şi de a asigura faptul că consilierea psihologică a copiilor expuşi violenţei domestice sau altor forme de violenţă împotriva femeilor nu necesită aprobarea ambilor părinţi (articolele 22, 23, 24 şi 26 din convenţie); de a asigura spaţii sigure pentru vizitele supravegheate, cu sprijinul profesioniştilor formaţi în domeniul violenţei domestice (articolul 31 din convenţie); de a asigura faptul că serviciile de justiţie reparatorie în cazurile de infracţiuni care intră în domeniul de aplicare al convenţiei sunt utilizate cu precauţie şi se bazează pe consimţământul exprimat în mod liber şi în cunoştinţă de cauză al victimei (articolul 48 din convenţie); de a asigura răspunsuri prompte şi adecvate din partea agenţiilor de aplicare a legii la denunţurile referitoare la toate formele de violenţă împotriva femeilor, precum şi investigarea şi urmărirea penală efectivă în astfel de cazuri (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura evaluări sistematice ale riscurilor pentru victimele tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, care să se bazeze pe manuale şi orientări, şi de a aborda nevoia de a include copiii şi riscurile lor individuale în evaluare (articolul 51 din convenţie); şi de a asigura faptul că ordinele de interdicţie de urgenţă sunt emise în practică atunci când este necesar, de a monitoriza ordinele şi de a reacţiona în caz de încălcare a acestora, precum şi de a include copiii în sfera de aplicare a ordinelor de interdicţie de urgenţă şi a ordinelor de restricţie (articolele 52 şi 53 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(13)În ceea ce priveşte Ţările de Jos, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura faptul că definiţiile din documentele de politică reflectă faptul că violenţa domestică afectează femeile în mod disproporţionat şi de a alinia definiţiile din legislaţie la articolul 3 litera (b) din convenţie (articolul 3 din convenţie); de a asigura faptul că politicile şi măsurile luate în legătură cu prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice sunt coordonate şi acoperă toate formele de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei, de a atribui rolul de organism de coordonare unor entităţi pe deplin instituţionalizate, cu mandate şi competenţe clare şi dotate cu resursele necesare, şi de a asigura ONG-urilor în procesul de elaborare a politicilor (articolul 7 din convenţie); de a introduce o finanţare adecvată şi durabilă pentru politicile şi măsurile privind toate formele de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă domestică şi de a asigura o finanţare adecvată şi durabilă pentru organizaţiile pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenţie); de a adapta categoriile de date pentru utilizarea de către sectorul justiţiei şi de către agenţiile de aplicare a legii şi de a asigura dezagregarea acestora (articolul 11 din convenţie); de a intensifica formarea tuturor profesioniştilor care se ocupă de victimele violenţei împotriva femeilor cu privire la toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei, pe baza expertizei organizaţiilor pentru drepturile femeilor (articolul 15 din convenţie); de a intensifica eforturile de sporire a numărului şi a capacităţii adăposturilor, precum şi a capacităţii acestora de a răspunde nevoilor femeilor care fac obiectul discriminării intersecţionale (articolul 22 din convenţie); de a asigura investigarea şi urmărirea penală eficace a cazurilor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei şi de a lua măsuri pentru a încuraja femeile care sunt victime să denunţe actele de violenţă, inclusiv femeile expuse riscului de discriminare intersecţională (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a lua măsuri pentru a asigura efectuarea de evaluări ale riscurilor care iau în considerare dimensiunea de gen în cazurile de violenţă domestică şi de alte forme de violenţă împotriva femeilor, ca parte a unui răspuns multiinstituţional (articolul 51 din convenţie); şi de a revizui şi extinde sistemul de ordine de restricţie şi de ordine de interdicţie de urgenţă în conformitate cu convenţia, pentru a se asigura faptul că autorităţile relevante pot emite imediat astfel de ordine în caz de pericol iminent (articolul 52 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(14)În ceea ce priveşte Portugalia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura resurse financiare adecvate pentru punerea în aplicare a strategiilor şi a planurilor de acţiune naţionale, precum şi a unei finanţări durabile pentru organizaţiile pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenţie); de a asigura formarea iniţială şi continuă a membrilor sistemului judiciar cu privire la toate formele de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei şi de a asigura faptul că toţi profesioniştii relevanţi beneficiază de formare continuă privind violenţa împotriva femeilor (articolul 15 din convenţie); de a asigura faptul că programele pentru autorii actelor de violenţă domestică şi sexuală sunt disponibile în mod suficient, de a adopta standarde minime şi de a le evalua (articolul 16 din convenţie); de a elabora un răspuns multiinstituţional coordonat pentru toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolul 18 din convenţie); de a crea o linie de asistenţă telefonică pentru femeile care sunt victime ale diferitelor forme de violenţă, de a spori numărul şi capacitatea adăposturilor care sunt exclusiv pentru femei şi sunt destinate victimelor tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, de a asigura disponibilitatea unor servicii specializate de asistenţă şi de a elimina cerinţa ca femeile care sunt victime să denunţe infracţiunea pentru a avea acces la un adăpost (articolul 22 din convenţie); de a acorda prioritate siguranţei şi respectării drepturilor femeilor care sunt victime şi ale copiilor acestora la implementarea vizitelor supravegheate (articolul 31 din convenţie); de a asigura un răspuns rapid şi care să ţină seama de dimensiunea de gen din partea agenţilor de aplicare a legii în toate cazurile de violenţă împotriva femeilor, inclusiv în cazul dimensiunii digitale a acestora; de a asigura investigarea eficace a cazurilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a alinia la convenţie sistemul ordinelor de interdicţie de urgenţă şi sistemul ordinelor de protecţie şi de restricţie; şi de a asigura faptul că sfera de aplicare şi durata ordinelor de protecţie sunt stabilite de la caz la caz, că monitorizarea ordinelor de protecţie este consolidată şi că încălcările acestor ordine fac obiectul unor sancţiuni disuasive (articolele 52 şi 53 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(15)În ceea ce priveşte Serbia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a armoniza în actele legislative definiţia violenţei domestice în conformitate cu convenţia, de a asigura punerea în aplicare şi monitorizarea eficace a strategiei naţionale şi de a aloca resurse suficiente organismului sau organismelor competente responsabile cu coordonarea, punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea independentă a politicilor şi măsurilor care abordează toate formele de violenţă împotriva femeilor (articolele 3 şi 7 din convenţie); de a asigura resurse financiare adecvate şi durabile pentru legislaţia, politicile şi măsurile din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice şi de a garanta o finanţare durabilă pentru organizaţiile pentru drepturile femeilor care oferă asistenţă specializată victimelor (articolul 8 din convenţie); de a asigura faptul că datele colectate sunt dezagregate în funcţie de factori relevanţi şi de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenţie); de a asigura măsuri preventive periodice pentru eradicarea stereotipurilor de gen, de a promova campanii de sensibilizare care să abordeze toate formele de violenţă împotriva femeilor, inclusiv dimensiunea digitală, şi să vizeze societatea în ansamblu (articolul 12 din convenţie); de a asigura în mod sistematic o formare iniţială şi continuă pentru toţi profesioniştii relevanţi (articolul 15 din convenţie); de a extinde şi a furniza resursele adecvate pentru programele privind autorii actelor de violenţă domestică şi de a adopta standarde uniforme (articolul 16 din convenţie); de a îmbunătăţi accesul victimelor la sprijin financiar, locuinţe şi locuri de muncă şi de a asigura examinări medico-legale gratuite (articolul 20 din convenţie); de a spori numărul locurilor din adăposturi pentru a asigura o cazare în condiţii de siguranţă pentru toate victimele, inclusiv pentru cele care se confruntă cu discriminare intersecţională (articolul 22 din convenţie); de a asigura centre de trimitere a cazurilor de criză în urma violului sau a violenţei sexuale în întreaga ţară, care să fie disponibile indiferent dacă victima este dispusă sau nu să denunţe infracţiunea (articolul 25 din convenţie); de a încuraja denunţarea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, atrăgând atenţia autorităţilor de aplicare a legii cu privire la necesitatea de a asigura răspunsuri care iau în considerare dimensiunea de gen, de a consolida colectarea de probe şi de a lua măsuri pentru a asigura tratarea eficientă a cazurilor (articolele 49 şi 50 din convenţie); de a asigura formarea şi îndrumarea funcţionarilor poliţiei cu privire la evaluările riscurilor şi de a implica în evaluare toate instituţiile relevante (articolul 51 din convenţie); de a îmbunătăţi monitorizarea şi respectarea măsurilor de protecţie în caz de urgenţă şi a măsurilor de protecţie extinse, inclusiv prin monitorizare electronică; de a asigura coerenţa procesului şi de a include sistematic copiii atât în măsurile de protecţie de urgenţă, cât şi în ordinele de protecţie pe termen lung (articolele 52 şi 53 din convenţie); şi de a asigura punerea în aplicare efectivă a tuturor măsurilor de protecţie a victimelor pe toată perioada desfăşurării investigaţiilor şi procedurilor judiciare şi de a proteja victimele de intimidare, represalii şi revictimizare, prin respectarea dreptului acestora de a fi informate în mod corespunzător atunci când sunt emise ordine sau când autorii sunt eliberaţi ori au evadat (articolul 56 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(16)În ceea ce priveşte Polonia, proiectele de concluzii includ necesitatea: de a asigura faptul că dispoziţiile convenţiei sunt puse în aplicare fără discriminare şi de a aborda formele multiple de discriminare cu care se confruntă anumite grupuri de victime atunci când accesează protecţia şi sprijinul (articolul 4 din convenţie); de a elabora la nivel naţional politici cuprinzătoare şi coordonate de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor care intră sub incidenţa convenţiei şi de a consolida mecanismele de cooperare interinstituţională dintre autorităţi pentru a asigura accesul victimelor la mecanisme de sprijin şi protecţie (articolul 7 din convenţie); de a consolida resursele financiare pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, de a furniza finanţare pentru ONG-uri şi de a asigura participarea acestora la punerea în aplicare şi la monitorizarea tuturor politicilor relevante (articolul 8 din convenţie); de a aloca resursele umane şi financiare necesare organismului coordonator al convenţiei şi de a asigura implicarea organizaţiilor pentru drepturile femeilor (articolele 9 şi 10 din convenţie); de a asigura colectarea de date dezagregate şi de a armoniza colectarea de date între serviciile relevante (articolul 11 din convenţie); de a asigura faptul că pot fi emise ordine de interdicţie de urgenţă, ordine de restricţie şi ordine de protecţie pentru toate formele de violenţă care intră sub incidenţa convenţiei şi de a asigura sancţiuni în cazul în care aceste ordine sunt încălcate (articolele 52 şi 53 din convenţie); şi de a asigura un acces rapid la procedurile de azil pentru solicitantele de azil şi de a asigura proceduri care iau în considerare dimensiunea de gen şi respectă principiul nereturnării (articolele 60 şi 61 din convenţie). Întrucât respectivele proiecte de concluzii sunt în concordanţă cu politicile şi obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi în domeniul azilului şi al nereturnării şi nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziţia Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

Art. 1