Nou Decizia 2404/28-nov-2024 privind soluţia fiscală anticipată SA.38375 (2014/C) (ex 2014/NN) - Luxemburg, presupus ajutor în favoarea FFT
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 28 Noiembrie 2025
Decizia 2404/28-nov-2024 privind soluţia fiscală anticipată SA.38375 (2014/C) (ex 2014/NN) - Luxemburg, presupus ajutor în favoarea FFT
Dată act: 28-nov-2024
Emitent: Comisia Europeana
[notificată cu numărul C(2024) 8564]
(Numai textul în limba engleză este autentic)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,
având în vedere Acordul privind Spaţiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),
după ce părţile interesate au fost invitate să îşi prezinte observaţiile în conformitate cu dispoziţiile menţionate anterior (1) şi având în vedere observaţiile acestora,
(1)JO C 369, 17.10.2014, p. 37.
Întrucât:
1.PROCEDURA
(1)Prin scrisoarea din 19 iunie 2013, Comisia a transmis o solicitare de informaţii Marelui Ducat al Luxemburgului ("Luxemburg") prin care cerea informaţii detaliate cu privire la practica acestui stat în materie de soluţii fiscale anticipate (2).
(2)Scrisoarea respectivă a fost trimisă cu numărul HT.4020 - Pratiques en matičre de ruling fiscal.
(2)Prin scrisoarea din 17 iulie 2013, Luxemburg a răspuns la modul general şi a transmis o parte din informaţiile solicitate. Luxemburg nu a răspuns solicitării Comisiei de a-i prezenta lista soluţiilor fiscale anticipate emise în 2010, 2011 şi 2012 de către administraţia sa fiscală şi nu a transmis nici anumite alte informaţii solicitate.
(3)La 11 octombrie 2013 a avut loc o reuniune între Luxemburg şi Comisie, urmată de o scrisoare din partea Luxemburgului din 14 octombrie 2013 în care acesta exprima îndoieli cu privire la faptul că temeiul juridic invocat de Comisie ar putea să justifice ceea ce Luxemburg considera a fi o cerere de informaţii cu caracter extins şi general. Comisia a răspuns la această scrisoare prin scrisoarea din 15 octombrie 2013.
(4)Au avut loc şi alte schimburi de scrisori între Luxemburg (scrisorile din 11 noiembrie şi 2 decembrie 2013) şi Comisie (scrisorile din 14 noiembrie şi 12 decembrie 2013), în cadrul căruia Luxemburg a explicat că, din cauza formării unui nou guvern, nu poate să răspundă cererii de informaţii din partea Comisiei. În consecinţă, Comisia a acordat o prelungire a termenului de răspuns până la 15 ianuarie 2014.
(5)Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2014, Luxemburg a prezentat 22 de soluţii fiscale anticipate referitoare la perioada 2010-2013, în care numele contribuabililor erau ocultate. În opinia Luxemburgului, aceste soluţii fiscale anticipate erau reprezentative pentru practica luxemburgheză în materie.
(6)Una dintre aceste soluţii fiscale anticipate se referea la un acord prealabil privind preţurile (denumit în continuare "APA") cu o societate denumită "FFT". Prin scrisoarea din 3 septembrie 2012, administraţia fiscală luxemburgheză a fost de acord cu APA propus de consilierul fiscal (denumită în continuare "soluţia fiscală anticipată contestată" sau "APA încheiat cu FFT" (3)). APA încheiat cu FFT era legat de următoarele documente (4):
(3)Acord prealabil privind preţurile, denumit în continuare, în mod individual, "APA".
(4)Luxemburg a ocultat anumite informaţii, în special denumirile societăţilor şi ale filialelor.
a)o scrisoare din 14 martie 2012 din partea KPMG (denumită în continuare "consilierul fiscal") în numele clientului său FFT, prin care se solicita acordul administraţiei fiscale luxemburgheze cu privire la un acord prealabil privind preţurile;
b)un raport privind preţurile de transfer cuprinzând o analiză a preţurilor de transfer, elaborat de consilierul fiscal în susţinerea solicitării respective.
(7)Prin scrisoarea din 7 martie 2014, Comisia a solicitat Luxemburgului să confirme că "Fiat Finance and Trade Ltd" era contribuabilul denumit FFT în cadrul APA încheiat cu FFT. Comisia a mai menţionat că, pe baza informaţiilor prezentate, nu poate exclude ipoteza că APA încheiat cu FFT constituie ajutor de stat incompatibil cu piaţa internă în favoarea FFT. Comisia a solicitat Luxemburgului să îi prezinte informaţii suplimentare relevante pentru evaluarea APA încheiat cu FFT.
(8)La 24 martie 2014, Comisia a emis un ordin de furnizare de informaţii, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (5), prin care solicita Luxemburgului lista soluţiilor fiscale anticipate menţionată în considerentul 2.
(5)Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 659/1999 a fost abrogat şi înlocuit cu Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (JO L 248, 24.9.2015, p. 9).
(9)La 24 aprilie 2014, Luxemburg a răspuns la scrisoarea din 7 martie 2014 şi a confirmat că nu dispune de informaţii suplimentare relevante necesare pentru evaluarea APA încheiat cu FFT. Cu privire la întrebarea dacă "FFT" se referă la Fiat Finance and Trade Ltd, Luxemburg a invocat dispoziţiile privind confidenţialitatea din legislaţia luxemburgheză şi a susţinut că aceste dispoziţii îi interzic să confirme identitatea contribuabilului în cauză.
(10)La 11 iunie 2014, Comisia a adoptat o decizie de iniţiere a procedurii oficiale de investigare, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din TFUE (denumită în continuare "decizia de iniţiere a procedurii") (6), cu privire la APA încheiat cu FFT. Decizia de iniţiere a procedurii a fost însoţită de un ordin de furnizare de informaţii prin care se solicita Luxemburgului să transmită informaţii suplimentare cu privire la APA încheiat cu FFT. Concret, Comisia solicita Luxemburgului să confirme identitatea beneficiarului măsurii respective.
(6)Presupus ajutor în favoarea FFT (SA.38375) [2014] (JO C 369, 17.10.2014, p. 37).
(11)Prin scrisoarea din 14 iulie 2014, Luxemburg şi-a prezentat observaţiile cu privire la decizia de iniţiere a procedurii. Totodată, a argumentat că, întrucât Comisia nu a putut identifica nicio măsură de ajutor, Luxemburg nu trebuie să răspundă la întrebările formulate în decizia de iniţiere a procedurii sau în ordinul de furnizare de informaţii.
(12)La 14 august 2014, Comisia a solicitat Luxemburgului să îi transmită informaţiile lipsă menţionate în decizia de iniţiere a procedurii şi solicitate în ordinul de furnizare de informaţii. De asemenea, Comisia a solicitat Luxemburgului permisiunea de a se adresa direct societăţii FFT pentru a îi adresa întrebările rămase fără răspuns, în conformitate cu articolul 6a alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.
(13)La 3 septembrie 2014, Luxemburg a transmis un răspuns parţial la întrebările rămase fără răspuns şi a precizat că o parte din informaţiile solicitate constituie secrete de afaceri ale FFT pe care Luxemburg nu le deţine. În plus, a confirmat că FFT se referă într-adevăr la societatea Fiat Finance and Trade Ltd. şi a autorizat Comisia să adreseze întrebările în mod direct societăţii FFT.
(14)La 17 octombrie 2014, decizia de iniţiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (7). Comisia a invitat părţile interesate să îşi prezinte observaţiile cu privire la decizie. Prin scrisoarea din 30 octombrie 2014, Comisia a primit observaţii din partea FFT.
(7)JO C 369, 17.10.2014, p. 37.
(15)La 22 decembrie 2014, Luxemburg a prezentat o listă a beneficiarilor soluţiilor fiscale anticipate, pentru a se conforma solicitării de informaţii a Comisiei din 19 iunie 2013. În document erau enumerate soluţiile fiscale adoptate de administraţia fiscală luxemburgheză în perioada 2010-2012.
(16)Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2015, Luxemburg şi-a prezentat observaţiile cu privire la observaţiile terţilor faţă de decizia de iniţiere a procedurii.
(17)La 12 februarie 2015, Comisia a adoptat o decizie prin care informa Luxemburg că, în conformitate cu articolul 6a din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, a constatat că procedura oficială de investigare cu privire la soluţia fiscală anticipată contestată nu produsese niciun efect până la momentul respectiv. Pe această bază şi cu permisiunea Luxemburgului (8), Comisia a putut să adreseze întrebări direct societăţii FFT.
(8)A se vedea considerentul 13.
(18)Prin scrisorile din 20 februarie 2015, Comisia a adresat o cerere de informaţii Luxemburgului şi societăţii FFT.
(19)Prin e-mailurile din 26 februarie şi 3 martie 2015, FFT a solicitat clarificări cu privire la cererea de informaţii şi o prelungire a termenului de răspuns, care i-a fost acordată de către Comisie prin e-mailul din 5 martie 2015.
(20)La 23 martie 2015, Comisia a solicitat Luxemburgului, ca răspuns la lista soluţiilor fiscale anticipate transmisă de acesta la 22 decembrie 2014, să îi furnizeze informaţii suplimentare privind soluţiile fiscale anticipate din perioada 2010-2012 (9).
(9)Cazul nr. SA.37267 - Pratiques en matiere de ruling fiscal - Luxemburg.
(21)Prin scrisoarea din 24 martie 2015, Luxemburg a răspuns la cererea de informaţii a Comisiei din 20 februarie 2015 (10).
(10)Scrisoarea din 24 martie 2015 a fost transmisă Comisiei la 24 martie 2014 şi ulterior din nou la 26 martie 2015.
(22)Prin scrisoarea din 31 martie 2015, FFT a răspuns la cererea de informaţii a Comisiei din 20 februarie 2015.
(23)La 23 aprilie 2015, Luxemburg a prezentat informaţii suplimentare cu privire la 1 900 de soluţii fiscale anticipate dintre cele enumerate în răspunsul său din 22 decembrie 2014.
(24)La 27 aprilie 2015 a avut loc o reuniune între FFT, Luxemburg şi Comisie, în urma căreia Luxemburg a transmis informaţii suplimentare prin comunicările sale din 4 iunie 2015, 18 iunie 2015 şi 10 iulie 2015.
(25)La 15 iulie 2015 a avut loc o reuniune între directorul financiar al Fiat Chrysler Automobiles N.V., societatea succesoare a Fiat S.p.A., Luxemburg şi Comisie.
(26)La 21 octombrie 2015, Comisia a închis procedura oficială de investigare cu privire la APA încheiat cu FFT prin adoptarea unei decizii finale ("decizia de închidere" (11)). În această decizie, Comisia a constatat că soluţia fiscală anticipată contestată constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Acest ajutor a fost considerat incompatibil cu piaţa internă şi a fost pus în aplicare în mod ilegal de către Luxemburg, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat. S-a dispus ca Luxemburg să recupereze valoarea ajutorului incompatibil şi ilegal obţinut de FFT.
(11)Ajutor de stat pus în aplicare de Luxemburg în favoarea Fiat (SA.38375), Decizia (UE) 2016/2326 a Comisiei [2015] (JO L 351, 22.12.2016, p. 1).
(27)La 29 şi, respectiv, 30 decembrie 2015, FFT şi Luxemburg au introdus acţiuni în anularea deciziei de închidere.
(28)La 24 septembrie 2019, Tribunalul a respins aceste acţiuni şi a confirmat decizia de închidere a Comisiei (12).
(12)Cauzele conexate T-755/15 şi T-759/15, Luxemburg şi Fiat Chrysler Finance Europe/Comisia, ECLI:EU:T:2019:670.
(29)La 8 noiembrie 2022, Curtea de Justiţie a anulat atât Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, cât şi decizia de închidere a Comisiei ("Hotărârea FIAT" (13)), fără ca decizia de iniţiere a procedurii să fie afectată. Prin urmare, procedura oficială de investigare a soluţiei fiscale anticipate contestate, astfel cum este descrisă în continuare în secţiunea 2.2, este încă deschisă şi trebuie închisă.
(13)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia, ECLI:EU:C:2022:859.
2.DESCRIEREA MĂSURII
2.1.Beneficiarul
(30)FFT face parte din grupul Fiat. La momentul adoptării soluţiei fiscale anticipate contestate, grupul Fiat era format din Fiat S.p.A., înregistrată în Italia cu sediul la Torino, şi din toate societăţile controlate de Fiat S.p.A. (denumite împreună în prezenta decizie "Fiat" sau "grupul Fiat"). În urma fuziunii dintre Fiat S.p.A. şi Fiat Investments N.V. la 12 octombrie 2014, Fiat Chrysler Automobiles N.V. a succedat societăţii Fiat S.p.A.
(31)Fiat desfăşura activităţi industriale şi de servicii financiare în sectorul autovehiculelor. Societatea proiecta, construia, fabrica, distribuia şi vindea vehicule pe piaţa de masă. Dintre mărcile sale, se pot menţiona Fiat, Alfa Romeo, Lancia, Abarth, Ferrari, Maserati şi o serie de mărci Chrysler. În plus, Fiat desfăşura activităţi şi în sectorul componentelor, al sistemelor de producţie şi al serviciilor/produselor postvânzare. În sfârşit, pentru a-şi susţine activităţile din domeniul auto, grupul furniza şi servicii de finanţare la nivelul dealerilor şi al vânzărilor cu amănuntul, servicii de leasing şi de închiriere (prin intermediul filialelor, al asocierilor în participaţie şi al acordurilor comerciale cu furnizori de servicii financiare specializate). În 2013, Fiat a declarat venituri de 86 816 milioane EUR şi un profit net de 1 951 de milioane EUR. În 2012, valorile corespunzătoare au fost de 83 957 de milioane EUR (venituri) şi, respectiv, 896 de milioane EUR (profit net).
(32)FFT furniza servicii de trezorerie şi finanţare societăţilor Fiat cu sediul (în principal) în Europa (cu excepţia Italiei) şi gestiona mai multe structuri de concentrare a lichidităţilor pentru societăţile din cadrul grupului. FFT era deţinută în proporţie de aproximativ 40 % de Fiat S.p.A. şi în proporţie de aproximativ 60 % de Fiat Finance S.p.A., care era la rândul său o filială deţinută integral de Fiat S.p.A (14). FFT a înregistrat un venit înainte de impozitare de 1 572 300 EUR şi, respectiv, 2 334 301 EUR pentru anii 2012 şi, respectiv, 2013 (15).
(14)Prospectul de bază Fiat S.p.A., 14 martie 2014.
(15)Idem.
(33)Raportul privind preţurile de transfer prezentat de Luxemburg la 15 ianuarie 2014 conţinea următoarele informaţii cu privire la FFT şi la grupul Fiat. Fiat avea funcţii financiare şi de trezorerie centralizate, toate activităţile de finanţare, serviciile financiare acordate societăţilor, relaţiile bancare, gestionarea riscului valutar şi al ratei dobânzii, concentrarea lichidităţilor, operaţiunile pe piaţa monetară, gestionarea casei, colectarea şi iniţierea plăţilor fiind realizate de societăţile de trezorerie din cadrul grupului (denumite în continuare, în mod colectiv, "societăţile de trezorerie").
(34)Societăţile de trezorerie erau organizate după cum urmează:
a)Fiat Finance S.p.A. era societatea de trezorerie cu sediul în Italia responsabilă de coordonarea operaţiunilor de finanţare pentru societăţile grupului stabilite în Italia;
b)FFT îndeplinea funcţii de trezorerie pentru societăţile grupului stabilite în Europa (cu excepţia Italiei);
c)Fiat Finance North America, Inc. (denumită în continuare "FFNA") exercita funcţii de trezorerie pentru societăţile grupului stabilite în Statele Unite;
d)Fiat Finance Canada Ltd. (denumită în continuare "FFC") exercita funcţii de trezorerie pentru societăţile grupului stabilite în Canada;
e)Fiat Finanças Brasil Ltda exercita funcţii de trezorerie pentru societăţile Fiat stabilite în Brazilia.
(35)Tranzacţiile transfrontaliere intragrup încheiate de FFT puteau fi grupate în două categorii principale: (i) tranzacţii cu alte societăţi de trezorerie (intrasectoriale) şi (ii) tranzacţii cu societăţi din cadrul grupului (intragrup).
(36)În ceea ce priveşte funcţiile îndeplinite, FFT era implicată în finanţarea bazată pe piaţă şi în investiţii în lichidităţi; în relaţii cu actorii de pe piaţa financiară; în servicii de coordonare financiară şi de consultanţă pentru societăţile grupului; în servicii de gestionare a numerarului pentru societăţile grupului; în acordarea de finanţare pe termen scurt ("S/T") şi pe termen mediu ("M/T") între societăţile grupului şi în coordonarea cu celelalte societăţi de trezorerie.
(37)Principalele riscuri cu care se confruntau în general societăţile de trezorerie erau riscul de piaţă, riscul de credit legat de depozitele bancare sau de alte investiţii similare pe termen scurt, riscurile de contraparte şi riscul operaţional.
(38)FFT gestiona un volum semnificativ de active financiare, legate în principal de împrumuturile între societăţile din cadrul grupului, de creanţele societăţilor din cadrul grupului şi, într-o mai mică măsură, de depozitele bancare. FFT utiliza sistemele informatice necesare pentru efectuarea operaţiunilor curente şi pentru monitorizarea rezultatelor pieţelor financiare.
2.2.Soluţia fiscală anticipată contestată
(39)Prezenta decizie se referă la APA încheiat cu FFT, o soluţie fiscală anticipată privind preţurile de transfer acordată de Luxemburg în favoarea FFT prin scrisoarea din 3 septembrie 2012. Soluţia fiscală anticipată contestată validează o metodă de alocare a profiturilor către FFT în cadrul grupului Fiat propusă de consilierul fiscal al acesteia din urmă şi permite ca FFT să stabilească anual valoarea impozitului său pe profit datorat în Luxemburg.
(40)Documentele prezentate Comisiei de către Luxemburg ca reprezentând ansamblul elementelor-cheie de fundamentare a soluţiei fiscale anticipate contestate cuprind două scrisori şi raportul privind preţurile de transfer menţionat în considerentul 6.
(41)Prin scrisoarea din 3 septembrie 2012, administraţia fiscală luxemburgheză a confirmat că "analiza preţurilor de transfer de mai jos a fost realizată în conformitate cu Circulara 164/2 din 28 ianuarie 2011 şi respectă principiul concurenţei depline" (sic). Cu alte cuvinte, administraţia fiscală luxemburgheză a admis faptul că analiza preţurilor de transfer efectuată de consilierul fiscal şi inclusă în raportul privind preţurile de transfer determină o remuneraţie stabilită în condiţii de concurenţă deplină pentru funcţiile exercitate şi riscul suportat de FFT. "Remuneraţia în condiţii de concurenţă deplină" a FFT, astfel cum a fost stabilită în raportul privind preţurile de transfer şi acceptată prin decizia fiscală contestată, era următoarea: "studiul privind preţurile de transfer stabileşte o remuneraţie corespunzătoare bazată pe capitalul de risc şi pe capitalul care permite remunerarea funcţiilor îndeplinite de societate în cuantum de 2,542 milioane EUR, cu o marjă de +/- 10 %". La profitul net realizat de FFT pe baza acestei remuneraţii se aplica cota standard de impozitare a întreprinderilor în Luxemburg, şi anume 28,8 %. Scrisoarea preciza, de asemenea, că decizia luată de administraţia fiscală era obligatorie pentru o perioadă de cinci ani (şi anume în exerciţiile financiare 2012-2016).
(42)În conformitate cu raportul privind preţurile de transfer, metoda considerată ca fiind cea mai adecvată pentru stabilirea profitului impozabil al FFT în cadrul grupului Fiat era metoda marjei tranzacţionale nete (denumită în continuare "MMTN"). Potrivit consultantului fiscal, MMTN se dovedea deosebit de utilă atunci când, în cadrul tranzacţiei, una dintre părţi nu aducea contribuţii valoroase şi unice. Întrucât consultantul fiscal considera această situaţie ca fiind valabilă în cazul FFT, care presta exclusiv servicii financiare, această metodă a fost cea mai potrivită pentru a determina preţuri conforme cu principiul concurenţei depline, în conformitate cu Liniile directoare ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică ("OCDE") privind preţurile de transfer pentru societăţile multinaţionale şi administraţiile fiscale ("Liniile directoare ale OCDE") (16).
(16)Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer pentru societăţile multinaţionale şi administraţiile fiscale, OECD Publishing, Paris, 2010.
(43)În raportul privind preţurile de transfer, consilierul fiscal a stabilit remuneraţia datorată societăţii FFT, care constituia profitul impozabil, în raport cu capitalurile care îi erau necesare acesteia pentru a-şi îndeplini funcţiile şi pentru a suporta riscurile la care era expusă, ţinând seama de activele utilizate.
(44)Această remuneraţie a fost stabilită prin: (i) estimarea "capitalului de risc" al FFT; (ii) identificarea capitalului FFT utilizat pentru îndeplinirea funcţiilor şi pentru susţinerea investiţiilor financiare; (iii) estimarea remuneraţiei preconizate pentru "capitalul de risc" al FFT utilizând modelul de evaluare a activelor financiare (denumit în continuare "CAPM") şi identificarea rentabilităţii care compensează capitalul utilizat pentru îndeplinirea funcţiilor şi (iv) calcularea rentabilităţii globale care revine societăţii FFT pentru remunerarea riscurilor suportate şi a funcţiilor îndeplinite, combinând rezultatele etapelor (i)-(iii).
(45)Prezenta decizie evaluează dacă acordul privind preţurile de transfer aprobat prin soluţia fiscală anticipată contestată conţine un avantaj selectiv care constituie ajutor de stat.
3.DESCRIEREA CADRULUI JURIDIC APLICABIL
3.1.Orientările privind stabilirea preţurilor de transfer
(46)Prezenta decizie vizează o soluţie fiscală anticipată care validează un acord privind preţurile de transfer, denumit şi "APA". APA sunt acorduri care stabilesc, înainte de desfăşurarea tranzacţiilor intragrup, o serie de criterii adecvate în vederea stabilirii preţurilor de transfer pentru tranzacţiile respective pe o perioadă determinată de timp, în scopuri fiscale.
(47)În acest context, preţurile de transfer se referă la preţurile practicate pentru tranzacţii comerciale între diversele părţi ale aceluiaşi grup corporativ, în special la preţurile stabilite pentru bunurile vândute sau serviciile furnizate de o societate a unui grup corporativ către o altă societate a aceluiaşi grup. Prin urmare, preţurile de transfer se referă la repartizarea profitului între diferite părţi ale aceluiaşi grup corporativ.
(48)Societăţile multinaţionale plătesc impozite în jurisdicţii care au rate de impozitare diferite. Profitul după impozitare înregistrat la nivelul grupului de societăţi este suma profiturilor după impozitare din fiecare ţară în care grupul este supus impozitării. Prin urmare, în loc să maximizeze profitul declarat în fiecare ţară, corporaţiile multinaţionale pot fi motivate financiar ca, atunci când alocă profit diferitelor societăţi din grupul corporativ, să aloce cât mai mult profit posibil jurisdicţiilor cu nivel de impozitare scăzut şi cât mai puţin profit posibil jurisdicţiilor cu nivel de impozitare ridicat.
(49)Pentru a realiza o impozitare echitabilă, a fost stabilit un standard convenit la nivel internaţional pentru stabilirea preţurilor de transfer. Astfel, articolul 9 din Convenţia-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri (17), referitor la impozitarea întreprinderilor asociate, stabileşte aşa-numitul principiu al concurenţei depline, conform căruia preţurile din tranzacţiile între societăţi se stabilesc în conformitate cu preţurile pieţei. Principiul concurenţei depline este detaliat în liniile directoare ale OCDE.
(17)Convenţia-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital 2010 (versiunea integrală), OECD Publishing, Paris, 2012.
4.MOTIVELE INIŢIERII PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE
(50)În decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea soluţiei fiscale anticipate contestate cu piaţa internă. Concret, Comisia nu era convinsă că metoda de stabilire a preţurilor de transfer aprobată prin soluţia fiscală anticipată contestată avea drept rezultat o remuneraţie conformă cu principiul concurenţei depline pentru FFT.
(51)În decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a observat că soluţia fiscală anticipată contestată nu ar trebui să aibă ca efect acordarea unei impozitări mai mici întreprinderilor în cauză decât altor întreprinderi aflate într-o situaţie de drept şi de fapt similară. Autorităţile fiscale, acceptând prin practica discreţionară a soluţiilor fiscale anticipate ca societăţile multinaţionale să se abată de la condiţiile de piaţă atunci când stabilesc condiţiile comerciale ale tranzacţiilor intragrup, pot renunţa la veniturile impozabile din jurisdicţia lor, determinând astfel pierderea unor resurse de stat. Această situaţie apare în special atunci când autorităţile fiscale acceptă condiţii comerciale care se îndepărtează de condiţiile predominante între operatorii economici independenţi.
(52)În plus, în decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a observat că, pentru a stabili dacă o metodă de evaluare a venitului impozabil al unei întreprinderi generează un avantaj, este necesar să se compare metoda respectivă cu regimul fiscal de drept comun, întemeiat pe diferenţa dintre profiturile şi pierderile unei întreprinderi care îşi desfăşoară activităţile în condiţii normale de piaţă. Astfel, Comisia a afirmat că, în cazul în care un APA se referă la acorduri de stabilire a preţurilor de transfer între societăţi afiliate din cadrul unui grup de societăţi, acordul respectiv nu ar trebui să se abată de la acordul sau remuneraţia pe care le-ar fi acceptat un operator independent prudent care acţionează în condiţii normale de piaţă (adică în condiţii de concurenţă deplină) (18).
(18)Decizia 2003/757/CE a Comisiei [2003], Centre de coordonare din Belgia (JO L 282, 30.10.2003, p. 25), considerentul 95.
(53)În acest context, în decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a făcut trimitere la jurisprudenţa potrivit căreia condiţiile de piaţă ar putea fi stabilite prin determinarea preţurilor de transfer conforme cu principiul concurenţei depline. Concret, în situaţia contrară în care metoda de impozitare a tranzacţiilor intragrup nu ar respecta principiul concurenţei depline (19) şi ar avea drept rezultat o bază de impozitare inferioară celei care ar rezulta dintr-o aplicare corectă a acestui principiu, ar însemna că societăţii în cauză i se oferă un avantaj selectiv (20).
(19)Mai exact, deciziile care permit contribuabililor să utilizeze metode necorespunzătoare de stabilire a preţurilor de transfer pentru calcularea profiturilor impozabile, de exemplu prin utilizarea de marje fixe pentru o metodă de tip "cost-plus" sau "revânzare-minus" pentru stabilirea unor preţuri de transfer adecvate, pot implica ajutor de stat - a se vedea Decizia 2003/438/CE a Comisiei [2002] privind ajutorul de stat C 50/2001, Societăţile financiare din Luxemburg (JO L 153, 20.6.2003, p. 40), considerentele 43 şi 44; Decizia 2003/501/CE a Comisiei [2002] privind ajutorul de stat C 49/2001, Centre de coordonare din Luxemburg (JO L 170, 9.7.2003, p. 20), considerentele 46-47 şi 50; Decizia 2003/755/CE a Comisiei [2003], Centre de coordonare din Belgia (JO L 282, 30.10.2003, p. 25), considerentele 89-95 şi cauzele conexate aferente C-182/03 şi C-217/03, Belgia şi Forum 187/Comisia, ECLI:EU:C:2006:416, punctele 96 şi 97; Decizia 2004/76/CE a Comisiei [2003], Cartiere generale şi centre de logistică din Franţa (JO L 23, 28.1.2004, p. 1), considerentele 50 şi 53.
(20)A se vedea cauzele conexate C-182/03 şi C-217/03, Belgia şi Forum 187/Comisia, ECLI:EU:C:2006:416, punctul 95.
(54)În acest context, Comisia a observat că Liniile directoare ale OCDE sunt un document de referinţă care recomandă metode de aproximare a unui rezultat conform cu principiul concurenţei depline la stabilirea preţurilor şi care a fost reţinut ca ghid adecvat în acest scop în deciziile anterioare ale Comisiei (21).
(21)Decizia 2003/757/CE a Comisiei [2003], Centre de coordonare din Belgia (JO L 282, 30.10.2003, p. 25).
(55)Prin urmare, în decizia de iniţiere a procedurii - şi astfel cum se explică în detaliu mai jos -, Comisia s-a bazat pe un principiu autonom al concurenţei depline. Comisia nu s-a bazat pe dreptul naţional, în special pe articolul 164 alineatul (3) din L.I.R. (22) şi pe circulară (23), atunci când a definit principiul concurenţei depline în contextul evaluării sale privind ajutorul de stat în acest caz.
(22)- Articolul 164 alineatul (3) din Codul privind impozitul pe profit din Luxemburg (Loi modifiée du 4.12.1967 concernant l’impôt sur le revenu, denumit în continuare "L.I.R.").
(23)Circulara L.I.R. nr. 164/2 din 28 ianuarie 2010 (denumită în continuare "circulara").
(56)Pe baza acestui principiu autonom al concurenţei depline, astfel cum este definit mai sus, Comisia a exprimat următoarele îndoieli în decizia sa de iniţiere a procedurii, care prin urmare a vizat exclusiv conformitatea soluţiei fiscale anticipate contestate cu principiul concurenţei depline, astfel cum este prevăzut în jurisprudenţa citată în considerentele 52 şi 53 de mai sus şi astfel cum se prevede în Liniile directoare ale OCDE.
(57)În primul rând, Comisia a concluzionat cu titlu preliminar că soluţia fiscală anticipată contestată părea să fi acceptat o bază de impozitare fixă de 2,542 de milioane EUR (+/- 10 %) pentru activităţile desfăşurate de FFT în Luxemburg, care nu putea să varieze decât într-o foarte mică măsură şi care urma să rămână stabilă chiar dacă, de exemplu, FFT şi-ar fi extins semnificativ activităţile folosite pentru stabilirea bazei de impozitare.
(58)În al doilea rând, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la caracterul adecvat al metodei alese de consilierul fiscal al FFT pentru a estima remuneraţia FFT. În analiza sa privind preţurile de transfer, consilierul fiscal s-a bazat pe MMTN, o metodă indirectă, pentru a calcula această remuneraţie. Potrivit concluziilor preliminare ale Comisiei, în cazurile în care pe piaţă s-au putut observa tranzacţii comparabile a fost preferată utilizarea unor metode directe, în special a metodei comparării preţurilor (denumită în continuare "CUP"). În această privinţă, Comisia a observat că societatea din SUA a grupului Fiat, Chrysler, apela în mod direct la finanţarea bazată pe pieţele de capital pentru operaţiunile sale şi că unele dintre aceste tranzacţii puteau fi comparate cu cele realizate de FFT.
(59)În al treilea rând, în ceea ce priveşte utilizarea CAPM pentru estimarea rentabilităţii necesare a capitalurilor proprii, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la aplicarea corectă a CAPM de către consilierul fiscal al FFT. Comisia a subliniat că cele două componente care determină remunerarea FFT pe baza CAPM, şi anume valoarea capitalului remunerat şi nivelul de remunerare aplicat acestei valori a capitalului, au fost stabilite la un nivel prea scăzut.
(60)În ceea ce priveşte valoarea capitalului remunerat, soluţia fiscală anticipată contestată accepta aplicarea CAPM doar pentru o parte a capitalului, cea care a fost etichetată drept "capital propriu expus la risc", în timp ce capitalurile proprii injectate în FFNA şi în FFC erau deduse din capitalurile proprii care urmau să fie remunerate fără nicio explicaţie plauzibilă. În plus, calculul "capitalului propriu expus la risc" părea să aibă drept rezultat o bază impozabilă prea mică, având în vedere că acesta nu includea activele intragrup. În decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a pus sub semnul întrebării ipoteza conform căreia nu ar exista niciun risc de credit în cazul tranzacţiilor realizate cu societăţi din cadrul grupului. De asemenea, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la calculul cerinţelor de capital minim pentru riscul de contraparte şi riscul de credit. Mai exact, nu exista nicio justificare nici pentru alegerea unui factor relativ mic de ponderare a riscului, şi anume 20 %, pentru riscul de contraparte, nici pentru ceea ce s-ar întâmpla în cazul unei modificări semnificative a cadrului de reglementare. Raportul consilierului fiscal privind preţurile de transfer nu a explicat motivul pentru care "diferenţa dintre dobânzile creditorilor acumulate pentru depozitele bancare şi dobânzile debitorilor acumulate pentru creditele bancare" reprezintă un bun indiciu al riscului operaţional. Nu a fost explicată nici ponderea de risc de 15 %. În mod similar, raportul nu a explicat motivul pentru care riscul de contraparte era înmulţit cu 6 % în loc de 8 %, având în vedere că cerinţa de capital minim prevăzută de cadrul Basel II (24) pentru riscul de contraparte, la care se face referire în mod explicit în raportul privind preţurile de transfer, este de 8 %.
(24)Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, Convergenţa internaţională a măsurării capitalului şi a standardelor de capital: un cadru revizuit, iunie 2004 (denumit în continuare "cadrul Basel II").
(61)În ceea ce priveşte remuneraţia aplicată acestui capital, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la stabilirea valorii beta, având în vedere că aceasta părea să fie prea mică în comparaţie cu cea a altor societăţi comparabile care prestează servicii financiare. De asemenea, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la alegerea de către consilierul fiscal a celei de a 25-a percentile în locul medianei pentru calcularea valorii beta.
(62)În al patrulea rând, în ceea ce priveşte rentabilitatea preconizată a capitalurilor proprii considerate excedentare, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la acceptarea, în cadrul soluţiei fiscale anticipate contestate, a utilizării unei rate extrem de mici, şi anume 0,87 %, fără nicio justificare.
(63)Având în vedere aceste îndoieli, în decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a ajuns la concluzia provizorie că soluţia fiscală anticipată contestată a conferit un avantaj selectiv societăţii FFT, deoarece remuneraţia s-a abătut de la un rezultat conform cu principiul concurenţei depline. Întrucât toate celelalte condiţii prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din Tratat păreau să fi fost îndeplinite şi nefiind aparentă nicio bază de compatibilitate în temeiul articolului 107 alineatul (2) sau (3) din tratat, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că soluţia fiscală anticipată contestată a constitut ajutor de stat incompatibil cu piaţa internă.
5.OBSERVAŢIILE LUXEMBURGULUI CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIŢIERE A PROCEDURII
5.1.Cu privire la procedura Comisiei
(64)În ceea ce priveşte procedura, Luxemburg a susţinut că, în acest caz, nu a fost respectată procedura corectă pentru emiterea unui ordin de furnizare de informaţii, în sensul că Regulamentul (CE) nr. 659/1999 nu permite Comisiei să emită ordine în cadrul unei decizii de iniţiere a procedurii oficiale de investigare. Înainte să se poată emite un astfel de ordin, ar fi trebuit să fie respectată procedura prevăzută la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.
(65)În plus, Luxemburg a susţinut că, în ceea ce priveşte informaţiile solicitate în ordinul de furnizare de informaţii, Comisia nu a explicat motivul pentru care era necesară divulgarea identităţii beneficiarului pentru evaluarea măsurii în temeiul normelor privind ajutoarele de stat. Luxemburg a explicat că nu putea divulga denumirea în această etapă. De asemenea, a afirmat că nu a fost clarificată natura informaţiilor solicitate, deşi propriul manual de procedură al Comisiei prevedea obligaţia unei astfel de clarificări.
(66)Luxemburg a susţinut că, întrucât decizia de iniţiere a procedurii nu a explicat modul în care soluţia fiscală anticipată contestată constituie ajutor, i-a fost imposibil să pună în aplicare clauza de standstill şi, prin urmare, a aprobat declaraţia de impunere depusă de FFT pe baza metodologiei din soluţia fiscală anticipată contestată.
(67)De asemenea, Luxemburg a susţinut că demersul Comisiei a contravenit principiului cooperării loiale, al imparţialităţii şi al bunei administrări, de exemplu prin faptul că nu a răspuns solicitărilor sale de a se reuni pentru a putea oferi explicaţii cu privire la metodologia utilizată în soluţia fiscală anticipată contestată.
(68)Luxemburg a contestat decizia Comisiei de a separa procedura referitoare la FFT (cu un nou număr de caz, SA.38375) de investigaţia generală referitoare la practicile Luxemburgului în materie de soluţii fiscale anticipate, derulată cu numărul de caz SA.37267. Având în vedere că Luxemburg atacase la Tribunal ordinul de furnizare de informaţii adoptat de Comisie în cazul respectiv, Comisia a putut astfel să evite în mod artificial o anulare a ordinului emis în cazul SA.37267 prin deschiderea unui nou caz.
(69)În fine, Luxemburg a afirmat că, prin faptul că a confundat exercitarea unei puteri discreţionare cu simpla interpretare a unei norme de drept comun, Comisia a comis un abuz de putere. În acest sens, soluţia fiscală anticipată contestată nu a fost rezultatul exercitării unei puteri discreţionare de către administraţia fiscală luxemburgheză, ci a respectat articolul 164 alineatul (3) din L.I.R. şi circulara. Potrivit Luxemburgului, la aplicarea dispoziţiilor respective era inevitabil ca acestea să fie interpretate prin prisma situaţiei de fapt din fiecare caz în parte, ajungându-se la soluţii determinate de circumstanţele specifice ale fiecărui caz şi bazate pe acestea. Comisia a ignorat distincţia între puterea discreţionară, pe de o parte, şi interpretarea normelor, inclusiv a termenilor juridici abstracţi şi a celor aplicabili ulterior în cazul respectiv, pe de altă parte. În plus, înlocuind interpretarea dreptului luxemburghez invocată de autorităţile naţionale, Comisia nu a respectat competenţa statelor membre în domeniul impozitării directe.
(70)În opinia Luxemburgului, având în vedere că administraţia sa fiscală nu a exercitat o putere discreţionară în cazul FFT, Comisia nu a fost în măsură să demonstreze că soluţia fiscală anticipată contestată a făcut excepţie de la practica administrativă obişnuită. Potrivit explicaţiilor Luxemburgului, acţiunea sa administrativă s-a bazat pe principiile legalităţii şi egalităţii, asigurând astfel acelaşi tratament tuturor contribuabililor aflaţi practic în situaţii similare. Luxemburg a susţinut că decizia de iniţiere a procedurii s-a bazat pe Liniile directoare ale OCDE şi nu pe practica administrativă a Luxemburgului.
5.2.Cu privire la erorile de fond din decizia de iniţiere a procedurii
(71)Ca principiu general, în opinia Luxemburgului Comisia a comis o eroare de fond prin faptul că a adoptat drept sistem de referinţă pentru determinarea avantajului selectiv un principiu al concurenţei depline care nu era consacrat în legislaţia şi practicile naţionale.
(72)În plus, Luxemburg a criticat Comisia pentru că nu a aplicat în speţă dispoziţia legislativă relevantă din dreptul intern, şi anume articolul 164 alineatul (3) din L.I.R., împreună cu practica administrativă aferentă, ci s-a raportat exclusiv la Liniile directoare ale OCDE. Astfel, Comisia a decis metoda de calcul pe care a considerat-o cea mai potrivită, deşi dreptul luxemburghez în mod expres nu prevede utilizarea unor metode specifice pentru determinarea preţurilor de transfer. Prin urmare, Comisia a ignorat întru totul cadrul juridic şi practica administrativă ale Luxemburgului în acest domeniu.
(73)În plus, Luxemburg a susţinut că Liniile directoare ale OCDE au fost interpretate eronat de Comisie atunci când aceasta a stabilit o ierarhie a metodelor de calculare a preţurilor de transfer. Potrivit Luxemburgului, alegerea MMTN a fost justificată şi compatibilă cu articolul 164 din L.I.R.
(74)În ceea ce priveşte îndoielile exprimate de Comisie în decizia sa de iniţiere a procedurii, Luxemburg a reproşat Comisiei că a pus un accent prea mare şi de o manieră prea unilaterală pe presupusa strategie fiscală a Fiat la nivel de grup, fără să ţină seama de faptul că Fiat, fiind un grup, ar fi putut fi motivat de alte raţiuni în construirea structurii respective.
(75)În primul rând, administraţia fiscală luxemburgheză nu şi-a dat acordul pentru o "bază de impozitare fixă", astfel cum susţine Comisia. Venitul impozabil al FFT depindea de volumul împrumuturilor acordate, iar raportul privind preţurile de transfer a stabilit doar un interval exprimat în puncte de bază pentru marja de profit care urma să fie realizată.
(76)În al doilea rând, în ceea ce priveşte cuantumul fondurilor proprii necesare şi îndoielile exprimate de Comisie în această privinţă, Luxemburg a considerat că alegerea cadrului Basel II este rezonabilă, la fel ca şi decizia de a exclude participaţiile. Întrucât remuneraţia aferentă participaţiilor se realiza sub forma dividendelor plătite de filiale, al căror cuantum putea să varieze în funcţie de rezultatele filialelor şi de nevoile de reinvestire ale acestora, aplicarea conceptului de marjă de profit asupra acestui flux de venituri nu avea sens din punct de vedere comercial.
(77)În al treilea rând, Luxemburg a susţinut că excluderea din calcul a creanţelor intragrup a fost de asemenea justificată, având în vedere că datoriile FFT erau însoţite de o garanţie explicită în favoarea creditorilor FFT.
(78)În al patrulea rând, Luxemburg a criticat alegerea Comisiei de a pune sub semnul întrebării modul de calcul al valorii beta în vederea stabilirii primei de risc.
(79)În fine, Luxemburg a susţinut că, având în vedere că grupul de lucru pentru Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) a confirmat explicit că practica Luxemburgului în materie de soluţii fiscale anticipate este în concordanţă cu Codul de conduită şi cu Liniile directoare ale OCDE, principiul încrederii legitime implică faptul că FFT ar fi trebuit să se poată baza pe soluţia fiscală anticipată pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia, respectiv cinci ani.
6.OBSERVAŢIILE PĂRŢILOR INTERESATE PRIVIND DECIZIA DE INIŢIERE A PROCEDURII
(80)FFT şi-a prezentat observaţiile cu privire la decizia de iniţiere a procedurii la 30 octombrie 2014, în două documente separate.
6.1.Primul set de observaţii din partea FFT
(81)Primul set de observaţii din partea FFT se referea la (i) presupusa aplicare eronată de către Comisie a principiilor OCDE privind preţurile de transfer şi (ii) presupusa nerespectare a standardului juridic necesar pentru a stabili caracterul selectiv în temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat.
6.1.1.Aplicarea eronată a Liniilor directoare ale OCDE
(82)În primul rând, FFT a susţinut că nu a existat un acord cu administraţia fiscală luxemburgheză cu privire la un venit impozabil fix, ci un acord referitor doar la metoda de remunerare a funcţiilor de trezorerie îndeplinite de FFT.
(83)În al doilea rând, FFT a prezentat argumente în susţinerea alegerii MMTN ca fiind metoda cea mai potrivită. FFT a explicat că absenţa unor tranzacţii interne comparabile excludea posibilitatea de aplicare a metodei CUP. În plus, FFT a susţinut că ar fi suferit pierderi dacă ar fi utilizat preţul obligaţiunilor sale, în cadrul metodei CUP, pentru a stabili preţurile de transfer aplicate împrumuturilor acordate societăţilor din grup.
(84)FFT a mai precizat că, deşi stabilirea preţurilor de transfer nu este o ştiinţă exactă, societatea a depus toate eforturile pentru a estima o remuneraţie conform cu principiul concurenţei depline pentru activităţile sale.
(85)În al treilea rând, în ceea ce priveşte caracterul adecvat al capitalului propriu ale FFT, în lipsa unor indicaţii specifice în circulară pentru determinarea nivelului adecvat al capitalului propriu expus la risc, FFT a decis să îşi analizeze capitalul propriu pentru a stabili ce proporţie din acesta era necesară pentru a-şi desfăşura activităţile şi a suporta riscurile aferente. În acest scop, FFT a făcut trimitere la cadrul Basel II. De asemenea, FFT a explicat că, întrucât activităţile privind participaţiile nu au fost luate în considerare în scopul soluţiei fiscale anticipate contestate, excluderea participaţiilor FFT din capitalul propriu expus la risc era justificată. În plus, cuantumul capitalului propriu echivalent cu investiţiile în filialele FFT fusese exclus, deoarece reflecta investiţii nelegate de portofoliu în entităţi afiliate care erau remunerate prin alocarea de dividende. Dividendele nu făceau însă obiectul analizelor privind preţurile de transfer, în conformitate cu cadrul Basel II şi cu articolul 57 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (Directiva privind cerinţele de capital, denumită în continuare "CRD III") (25).
(25)Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (JO L 177, 30.6.2006, p. 1), cu modificările ulterioare.
(86)În al patrulea rând, în ceea ce priveşte analiza Comisiei cu privire la tratamentul creanţelor intragrup şi faptul că APA încheiat cu FFT nu a luat în considerare alte active decât pe cele ale părţilor terţe, FFT a susţinut că ratingul de credit al grupului era deja inclus în costul de finanţare a grupului de către FFT. Având în vedere că FFT şi toate societăţile asociate din cadrul grupului aveau un rating de credit echivalent cu cel al FIAT S.p.A., FFT nu suporta un risc de credit suplimentar ca urmare a acordării de împrumuturi societăţilor sale asociate din cadrul grupului. Având în vedere cele de mai sus, FFT a clarificat şi modul în care a fost stabilită rata dobânzii percepută de FFT.
(87)În al cincilea rând, potrivit FFT, era justificată utilizarea coeficientului de 6 % aplicat activelor ponderate în funcţie de risc, acesta corespunzând interpretării FFT cu privire la transpunerea cadrului Basel II în contextul instituţiilor financiare nebancare din anumite jurisdicţii ale UE (de exemplu din Italia) de către autorităţile de reglementare locale, în conformitate cu CRD. FFT a susţinut, de asemenea, că ponderarea riscului pentru expunerea activelor şi riscul operaţional s-a realizat în conformitate cu cadrul Basel II. În ceea ce priveşte eventualitatea apariţiei unor modificări ale cadrului de reglementare, FFT a susţinut că criteriile relevante rămân valabile şi în conformitate cu cadrul Basel III (26), precum şi cu Directiva 2013/36/UE cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii (27) ("CRD IV").
(26)Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, Cadrul internaţional de reglementare în sectorul bancar (Basel III).
(27)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(88)În al şaselea rând, în ceea ce priveşte îndoielile exprimate de Comisie cu privire la valoarea beta utilizată, FFT a susţinut că, chiar dacă s-ar exclude anumite întreprinderi comparabile (de exemplu băncile naţionale), intervalul de comparare ar rămâne aproape neschimbat. Întrucât FFT acţiona ca o societate de trezorerie, FFT a considerat că elementele de comparaţie cele mai potrivite sunt valorile beta ale societăţilor de finanţare. În plus, circulara face în mod clar referire la prestatorii de servicii financiare. În ceea ce priveşte adoptarea celei de a 25-a percentile a intervalului de comparare, aceasta a fost în conformitate cu Liniile directoare ale OCDE.
(89)În al şaptelea rând, FFT a contestat îndoiala Comisiei potrivit căreia rentabilitatea de 0,87 % a capitalului propriu ar fi prea scăzută. Capitalul excedentar, adică cel care nu este necesar pentru acoperirea riscurilor suportate de FFT în cadrul activităţii sale de finanţare, erau fie împrumutate unei alte societăţi din cadrul grupului care avea nevoie de finanţare suplimentară, fie utilizate pentru finanţarea cheltuielilor de funcţionare a FTT în cadrul activităţii sale de prestare de servicii financiare. Prin urmare, FFT ar fi trebuit să fie remunerată în raport cu investiţiile în lichidităţi pe termen scurt.
6.1.2.Analiza caracterului selectiv efectuată de Comisie
(90)FFT a susţinut că, deşi analiza Comisiei privind respectarea principiului concurenţei depline era corectă, în decizia de iniţiere a procedurii nu s-a prezentat nicio dovadă a faptului că FFT ar fi beneficiat de un tratament mai favorabil decât cel acordat oricărui alt contribuabil din Luxemburg aflat într-o situaţie de fapt şi de drept comparabilă. Decizia de iniţiere a procedurii nu conţinea nicio comparaţie între poziţia FFT şi cea a altor contribuabili din Luxemburg, cum ar fi ceilalţi 21 de contribuabili ale căror APA au fost examinate de Comisie. FFT a fost autorizată să încheie un APA de către administraţia fiscală din Luxemburg, la fel ca oricare alt contribuabil luxemburghez care are o prezenţă reală în Luxemburg.
(91)În plus, întrucât cota globală a impozitului pe profit în Luxemburg pentru FFT era de 28,8 % (pentru anul 2011), iar cota principală a impozitului pe profit în Italia este de aproximativ 33 %, un profit mai mare pentru FFT ar fi generat costuri deductibile mai mari în Italia, deoarece cea mai mare parte a împrumuturilor acordate de FFT erau în beneficiul Fiat Finance S.p.A. Prin urmare, nu este clar ce tip de "ajutor" ar fi obţinut grupul în ansamblu în cazul în care FFT ar fi declarat un profit mai mic în Luxemburg, beneficiind astfel de deduceri mai mici cu dobânzile în Italia.
6.2.Al doilea set de observaţii din partea FFT
6.2.1.APA nu a conferit niciun "avantaj"
(92)Al doilea set de observaţii formulate de FFT a început prin explicarea importanţei acordurilor prealabile privind preţurile în general şi a faptului că acestea sunt considerate ca făcând parte din sistemul fiscal general şi sunt acceptate de sistemul fiscal luxemburghez. APA încheiat cu FFT a respectat orientările stabilite prin circulară şi nu a deviat de la sistemul fiscal general luxemburghez.
(93)Normele luxemburgheze privind preţurile de transfer, care au stat la baza emiterii circularei, făceau parte din sistemul fiscal general. Normele luxemburgheze privind preţurile de transfer nu derogau de la sistemul fiscal general, întrucât respectau în practică Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer şi urmăreau determinarea profiturilor în condiţii de concurenţă deplină.
(94)În ceea ce priveşte îndoielile exprimate de Comisie în decizia de iniţiere a procedurii cu privire la alegerea metodologiei de stabilire a preţurilor de transfer, opinia FFT a fost că MMTN este o metodologie general acceptată, aprobată de OCDE şi conformă cu sistemul fiscal general din Luxemburg.
(95)Potrivit FFT, autorităţile fiscale ar trebui să beneficieze de o anumită putere discreţionară atunci când aplică MMTN, care, în ceea ce priveşte determinarea profitului impozabil, nu generează niciodată un singur rezultat, ci identifică un interval de rezultate valabile. Prin urmare, diferenţa dintre venitul impozabil obţinut de FTT (şi acceptat de autorităţile fiscale luxemburgheze) şi presupusul venit impozabil calculat de Comisie nu ar trebuit să fie considerată un avantaj din punctul de vedere al normelor privind ajutoarele de stat. Un astfel de avantaj ar apărea doar dacă măsura s-ar abate în mod evident de la normele standard privind stabilirea preţurilor de transfer şi ar depăşi puterea discreţionară a administraţiei fiscale. În caz contrar, ar fi vorba despre o ingerinţă a Comisiei în competenţele unui stat membru în materie de impozitare.
(96)În fine, FFT a susţinut că, la momentul evaluării existenţei unui avantaj, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare efectul global "asupra grupului". În acest sens, grupul Fiat nu a beneficiat de niciun avantaj, deoarece orice creştere a bazei de impozitare în Luxemburg a fost compensată de o creştere a deducerii fiscale în alte ţări europene (în ultimii ani, în principal în Italia).
6.2.2.Lipsa caracterului selectiv
(97)Potrivit FFT, sistemul de referinţă utilizat pentru evaluarea selectivităţii nu putea să includă decât societăţi care fac obiectul normelor privind preţurile de transfer, adică societăţi care tranzacţionează exclusiv cu părţi afiliate. Acest lucru este recunoscut în Decizia Comisiei privind schema groepsrentebox (28), în care s-a afirmat, în ceea ce priveşte activităţile de finanţare prin îndatorare, că situaţia de drept şi de fapt a societăţilor asociate nu este comparabilă cu cea a societăţilor neasociate. De asemenea, pentru a demonstra un caracter selectiv, Comisia ar fi trebuit să demonstreze că FFT a obţinut un APA în condiţii diferite de cele aplicate altor entităţi de grup din Luxemburg care desfăşoară activităţi de finanţare. Circulara precizează însă că APA sunt disponibile pentru toate societăţile din cadrul grupurilor financiare. Prin urmare, nu a existat un caracter selectiv.
(28)Decizia 2009/809/CE a Comisiei din 8 iulie 2009 privind schema groepsrentebox pe care Ţările de Jos intenţionează să o pună în aplicare [C 4/07 (ex N 465/06)] (JO L 288, 4.11.2009, p. 26) (denumită în continuare "Decizia privind schema groepsrentebox").
(98)Potrivit FFT, soluţiile fiscale anticipate emise de administraţia fiscală luxemburgheză nu au fost discreţionare, întrucât au respectat principiile circularei, care se refereau în mod specific la principiul concurenţei depline, astfel cum este definit la articolul 9 din Convenţia-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri. Prin urmare, eventuala putere discreţionară a administraţiei fiscale luxemburgheze era limitată de orientările stabilite în circulară. În plus, această putere discreţionară limitată de care dispunea administraţia fiscală este inerentă aplicării Liniilor directoare ale OCDE privind preţurile de transfer. Însuţi acest fapt demonstrează că nu putea fi implicată prezenţa unui ajutor de stat. Mai mult, APA încheiat cu FFT făcea obiectul unei revizuiri periodice.
(99)De asemenea, în opinia FFT, Comisia nu a demonstrat că aplicarea metodei MMTN în cadrul APA încheiat cu FFT s-ar fi abătut de la alte soluţii fiscale anticipate încheiate de societăţi aflate în situaţii comparabile cu cea a FFT. Potrivit FFT, nu există nicio îndoială că o astfel de societate comparabilă aflată într-o situaţie similară cu a sa ar fi fost în măsură să solicite o soluţie fiscală anticipată şi să îşi stabilească profiturile impozabile pe baza MMTN. Întrucât FFT şi societăţile comparabile erau supuse aceluiaşi regim fiscal, este lipsit de sens să se decidă dacă metoda de stabilire a preţurilor de transfer aplicată societăţii FFT era sau nu conformă cu Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer (conformitate care exista în orice caz, potrivit FFT).
6.2.3.Situaţia de fapt a FFT era substanţial diferită de cea observată în deciziile privind centrele de coordonare
(100)Potrivit FFT, decizia de iniţiere a procedurii a prezentat o serie de diferenţe semnificative faţă de deciziile anterioare în care Comisia a pus sub semnul întrebării aplicarea unei metode de stabilire a preţurilor de transfer (şi anume metoda cost-plus) ca fiind o măsură fiscală care generează un avantaj selectiv (29). În deciziile respective, schema nu era disponibilă decât pentru contribuabilii care îndeplineau anumite cerinţe, în timp ce în decizia de iniţiere a procedurii Comisia a exprimat obiecţii doar faţă de aplicarea MMTN, adică faţă de determinarea specifică a profiturilor impozabile, în contextul unei proceduri APA disponibile pentru toţi contribuabilii luxemburghezi care desfăşurat activităţi de finanţare a părţilor afiliate.
(29)Decizia Comisiei [2003] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Belgia - Sistemul de soluţii fiscale anticipate pentru societăţile de vânzări străine din Statele Unite (JO L 23, 28.1.2004, p. 14); Decizia Comisiei [2003] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Belgia în favoarea unor centre de coordonare stabilite în Belgia (JO L 282, 30.10.2003, p. 25); Decizia Comisiei [2002] privind schema de ajutoare de stat C 49/2001 (ex NN 46/2000) - Centre de coordonare - pusă în aplicare de Luxemburg (JO L 170, 9.7.2003, p. 20); Decizia Comisiei [2003] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Franţa pentru sedii şi centre logistice (JO L 23, 28.1.2004, p. 1); Decizia Comisiei [2002] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Germania în favoarea unor centre de control şi coordonare (JO L 177, 16.7.2003, p. 17).
(101)În plus, în aceste decizii veniturile determinate prin metoda cost plus puteau să devieze substanţial de la profitul statutar, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul FFT. Spre deosebire de cazul FFT, aplicarea metodologiei de stabilire a preţurilor de transfer în deciziile anterioare se abătea în mod vădit de la Liniile directoare ale OCDE. De asemenea, Liniile directoare ale OCDE nu prevedeau orientări clare privind stabilirea preţurilor de transfer în contextul unora dintre activităţile desfăşurate de FFT (cum ar fi activităţile financiare şi de trezorerie).
(102)În plus, potrivit FFT Comisia nu a ţinut seama nici de faptul că APA încheiat cu FFT s-a bazat pe un studiu economic realizat în conformitate cu Liniile directoare ale OCDE privind preţurile de transfer, ceea ce demonstrează că stabilirea profitului nu a fost arbitrară şi că autorităţile fiscale luxemburgheze nu au exercitat nicio putere discreţionară.
7.OBSERVAŢIILE LUXEMBURGULUI CU PRIVIRE LA OBSERVAŢIILE PĂRŢILOR TERŢE
(103)Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2015, Luxemburg şi-a exprimat acordul cu observaţiile FFT.
8.EVALUARE
(104)În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
(105)Astfel cum a statuat instanţa Uniunii (30), calificarea unei măsuri drept ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat presupune aşadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului şi să fie finanţată prin intermediul resurselor de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj beneficiarului său; (iii) acest avantaj trebuie să fie selectiv şi (iv) măsura trebuie să denatureze sau să ameninţe să denatureze concurenţa şi să aibă potenţialul de a afecta schimburile comerciale între statele membre.
(30)Cauza C-399/08 P, Comisia/Deutsche Post, ECLI:EU:C:2010:481, punctul 39.
(106)În sensul prezentei decizii, este necesar în special să se examineze mai în detaliu prezenţa unui avantaj selectiv.
(107)Conform unei jurisprudenţe constante, condiţia referitoare la avantajul selectiv "impune să se determine dacă, în cadrul unui anumit regim juridic, măsura naţională în discuţie este de natură să favorizeze «anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri» faţă de altele care, în raport cu obiectivul urmărit de regimul respectiv, se găsesc într-o situaţie de fapt şi de drept comparabilă şi care sunt supuse astfel unui tratament diferenţiat care poate în esenţă să fie calificat drept discriminatoriu" (31).
(31)Cauzele conexate C-451/21 P şi C-454/21 P, Luxemburg şi alţii/Comisia, ECLI:EU:C:2023:948, punctul 106. A se vedea şi cauza C-172/03, Heiser, ECLI:EU:C:2005:130, punctul 40.
(108)Mai precis, Curtea de Justiţie a elaborat o analiză în trei etape pentru a determina dacă o anumită măsură fiscală este sau nu selectivă (32). În primul rând, se identifică regimul fiscal comun sau normal aplicabil în statul membru respectiv. Acesta constituie "sistemul de referinţă". Într-o a doua etapă, este necesar să se determine dacă măsura fiscală în cauză derogă de la sistemul respectiv în măsura în care introduce diferenţieri între operatorii economici care se găsesc, având în vedere obiectivele inerente ale sistemului, într-o situaţie de fapt şi de drept comparabilă. Dacă măsura constituie o derogare de la sistemul de referinţă, trebuie să se stabilească, în a treia etapă, dacă această măsura se justifică prin natura sau prin economia generală a sistemului de referinţă. O măsură care constituie o derogare de la aplicarea sistemului de referinţă se poate justifica în cazul în care statul membru în cauză poate demonstra că această măsură rezultă direct din principiile fondatoare sau directoare ale sistemului său fiscal (33). În acest caz, măsura fiscală nu este selectivă. Sarcina probei în cursul celei de a treia etape revine statului membru.
(32)Cauzele conexate C-78/08-C-80/08, Paint Graphos, ECLI:EU:C:2009:417, punctele 49 şi 64-65. Această metodă în trei etape de analiză a caracterului selectiv al ajutorului a fost concepută pentru a dezvălui selectivitatea ascunsă a unor măsuri fiscale avantajoase de care, în aparenţă, poate beneficia orice întreprindere: a se vedea cauzele conexate C-649/20 P, C-658/20 P, C-662/20 P, Spania şi alţii/Comisia, ECLI:EU:C:2023:60, punctul 48.
(33)Cauzele conexate C-78/08-C-80/08, Paint Graphos, ECLI:EU:C:2009:417, punctul 65.
(109)În hotărârea FIAT (34), Curtea de Justiţie a clarificat şi mai mult modul de identificare a sistemului de referinţă relevant. Curtea de Justiţie a indicat că, atunci când stabileşte sistemul de referinţă, Comisia nu ar trebui să ia în considerare parametri şi norme care sunt externe sistemului fiscal naţional. Mai precis, la punctul 96 din hotărârea FIAT, Curtea de Justiţie a considerat că "[p]rin urmare, în cadrul examinării existenţei unui avantaj fiscal selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE şi în scopul stabilirii sarcinii fiscale care trebuie să revină în mod normal unei întreprinderi, nu se pot lua în considerare parametri şi norme externe sistemului fiscal naţional în cauză, cu excepţia cazului în care acesta din urmă se referă în mod explicit la parametrii şi la normele respective".
(34)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Comisia/Fiat Chrysler Finance Europe, ECLI:EU:C:2022:859.
(110)Având în vedere aceste principii, Curtea de Justiţie a concluzionat, la punctul 117 din Hotărârea FIAT (35), că decizia de închidere adoptată în această cauză trebuie anulată întrucât Comisia a săvârşit o eroare de drept atunci când a constatat existenţa unui avantaj selectiv în raport cu un cadru de referinţă ce cuprinde un principiu al concurenţei depline care nu decurge dintr-o examinare completă a dreptului fiscal naţional relevant.
(35)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859. A se vedea şi raţionamentul prezentat la punctele 81-112 din hotărâre.
(111)Prin urmare, în conformitate cu articolul 266 din tratat, Comisiei îi revine obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a se conforma Hotărârii Curţii de Justiţie în cauza FIAT.
(112)În această privinţă, Comisia recunoaşte că, în decizia de iniţiere a procedurii, şi-a întemeiat evaluarea criteriului privind avantajul selectiv pe ipoteza existenţei în cadrul de referinţă a unui principiu al concurenţei depline. Comisia a dedus acest principiu atât din deciziile sale anterioare (36), cât şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie (37), interpretată în conformitate cu Liniile directoare ale OCDE, astfel cum se detaliază în considerentele 53-56 din prezenta decizie.
(36)Decizia Comisiei [2003] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Belgia - Sistemul de soluţii fiscale anticipate pentru societăţile de vânzări străine din Statele Unite (JO L 23, 28.1.2004, p. 14); Decizia Comisiei [2003] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Belgia în favoarea unor centre de coordonare stabilite în Belgia (JO L 282, 30.10.2003, p. 25); Decizia Comisiei [2002] privind schema de ajutoare de stat C 49/2001 (ex NN 46/2000) - Centre de coordonare - pusă în aplicare de Luxemburg (JO L 170, 9.7.2003, p. 20); Decizia Comisiei [2003] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Franţa pentru sedii şi centre logistice (JO L 23, 28.1.2004, p. 1); Decizia Comisiei [2002] privind schema de ajutor pusă în aplicare de Germania în favoarea unor centre de control şi coordonare (JO L 177, 16.7.2003, p. 17).
(37)Cauzele conexate C-182/03 şi C-217/03, Belgia şi Forum 187/Comisia, ECLI:EU:C:2006:416 (denumite în continuare "jurisprudenţa Forum 187").
(113)În consecinţă, cele patru îndoieli specifice evidenţiate în considerentele 63-80 din decizia de iniţiere a procedurii şi menţionate mai sus în secţiunea 4 s-au bazat pe existenţa unui principiu al concurenţei depline de sine stătător (38). Cu alte cuvinte, concluzia preliminară privind caracterul de ajutor de stat al soluţiei fiscale anticipate contestate, astfel cum este prezentată în decizia de iniţiere a procedurii, a rezultat dintr-o abatere de la principiul concurenţei depline sau dintr-o aplicare eronată a acestuia şi din norme care nu s-au datorat examinării complete a legislaţiei luxemburgheze.
(38)A se vedea cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859, punctul 104.
(114)Cu toate acestea, Comisia admite că, în Hotărârea FIAT, Curtea de Justiţie a statuat că, în decizia de închidere, Comisia nu a stabilit existenţa unui avantaj selectiv în beneficiul FFT, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, deoarece la stabilirea sistemului de referinţă: "Comisia a aplicat un principiu al concurenţei depline distinct de cel definit de dreptul luxemburghez. Aceasta s-a limitat astfel să identifice, în obiectivul urmărit de sistemul general al impozitului pe profit din Luxemburg, expresia abstractă a acestui principiu şi să examineze decizia anticipativă în cauză fără a ţine seama de modul în care principiul menţionat este inclus în mod concret în dreptul luxemburghez în ceea ce priveşte în special societăţile integrate" (39). Această concluzie este relevantă şi pentru analiza prezentată în decizia de iniţiere a procedurii.
(39)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859, punctul 91.
(115)În ceea ce priveşte impozitarea societăţilor integrate, Curtea de Justiţie a arătat de asemenea că, deşi dreptul naţional aplicabil societăţilor în Luxemburg urmăreşte să conducă la o aproximare fiabilă a preţurilor pieţei - iar acest obiectiv corespunde, în general, celui al principiului concurenţei depline -, nu este mai puţin adevărat că, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, modalităţile concrete de aplicare a acestui principiu sunt determinate de dreptul naţional, iar normele naţionale sunt cele care trebuie luate în considerare la identificarea cadrului de referinţă (40). Cu toate acestea, în decizia de iniţiere a procedurii Comisia nu a făcut referire la un principiu al concurenţei depline, astfel cum este consacrat în esenţă la articolul 164 alineatul (3) din L.I.R.
(40)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859, punctul 93.
(116)Curtea de Justiţie a observat, de asemenea, că nu se poate deduce din jurisprudenţa Forum 187 că Curtea ar fi înţeles să stabilească un principiu autonom al concurenţei depline care să se aplice independent de includerea sa în dreptul naţional în vederea examinării măsurilor de natură fiscală în temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat (41).
(41)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859, punctul 104.
(117)În plus, Curtea de Justiţie a afirmat că, chiar presupunând că există un consens internaţional cu privire la principiul concurenţei depline şi că numeroase autorităţi naţionale competente în materie fiscală se inspiră din Liniile directoare ale OCDE în elaborarea şi în controlul preţurilor de transfer, "numai dispoziţiile naţionale sunt [...] relevante pentru analiza aspectului dacă anumite tranzacţii trebuie să fie examinate în lumina principiului concurenţei depline şi, dacă este cazul, dacă unele preţuri de transfer care constituie baza de impozitare a veniturilor impozabile de către un contribuabil şi pe care se întemeiază repartizarea sa între statele în cauză se îndepărtează sau nu de un rezultat conform unei concurenţe depline" (42).
(42)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859, punctul 96.
(118)Având în vedere aceste constatări şi concluzii ale Curţii de Justiţie în hotărârea FIAT, trebuie să se concluzioneze că sistemul de referinţă, astfel cum este definit în considerentele 59-63 din decizia de iniţiere a procedurii, care se bazează exclusiv pe un principiu al concurenţei depline de sine stătător, derivat din deciziile Comisiei şi din jurisprudenţa Forum 187, astfel cum a fost interpretată de Liniile directoare ale OCDE, nu poate constitui un punct de plecare adecvat pentru analiza existenţei unui avantaj selectiv din perspectiva ajutorului de stat în cazul de faţă. În plus, decizia de iniţiere a procedurii nu a exprimat îndoieli întemeiate pe articolul 164 alineatul (3) din L.I.R şi pe circulară.
(119)Astfel cum s-a amintit în Hotărârea FIAT, în general, o eroare în stabilirea normelor aplicabile efectiv în temeiul dreptului naţional relevant şi, prin urmare, în identificarea sistemului de referinţă în raport cu care trebuie apreciată soluţia fiscală anticipată în cauză viciază inevitabil întregul raţionament privind existenţa unui avantaj selectiv (43).
(43)Cauzele conexate C-885/19 P şi C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe şi Irlanda/Comisia Europeană, ECLI:EU:C:2022:859, punctul 118.
(120)Prin urmare, nici îndoielile specifice exprimate în decizia de iniţiere a procedurii, nici raţionamentul subiacent cu privire la definiţia sistemului de referinţă nu permit Comisiei să determine că, prin soluţia fiscală anticipată contestată, Luxemburg a acordat un avantaj selectiv societăţii FFT. În plus, în decizia de iniţiere a procedurii, Comisia nu a evaluat prezenţa unei derogări prin soluţia fiscală anticipată contestată din perspectiva niciunui alt sistem de referinţă şi nici nu a exprimat îndoieli cu privire la existenţa unui ajutor care să fie întemeiate pe alte motive legate de prezenţa unui avantaj selectiv.
(121)Prin urmare, în prezenta decizie, Comisia trebuie să înlăture îndoielile exprimate în decizia de iniţiere a procedurii cu privire la existenţa unui avantaj selectiv. Întrucât criteriile care permit stabilirea existenţei unui ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat sunt cumulative, nu este necesar să se examineze celelalte criterii enunţate în dispoziţia respectivă.
9.CONCLUZIE
(122)Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că soluţia fiscală anticipată contestată emisă de Luxemburg în favoarea FFT nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
-****-
Art. 1
Soluţia fiscală anticipată contestată din 3 septembrie 2012 a Marelui Ducat al Luxemburgului în favoarea FFT nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2024.
Pentru Comisie Margrethe VESTAGER Vicepreşedintă executivă |
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 28 noiembrie 2025