Decizia 2127/16-mai-2025 privind ajutorul de stat SA.24030 (2016/C) (ex N 512/2007 ex 2015/NN) pus în aplicare de Germania în... - Decizia 2127/16-mai-2025

1.PROCEDURA

(1)La 6 septembrie 2007, autorităţile germane au notificat măsuri, în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene [în prezent articolul 108 alineatul (3) din TFUE], acordate în 2006 de landul Hessen în favoarea Abalon Hardwood Hessen GmbH (denumită în continuare "Abalon DE") pentru a sprijini înfiinţarea unei fabrici de cherestea pentru lemn de esenţă tare (ajutorul de stat N 512/2007). La 6 august 2007, Pollmeier Massivholz GmbH & Co. KG (denumită în continuare "Pollmeier") a depus o plângere la Comisie cu privire la ajutorul acordat Abalon DE.

(2)La 21 octombrie 2008, Comisia a adoptat Decizia C(2008) 6017 final (²) (denumită în continuare "decizia din 2008"), prin care a constatat că măsurile, printre care şi două garanţii, notificate de Germania fie nu constituie ajutor (două garanţii acordate de landul Hessen, denumite în continuare "cele două garanţii"), fie constituie ajutor existent (alte măsuri din pachetul de sprijin).

(4)Prin hotărârea din 17 martie 2015 (³) (denumită în continuare "hotărârea din 2015"), Tribunalul a considerat că neexaminarea de către Comisie a legalităţii utilizării ratei de 0,5 % din cuantumul garantat pentru a stabili elementul de ajutor al celor două garanţii în lumina Comunicării Comisiei privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE ajutorului de stat sub formă de garanţii (⁴) (denumită în continuare "Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile") constituia un indiciu al existenţei unor dificultăţi serioase în ceea ce priveşte calificarea garanţiilor în litigiu drept ajutoare de minimis. În opinia Tribunalului, existenţa unor astfel de dificultăţi ar fi trebuit să determine Comisia să iniţieze procedura oficială de investigare. Din acest motiv, acesta a anulat decizia din 2008 în măsura în care aceasta dispunea că cele două garanţii nu constituiau ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene [în prezent articolul 107 alineatul (1) din TFUE]. Tribunalul a confirmat celelalte elemente ale deciziei respective.

2.DESCRIEREA DETALIATĂ A CELOR DOUĂ GARANŢII

2.1.Obiectivul celor două garanţii

(17)Prin sprijinirea investiţiilor efectuate de Abalon DE într-o fabrică de cherestea pentru lemn de esenţă tare în 2006, landul Hessen şi Germania au urmărit să promoveze şi să faciliteze dezvoltarea regională a zonei Schwalm-Eder-Kreis. Această zonă NUTS III era eligibilă pentru ajutoare regionale în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE în conformitate cu harta ajutoarelor regionale aplicabilă Germaniei pentru perioada 2004-2006 (⁸). Plafonul aplicabil al intensităţii ajutoarelor pentru investiţii în zonă era de 18 % pentru întreprinderile mari şi, conform punctului 4.9 din Orientările privind ajutoarele de stat regionale din 1998 (⁹) (denumite în continuare "OAR 1998"), de 28 % pentru întreprinderile mici şi mijlocii ("IMM-uri").

2.2.Cele două garanţii

(18)La 28 decembrie 2006, în cadrul unui pachet de ajutor mai amplu (¹⁰), Investitionsbank Hessen [o entitate de drept public (Anstalt des öffentlichen Rechts) deţinută în proporţie de 50 % de landul Hessen şi în proporţie de 50 % de Landesbank Hessen-Thüringen, o altă entitate de drept public], acţionând în numele şi în contul (im Namen und im Auftrag) Ministerului Finanţelor din Hessen (Hessisches Ministerium der Finanzen), a acordat două garanţii pentru a acoperi două credite emise de un consorţiu compus din trei bănci, Kreissparkasse Schwalm-Eder (denumită în continuare "KSK"), Landesbank Hessen-Thüringen (denumită în continuare "Helaba") şi Raiffeisenzentralbank Österreich AG (denumită în continuare "RZB"), în favoarea Abalon DE:

a)o garanţie cu o durată de 10 ani care acoperea 70 % dintr-un credit pentru investiţii (Investitionskredit) în valoare de 19,5 milioane EUR (ceea ce corespunde unei expuneri iniţiale la risc de 13,65 milioane EUR, redusă treptat în anii următori (¹¹)) (denumită în continuare "garanţia creditului pentru investiţii"). Creditul avea o durată de 10 ani, cu rambursare în rate semestriale (¹²);

b)o garanţie cu o durată de cinci ani (până la 31 decembrie 2012) pentru o facilitate de tip descoperit de cont de până la 10 milioane EUR pentru acoperirea necesarului de capital circulant (credit pentru capital circulant, Betriebsmittelkredit, adică un credit contractat pentru finanţarea operaţiunilor curente ale unei societăţi) (denumită în continuare "garanţia creditului pentru capital circulant"). În primul an, acoperirea garanţiei a fost de 50 %; în anii următori, aceasta a fost redusă treptat (¹³).

2.3.Temeiul juridic şi autoritatea care a acordat ajutorul

(21)Temeiul juridic naţional al celor două garanţii constă în scrisoarea din 28 decembrie 2006 trimisă de Investitionsbank Hessen către Abalon DE şi în Orientările din 2006 ale landului Hessen privind acordarea de garanţii pentru sectorul industrial (Richtlinien für die Übernahme von Bürgschaften und Garantien durch das Land Hessen für die gewerbliche Wirtschaft) (denumite în continuare "Orientările Hessen din 2006") (¹⁴). În opinia Germaniei, aceste garanţii au fost puse în aplicare cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (¹⁵) (denumit în continuare "Regulamentul de minimis din 2001").

2.4.Beneficiarul

(24)La momentul emiterii celor două garanţii, la 28 decembrie 2006, Abalon Hardwood Consulting GmbH (denumită în continuare "Abalon Consulting") era deţinută de Manfred Reinkemeier. Abalon Consulting deţinea 51 % din acţiunile Abalon DE. Gafluna Handels- und Beteiligungsgesellschaft mbH (denumită în continuare "Gafluna") deţinea 49 % din acţiunile Abalon DE şi din drepturile de vot corespunzătoare. De asemenea, Gafluna deţinea 80 % din Abalon Hardwood GmbH în Austria (denumită în continuare "Abalon AT"). Gafluna este o filială deţinută în proporţie de 100 % de Valluga Handels- und Beteiligungsgesellschaft mbH (denumită în continuare "Valluga"). Valluga este o filială deţinută în proporţie de 100 % de Raetia Privatstiftung (denumită în continuare "Raetia"), o fundaţie creată de RZB la 11 iunie 2001.

(25)RZB are o filială deţinută în proporţie de 100 %, Kathrein Privatbank AG (denumită în continuare "Kathreinbank"), care, conform propriei afirmaţii, este specializată în furnizarea de servicii de înfiinţare şi de gestionare a fundaţiilor private (¹⁶). În 2006, Ernst Burger şi Kurt Engleitner erau membri în consiliul de supraveghere (Aufsichtsrat) al Kathreinbank şi în consiliului de conducere (Stiftungsvorstand) alcătuit din trei persoane al Raetia (al treilea membru fiind Karl Pistotnik). Heinrich Weninger conducea în 2006 unitatea pentru fundaţii a Kathreinbank (Stiftungsoffice), care consiliază clienţii cu privire la modul de înfiinţare a fundaţiilor şi la alte aspecte legate de fundaţii. Acesta era în acelaşi timp şi unul dintre directorii generali (Geschäftsführer) ai Valluga şi Gafluna. Manfred Reinkemeier era director general atât al Abalon DE, cât şi al Abalon AT.

(¹⁶)Potrivit site-ului său, Kathreinbank este specializată îndeosebi în aspecte legate de nevoile antreprenorilor, ale familiilor antreprenorilor şi ale fundaţiilor private. Gama sa de servicii cuprinde toate serviciile importante pentru aceşti clienţi. Aceasta include consiliere privind înfiinţarea şi funcţionarea unei fundaţii (" Die Kathrein Privatbank hat sich in besonderem Ma

e auf die Bedórfnisse von Unternehmern, Unternehmerfamilien und Privatstiftungen spezialisiert". Unser Leistungsspektrum umfasst alle für diese Klientel wichtigen Dienstleistungen: Dazu zählen die Beratung bei Gründung und Führung einer Stiftung,..."), a se vedea site-ul Kathreinbank, consultat la 4 septembrie 2019, https://www.kathrein.at/en/?+Die-Privatbank+&id=2500 “1001311.

2.5.1.Existenţa ajutorului

(28)Comisia a stabilit cu titlu preliminar că cele două garanţii constituie ajutor de stat, cu excepţia cazului în care acestea se califică drept ajutoare de minimis. Totuşi, Comisia a considerat cu titlu preliminar că cele două garanţii nu îndeplineau cerinţele relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (¹⁷) (denumit în continuare "Regulamentul de minimis din 2013"). În continuare, Comisia a examinat dacă, în conformitate cu normele tranzitorii prevăzute la articolul 7 din Regulamentul de minimis din 2013, garanţiile ar putea intra sub incidenţa Regulamentului de minimis din 2001, aplicând metoda de la punctul 3.2 primul paragraf a doua liniuţă din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile (¹⁸), despre care Tribunalul statuase, la punctele 167, 175 şi 186 din hotărârea din 2015, că făcea parte din cadrul juridic relevant în temeiul căruia Comisia trebuia să evalueze garanţiile în cauză. Luând în considerare o rată maximă de nerambursare (scenariul cel mai pesimist al celor trei bănci) de 2 % şi un comision de garantare anual de 1 %, Comisia a concluzionat că elementele de ajutor rezultate depăşeau atât în combinaţie, cât şi pentru fiecare dintre garanţiile individuale pragul de 100 000 EUR prevăzut în Regulamentul de minimis din 2001. Prin urmare, Comisia şi-a exprimat îndoiala cu privire la aplicabilitatea Regulamentelor de minimis din 2013 şi 2001 şi, în consecinţă, a considerat cu titlu preliminar că cele două garanţii, singure şi împreună, constituiau ajutor de stat.

2.5.2.Legalitatea

(30)În ceea ce priveşte garanţia creditului pentru capital circulant, Comisia a observat că scopul acesteia este să furnizeze ajutor de exploatare pentru Abalon DE. Comisia a concluzionat cu titlu preliminar că un astfel de ajutor de exploatare nu era conform nici cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (¹⁹) (denumit în continuare "RGECA 2014") privind ajutoarele regionale, nici cu articolul 22 din RGECA 2014 privind ajutoarele la înfiinţare.

(34)Totuşi, întrucât Comisia a considerat că informaţiile prezentate de Germania cu privire la statutul de IMM al Abalon DE sunt incomplete, nu a putut concluziona în acest sens. În consecinţă, Comisia şi-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că garanţia individuală a creditului pentru investiţii ar fi un ajutor compatibil, exceptat de la obligaţiile de notificare în temeiul RGECA 2014 sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 70/2001 al Comisiei (²⁰) (denumit în continuare "Regulamentul de exceptare pe categorii pentru IMM-uri"), care era aplicabil la momentul acordării celor două garanţii.

2.5.3.Compatibilitatea

(37)În ceea ce priveşte garanţia creditului pentru investiţii, Comisia a constatat că, în conformitate cu harta ajutoarelor regionale aplicabilă Germaniei, ajutorul pentru investiţii pentru înfiinţarea unei noi unităţi în zona Schwalm-Eder-Kreis nu putea depăşi o intensitate a ajutorului de 18 % pentru întreprinderile mari şi de 28 % pentru IMM-uri. Întrucât Abalon DE primise deja, în 2006, o subvenţie directă în valoare de 4,5 milioane EUR pentru o investiţie de 26 de milioane EUR (²¹), până la plafonul de 18 % pentru întreprinderile mari, garanţia (sau cel puţin o parte din ea) aferentă creditului pentru investiţii putea fi compatibilă numai dacă Abalon DE se încadra în categoria IMM-urilor, astfel putând beneficia de o intensitate mai mare a ajutorului. În 2006, Germania nu a aplicat intensitatea mai mare a ajutorului pentru Abalon DE. În decizia sa de iniţiere a procedurii, Comisia nu a putut concluziona că informaţiile prezentate de Germania cu privire la statutul de IMM al Abalon DE permiteau excluderea fără îndoială a faptului că Abalon DE constituia o întreprindere mare la momentul emiterii garanţiilor. Comisia a lăsat deschisă întrebarea dacă Abalon DE era sau nu IMM şi, în consecinţă, şi-a exprimat îndoiala cu privire la compatibilitatea cu piaţa internă a ajutorului sub forma garanţiei creditului pentru investiţii.

3.OBSERVAŢII PRIMITE ÎN CURSUL PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

3.1.Primele observaţii din partea Germaniei

(40)La 12 octombrie 2016, Germania a prezentat o expertiză privind statutul de IMM al Abalon DE, stabilit de Hollstein & Partner mbB Steuerberatungsgesellschaft la 28 septembrie 2016 (denumit în continuare "raportul Hollstein"). Raportul Hollstein concluzionează că Abalon DE era IMM între 2006 şi 2015, deoarece în perioada respectivă nu se depăşea niciunul dintre cele trei plafoane stabilite la articolul 2 alineatul (1) din anexa I la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (²²) (denumită în continuare "Recomandarea privind IMM-urile", anexa I este denumită "AIMM") pentru încadrarea ca IMM, şi anume să aibă mai puţin de 250 de angajaţi, o cifră de afaceri anuală maximă de 50 de milioane EUR şi un total maxim al bilanţului de 43 de milioane EUR. Raportul Hollstein constată că această concluzie rămâne valabilă indiferent dacă Abalon DE este luată în considerare ca atare sau ca parte a unui grup mai mare de entităţi care, pe lângă Abalon DE, ar include şi Abalon Consulting [inclusiv întreprinderile sale afiliate şi partenere în sensul articolului 3 alineatele (2) şi (3) din AIMM], Valluga, Gafluna, Abalon AT şi Raetia. De exemplu, în 2006 (la momentul acordării), acest grup mai mare avea un număr de 46 de angajaţi, o cifră de afaceri anuală de 8,976 milioane EUR şi un bilanţ de 10,569 milioane EUR).

(41)În plus, Germania apreciază că, la momentul emiterii celor două garanţii, Abalon DE era o întreprindere mică nou creată în sensul Recomandării privind IMM-urile. Germania consideră că Abalon DE ar fi fost nevoită să se confrunte cu handicapurile tipice întreprinderilor nou create (cum ar fi problemele de acces la finanţare) dacă nu ar fi fost acordate cele două garanţii în cauză şi că, în absenţa sprijinului prin intermediul garanţiilor respective, Abalon DE nu ar fi fost înfiinţată. În cele din urmă, Germania sugerează că cele două garanţii nu au niciun efect negativ asupra comerţului dintre statele membre, deoarece piaţa pentru aprovizionarea cu materii prime este mai degrabă locală.

3.2.1.Ajutoarele depăşesc pragul prevăzut de Regulamentul de minimis din 2001

(43)Pollmeier susţine că, pentru a calcula elementul de ajutor inclus în cele două garanţii, trebuie aplicată metoda menţionată la punctul 3.2 primul paragraf prima liniuţă din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile. Conform metodei respective, "[e]chivalentul-subvenţie al unei garanţii pentru un împrumut acordat într-un anumit an poate fi [...] calculat în acelaşi mod ca şi echivalentul-subvenţie al unui împrumut acordat în condiţii preferenţiale, bonificaţia de dobândă fiind egală cu diferenţa dintre dobânda pieţei şi dobânda obţinută datorită garanţiei de stat după ce au fost deduse primele plătite [...]". În opinia Pollmeier, Abalon DE a beneficiat de un rating de credit favorabil numai datorită legăturii sale cu Raetia şi RZB. De asemenea, riscul de nerambursare al Abalon DE ar fi trebuit să fie mai mare decât riscul de nerambursare de 2 % atribuit de KSK, având în vedere că punctul 3.3 din Comunicarea din 2008 privind garanţiile (²³) prevede o "primă safe-harbour" de 3,8 % pentru IMM-urile nou create.

3.2.2.Nu se aplică nicio exceptare în temeiul RGECA 2014 sau al Regulamentului de exceptare pe categorii pentru IMM-uri

3.2.3.1.Abalon DE afiliată cu Raetia

(47)În primul rând, Pollmeier susţine că, la momentul emiterii celor două garanţii, Abalon DE şi Raetia erau afiliate în sensul articolului 3 alineatul (3) din AIMM. Raetia deţinea 100 % din Valluga, care deţinea 100 % din Gafluna, care exercita o influenţă dominantă [în sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf litera (c) din AIMM] asupra Abalon DE, deşi deţinea doar 49 % din acţiunile Abalon DE. Cu privire la acest ultim aspect, Pollmeier susţine că dreptul de a exercita o influenţă dominantă este suficient, nefiind necesară exercitarea efectivă a acesteia.

3.2.3.2.Abalon DE afiliată cu RZB

(52)Pollmeier menţionează legăturile directe şi indirecte prin persoane fizice dintre RZB şi Raetia de la momentul acordării celor două garanţii. În special, membrii consiliului de conducere al Raetia (Ernst Burger, Kurt Engleitner şi Karl Pistotnik) deţineau funcţii în întreprinderi deţinute de RZB, în special în Kathreinbank. De asemenea, în 2006, directorii generali ai Valluga şi ai Gafluna (Heinrich Weninger şi Siegfried Wriesnig) deţineau funcţii în întreprinderi deţinute de RZB.

(53)Pollmeier consideră că elementele de probă confirmă că, în baza articolului 3 alineatul (3) primul şi al patrulea paragraf din AIMM, astfel cum a fost interpretat de Curte în special în hotărârea HaTeFo (²⁴), diferitele întreprinderi vizate, de la Abalon DE la RZB, erau întreprinderi afiliate. Acest lucru ar fi confirmat de faptul că Gafluna, Valluga şi Kathreinbank îşi au sediul la aceeaşi adresă din Viena, Austria.

3.2.3.3.Abalon DE nu îndeplinea criteriile pentru IMM-uri

(55)În cele din urmă, Pollmeier subliniază că statutul de IMM al Abalon DE nu poate fi stabilit pe baza altor criterii decât cele prevăzute în Recomandarea privind IMM-urile. O derogare de la aceste criterii ar fi posibilă numai dacă Abalon DE ar fi afectată de handicapuri tipice unui IMM, dar prezenţa unor astfel de handicapuri poate fi exclusă din cauza legăturilor sale cu RZB (²⁵).

3.2.4.Nu există compatibilitate cu piaţa internă

(57)Potrivit Pollmeier, societăţii Abalon DE i se aplică plafonul de 18 % (corespunzător întreprinderilor mari) al intensităţii ajutorului pentru investiţii, iar societatea nu poate beneficia de bonusul pentru IMM-uri, întrucât nu este IMM. Aceasta înseamnă că garanţia creditului pentru investiţii nu poate fi considerată compatibilă, deoarece plafonul este deja depăşit de ajutorul acordat în 2006. În plus, Pollmeier susţine că cele două garanţii nu au fost condiţionate de menţinerea investiţiei pe o perioadă minimă de cinci ani, astfel cum se prevede la punctul 4.10 din OAR 1998.

3.3.1.Metoda ratei forfetare de 0,5 % pentru calcularea valorii ajutorului pentru cele două garanţii

(59)Germania susţine că trebuie aplicată metoda menţionată la punctul 3.2 primul paragraf a treia liniuţă din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile, adică elementul de ajutor trebuie "calculat prin orice altă metodă justificabilă în mod obiectiv şi general acceptată". Germania consideră că, în contextul disponibilităţii insuficiente a datelor şi având în vedere principiul securităţii juridice, al aşteptărilor juridice şi al nediscriminării, metoda ratei forfetare de 0,5 % (utilizată în decizia din 2008 pentru stabilirea cuantumului ajutorului) reprezintă o astfel de metodă justificabilă în mod obiectiv şi general acceptată.

3.3.2.Exceptarea pe categorii în temeiul RGECA 2014

(62)Germania a invocat un argument subsidiar cu privire la garanţia creditului pentru investiţii în cazul în care nu s-a aplicat metoda menţionată la punctul 3.2 primul paragraf a treia liniuţă din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile. Potrivit Germaniei, dacă s-ar aplica prima safe-harbour de 3,8 % prevăzută la punctul 3.3 din Comunicarea din 2008 privind garanţiile pentru IMM-urile nou create fără istoric de creditare, elementul de ajutor inclus în creditul pentru investiţii s-ar ridica la 2,3 milioane EUR. Acest cuantum ar rămâne în limitele articolului 14 din RGECA 2014, prin urmare ar fi compatibil şi exceptat de la obligaţia de notificare.

3.3.3.Criteriile pentru IMM-uri erau îndeplinite indiferent de legătura dintre întreprinderile implicate (cu excepţia RZB)

(63)Potrivit Germaniei, astfel cum reiese din raportul Hollstein (considerentul 40), Abalon DE s-ar califica drept IMM, adică nu ar depăşi pragurile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din AIMM, chiar dacă ar fi incluse în calcul şi Abalon Consulting, Abalon AT, Gafluna, Valluga şi Raetia. Faptul că, la momentul emiterii celor două garanţii, Siegfried Wriesnig era director general al Gafluna din 2001, director general al Valluga din 2001 şi membru al consiliului de administraţie asociat (Beirat) al Abalon DE din 2004 ar fi, prin urmare, irelevant atunci când se evaluează dacă Abalon DE era IMM.

(64)Germania susţine, de asemenea, că Comisia a constatat în decizia din 2008 că Gafluna, Abalon DE, Valluga şi Raetia erau doar întreprinderi partenere în sensul articolului 3 alineatul (2) din AIMM. Potrivit Germaniei, această presupusă constatare a devenit obligatorie din punct de vedere juridic în temeiul hotărârii din 2015 (²⁶). Totuşi, Germania acceptă că - pentru simplitate - se poate presupune şi că aceste întreprinderi erau întreprinderi afiliate, nu doar întreprinderi partenere.

3.3.4.Abalon DE era IMM, întrucât nu era afiliată cu RZB

3.3.4.1.Nu există afiliere în sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf din AIMM

(68)Potrivit acestui raport, o caracteristică a "fundaţiei private" austriece este faptul că aceasta este complet separată şi independentă din punct de vedere juridic de fondator. Fondatorul este îndreptăţit doar la drepturile rezervate în mod expres prin actul constitutiv. Actul constitutiv al Raetia arată că RZB nu are practic nicio influenţă asupra gestionării fundaţiei (Trennungsprinzip). Germania subliniază în special că actul constitutiv nu conferă RZB dreptul de a aproba deciziile Raetia (Zustimmungsvorbehalte) şi nici competenţa de a emite instrucţiuni (Weisungsrechte) pentru Raetia. Rezultă că consiliul de conducere al Raetia funcţionează în mod complet liber faţă de fondator. Nu există nicio influenţă indirectă, de exemplu prin intermediul unui drept de revocare a consiliului de conducere al fundaţiei. Independenţa consiliului de conducere al fundaţiei faţă de fondator este prevăzută în mod expres în actul constitutiv. Germania observă că RZB nici măcar nu şi-a exercitat posibilitatea legală de a-şi rezerva un drept de anulare (Widerrufsrecht, adică posibilitatea de a revoca fundaţia). Întrucât dreptul RZB de modificare (a actului constitutiv) prevăzut în actul constitutiv nu poate fi invocat decât în mod excepţional, fondatorul nu se poate opune deciziilor contrare intereselor sale. Sunt excluse în mod expres orice modificări care ar conferi RZB o influenţă directă sau indirectă asupra Raetia.

3.3.4.2.Nu există afiliere în sensul articolului 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din AIMM

(69)Germania afirmă, de asemenea, că nici Abalon DE, nici Raetia, nici vreuna dintre filialele sale nu sunt afiliate cu RZB în sensul articolului 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din AIMM (²⁷) prin "legături prin intermediul unei persoane fizice sau al unor persoane fizice care acţionează în mod concertat". Germania recunoaşte că, în conformitate cu jurisprudenţa, întreprinderile între care nu există din punct de vedere formal una dintre relaţiile menţionate la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din AIMM de mai sus, dar care "constituie, cu toate acestea, ca urmare a rolului jucat de o persoană fizică sau de un grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, trebuie de asemenea să fie considerate întreprinderi afiliate în sensul acestei dispoziţii, din moment ce ele îşi desfăşoară activităţile sau o parte a activităţilor pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţele adiacente" (²⁸).

(70)Cu toate acestea, Germania consideră că criteriile prevăzute în hotărârea HaTeFo privind noţiunea de unitate economică unică nu sunt îndeplinite, deoarece RZB nu activează pe aceeaşi piaţă (sau pe o piaţă adiacentă) ca şi Abalon DE, Abalon Consulting, Abalon AT, Gafluna, Valluga şi Raetia. Faptul că RZB a acordat credite şi garanţii unor societăţi care activează pe piaţa lemnului nu înseamnă că şi RZB activează pe această piaţă. Prin urmare, această condiţie prevăzută la articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din AIMM nu este îndeplinită.

(71)În plus, Germania susţine că nu există o "unitate economică unică" deoarece nu există relaţii între membri ai personalului RZB şi ai Abalon DE/Gafluna/Raetia care să le permită să exercite o influenţă asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză. Din aceleaşi motive, s-ar ajunge la aceeaşi concluzie chiar şi pe baza definiţiei controlului prevăzută la punctul 16 din Comunicarea jurisdicţională consolidată a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (²⁹) (denumită în continuare "Comunicarea jurisdicţională consolidată").

3.3.5.Handicapuri tipice unui IMM

(73)Germania susţine că dovedirea existenţei unor handicapuri tipice pentru un IMM nu este întotdeauna necesară pentru calificarea drept IMM în cazurile în care sunt îndeplinite criteriile formale ale AIMM. Prin urmare, în cazul de faţă nu este necesar să se demonstreze că Abalon DE s-a confruntat cu handicapuri tipice unui IMM. În orice caz, Germania susţine că Abalon DE a fost afectată de handicapuri tipice IMM-urilor şi argumentează că, fără cele două garanţii acordate, accesul la finanţare ar fi fost nesigur, ceea ce este tipic IMM-urilor. În opinia Germaniei, fără cele două garanţii, Abalon DE nu ar fi fost înregistrată. În plus, reclamantul însuşi a subliniat situaţia financiară dificilă a Abalon DE din 2006.

3.4.1.Ratinguri atribuite Abalon DE de către cele trei bănci creditoare

(74)Germania a transmis, de asemenea, ratingurile de credit atribuite Abalon DE de către cele trei bănci creditoare (a se vedea considerentul 19 de mai sus) şi a furnizat explicaţii cu privire la aceste ratinguri. Într-o scrisoare adresată Comisiei la 15 mai 2017, Raffeisenbank International (denumită în continuare "RBI", succesorul legal al RZB începând din 2010) afirmă că evaluarea sa (riscul de credit al Abalon DE) de la momentul respectiv s-a bazat în special pe perspectivele de creştere ale pieţei lemnului, pe accesul excelent la materii prime în Hessen, pe rutele scurte de transport, pe subvenţiile pentru investiţii şi pe garanţiile care urmau să fie furnizate de landul Hessen.

3.4.2.Relaţiile personale dintre RZB şi Raetia

(77)De asemenea, Germania declară că: (i) până la 6 decembrie 2017, Abalon DE (inclusiv directorul său general, Manfred Reinkemeier) nu a avut niciun contact cu vreunul dintre membrii consiliului de conducere al Raetia; (ii) la momentul acordării garanţiei, directorul general al Abalon DE nu avea cunoştinţă de existenţa Raetia; (iii) Manfred Reinkemeier a aflat despre Raetia doar prin intermediul procedurilor iniţiate de Pollmeier; şi (iv) structura acţionariatului Gafluna nu era de interes şi nu avea niciun efect asupra Abalon DE.

3.4.3.Afirmaţiile Gafluna şi Raetia

3.4.4.Afirmaţiile RBI

(84)În calitate de succesor legal al RZB, RBI a informat că RZB a înfiinţat Raetia în 2001 ca unic fondator, furnizând 300 000 EUR din activele proprii. RZB a selectat şi a numit primul consiliu de conducere al Raetia (Ernst Burger, Kurt Engleitner şi Karl Pistotnik). Unul dintre scopurile generale ale fundaţiei (Stiftungszweck) este de a promova economia austriacă, în special prin menţinerea şi sprijinirea competitivităţii societăţilor austriece prin achiziţionarea de acţiuni ale unor societăţi care se confruntă cu dificultăţi financiare sau prin furnizarea de capital de risc (³⁰). Mai precis, RBI a confirmat că Raetia a fost creată pentru a facilita restructurarea clienţilor RZB care se aflau în dificultate printr-o participaţie indirectă a Raetia la întreprinderile respective. Conform acestei abordări, nu era necesar ca RZB să cumpere ea însăşi acţiuni ale clienţilor săi aflaţi în dificultate.

(86)RBI confirmă că, la momentul acordării celor două garanţii, următoarele persoane deţineau următoarele funcţii în cadrul RZB şi al filialelor sale:

(88)De asemenea, RBI a precizat că Gafluna a emis în 2003 şi 2007 acţiuni fără drept de vot (Substanzgenussrechte) în valoare de 4,99 milioane EUR pentru a atrage capital. Germania clarifică faptul că aceste acţiuni fără drept de vot au fost achiziţionate integral într-un sistem în două etape de către filiala indirectă deţinută în proporţie de 100 % a RZB, Abies Handels- und Beteiligungsgesellschaft mbH (denumită în continuare "Abies") (³¹). Această achiziţie a fost finanţată printr-o subvenţie indirectă din partea acţionarilor (indirekter Gesellschafterzuschuss) acordată de RZB filialei sale Abies. RBI explică faptul că acţiunile fără drept de vot emise de Gafluna le dau dreptul cumpărătorilor să obţină informaţii şi să participe la profit, dar nu conferă niciun drept de participare/influenţă. Prin urmare, RBI este de părere că achiziţionarea acţiunilor respective nu îndeplineşte cerinţele articolului 3 alineatul (3) primul paragraf din AIMM.

(89)RBI afirmă că nu a avut cunoştinţă de nicio comunicare între entităţile grupului RZB şi Raetia cu privire la strategia generală a Raetia (a se vedea şi afirmaţiile din considerentul 83). RBI subliniază că Raetia a fost pe deplin independentă în deciziile sale comerciale. Aceasta afirmă, de asemenea, că RZB/RBI - sau filialele sale - nu au exercitat un control efectiv asupra Raetia. Un astfel de control ar fi fost ilegal în temeiul legislaţiei austriece privind fundaţiile, care impunea consiliului de conducere al fundaţiei să evite orice încercare de a exercita o influenţă din partea fondatorului (RZB) asupra activităţilor fundaţiei.

3.4.6.Afirmaţii privind metodologia de calculare a cuantumului ajutorului

(91)În comunicarea sa ulterioară din 8 februarie 2023, Germania reiterează faptul că nu a fost posibil să se calculeze echivalentul subvenţie brută al ajutorului inclus în cele două garanţii în cauză utilizând metoda menţionată la punctul 3.2 primul paragraf prima liniuţă din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile (a se vedea considerentul 43 de mai sus). Acest lucru ar necesita stabilirea ratei dobânzii de piaţă pentru un credit echivalent acordat în favoarea Abalon DE fără garanţiile de stat, însă, potrivit Germaniei, KSK nu a putut formula o afirmaţie cu privire la această chestiune în această etapă, deoarece nu a fost posibilă o reproducere a tuturor parametrilor relevanţi pentru decizie din cauza intervalului mare de timp, de 17 ani, scurs de la acordarea celor două garanţii. În acest context, Germania afirmă că nu a fost în măsură să furnizeze informaţii, în pofida tuturor eforturilor şi cercetărilor realizate. Germania adaugă că, având în vedere că consideră în continuare că trebuia utilizată metoda menţionată la punctul 3.2 primul paragraf a treia liniuţă din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile, un calcul care să urmeze metoda menţionată la punctul 3.2 primul paragraf prima liniuţă nu era necesar.

(92)În plus, Germania face o afirmaţie similară în ceea ce priveşte calcularea echivalentului subvenţie brută al ajutorului cuprins în cele două garanţii în cauză utilizând metoda menţionată la punctul 4.2 primul paragraf din Comunicarea din 2008 privind garanţiile ("diferenţa dintre preţul de piaţă al garanţiei şi preţul plătit efectiv"). Germania explică de asemenea că, în consecinţă, nu a putut formula observaţii cu privire la calculele efectuate de Comisie (şi bazate pe metoda menţionată la punctul 4.2 primul paragraf din Comunicarea din 2008 privind garanţiile) din cauza intervalului mare de timp scurs între acordarea garanţiilor şi solicitarea de informaţii din partea Comisiei.

(93)În plus, Germania consideră că trebuia luată în considerare probabilitatea de nerambursare calculată de RZB (0,832 %, considerentul 19), deoarece nu exista nicio legătură între RZB şi Abalon DE. Germania susţine, de asemenea, că, chiar dacă ar fi existat o astfel de legătură, acest lucru ar fi trebuit să fie luat în considerare în ratingul de credit al Abalon DE şi ar fi condus la o probabilitate de nerambursare mai mică (întrucât Abalon DE ar fi beneficiat de puterea financiară mai mare a unui grup care ar fi inclus RZB).

4.EVALUAREA AJUTORULUI

4.1.1.Criteriile pentru IMM-uri prevăzute în Recomandarea privind IMM-urile

(97)Criteriile pentru a stabili dacă o întreprindere este IMM sunt prevăzute în Recomandarea privind IMM-urile, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie. Curtea de Justiţie a reamintit în special că "trebuie să se interpreteze Recomandarea privind IMM-urile ţinând seama de motivele care au condus la adoptarea acesteia" (³²) şi a statuat că, "după cum reiese din considerentele 9 şi 12, precum şi din articolul 1 alineatul (1) din recomandarea menţionată, aceasta din urmă vizează adoptarea unei definiţii a IMM-urilor utilizată în politicile Uniunii aplicate în interiorul Uniunii şi al SEE, care ţine seama de realitatea economică a acestor întreprinderi pentru a exclude din această clasificare grupurile de întreprinderi a căror putere economică ar depăşi-o pe cea a unui IMM şi pentru a rezerva astfel întreprinderilor care au într-adevăr nevoie avantajele ce decurg pentru IMM-uri din diverse reglementări sau măsuri în favoarea lor" (³³). Curtea de Justiţie a statuat, de asemenea, că "astfel, avantajele acordate IMM-urilor constituie, cel mai adesea, excepţii de la regulile generale, cum ar fi, cu titlu de exemplu, în domeniul ajutoarelor de stat, astfel încât definiţia IMM-ului trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte" (³⁴).

(101)Conform articolului 3 alineatul (2) din AIMM, întreprinderile partenere sunt "toate întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi afiliate în sensul [articolului 3 alineatul (3) din AIMM] şi între care există următoarea relaţie: o întreprindere (întreprinderea din amonte) deţine, individual sau în comun cu una sau mai multe întreprinderi afiliate în sensul [articolului 3 alineatul (3) din AIMM], 25 % sau mai mult din capitalul sau din drepturile de vot ale unei alte întreprinderi (întreprinderea din aval)".

(102)Articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din AIMM identifică drept întreprinderi afiliate "întreprinderile între care există oricare dintre următoarele relaţii:

(103)Articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din AIMM adaugă că "[î]ntreprinderile între care există oricare dintre aceste relaţii prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat sunt, de asemenea, considerate întreprinderi afiliate dacă îşi desfăşoară activităţile sau o parte din activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente." În hotărârea HaTeFo, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiei respective, Curtea de Justiţie a statuat că aceasta trebuie interpretată "în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate «afiliate», în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu este în mod necesar subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia IMM-ului în sensul acestei recomandări" (³⁵).

4.1.2.Evaluarea

(108)Comisia observă cu titlu preliminar că, contrar afirmaţiei Germaniei (considerentul 66), argumentele Pollmeier privind existenţa unor astfel de legături nu pot fi respinse pentru simplul motiv că au fost invocate în cursul etapei oficiale de investigare, şi nu în plângerea iniţială. Conform articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (³⁷) (denumit în continuare "Regulamentul privind procedura"), "[o]rice parte interesată poate prezenta observaţii [...] în urma unei decizii a Comisiei de a deschide procedura formală de investigare [...]". Comisia consideră că acest drept există indiferent dacă o parte a depus anterior o plângere sau informaţii privind piaţa şi că acest drept, precum şi domeniul de aplicare şi conţinutul observaţiilor pe care o parte le poate prezenta în cadrul procedurii oficiale de investigare nu sunt limitate de poziţiile adoptate într-o plângere sau informaţie de piaţă anterioară. În orice caz, pentru evaluarea măsurii de ajutor, Comisia trebuie să evalueze dacă beneficiarul ajutorului poate fi considerat IMM şi, în acest scop, trebuie să ţină seama de toate elementele relevante pentru o astfel de evaluare.

(109)De asemenea, Comisia observă că, contrar afirmaţiei Germaniei (considerentul 64), decizia din 2008 nu poate fi considerată obligatorie din punct de vedere juridic în sensul că ar fi concluzionat că Gafluna, Abalon DE, Valluga şi Raetia erau doar întreprinderi partenere. În primul rând, decizia respectivă a fost anulată de Curte prin hotărârea din 2015. În al doilea rând, în decizia sa din 2008, Comisia nu a evaluat dacă Abalon DE se califica drept IMM la momentul acordării celor două garanţii, ci a evaluat doar dacă dificultăţile financiare ale Abalon AT puteau conduce la concluzia că Abalon DE trebuia considerată o întreprindere aflată în dificultate, ceea ce Comisia a concluzionat că nu era posibil, având în vedere lipsa unei legături financiare (³⁸). Prin urmare, decizia din 2008 nu poate anticipa o evaluare a statutului de IMM al Abalon DE.

4.1.2.1.Abalon DE şi Gafluna sunt întreprinderi afiliate

(111)Comisia observă că, în 2006, Gafluna deţinea 49 % din acţiunile Abalon DE (51 % erau deţinute de Abalon Consulting, care este deţinută în proporţie de 100 % de Manfred Reinkemeier). Această participaţie minoritară se traduce printr-o minoritate a drepturilor de vot în cadrul adunării acţionarilor, conform statutului Abalon DE. Prin urmare, relaţia dintre Abalon DE şi Gafluna nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din AIMM.

(112)Conform articolului 5 alineatul (2) din statutul Abalon DE, ambii acţionari (Gafluna şi Abalon Consulting) au dreptul de a numi fiecare câte un director general şi de a-l revoca din funcţie. Întrucât Gafluna poate numi sau revoca doar unul dintre cei doi directori generali, nu are dreptul menţionat la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din AIMM de a numi sau revoca majoritatea directorilor generali. Directori generali suplimentari pot fi numiţi numai de adunarea generală, în cadrul căreia Gafluna nu deţine majoritatea drepturilor de vot (a se vedea considerentul 111 de mai sus). În consecinţă, Comisia concluzionează că relaţia dintre Abalon DE şi Gafluna nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din AIMM.

(113)Prin urmare, Comisia evaluează un posibil drept de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea respectivă sau al unei dispoziţii din statutul acesteia, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (c) din AIMM. Pentru a stabili dacă este exercitată o influenţă dominantă, Comisia se întemeiază pe jurisprudenţa Curţii în contextul Recomandării privind IMM-urile. În hotărârea HaTeFo, Curtea a statuat că "condiţia potrivit căreia persoane fizice acţionează în mod concertat este îndeplinită atunci când aceste persoane se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca aceste întreprinderi să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic" (³⁹).

(114)Este util să se menţioneze şi jurisprudenţa Curţii în contextul Regulamentului privind concentrările economice (⁴⁰), care se referă de asemenea la exercitarea unei "influenţe decisive" şi are legătură cu noţiunea de "unitate economică unică" (⁴¹) utilizată de Curte în interpretarea Recomandării privind IMM-urile (⁴²). În acest context, Curtea a statuat, făcând referire la Comunicarea jurisdicţională a Comisiei (⁴³), că o influenţă decisivă presupune "competenţa de a bloca acţiunile care determină strategia comercială a unei întreprinderi. Astfel, controlul în comun poate conduce la o situaţie de blocaj din cauza competenţei a două sau mai multe întreprinderi de a respinge deciziile strategice propuse. Rezultă, prin urmare, că aceşti acţionari trebuie să ajungă la o înţelegere în legătură cu stabilirea politicii comerciale a asociaţiei în participaţiune [...] şi că trebuie să colaboreze" (⁴⁴).

(⁴⁰)Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2004/139/oj). Articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice prevede că: "[c]ontrolul decurge din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care [...] conferă posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin: [...] drepturi sau contracte care conferă o influenţă decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi".

(115)În cazul de faţă, astfel cum se menţionează în considerentul 112, ambii acţionari ai Abalon DE au dreptul să numească sau să revoce câte un director general. Deşi nu a făcut uz de acest drept, Gafluna ar fi putut bloca deciziile de conducere ale Abalon DE, dacă ar fi numit un al doilea director general, pe lângă Manfred Reinkemeier, care era numit de Abalon Consulting. În acest caz, cei doi directori generali ar reprezenta Abalon DE şi ar lua decizii strategice împreună, cu excepţia cazului în care o majoritate calificată de 2/3 din acţiuni/voturi ar încredinţa doar unuia dintre ei această competenţă (⁴⁵). Însă această majoritate de 2/3 nu poate fi realizată împotriva Gafluna, care deţine 49 % din acţiuni. În mod similar, adunarea acţionarilor poate numi sau revoca directori generali suplimentari numai cu o majoritate de 2/3. În consecinţă, Gafluna ar fi putut bloca deciziile de conducere, prin urmare, având în vedere egalitatea de drepturi dintre Gafluna şi Abalon Consulting, ar trebui să se concluzioneze că Gafluna poate exercita o influenţă dominantă asupra Abalon DE. Faptul că Gafluna nu a făcut uz de acest drept nu pune sub semnul întrebării această concluzie, întrucât nu este necesar ca influenţa dominantă să fie exercitată, ci doar dreptul de a exercita o influenţă dominantă conferit de statut contează, potrivit AIMM.

(116)În plus, statutul Abalon DE prevede un aşa-numit "Beirat" (un consiliu de administraţie asociat) alcătuit din doi până la patru membri, care trebuie să fie numiţi de Gafluna şi Abalon Consulting în părţi egale, dacă numărul de membri este doi sau patru (⁴⁶). În cazul în care Beirat este alcătuit din trei membri, Gafluna şi Abalon Consulting numesc fiecare în mod independent câte un membru; al treilea membru este numit de comun acord de cei doi acţionari. Acest Beirat trebuie să monitorizeze şi să consilieze conducerea; pentru anumite operaţiuni sau decizii comerciale este necesară aprobarea sa unanimă (Beirat decide ce operaţiuni sau decizii necesită aprobarea sa, prin urmare poate decide, de exemplu, că toate operaţiunile strategice ar trebui să fie supuse aprobării sale) (⁴⁷). Potrivit Germaniei, de la înregistrarea Abalon DE şi până în 2014, Beirat al societăţii a fost constituit din doi membri, unul numit de Gafluna şi unul numit de Abalon Consulting. Acest lucru arată, de asemenea, că Gafluna a exercitat o influenţă dominantă asupra Abalon DE.

(⁴⁷)În conformitate cu articolul 7 alineatul (7) din statutul Abalon DE, consiliul de administraţie asociat stabileşte catalogul operaţiunilor care necesită aprobarea consiliului de administraţie asociat: "Consiliul de administraţie asociat monitorizează şi consiliază conducerea. Acesta adoptă un regulament de procedură în care [...] stabileşte norme de supraveghere a conducerii. Aceasta include [...] crearea unui catalog de operaţiuni care necesită aprobare, pe care conducerea le poate efectua numai după aprobarea prealabilă a consiliului de administraţie asociat." (" Der Beirat überwacht und berät die Geschäftsführung. Er gibt sich eine Geschäftsordnung, in der er [...] Regularien zur Überwachung der Geschäftsführung festlegt. Hierzu gehört [...] die Erstellung eines Kataloges von zustimmungspflichtigen Geschäften, die die Geschäftsführung nur nach vorheriger Zustimmung durch den Beirat durchführen darf. ").

(119)Comisia observă că, la momentul acordării garanţiilor, în 2006, exista o suprapunere în conducerea Abalon DE şi Abalon AT (deţinută în proporţie de 80 % de Gafluna), întrucât ambele societăţi îl aveau pe Manfred Reinkemeier ca director general. Dacă s-ar fi pronunţat împotriva voinţei Gafluna în chestiunile Abalon DE (din care Gafluna deţine doar 49 %), Manfred Reinkemeier ar fi trebuit să se teamă de dezavantaje în calitatea sa de director general al Abalon AT (din care Gafluna deţine 80 %). Prin urmare, în practică, aceste societăţi, ambele controlate de Gafluna şi activând pe aceeaşi piaţă a lemnului de esenţă tare, pot fi considerate ca fiind afiliate, prin intermediul lui Manfred Reinkemeier. Având în vedere legătura de capital de 80 % dintre Gafluna şi Abalon AT, şi Abalon DE şi Gafluna trebuie să fie considerate ca fiind afiliate.

4.1.2.2.Abalon AT, Gafluna, Valluga şi Raetia (denumite în continuare "entităţile afiliate Raetia") sunt întreprinderi afiliate

4.1.2.3.Legăturile dintre entităţile afiliate Raetia şi RZB

(122)Raetia este o fundaţie (Privatstiftung) înfiinţată în temeiul dreptului austriac, şi anume Legea federală privind fundaţiile private (⁴⁸). RZB a înfiinţat Raetia cu un capital iniţial de 300 000 EUR. Relaţia dintre RZB în calitate de fondator şi Raetia ca fundaţie este reglementată de Legea federală privind fundaţiile private şi de actul constitutiv relevant (⁴⁹). Conform articolului 3 litera a) din actul constitutiv, unul dintre obiectivele Raetia este "promovarea economiei Austriei, în special prin menţinerea şi sprijinirea competitivităţii societăţilor austriece prin achiziţionarea de acţiuni ale unor societăţi care se confruntă cu dificultăţi financiare sau prin furnizarea de capital de risc" (considerentul 84).

(123)Comisia observă că, potrivit raportului Csoklich, în temeiul dreptului austriac, fundaţiile sunt considerate, în principiu, personalităţi juridice independente de fondatorul lor şi că fondatorul nu are, în general, niciun drept faţă de fundaţie sau faţă de organele ori activele acesteia [aşa-numitul principiu al separării (Trennungsprinzip)], a se vedea considerentele 67 şi 68. Totuşi, Comisia evaluează legăturile dintre fundaţie şi fondatorul acesteia în raport cu AIMM şi jurisprudenţa aferentă a instanţelor Uniunii, nu în raport cu dreptul austriac.

(124)În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din AIMM, atribuirea drepturilor de numire indică faptul că două întreprinderi sunt afiliate. Actul constitutiv al Raetia creează un consiliu de conducere al fundaţiei, compus din trei membri (⁵⁰). Fundaţia este reprezentată legal în comun (gemeinsame Vertretung) de doi membri ai acestui consiliu, dar numai toţi cei trei membri ai consiliului împreună au dreptul de a gestiona activităţile fundaţiei (gemeinschaftliche Geschäftsführung) (⁵¹). În conformitate cu actul constitutiv (⁵²), RZB, în calitate de fondator, a numit primul consiliu de conducere (Ernst Burger, Kurt Engleitner şi Karl Pistotnik) pentru o perioadă nelimitată. Membrii ulteriori pot fi numiţi prin decizia unanimă a consiliului de conducere al fundaţiei (⁵³). Cel puţin până în 2006, componenţa consiliului de conducere al fundaţiei a rămas neschimbată.

(125)Prin urmare, atunci când cele două garanţii au fost emise, în 2006, consiliul de conducere al Raetia era compus exclusiv din persoane numite de RZB. Întrucât RZB avea dreptul să numească şi a numit toţi membrii iniţiali ai consiliului de conducere al Raetia responsabili cu gestionarea activităţii acesteia, Comisia concluzionează că RZB şi Raetia sunt întreprinderi afiliate în sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din AIMM.

(128)În special, RBI, succesorul legal al RZB, a confirmat că la momentul emiterii celor două garanţii, în 2006, exista o anumită suprapunere între personalul din organele de conducere şi de supraveghere ale Raetia şi Kathreinbank. La momentul respectiv, consiliul de conducere al Raetia era compus din Ernst Burger, Kurt Engleitner şi Karl Pistotnik. La momentul respectiv, Ernst Burger şi Kurt Engleitner erau membri şi în consiliul de supraveghere al Kathreinbank. În plus, Germania a prezentat observaţii din partea RZB în care se recunoaşte că activitatea de avocat a celui de al treilea membru al consiliului de conducere al Raetia, Karl Pistotnik, ar fi putut duce la legături cu RZB.

(131)În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din AIMM, întreprinderile între care există legături prin intermediul unor persoane fizice sunt considerate "întreprinderi afiliate" dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente. Este considerată "piaţă adiacentă" piaţa unui produs sau a unui serviciu care este situată direct în amonte sau în aval de piaţa relevantă. În această privinţă, Comisia observă că Raetia şi Kathreinbank (prin unitatea sa pentru fundaţii) îşi desfăşoară activitatea pe piaţa adiacentă [Raetia este o fundaţie, iar Kathreinbank furnizează servicii fundaţiilor (considerentul 25), ceea ce constituie o piaţă în amonte], prin urmare pot fi considerate întreprinderi afiliate. În plus, este important să se sublinieze că, în ceea ce priveşte societăţile holding afiliate, care controlează (sunt afiliate cu) o filială care activează pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente cu beneficiarul, trebuie să se considere, în principiu, că şi ele îşi desfăşoară activitatea sau o parte a activităţii pe piaţa respectivă. Motivul constă în faptul că noţiunea de legături implică neapărat lipsa unei autonomii depline a filialei faţă de societatea holding afiliată, astfel încât holdingul este implicat în stabilirea sau cel puţin în aprobarea strategiei şi a altor aspecte ale politicii comerciale a filialei prezente în mod direct pe piaţă. Aceasta este o consecinţă a jurisprudenţei Curţii privind noţiunea de unitate economică unică (⁵⁴), ce reprezintă logica predominantă care stă la baza articolului 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din AIMM. În plus, într-un grup există, în general, o repartizare a sarcinilor între entităţi. Este posibil ca o entitate doar să producă bunurile, alta să le vândă, iar o a treia să aibă rol de entitate holding de conducere. Toate acestea au o legătură funcţională cu piaţa relevantă. Prin urmare, toate aceste entităţi sunt incluse în sintagma "dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente". Pe această bază, Comisia concluzionează că grupul de întreprinderi afiliate (RZB, Raetia, Valluga, Gafluna, Abalon AT şi Abalon DE) îşi desfăşura activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente la momentul emiterii garanţiilor.

4.1.2.4.Concluzie

(133)Atunci când se evaluează statutul de IMM al unei întreprinderi, la datele acesteia se adaugă în proporţie de 100 % datele oricărei întreprinderi afiliate (⁵⁵). Întrucât Abalon DE era afiliată cu Gafluna (secţiunea 4.1.2.1), care era afiliată cu Abalon AT, Valluga şi Raetia (secţiunea 4.1.2.2), iar aceasta din urmă era afiliată cu RZB (considerentul 121), RZB trebuie să fie luată în considerare la evaluarea statutului de IMM al Abalon DE.

4.1.2.5.Abalon DE nu este afectată de handicapuri tipice unui IMM

(135)Pe lângă legăturile menţionate mai sus, Comisia a examinat, în evaluarea sa privind deţinerea statutului de IMM în 2006 de către Abalon DE, dacă aceasta era afectată de handicapuri tipice pentru un IMM. De măsurile destinate IMM-urilor ar trebui să beneficieze cu adevărat întreprinderile pentru care dimensiunea reprezintă un dezavantaj, iar nu cele care aparţin unui grup mare şi care au acces la fonduri şi la ajutoare de care nu dispun concurenţii lor cu o dimensiune echivalentă (considerentul 97). Rezultă de asemenea că, pentru a se asigura că numai IMM-urile cu adevărat independente beneficiază de avantajele legate de statutul lor, ar trebui să existe o modalitate de a elimina modalităţile juridice prin care IMM-urile formează un grup economic mult mai puternic decât un astfel de IMM. De asemenea, ar trebui să se asigure că definiţia unui IMM nu este eludată pe baza unor motive formale (⁵⁶). În cazul în care o întreprindere nu este afectată în realitate de handicapurile tipice unui IMM, Comisia are dreptul să refuze acordarea unui ajutor majorat (⁵⁷). În pofida presupusului fapt că Raetia era independentă faţă de RZB (considerentul 123), Abalon DE nu era un IMM independent. Având în vedere legăturile substanţiale menţionate cu Grupul Raetia şi cu RZB, o instituţie financiară importantă pe piaţă, Comisia consideră că Abalon DE nu a fost afectată, în realitate, de handicapuri tipice pentru un IMM, cum ar fi problemele de acces la finanţare.

(136)Acest lucru este ilustrat de faptul că RZB a furnizat 50 % din creditul pentru investiţii şi din facilitatea de tip descoperit de cont a Abalon DE (a se vedea considerentul 20). Comisia observă, de asemenea, că societatea-mamă a Abalon DE, Gafluna, a primit indirect cvasicapital de la RZB. Într-adevăr, în cursul investigaţiei, RBI, succesorul legal al RZB, a precizat (considerentul 88) că, pentru a atrage capital, Gafluna a emis în 2003 şi 2007 acţiuni fără drept de vot în valoare de 4,99 milioane EUR care au fost achiziţionate integral de Abies, o filială indirectă deţinută în proporţie de 100 % de RZB. Abies a primit o subvenţie indirectă din partea acţionarilor (indirekter Gesellschafterzuschuss) de la RZB pentru finanţarea acestei achiziţii. Această injecţie substanţială de cvasicapital în valoare de 4,99 milioane EUR în Gafluna arată că Gafluna şi entităţile sale afiliate nu s-au confruntat cu handicapurile tipice ale IMM-urilor în ceea ce priveşte accesul la capital.

4.2.Existenţa ajutorului

(138)Conform articolului 107 alineatul (1) din TFUE, "[c]u excepţia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre". Prin urmare, pentru ca o măsură să fie calificată drept ajutor în sensul articolului menţionat, este necesar ca toate condiţiile următoare să fie îndeplinite: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului şi să fie finanţată prin intermediul resurselor de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj beneficiarului său; (iii) acest avantaj trebuie să fie selectiv; şi (iv) măsura trebuie să denatureze concurenţa sau să ameninţe să denatureze concurenţa şi să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

4.2.3.Avantajul

4.2.3.1.Principii de calculare a echivalentului ajutorului din cadrul garanţiilor

(145)Pentru a stabili dacă cele două garanţii în cauză oferă un avantaj pentru Abalon DE, Comisia trebuie să se bazeze pe metodele şi principiile care permit calcularea cât mai exactă a valorii reale de piaţă a garanţiilor. Acestea sunt prevăzute în prezent în Comunicarea din 2008 privind garanţiile. Deşi la data acordării era aplicabilă Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile, aceasta a fost înlocuită cu Comunicarea din 2008 privind garanţiile, care prevede o politică mai detaliată de calculare a elementului de ajutor al garanţiilor pentru a reflecta mai bine realitatea pieţei. Întrucât noţiunea de ajutor este o noţiune obiectivă care trebuie evaluată cât mai exact posibil, Comisia utilizează Comunicarea din 2008 privind garanţiile pentru a evalua dacă cele două garanţii în cauză oferă un avantaj pentru Abalon DE.

(146)Potrivit punctului 3.2 litera (d) din Comunicarea din 2008 privind garanţiile, "pentru a se stabili preţul de piaţă corespondent, se vor lua în considerare caracteristicile garanţiei şi ale creditului aferent. Acestea includ: valoarea şi durata tranzacţiei; garanţia oferită de către persoana creditată, precum şi antecedente care influenţează evaluarea ratei de recuperare; probabilitatea ca debitorul să înceteze plata creditului din cauza situaţiei financiare în care se află, a sectorului de activitate din care face parte şi a perspectivelor sale, precum şi a altor condiţii economice. Această analiză ar trebui să permită în primul rând clasificarea persoanei creditate, pe baza unui rating al riscului. Ratingul poate fi efectuat de o agenţie de rating recunoscută pe plan internaţional sau, dacă se poate, pe baza ratingului intern utilizat de banca creditoare. [...] Pentru a se evalua dacă prima este în conformitate cu preţurile pieţei, statul membru poate compara preţurile achitate de întreprinderile cu un rating similar pe piaţă."

(147)Punctul 4.2 primul paragraf din Comunicarea din 2008 privind garanţiile prevede trei metodologii diferite pentru identificarea elementului de ajutor din garanţiile individuale, cum sunt cele în cauză. În principiu, trebuie aplicată prima metodă, care consideră că echivalentul-subvenţie sub formă de numerar ar trebui calculat ca "diferenţa dintre preţul de piaţă al garanţiei şi preţul plătit efectiv" (denumită în continuare "prima metodă prevăzută în Comunicarea din 2008 privind garanţiile").

(148)În cursul procedurii oficiale de investigare, Comisia a solicitat Germaniei informaţii referitoare la calcularea echivalentului subvenţie brută al ajutorului inclus în garanţiile în cauză utilizând prima metodă prevăzută în Comunicarea din 2008 privind garanţiile, dar autorităţile germane au considerat că informaţiile respective erau imposibil de furnizat (considerentele 16, 91 şi 92). Totuşi, Comisia consideră că poate aplica prima metodă prevăzută în Comunicarea din 2008 privind garanţiile, deoarece piaţa oferă garanţii pentru tipul de operaţiune în cauză.

(149)Pentru a identifica preţul pieţei şi pentru a calcula cuantumul ajutorului, Comisia compară preţul plătit efectiv cu preţul plătit în operaţiuni comparabile de pe piaţă, de Abalon DE sau de societăţi comparabile. Întrucât nu există date disponibile cu privire la Abalon DE, Comisia analizează mai jos: (i) societăţile care sunt comparabile cu Abalon DE (secţiunea 4.2.3.2); (ii) preţul de piaţă al garanţiilor în cauză (secţiunea 4.2.3.3); şi (iii) cuantumul rezultat al ajutorului (secţiunea 4.2.3.4).

4.2.3.2.Comparaţie cu societăţi cu o rată de nerambursare şi un rating similare

(150)Principalul element pentru a determina societăţile comparabile cu Abalon DE este probabilitatea de nerambursare a fiecăreia. Atunci când acordă un credit unei societăţi, băncile atribuie debitorului o rată de nerambursare (probabilitatea de nerambursare), care reflectă evaluarea individuală a riscurilor. Băncile efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor, luând în considerare, în conformitate cu sistemul lor intern de rating, criterii specifice privind viabilitatea economică a societăţii şi o evaluare a pieţei produselor şi a sectorului de activitate.

(154)În cazul de faţă, Comisia consideră că diferitele ratinguri furnizate de cele trei bănci sunt toate aplicabile în mod direct pentru Abalon DE (au fost calculate de bănci pe baza informaţiilor specifice societăţii furnizate de Abalon DE, iar cele trei bănci au fost implicate în creditele subiacente acordate Abalon DE). Cu toate acestea, Comisia consideră că ratingul RZB nu este suficient de obiectiv şi credibil din cauza legăturilor dintre RZB şi întreprinderea evaluată, Abalon DE.

(155)În consecinţă, Comisia îşi întemeiază evaluarea doar pe media ratelor de nerambursare identificate de KSK şi Helaba, şi anume 1,66 % (media între 2 % şi 1,32 %) (⁶¹). Pe baza acestei rate medii de nerambursare, calitatea creditului (ratingul) Abalon DE în 2006 se situează în intervalul "Ba2"/"Ba3" pe scala de rating Moody’s (⁶²), corespunzând intervalului "BB"/"BB-" pe scala de rating S & P’s (⁶³).

4.2.3.3.Preţul de piaţă al garanţiilor

(157)Totuşi, Comisia este în măsură să stabilească preţul pieţei bazându-se pe swapuri pe riscul de credit (CDS) tranzacţionate. Comisia consideră că CDS reprezintă substituenţi adecvaţi şi relevanţi, deoarece indică un preţ de piaţă pentru riscul de nerambursare al unei societăţi (⁶⁴).

(⁶⁴)A se vedea Comunicarea Comisiei privind noţiunea de ajutor de stat astfel cum este menţionată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (JO C 262, 19.7.2016, p. 1, punctul 111). CDS sunt instrumente financiare care asigură creditorul (sau orice terţ care a cumpărat protecţia) împotriva riscului de nerambursare al unei entităţi de referinţă (în acest caz, debitorul), cum ar fi garanţiile pentru credite. Preţul plătit pentru protecţia împotriva riscurilor se numeşte "primă de garantare" în cazul unei garanţii pentru credit şi "marjă de credit a pieţei" în cazul CDS tranzacţionate. Ambele preţuri sunt determinate în principal de riscul de nerambursare al entităţii de referinţă (debitorul), prin urmare pot fi considerate substituenţi ai preţurilor pentru acelaşi tip de riscuri, şi anume riscul de nerambursare.

(158)Pentru ratingul Abalon DE, indicele iTraxx Europe Crossover Credit Derivate (denumit în continuare "indicele încrucişat iTraxx") este o valoare de referinţă de piaţă adecvată: într-adevăr, indicele încrucişat iTraxx este compus din până la 75 de societăţi europene cu un rating mediu de "BB" în jurul datei relevante (⁶⁵) şi cu un nivel de garanţii reale corespunzător celui al Abalon DE (⁶⁶). Marja de credit a pieţei (substituent al primei de garantare a pieţei) (⁶⁷) din indicele încrucişat iTraxx la 29 decembrie 2006 este de 2,19 % pentru creditul pentru capital circulant (durata medie ponderată a garanţiei de aproape 5 ani) şi de 2,66 % pentru creditul pentru investiţii (durata medie ponderată a garanţiei între 5 şi 10 ani ca urmare a amortizării liniare).

4.2.3.4.Cuantumurile rezultate ale ajutorului

(159)Pe baza celor de mai sus, Comisia calculează echivalentul subvenţie brută al ajutorului inclus în garanţii utilizând prima metodă prevăzută în Comunicarea din 2008 privind garanţiile. Aceasta ia în considerare următoarele condiţii, care decurg din documentele de garanţie şi de credit:

a)creditul pentru investiţii (Investitionskredit):

b)creditul pentru capital circulant (Betriebsmittelkredit):

c)în ambele cazuri:

(ii)pentru calcularea echivalentului subvenţie brută al ajutorului inclus în garanţii, fluxurile de numerar trebuie actualizate la data acordării, decembrie 2006. În acest scop, se utilizează o rată de 5,36 % pe baza ratei de referinţă aplicabile în Germania în decembrie 2006 (⁶⁸), majorată cu 100 de puncte de bază în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă şi de scont (denumită în continuare "Comunicarea privind ratele de referinţă") (⁶⁹).

4.2.3.5.Posibilitatea de a aplica alte metode pentru a stabili avantajul

(164)Punctul 3.2 primul paragraf din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile prevede că echivalentul-subvenţie al unei garanţii pentru un împrumut acordat într-un anumit an poate fi:

(168)În orice caz, ţinând seama de punctul 3.2 al doilea paragraf din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile, Comisia observă că a treia metodă prevăzută în comunicarea respectivă are caracterul unei dispoziţii generale (Auffangtatbestand) care s-ar aplica numai dacă celelalte metode de calcul nu sunt justificate, fezabile şi adecvate în cazul specific de faţă. În acest context, Comisia observă că, pentru garanţiile ad-hoc din acest caz, punctul 3.2 al doilea paragraf din Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile impune utilizarea primei metode prevăzute în comunicarea respectivă. Această primă metodă, care se bazează în mod direct pe o comparaţie cu cifrele pieţei, poate să reflecte mai bine realitatea pieţei decât simpla abordare forfetară din cea de a treia metodă prevăzută în Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile. În această privinţă, trebuie remarcat că, în hotărârea din 2015 (⁷⁰), Tribunalul a arătat şi că acceptarea de către Comisie a practicii de a utiliza rata de 0,5 % avea un "caracter provizoriu" şi că "era prevăzută o reexaminare a situaţiei" ca urmare în special a unei "definiri mai exacte a intensităţii ajutoarelor pe baza unor studii suplimentare", ceea ce confirmă că la momentul respectiv se considera deja că această din urmă metodă reflecta insuficient realitatea pieţei. Prin urmare, din acest motiv suplimentar, a treia metodă prevăzută în Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile nu ar trebui să se aplice în acest caz.

(169)În decizia de iniţiere a procedurii (⁷¹), Comisia a luat în considerare posibilitatea de a aplica prima metodă prevăzută în Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile. Acest lucru ar fi necesitat, de exemplu, date pentru a stabili rata dobânzii de pe piaţă. În considerentul 32 din decizia respectivă, Comisia a invitat Germania să furnizeze informaţiile necesare pentru aplicarea acestei metode. Însă Germania nu a transmis informaţiile respective nici în etapa de examinare preliminară (⁷²), nici în etapa ulterioară a procedurii oficiale de investigare (⁷³), după invitaţia explicită din decizia de iniţiere a procedurii. În cursul procedurii oficiale de investigare, Comisia a solicitat Germaniei şi informaţii referitoare la calcularea echivalentului subvenţie brută al garanţiilor în cauză utilizând prima metodă prevăzută în Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile, dar autorităţile germane au considerat (în esenţă) că era imposibil să se calculeze cuantumul respectiv (considerentele 16, 91 şi 92).

(170)Comisia consideră totuşi că, în principiu, ar trebui utilizată prima metodă prevăzută în Comunicarea din 2008 privind garanţiile (considerentul 147). În plus, având în vedere lipsa informaţiilor necesare privind ratele dobânzii de referinţă de pe piaţă, Comisia observă că nu este posibilă o aplicare directă a primei metode prevăzute în Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile. O modalitate indirectă ar fi stabilirea unor substituenţi ai pieţei pentru ratele dobânzii la credite, utilizând Comunicarea privind ratele de referinţă. Însă o astfel de abordare ar fi mult mai puţin precisă şi mai puţin semnificativă din cauza aplicării categoriilor generale de risc de credit din Comunicarea privind ratele de referinţă. Prin urmare, prima metodă prevăzută în Comunicarea din 2008 privind garanţiile este mai semnificativă din punct de vedere economic, deoarece pot fi utilizaţi substituenţi direcţi ai pieţei.

4.2.4.Selectivitatea

(171)Cele două garanţii ad-hoc sunt furnizate exclusiv pentru Abalon DE, prin urmare sunt selective. Acest aspect nu a fost contestat de Germania. Astfel cum a precizat Curtea de Justiţie, în cazul ajutorului individual, identificarea avantajului economic permite, în principiu, să se prezume selectivitatea unei măsuri (⁷⁴). Acest lucru este valabil indiferent dacă există operatori pe pieţele relevante care se află într-o situaţie comparabilă.

4.2.6.Efectul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre

(173)Comisia respinge argumentul Germaniei (a se vedea considerentul 41) potrivit căruia cele două garanţii au caracter pur local. Chiar dacă, astfel cum sugerează Germania, materia primă este obţinută în principal din surse locale, Abalon DE utilizează materia primă pentru a fabrica produse din lemn de fag pe care le vinde şi le distribuie la nivel mondial (a se vedea considerentul 23). Prin urmare, produsele forestiere prelucrate fabricate de Abalon DE (şi cele provenite de la concurentul său Pollmeier) fac obiectul schimburilor comerciale între statele membre, iar sprijinul acordat Abalon DE este, aşadar, de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(176)Prin urmare, Comisia a evaluat, în conformitate cu normele tranzitorii aplicabile, dacă garanţiile s-ar fi calificat drept ajutoare de minimis în temeiul Regulamentului de minimis din 2001, care se aplica în 2006 şi care prevede la articolul 2 alineatul (2) un prag de minimis de 100 000 EUR (⁷⁶). Cuantumurile ajutorului pentru cele două garanţii (a se vedea considerentul 161) depăşesc acest prag, atât individual, cât şi împreună, prin urmare nu se califică drept ajutor de minimis.

4.3.Legalitatea celor două garanţii

(179)Cele două garanţii nu constituie ajutor existent, astfel cum este definit la articolul 1 litera (b) din Regulamentul privind procedura (⁷⁷). Acestea au fost notificate de Germania (⁷⁸), dar au fost puse în aplicare fără aprobarea a priori a Comisiei. Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze dacă cele două garanţii trebuie să fie considerate "ajutor ilegal" pus în aplicare cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE (⁷⁹) sau dacă erau exceptate - eventual retroactiv - de la obligaţia de notificare în temeiul unei exceptări pe categorii relevante (fiind aşadar compatibile).

4.3.1.Nicio exceptare retroactivă (şi compatibilitate) în temeiul RGECA 2014

(181)Totuşi, astfel cum s-a stabilit deja în decizia de iniţiere a procedurii, cerinţa de transparenţă prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din RGECA 2014 limitează aplicarea acestuia numai la ajutoarele "pentru care este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenţie brută pentru ajutoare, fără a fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor («ajutoare transparente»)". Articolul 5 alineatul (2) litera (c) din RGECA 2014 prevede că ajutoarele incluse în garanţii trebuie considerate transparente în cazul în care fie echivalentul subvenţie brută a fost calculat pe baza primelor safe-harbour prevăzute într-o comunicare a Comisiei, fie în cazul în care, înainte de punerea în aplicare a măsurii, metoda utilizată pentru calcularea echivalentului subvenţie brută al garanţiei a fost acceptată de Comisie.

(182)Prima metodă de calculare a echivalentului subvenţie brută al garanţiilor notificate de Germania a fost acceptată de Comisie în 2007 prin Decizia C(2007) 4287 final (⁸⁰), adică după emiterea celor două garanţii, la 28 decembrie 2006. Echivalentul subvenţie brută al acestora nu a fost calculat pe baza primelor safe-harbour, deoarece acestea există numai pentru IMM-uri conform Comunicării din 2008 privind garanţiile, în timp ce Comunicarea din anul 2000 privind garanţiile nu prevede o abordare de tip safe-harbour.

(183)Prin urmare, nici garanţia creditului pentru investiţii, nici garanţia creditului pentru capital circulant nu îndeplinesc criteriul de transparenţă. În plus, garanţia creditului pentru capital circulant care se califică drept ajutor regional de exploatare poate fi exceptată numai în circumstanţele specifice prevăzute la articolul 15 din RGECA 2014 (⁸¹). Aceste circumstanţe specifice nu sunt prezente în cazul de faţă.

(184)Excepţia de la cerinţa generală de transparenţă pentru întreprinderile nou-înfiinţate, care este prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (g) din RGECA 2014, se aplică numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 22 din RGECA 2014. Articolul 22 alineatul (3) litera (b) permite acordarea de garanţii întreprinderilor nou-înfiinţate cu prime care nu se conformează condiţiilor pieţei, dar articolul 22 alineatul (2) prevede că întreprinderile eligibile sunt "întreprinderile mici necotate", iar Abalon DE nu se califică drept întreprindere mică necotată (a se vedea secţiunea 4.1). În consecinţă, niciuna dintre cele două garanţii nu poate fi considerată exceptată prin aplicarea retroactivă a articolului 22 din RGECA 2014.

(186)Conform articolului 58 alineatul (2) din RGECA 2014, orice ajutor care nu este exceptat de la obligaţia de notificare prevăzută în RGECA 2014 sau în alte regulamente adoptate în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului (⁸²), care era în vigoare anterior, trebuie să fie evaluat de Comisie în conformitate cu cadrele, orientările, comunicările şi avizele relevante.

4.3.2.Nicio exceptare retroactivă (şi compatibilitate) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (⁸³)

(188)Totuşi, conform articolului 5 alineatul (1) din RGECA 2008, numai ajutoarele transparente pot fi exceptate. "Ajutor transparent" înseamnă ajutorul pentru care poate fi calculat exact echivalentul-subvenţie brut ex ante, fără a trebui să se procedeze la o evaluare a riscurilor (a se vedea articolul 2 punctul 6 din RGECA 2008). În mod similar cu RGECA 2014, şi articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din RGECA 2008 prevede cerinţe de transparenţă care sunt îndeplinite "atunci când metoda de calcul al echivalentului-subvenţie brut a fost acceptată în urma notificării acesteia [...] sau atunci când beneficiarul este o întreprindere mică sau mijlocie, iar echivalentul-subvenţie brut a fost calculat pe baza primelor «safe-harbour» [...]". Astfel cum se menţionează în considerentul 182, prima metodă de calculare a echivalentului subvenţie brută al celor două garanţii notificate de Germania a fost acceptată abia după emiterea garanţiilor, la 28 decembrie 2006. Echivalentul subvenţie brută al acestora nu a fost calculat pe baza primelor safe-harbour, iar Abalon DE nu este o întreprindere mică sau mijlocie (a se vedea secţiunea 4.1).

4.3.3.Nicio exceptare retroactivă (şi compatibilitate) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1628/2006 al Comisiei (⁸⁴)

(191)Regulamentul (CE) nr. 1628/2006 (denumit în continuare "RECA privind ajutoarele regionale") nu se aplică ratione temporis măsurilor ad-hoc puse în aplicare înainte de intrarea sa în vigoare, la 21 noiembrie 2006. Articolul 9 din RECA privind ajutoarele regionale, referitor la "intrarea în vigoare şi perioada de valabilitate", menţionează doar sistemele puse în executare înainte de data intrării în vigoare a regulamentului respectiv şi ajutoarele acordate pe baza acestor sisteme, nu şi ajutoarele ad-hoc sau ajutoarele acordate (sau sistemele puse în aplicare) după 31 decembrie 2006.

(192)În orice caz, articolul 3 alineatul (3) din RECA privind ajutoarele regionale prevede că ajutoarele ad-hoc trebuie să fie compatibile cu piaţa comună şi scutite de obligaţia de notificare, cu condiţia, în special, ca acestea să îndeplinească în mod direct toate condiţiile regulamentului respectiv. În această privinţă, articolul 4 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din RECA privind ajutoarele regionale prevede că ajutoarele pentru investiţia iniţială sunt compatibile cu piaţa comună şi sunt scutite de obligaţia de notificare, cu condiţia ca ajutoarele respective să fie acordate în regiunile care pot beneficia de ajutoare regionale, astfel cum sunt ele determinate în harta ajutoarelor regionale aprobată pentru statul membru în cauză pentru perioada 2007-2013, acesta nefiind cazul regiunii Schwalm-Eder-Kreis pe harta aplicabilă a ajutoarelor regionale (⁸⁵).

4.3.4.Nicio exceptare retroactivă (şi compatibilitate) în temeiul Regulamentului de exceptare pe categorii pentru IMM-uri

4.4.Compatibilitatea

(196)Întrucât niciuna dintre garanţii nu este exceptată retroactiv de la notificare, prin urmare nu este compatibilă în temeiul vreunui regulament de exceptare, în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) din RGECA 2014 (a se vedea considerentul 186), Comisia trebuie să evalueze compatibilitatea acestora aplicând un cadru, o orientare, o comunicare sau un aviz relevant şi aplicând în mod direct tratatul. Germania a susţinut că cele două garanţii au fost ajutoare regionale destinate dezvoltării regionale (considerentul 62). În general, Comisia va considera că o măsură de ajutor regional este compatibilă cu articolul 107 alineatul (3) din TFUE numai dacă ajutorul respectiv contribuie la dezvoltarea regională şi la coeziune. Obiectivul trebuie să fie promovarea dezvoltării economice a zonelor "a" sau facilitarea dezvoltării zonelor "c". Cele două garanţii în favoarea Abalon DE vizează promovarea şi facilitarea dezvoltării regionale a regiunii defavorizate Schwalm-Eder-Kreis, precum şi a coeziunii teritoriale (a se vedea considerentul 17).

(197)La momentul acordării celor două garanţii, Schwalm-Eder-Kreis era o zonă "c" eligibilă pentru ajutoare regionale pentru investiţii în conformitate cu harta ajutoarelor regionale pentru Germania pentru perioada 2004-2006. Prin urmare, cele două garanţii pot fi evaluate în temeiul orientărilor privind ajutoarele de stat regionale care erau aplicabile. Din cuprinsul punctului 188 din Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (⁸⁶) reiese că ajutoarele regionale acordate în mod ilegal înainte de 1 iulie 2014 vor fi evaluate în conformitate cu orientările privind ajutoarele regionale 2007-2013 (⁸⁷) (denumite în continuare "OAR 2007"). În conformitate cu punctul 105 din OAR 2007, "[a]jutoarele regionale acordate [...] înainte de 2007 vor fi evaluate în conformitate cu liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale din anul 1998". Întrucât cele două garanţii au fost emise în 2006, orientările relevante pentru evaluarea lor sunt, prin urmare, OAR 1998, coroborate cu harta ajutoarelor regionale (aplicabilă la momentul respectiv) pentru Germania pentru perioada 2004-2006 (⁸⁸).

4.4.1.Garanţia creditului pentru investiţii

(199)În conformitate cu punctul 4.5 din OAR 1998, plafonul maxim al ajutorului se aplică cheltuielilor eligibile care includ terenuri, clădiri şi instalaţii/utilaje (echipamente). În cazul de faţă, investiţia totală s-a ridicat la 26 de milioane EUR pentru ferăstraie moderne, clădiri şi achiziţionarea terenului. Din această sumă, 21 de milioane EUR au fost investite în utilaje şi echipamente la fabrica de cherestea, 4 milioane EUR în lucrări de construcţie şi 1 milion EUR în achiziţionarea amplasamentului. Aplicând o intensitate a ajutorului de 18 %, se obţine o valoare maximă admisibilă a ajutorului regional pentru investiţii de 4,68 milioane EUR.

(200)Se acordase deja un ajutor de 4,5 milioane EUR pentru costuri ale construcţiilor şi echipamentelor în valoare de 25 de milioane EUR, pe baza programului comun de acţiune "Îmbunătăţirea structurilor economice regionale" ("Gemeinschaftsaufgabe" «Verbesserung der regionalen Wirtschaftsstruktur» "), schema N 642/2002 (a se vedea considerentul 12 din decizia din 2008). Acest ajutor a fost considerat ajutor existent în urma notificării sale în decizia din 2008 (⁸⁹), iar această parte a deciziei din 2008 a fost confirmată de Tribunal în hotărârea sa din 2015 (a se vedea considerentul 4), prin urmare constituie ajutor existent. Întrucât ajutorul regional pentru investiţii existent nu a utilizat în întregime valoarea maximă admisibilă a ajutorului conform OAR 1998 şi hărţii ajutoarelor regionale pentru Germania pentru perioada 2004-2006, prin prezenta decizie poate fi declarat compatibil un ajutor suplimentar pentru investiţii de până la 180 000 EUR dacă sunt îndeplinite toate criteriile aplicabile din OAR 1998.

(201)Comisia a evaluat dacă sunt îndeplinite criteriile din OAR 1998 (care nu exclud garanţiile ca formă eligibilă de ajutor). Comisia concluzionează că, astfel cum s-a stabilit deja pentru celelalte părţi ale pachetului de ajutoare regionale (⁹⁰), sunt îndeplinite toate criteriile standard de compatibilitate impuse de OAR 1998 pentru ajutoarele care nu fac obiectul notificării individuale conform Cadrului multisectorial din 2002 (⁹¹) - care nu este aplicabil, deoarece pragul relevant nu este depăşit.

(202)În special, punctul 2 al treilea paragraf din OAR 1998 consideră că un ajutor individual ad-hoc nu face, în principiu, obiectul OAR 1998 (⁹²), întrucât un astfel de ajutor intră în general în sfera politicilor industriale specifice sau sectoriale şi adesea nu este în concordanţă cu spiritul politicii de ajutor regional ca atare. Totuşi, punctul 2 al patrulea paragraf din OAR 1998 prevede că acest lucru poate fi demonstrat şi în alt mod. Comisia consideră că acesta este cazul în situaţia de faţă. În primul rând, garanţia creditului pentru investiţii, împreună cu celelalte părţi ale pachetului de ajutor, a avut scopul de a stimula ocuparea forţei de muncă într-o zonă asistată (crearea a 118 locuri de muncă), ceea ce demonstrează contribuţia ajutorului la dezvoltarea regională. În al doilea rând, ajutorul ad-hoc a fost acordat şi în cadrul Orientărilor Hessen din 2006 (considerentul 21), care nu sunt limitate la un anumit număr de sectoare sau de întreprinderi.

(203)Ajutorul se referă la un proiect de investiţii iniţiale (punctele 4.1 şi 4.4 din OAR 1998) şi nu priveşte un sector exclus de la beneficiul ajutoarelor regionale pentru investiţii (a se vedea punctul 2 primul paragraf din OAR 1998) sau o întreprindere aflată în dificultate. Contribuţia proprie necesară a beneficiarului depăşeşte 25 % din costurile totale ale investiţiei (⁹³) (punctul 4.2 primul paragraf din OAR 1998), iar proiectul de investiţii va fi menţinut timp de cel puţin cinci ani în regiunea în cauză (punctul 4.10 din OAR 1998). Lucrările la investiţie au început după solicitarea garanţiilor, prin urmare acestea au un efect stimulativ (punctul 4.2 al treilea paragraf din OAR 1998). Normele privind cumulul (punctul 4.18 din OAR 1998) sunt respectate deoarece, în combinaţie cu subvenţia aprobată anterior în valoare de 4,5 milioane EUR (a se vedea considerentul 18), cuantumul ajutorului suplimentar de 180 000 EUR nu depăşeşte plafonul cumulat aplicabil de 4,68 milioane EUR.

(205)Germania nu a invocat faptul că garanţia creditului pentru investiţii ar trebui evaluată în aplicarea directă a tratatului şi nu a prezentat niciun argument care să justifice o astfel de abordare. Comisia nu este în măsură să identifice, în cazul dat, niciun motiv excepţional, bine justificat, care i-ar permite să se abată de la OAR 1998. În consecinţă, Comisia concluzionează că ajutorul inclus în garanţia creditului pentru investiţii este parţial în conformitate cu OAR 1998 (180 000 EUR din valoarea totală a ajutorului menţionată în considerentul 161). Pentru restul sumei (1 200 705 EUR), acesta constituie ajutor incompatibil.

4.4.2.Garanţia creditului pentru capital circulant

(206)Garanţia creditului pentru capital circulant constituie ajutor regional de exploatare (considerentul 183). Conform OAR 1998, astfel de ajutoare de exploatare pot fi aprobate numai în zonele eligibile pentru ajutoare regionale în temeiul articolului (actual) 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE, şi anume în regiunile ultraperiferice şi în regiunile cu o densitate scăzută a populaţiei (a se vedea testul privind densitatea populaţiei de la punctul 3.10.4 din OAR 1998). Regiunea Schwalm-Eder-Kreis nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii. Prin urmare, garanţia creditului pentru capital circulant nu este în conformitate cu OAR 1998.

(207)Germania nu a invocat faptul că garanţia creditului pentru capital circulant ar trebui evaluată în aplicarea directă a tratatului şi nu a prezentat niciun argument care să justifice o astfel de abordare. Comisia nu este în măsură să identifice, în cazul dat, niciun motiv excepţional, bine justificat, care i-ar permite să se abată de la OAR 1998. În consecinţă, Comisia concluzionează că ajutorul de exploatare inclus în garanţia creditului pentru capital circulant în valoare de 129 134 EUR (a se vedea considerentul 161) este incompatibil cu piaţa internă.

5.RECUPERARE

(208)Potrivit Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi jurisprudenţei consacrate a instanţelor Uniunii, Comisia are competenţa de a decide că statul membru în cauză trebuie să modifice sau să anuleze ajutorul atunci când constată că acesta este incompatibil cu piaţa internă (⁹⁴). De asemenea, instanţele Uniunii au susţinut în mod consecvent că obligaţia unui stat membru de a anula ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piaţa internă are rolul de a restabili situaţia existentă anterior (⁹⁵).

(211)Prin urmare, întrucât cele două garanţii puse în aplicare cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE constituie ajutor ilegal şi parţial ajutor incompatibil, ajutorul incompatibil trebuie recuperat pentru a se restabili situaţia care exista pe piaţa internă înainte de acordarea lor. Recuperarea trebuie să acopere perioada de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziţia beneficiarului până la recuperarea sa efectivă. Suma care urmează să fie recuperată este purtătoare de dobândă până la recuperarea efectivă. Dobânda se calculează pe o bază compusă, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (⁹⁷).

6.CONCLUZIE

(212)Comisia constată că Germania a pus în aplicare în mod ilegal cele două garanţii, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE:

Decizia 2127/16-mai-2025 privind ajutorul de stat SA.24030 (2016/C) (ex N 512/2007 ex 2015/NN) pus în aplicare de Germania în favoarea Abalon Hardwood Hessen GmbH

Jurnalul Oficial seria L