Decizia 1963/21-nov-2024 privind măsura SA.39639 (2021/C) (ex 2021/NN) pusă în aplicare de Italia în favoarea consorţiului Cineca

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 15 Octombrie 2025

Dată act: 21-nov-2024

Emitent: Comisia Europeana

1.PROCEDURA

(1)La 15 octombrie 2014, Comisia a primit o plângere din partea BeSmart S.r.l. (denumită în continuare "reclamantul"), o societate comercială italiană privată de servicii informatice, în care se susţine că Cineca, un consorţiu fără scop lucrativ cu capital de stat, primeşte ajutor de stat pentru prestarea de servicii informatice pentru (1) Ministerul Educaţiei (²) ("MIUR" sau "ministerul") şi alte autorităţi publice, precum şi (2) universităţi. Cineca este, de asemenea, implicat în prestarea de servicii de calcul de înaltă performanţă ("HPC"). Reclamantul susţine, de asemenea, că, în absenţa separării conturilor de diferitele activităţi comerciale ale Cineca, resursele pe care Cineca le primeşte de la stat pentru prestarea de servicii informatice către MIUR şi pentru serviciile de calcul de înaltă performanţă ("HPC") constituie o sursă din care Cineca îşi subvenţionează în mod încrucişat activităţile în sectoarele în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea, în special sectorul serviciilor informatice pentru administraţia de stat şi sectorul serviciilor informatice pentru universităţi.

2.DESCRIEREA DETALIATĂ A MĂSURII/AJUTORULUI

2.1.Presupusul beneficiar şi activităţile sale

(7)Cineca ("Cineca") este un consorţiu interuniversitar fără scop lucrativ înfiinţat la iniţiativa Ministerului Educaţiei la 14 iulie 1967, pentru a gestiona centrul de calcul electronic din nord-estul Italiei. Misiunea sa iniţială era de a construi în Italia o structură dedicată supercalculului, care să fie utilizată în scopuri de cercetare (⁴). Ulterior, consorţiul şi-a extins gama de activităţi şi a admis diverse universităţi publice şi private italiene, precum şi anumite organisme publice de cercetare (⁵).

(⁴)A se vedea Amendamentul la acordul nr. 1167 de înfiinţare a unui consorţiu interuniversitar pentru gestionarea centrului de calcul din nord-estul Italiei din 1 decembrie 1967: "Scopul fundamental al consorţiului este de a asigura funcţionarea centrului de calcul, de a promova condiţiile pentru punerea la dispoziţia Departamentului pentru Educaţie şi a oricărui membru al consorţiului a celor mai avansate metode de prelucrare automată a datelor, de a coordona cercetarea menită să îmbunătăţească gama de active şi programul de prelucrare şi de a oferi educaţie cu privire la utilizarea prelucrării automate. În mod excepţional, consorţiul poate accepta cereri din partea întreprinderilor cu o productivitate ridicată şi echipamente moderne care participă la cele mai recente evoluţii, cu condiţia să existe un interes ştiinţific în acest sens". Este interzisă distribuirea profiturilor şi există obligaţia de a păstra în activele nete cotizaţiile membrilor, rezervele şi profiturile din exploatare, care nu pot fi reinvestite în activităţi comerciale. Fondurile consorţiului nu pot fi accesate în temeiul articolului 2612 şi următoarele din Codul civil. Caracterul nelucrativ este prevăzut şi în statutul Cineca (a se vedea articolul 1.3), iar interdicţia de distribuire este prevăzută la articolul 17 (versiunea din 2006 a statutului).

(9)În 2009, statutul a fost modificat pentru a introduce dispoziţii privind separarea contabilă: "Bugetul şi gestionarea ulterioară a acestuia îndeplinesc criteriile de cost-eficacitate; fără a aduce atingere caracterului unitar al conturilor şi al situaţiilor financiare, respectarea principiului separării contabile între activităţile desfăşurate pentru membrii consorţiului şi cele desfăşurate pentru terţi se asigură prin înregistrări contabile analitice specifice şi rapoarte periodice" (⁶).

(11)În 2014, următoarele entităţi au fost membre ale Cineca: MIUR, 66 de universităţi publice şi 4 universităţi nestatale. Italia a explicat că nu există universităţi private în sistemul universitar italian. Toate universităţile au statutul de organisme publice şi pot fi împărţite în două categorii: universităţi de stat şi universităţi nestatale recunoscute din punct de vedere juridic. Universităţile nestatale au părăsit consorţiul în 2016, în urma intrării în vigoare a unui nou statut. Participarea la consorţiu este discreţionară.

2.1.1.Principalele domenii de activitate ale Cineca

a)(i) Servicii informatice (⁷) către MIUR

(12)Cineca proiectează, dezvoltă şi gestionează sisteme de informaţii pentru a sprijini sistemul academic şi de cercetare naţional. Aceste sisteme de informaţii permit interacţiunea dintre minister şi universităţi şi includ o gamă largă de servicii, cum ar fi (i) gestionarea arhivei naţionale a cadrelor didactice titulare şi a cercetătorilor angajaţi de universităţile italiene; (ii) gestionarea cererilor de finanţare a proiectelor de cercetare; (iii) gestionarea anumitor date ale studenţilor (⁸); (iv) funcţii standard de gestionare a resurselor umane (de exemplu, salarizarea) pentru personalul universitar; (v) site-uri web ale studenţilor şi cercetătorilor; (vi) gestionarea înscrierii la testele de acces şi a preînscrierii la facultăţi din cadrul universităţilor sau la concursurile generale pentru cadrele didactice; (vii) gestionarea bugetului universităţilor şi alocarea fondurilor anuale. Cineca gestionează, de asemenea, Agenţia Naţională pentru Evaluarea Sistemului Universitar şi de Cercetare (ANVUR) şi portalul naţional italian de cercetare (⁹).

b)(ii) Servicii informatice către universităţi

(14)Cineca furnizează un sistem informatic universitar integrat denumit U-GOV, care oferă gestionarea principalelor domenii funcţionale ale universităţilor. Setul U-GOV este alcătuit din diverse module software, cum ar fi (i) gestionarea cursurilor şi a dosarelor studenţilor (şi anume administrarea cursurilor, înscrierea studenţilor, administrarea dosarelor studenţilor, administrarea examenelor etc.); (ii) gestionarea resurselor umane; (iii) finanţe şi contabilitate; (iv) gestionarea documentelor (şi anume arhivarea documentelor, gestionarea digitală etc.). Cineca a prestat servicii pentru un număr de peste 80 de universităţi publice, un număr de peste 25 de universităţi nestatale sau private şi pentru instituţii din străinătate (¹⁰). Universităţile achiziţionează aceste servicii fie direct de la Cineca, fie prin licitaţii publice.

c)(iii) Servicii de calcul de înaltă performanţă (HPC)

(16)Cineca administrează cel mai mare centru HPC din Italia şi unul dintre principalele centre HPC din Uniunea Europeană. Serviciile HPC se adresează în principal organizaţiilor publice pentru a avansa în cercetarea fundamentală şi aplicată (¹¹) atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

d)(iv) Alte servicii

(17)Cineca prestează, de asemenea, servicii informatice către sectorul biomedical şi al sănătăţii [şi anume către întreprinderile din domeniul sănătăţii, precum şi organismelor de cercetare publice sau private, atât italiene, cât şi străine, precum şi către industria farmaceutică (¹²)], precum şi către o varietate de entităţi publice şi private (¹³) care îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional şi internaţional. Venitul aferent în perioada 2015-2018 se ridică la aproximativ 77 de milioane EUR (¹⁴).

(¹²)Potrivit site-ului web al Cineca, clienţii săi din acest sector sunt: ISS (Institutul Naţional de Sănătate), CSS (Consiliul Naţional al Sănătăţii), IOR (institutele ortopedice Rizzoli din Bologna), AIEOP (Asociaţia italiană de onco-hematologie pediatrică), Biroul Operaţional Central ABTC, Universitatea Johns Hopkins, Baltimore, SUA, universităţi italiene şi străine (Bologna, Padua, Milano Bicocca, Leicester), autorităţi locale din domeniul sănătăţii şi industriile farmaceutice (şi anume Roche Global).

2.2.Reclamantul şi plângerea

2.2.1.Servicii informatice către MIUR

(20)Potrivit reclamantului, finanţarea anuală a Cineca de către MIUR pentru prestarea de servicii informatice către MIUR constituie ajutor de stat ilegal şi incompatibil. MIUR ar fi trebuit să achiziţioneze aceste servicii pe piaţă prin intermediul unei proceduri de achiziţii, întrucât Cineca nu a fost un prestator intern. Achiziţia directă de la Cineca a conferit un avantaj economic Cineca, deoarece preţurile aplicate pentru serviciile respective sunt peste nivelul pieţei. Reclamantul afirmă că acestea nu sunt în conformitate cu preţurile de referinţă ale Consip (¹⁶).

(21)Înainte de 2015, aceste fonduri, alocate anual ex ante printr-un decret legislativ, erau nerambursabile; prin urmare, potrivit reclamantului, acestea nu erau în mod clar legate direct de activităţile efective desfăşurate de consorţiu pentru MIUR. Reclamantul a susţinut că opinia sa a fost confirmată de hotărârile celei mai înalte instanţe administrative italiene, Consiglio di Stato, cum ar fi hotărârea nr. 6009/2018 din 22 octombrie 2018 (¹⁷) (denumită în continuare "hotărârea nr. 6009/2018").

(¹⁷)Hotărârea Consiglio di Stato, Sez. VI, nr. 6009/2018 din 22 octombrie 2018, care, potrivit reclamantului, a fost confirmată la 11 martie 2020 de Corte di Cassazione (hotărârea nr. 7012). Consiglio di Stato a considerat că Cineca este o "întreprindere", iar activităţile pentru care Cineca primeşte finanţare publică sunt activităţi economice. Consiglio di Stato a concluzionat că serviciile informatice către MIUR sunt disponibile pe piaţa IT şi nu intră în sfera exercitării puterilor publice. Finanţarea publică acordată pentru prestarea de servicii informatice către MIUR constituie ajutor de stat ilegal. Potrivit Consiglio di Stato, Cineca nu îndeplineşte criteriile obligatorii referitoare la statutul de " intern ".

2.2.2.Servicii informatice către universităţile italiene

(23)În plus, potrivit reclamantului, preţurile pe care universităţile italiene le plătesc Cineca pentru furnizarea de software şi servicii informatice sunt mai mari decât preţurile pieţei (¹⁸). Acest lucru ar reprezenta un element de ajutor de stat.

(24)Reclamantul susţine, de asemenea, că universităţile ar beneficia de stimulente suplimentare pentru a cumpăra de la Cineca. Cineca furnizează MIUR servicii informatice necesare pentru colectarea şi controlul datelor academice - prin intermediul bazei sale de date ANS, Registrul Studenţilor - care permite din punct de vedere tehnic universităţilor să obţină granturi din fondul denumit "Fondo Finanziamento Ordinario" ("FFO") (¹⁹). Prin urmare, este esenţial ca sistemele de aplicaţii de gestionare utilizate de universităţi să fie interoperabile (²⁰) cu această bază de date, care este dezvoltată şi gestionată de Cineca. Furnizorii de software de gestionare pentru universităţi trebuie să fie familiarizaţi cu specificaţiile tehnice ale bazelor de date respective pentru primirea datelor. Deşi plătesc preţuri excesive, atunci când utilizează aplicaţiile Cineca, universităţile ar avea un acces mai uşor la granturile FFO, ceea ce ar compensa costurile de achiziţie mai ridicate.

2.2.3.Alte afirmaţii: subvenţionare încrucişată/supracompensare

(26)Fondurile transferate anual de MIUR pentru serviciile informatice prestate către MIUR, veniturile rezultate din serviciile informatice prestate către universităţi şi fondurile furnizate de MIUR pentru serviciile HPC (²¹) constituie resurse care ar putea fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor suportate de Cineca, în legătură cu toate activităţile desfăşurate de acesta atât pentru membrii consorţiului, cât şi pentru alte entităţi publice şi private. Prin urmare, potrivit reclamantului, fondurile publice ar fi fost utilizate pentru subvenţionarea încrucişată a activităţilor economice în care Cineca se confruntă cu concurenţa din partea reclamantului.

(²¹)Tipul de servicii HPC în cauză considerate o posibilă sursă pentru evaluarea subvenţionării încrucişate îl reprezintă exclusiv serviciile finanţate de MIUR. Italia le numeşte servicii HPC instituţionale. În prezenta decizie, acestea vor fi desemnate drept "activităţi HPC necomerciale/instituţionale". Trimiterile la afirmaţiile anterioare deciziei de iniţiere a procedurii, precum şi cele din decizia de iniţiere a procedurii, referitoare la activităţile HPC trebuie interpretate ca "activităţi HPC necomerciale/instituţionale".

(27)Potrivit reclamantului, Cineca nu dispunea de o separare contabilă. Reclamantul susţine, de asemenea, că metodologia de alocare a costurilor nu s-a bazat pe factori de alocare stabiliţi ex ante (²²).

(28)Pentru prestarea de servicii informatice către MIUR, Cineca ar trebui să primească numai suma corespunzătoare serviciilor prestate efectiv către MIUR. Suma plătită efectiv ar trebui să se bazeze pe un raport privind activităţile desfăşurate efectiv. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, până în 2015 (²³), Cineca nici măcar nu a prezentat un raport privind costul activităţilor desfăşurate pentru MIUR pentru a primi suma corespunzătoare plătită (²⁴).

(²⁴)În acest sens, reclamantul face referire la raportul privind activităţile Cineca în prima jumătate a anului 2015. Pentru astfel de servicii HPC au fost raportate 100 % din costurile cu întregul personal al Cineca angajat în servicii HPC necomerciale/instituţionale [80 de persoane în cadrul departamentului "Aplicaţii şi inovare în supercalcul" (SCAI)]. Prin urmare, personalul respectiv nu ar fi putut desfăşura alte activităţi în numele consorţiului decât activităţile HPC necomerciale/instituţionale. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, se pare că personalul a fost implicat şi în alte activităţi.

2.3.Argumentele Italiei înainte de iniţierea procedurii oficiale de investigare

(29)Italia a susţinut că Cineca joacă un rol esenţial în contextul sistemului naţional de educaţie şi cercetare, rol care constă în a oferi sprijin adecvat MIUR, sistemului universitar, comunităţii de cercetare şi sectorului educaţional. Potrivit Italiei, rolul CINECA este esenţial pentru a permite MIUR şi universităţilor să îşi îndeplinească misiunea publică. Italia a mai susţinut că preţurile plătite către Cineca pentru prestarea de servicii informatice nu au fost mai mari decât preţurile de pe piaţă. Astfel, Cineca nu a beneficiat de un avantaj selectiv. În plus, serviciile informatice prestate de Cineca se distingeau prin faptul că erau complete şi interoperabile, Cineca deosebindu-se astfel de concurenţii săi.

2.4.Motive pentru iniţierea procedurii în temeiul articolului 108 alineatul (2) din TFUE

(31)Comisia a iniţiat procedura pentru a stabili dacă 1) plăţile efectuate de MIUR către Cineca pentru prestarea de servicii informatice şi 2) plăţile efectuate către Cineca de universităţile italiene pentru serviciile informatice pentru universităţi constituie ajutor de stat. În plus, Comisia a dorit să stabilească dacă plăţile efectuate către Cineca în legătură cu prestarea de servicii informatice către MIUR şi pentru prestarea de servicii HPC au generat o supracompensare sau au fost folosite în scopul subvenţionării încrucişate a activităţilor economice ale Cineca pe pieţele în care consorţiul s-a confruntat cu concurenţa din partea reclamantului.

2.4.1.Plata pentru prestarea de servicii informatice către MIUR

a)Activitate economică

(32)În ceea ce priveşte plăţile pentru prestarea de servicii informatice către MIUR, Comisia a concluzionat cu titlu provizoriu în decizia de iniţiere a procedurii că nu se poate exclude existenţa unei legături intrinsece între prestarea de servicii informatice către MIUR şi îndatoririle esenţiale ale MIUR şi că, prin urmare, prestarea de servicii informatice către MIUR nu a constituit o activitate economică. Această concluzie preliminară s-a bazat pe jurisprudenţa TenderNed (²⁵) şi pe decizia finală a Comisiei în cazul SA.34402 ("decizia HIS") (²⁶), în care s-a constatat că anumite activităţi, cum ar fi oferirea unei platforme electronice care să permită autorităţilor publice să gestioneze în mod cuprinzător procedurile de achiziţii publice (TenderNed) şi prestarea de servicii informatice către universităţile publice (decizia HIS), erau indisociabil legate de o îndatorire esenţială a statului şi erau necesare pentru îndeplinirea acestor îndatoriri esenţiale. Prin urmare, aceste activităţi nu ar constitui o activitate economică.

b)Avantajul

(33)Mai departe, Comisia şi-a exprimat îndoielile şi a solicitat observaţii cu privire la faptul dacă MIUR a plătit pentru serviciile în cauză preţul pieţei sau dacă Cineca a beneficiat de pe urma unui avantaj selectiv. Comisia a observat că Italia nu a demonstrat că preţurile pentru prestarea de servicii informatice către MIUR au fost stabilite printr-o procedură de achiziţii concurenţială, transparentă, nediscriminatorie şi necondiţionată sau prin orice alte metode concurenţiale, cum ar fi, de exemplu, studii independente (²⁷).

2.4.2.Plata pentru prestarea de servicii informatice către universităţile italiene (²⁸)

a)Activitate economică

(34)În ceea ce priveşte prestarea de servicii informatice către universităţile italiene, concluzia provizorie a Comisiei, pe baza deciziei HIS, a fost că această activitate este legată în mod intrinsec de sarcina statului de a oferi învăţământ terţiar, şi prin urmare, nu este de natură economică. În cazul în care această concluzie provizorie ar fi confirmată, Cineca nu ar fi considerată o întreprindere în sensul jurisprudenţei relevante cu privire la activitatea respectivă, iar plăţile efectuate de aceste universităţi către Cineca nu ar constitui ajutor de stat.

b)Resursele de stat şi imputabilitatea

(35)Comisia a ridicat problema dacă decizia universităţilor de a selecta Cineca pentru achiziţionarea software-ului lor informatic este imputabilă statului. Decizia de iniţiere a procedurii a concluzionat, cu titlu preliminar, că este probabil ca imputabilitatea să fie prezentă atât înainte, cât şi după adoptarea aşa-numitei legi "salva Cineca" (şi anume Decretul-lege nr. 78/2015). Înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, este posibil ca imputabilitatea să fi fost rezultatul calificării universităţilor italiene ca organisme publice şi al prezenţei reprezentanţilor comuni ai universităţilor şi ai MIUR în organul de decizie al Cineca, în pofida faptului că o parte semnificativă a universităţilor au optat să achiziţioneze servicii informatice de la prestatori alternativi (a se vedea considerentul 56 din decizia de iniţiere a procedurii).

2.4.3.Supracompensarea şi/sau subvenţionarea încrucişată a activităţilor în care reclamantul este concurent

(38)În cele din urmă, Comisia a ridicat problema dacă Cineca şi-a subvenţionat încrucişat vânzările de produse şi servicii informatice prin utilizarea fondurilor publice primite de la MIUR pentru activitatea HPC necomercială/instituţională şi/sau pentru serviciile informatice prestate către MIUR pentru a-şi sprijini vânzările de servicii software pentru universităţi şi de servicii informatice către entităţi ale administraţiei de stat, în două segmente în care reclamantul este concurent al Cineca.

(39)În decizia de iniţiere a procedurii s-a constatat că abia în 2016 a fost introdus un sistem de separare contabilă formală. Înainte de 2016, Cineca utiliza o procedură de contabilitate analitică de "alocare directă a costurilor", constând în centre de profit, centre de cost şi angajamente, defalcate în funcţie de unităţile operaţionale ale sistemului organizaţional al Cineca. Actualul sistem de separare contabilă permite o procedură mai detaliată de corelare a costurilor/veniturilor, costurile fiind atribuite integral unităţilor operaţionale relevante.

3.OBSERVAŢIILE PĂRŢILOR INTERESATE

3.1.1.Servicii informatice către MIUR

(44)Potrivit reclamantului, finanţarea publică anuală acordată de MIUR către Cineca pentru prestarea de servicii informatice către MIUR constituie ajutor ilegal şi incompatibil. Reclamantul afirmă de la bun început că este un concurent al Cineca în sectorul serviciilor informatice pentru administraţia publică şi enumeră proiectele pe care le-a realizat cu succes în numele entităţilor administraţiei publice. Printre acestea se numără digitalizarea Comitetului pentru adopţii internaţionale al Cabinetului Prim-Ministrului (²⁹), activităţi pentru municipalitatea Bari, crearea unui registru public pentru cazurile de meningită pentru Spitalul Spallanzani din Roma şi un serviciu informatic legat de piaţa forţei de muncă pentru autoritatea regională Lazio. Reclamantul face referire la hotărâri ale instanţelor regionale şi la o hotărâre a Consiliului de Stat (³⁰) prin care i s-a recunoscut calitatea de a contesta sprijinul primit de Cineca pentru prestarea de servicii informatice către MIUR.

3.1.1.1.Activitate economică

(45)Reclamantul susţine că prestarea de servicii informatice către MIUR constituie o activitate economică, astfel cum s-a subliniat într-o hotărâre a Consiliului de Stat din Italia (³¹) care prevede că "serviciile de asistenţă informatică pentru MIUR (...) pot fi găsite pe piaţa serviciilor şi produselor T.I.C. prin intermediul procedurilor comune de achiziţii publice şi nu intră în sfera prerogativelor autorităţilor publice". Deciziile UE privind concentrările economice se bazează, de asemenea, pe ideea că serviciile informatice sunt oferite în diferite segmente ale sectorului serviciilor informatice, ceea ce demonstrează că majoritatea prestatorilor îşi desfăşoară activitatea într-un număr mare de sectoare ale clienţilor.

(46)În plus, Agenţia de Concurenţă din Italia a susţinut, în cadrul procedurii A490 - Procesul civil telematic, că acţiunile "Net Service", o societate dominantă pe piaţa dezvoltării şi operării procesului civil telematic online (PCT), au avut un impact negativ asupra pieţei din aval a software-ului de aplicaţii pentru profesioniştii din domeniul juridic care îşi desfăşoară activitatea în cadrul PCT. Net Service a obţinut un avantaj nejustificat pe piaţă ca urmare a relaţiei sale privilegiate cu un minister guvernamental. Într-un alt aviz, procedura 1778 - Registrul şcolar electronic, s-a constatat o încălcare a articolului 102 din TFUE de către două întreprinderi cu o cotă de piaţă cumulată de peste 50 % pe piaţa aplicaţiilor informatice inovatoare pentru şcoli prin limitarea compatibilităţii software-ului lor cu registrele concurenţilor. Potrivit reclamantului, aceste decizii confirmă natura economică a activităţilor în cauză, constatând în acelaşi timp că activităţile respective constituie mijloace distincte şi separate de exercitarea puterii publice.

(47)Se consideră că aceste exemple demonstrează că Cineca este un simplu prestator de servicii informatice către MIUR şi universităţi şi, prin urmare, este o întreprindere. Această întreprindere a dobândit o poziţie dominantă pe piaţă, ca urmare a faptului că a primit atribuiri directe cu încălcarea normelor europene privind achiziţiile publice, ceea ce a încălcat, de asemenea, dispoziţiile coroborate ale articolelor 102, 106, 28, 49 şi 56 din TFUE.

(³²)Decizia Comisiei din 2 mai 2013 privind ajutorul de stat SA.25745 (2013/NN) (ex CP 11/2008) - Germania - Site-ul web naţional pentru vânzările prin licitaţie în procedurile de insolvenţă (ZVG Portal) C(2013) 2361 final; Hotărârea Curţii Europene de Justiţie din 12 iulie 2012, CompassDatenbank/Republik Österreich, C-138/11, ECLI:EU:C:2012:449, Hotărârea Curţii de Justiţie din 6 septembrie 2011, Ivana Scattolon/Ministero dell’Istruzione, dell’Universita e della Ricerca, C-108/10, ECLI:EU:C:2011:542.

(48)Potrivit reclamantului, analiza deciziei Comisiei privind argumentul referitor la "legătura intrinsecă" preluat din cauzele TenderNed, ZVG Portal, CompassDatenbank (având în vedere cauza Scattolon) este incorectă. Potrivit acestor cauze, o activitate nu este economică dacă este legată, prin natura sa, prin scopul său şi prin normele care îi sunt aplicabile, de o funcţie esenţială a statului. Mai detaliat, reclamantul explică modul în care înţelege următoarele elemente ale acestor cauze, precum şi relevanţa lor pentru cazul de faţă:

1.Obligaţie legală: în cazurile de mai sus, a existat o obligaţie legală a entităţilor de stat nu numai de a desfăşura o activitate, ci şi în ceea ce priveşte instrumentele prin care urma să se desfăşoare activitatea: să adopte proceduri de achiziţii publice electronice în cauza TenderNed; să publice pe internet informaţiile privind licitaţiile judiciare în cauza ZVG Portal sau să publice într-o bază de date accesibilă publicului date privind întreprinderile în temeiul unei directive a UE în cauza CompassDatenbank. În conformitate cu această jurisprudenţă, instrumentele în cauză trebuie să fie indisociabile de misiunea publică. Dimpotrivă, o obligaţie generică, cum ar fi cea pentru Cineca, nu este suficientă pentru a elimina o activitate din sfera activităţii antreprenoriale.

(³³)Reclamantul face referire, de asemenea, în acest context, la 1) Hotărârea Foster din 19 martie 1992 (C-188/90; EU:C:1990:313) care prevedea că o directivă poate fi opozabilă organizaţiilor sau organismelor care sunt supuse autorităţii sau controlului statului sau care au competenţe speciale şi 2) punctul 16 din Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensaţiei acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (JO C 8, 11.1.2012, p. 4) ("Comunicarea privind SIEG"): "Rezultă din jurisprudenţa Curţii de Justiţie că articolul 107 din tratat nu se aplică atunci când statul acţionează «prin exercitarea prerogativelor de autoritate publică» sau în cazurile în care autorităţile din [subliniere adăugată] statul respectiv acţionează «în calitatea lor de autorităţi publice» ".

(³⁴)"În general, activităţile care fac parte în mod intrinsec din prerogativele autorităţii oficiale şi care sunt exercitate de stat nu constituie activităţi economice, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză a decis să introducă mecanisme de piaţă [subliniere adăugată]". Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensaţiei acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general, punctul 16 (JO C 8, 11.1.2012, p. 4).

(³⁵)Hotărârea Curţii Europene de Justiţie din 22 octombrie 2015, EasyPay/Republica Bulgaria, C-185/14, ECLI:EU:C:2015:716. Reclamantul susţine că, într-o hotărâre recentă, Curtea de Justiţie pare să fi adoptat o abordare şi mai strictă decât în cauzele anterioare. Potrivit EasyPay, o activitate este indisociabilă de exercitarea autorităţii oficiale dacă constituie "singurul mijloc" de prestare a serviciului (şi anume mandatele poştale pentru plata pensiilor în acest caz specific nu constituiau singurul mijloc de plată a pensiilor şi, prin urmare, activitatea respectivă era de natură economică).

5.Absenţa contraprestaţiei: în cauza TenderNed şi în cauza ZVG Portal, serviciul a fost furnizat gratuit sau în schimbul unei taxe simbolice. În cauza TenderNed, Curtea a subliniat că natura non-profit a unei entităţi este relevantă, dar în sine insuficientă pentru a stabili dacă o activitate este sau nu economică. De fapt, hotărârea CompassDatenbank a constatat că activitatea este neeconomică, întrucât remuneraţia a fost stabilită prin lege, iar nu de prestatorul serviciului. Faptul că o activitate este desfăşurată în schimbul unei contraprestaţii pare a fi o dovadă obiectivă a faptului că activitatea este economică, şi anume că statul a decis să introducă mecanisme de piaţă.

6.În sfârşit, în Hotărârea Scattolon (³⁶) s-a recunoscut că punerea la dispoziţia instituţiilor de învăţământ, a căror funcţionare este o obligaţie a statului, de personal administrativ, tehnic şi auxiliar, constituie o activitate de natură economică şi nu este legată de exercitarea puterii publice. Închirierea de bunuri sau furnizarea de personal tehnic sau administrativ nu este diferită de furnizarea de software. Acestea constituie un mijloc instrumental care permite autorităţilor publice să îndeplinească un mandat general în domeniul educaţiei, care trebuie pus la dispoziţie de autorităţile competente pentru a asigura buna funcţionare a învăţământului public. Aceste instrumente nu îşi pierd caracterul economic doar pentru că sunt realizate în legătură cu un mandat public.

(49)În concluzie, potrivit reclamantului, astfel cum subliniază decizia de iniţiere a procedurii, MIUR nu oferă educaţie per se, ci servicii administrative şi de gestionare. Serviciile informatice oferite de Cineca nu necesită personalizare. Acestea sunt uşor accesibile pe piaţă şi, prin urmare, nu pot fi considerate "esenţiale" sau "indispensabile". În special, serviciile prestate către MIUR constituie o simplă prestare de servicii clasice de gestionare operaţională pentru exploatarea sistemelor informatice complexe pentru o entitate a administraţiei publice, fără soluţii tehnice deosebit de complexe, cum ar fi actualizarea şi reproiectarea portalurilor web, consultanţă, analiză de reglementare; pregătirea cadrului de semnături; întreţinerea serverelor, a software-ului, a liniilor ISDN, a staţiilor de lucru, a cardurilor inteligente (³⁷). Serviciul Cineca se limitează la furnizarea de resurse umane calificate, şi anume personal precum şef de proiect, analist funcţional, arhitect de sistem, ingineri de sistem şi analişti programatori, consilieri şi consultanţi. Orice operator ar putea furniza astfel de servicii cu o perioadă de tranziţie de trei până la patru luni.

(50)Pe această bază, reclamantul concluzionează că serviciile prestate către MIUR ar constitui o activitate economică. MIUR în sine nu oferă educaţie per se, iar produsele şi serviciile informatice ale Cineca doar permit MIUR să îşi îndeplinească funcţiile ministeriale. Nu există nicio obligaţie legală precisă impusă MIUR de a presta servicii informatice. Utilizarea software-ului şi a produselor informatice utilizate de MIUR şi de universităţi face parte dintr-un obiectiv mai general de informatizare a administraţiei publice italiene. Utilizarea software-ului şi a produselor informatice de către MIUR şi universităţi este inclusă în obiectivul general de informatizare a întregii administraţii publice italiene (planul de e-guvernare din 2012).

(52)Spre deosebire de HIS GmbH în cazul HIS, Cineca nu a fost înfiinţată cu scopul explicit de a îndeplini îndatoririle pe care le-a îndeplinit. Scopul său, la înfiinţare, a fost acela de a servi drept centru de prelucrare automată a datelor. (A se vedea actul constitutiv din 1969: "să furnizeze cele mai avansate instrumente de prelucrare a datelor".) În actele sale constitutive din 1998 şi 2005, nicio dispoziţie nu menţionează obiectivul de a presta servicii informatice. Numai actul constitutiv din 2006 menţionează sarcina de a "furniza sisteme de informaţii adecvate". Numai după modificarea din 2017 a statutului Cineca a fost menţionată o trimitere la "servicii informatice".

(53)Nici în dispoziţiile legale referitoare la fuziunea dintre Cineca, CILEA şi CASPUR (³⁸) nu a fost menţionat niciun mandat pentru prestarea de servicii informatice. Regulamentul relevant stabileşte doar opţiunea ca MIUR şi universităţile să solicite servicii informatice de la Cineca.

(³⁸)- Articolul 7 alineatul 42-bis din Decretul-lege nr. 95/2012: "Ministerul Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării promovează un proces de integrare a consorţiilor interuniversitare Cineca, Cilea şi Caspur în vederea raţionalizării cheltuielilor pentru funcţionarea acestora prin înfiinţarea unei entităţi unice însărcinate cu furnizarea de sprijin adecvat în ceea ce priveşte inovarea şi prestarea de servicii, pentru nevoile ministerului, ale sistemului universitar, ale sectorului cercetării şi ale sectorului educaţiei. Punerea în aplicare a prezentului alineat nu va genera costuri noi sau suplimentare pentru finanţele publice".

(55)Statutul Cineca menţiona, de asemenea, posibilitatea ca Cineca să presteze servicii către întreprinderi private (³⁹). Sfera de activităţi şi baza de clienţi ale Cineca s-au extins dramatic de la înfiinţarea sa, care iniţial a servit doar ca centru de supercalcul. Consorţiul s-a extins în sectorul informatic universitar, inclusiv în ţări străine şi în mai multe industrii, cum ar fi industriile medicală şi biomedicală, industria farmaceutică, precum şi diverse alte industrii în care îşi desfăşoară activitatea societăţi comerciale italiene şi internaţionale, cum ar fi ENI. Cineca deţinea, de asemenea, participaţii în alte întreprinderi, cum ar fi KION (în ceea ce priveşte activitatea informatică universitară) şi SCS Srl (în legătură cu activitatea HPC). Cineca acordă licenţe de software şi reţine drepturile de exploatare economică atât în legătură cu software-ul administraţiei publice (⁴⁰), cât şi cu software-ul informatic universitar.

(56)Atât hotărârile de la nivelul UE, cât şi cele italiene susţin argumentele reclamantului referitoare la natura economică a prestării de servicii informatice către MIUR. În hotărârea pronunţată în cauza C-3/88 Comisia/Italia, CEJ a constatat că "proiectarea, programarea şi operarea sistemelor de prelucrare a datelor sunt de natură tehnică şi, prin urmare, nu au legătură cu exercitarea autorităţii oficiale" (⁴¹).

(⁴¹)Hotărârea Curţii de Justiţie din 5 decembrie 1989, C-3/88, ECLI:EU:C:1989:606, punctul 13. Întrebarea în acest caz a fost dacă practica Italiei de a contracta servicii informatice numai cu entităţi aflate în proprietate publică era în conformitate cu dispoziţiile TFUE privind libertatea de stabilire. Potrivit susţinerilor reclamantului, faptul că acest caz a implicat încălcarea unui articol din tratat (articolul 51 din TFUE) care nu are legătură cu ajutorul de stat este irelevant. În ceea ce priveşte întrebarea dacă Cineca este o întreprindere, reclamantul susţine, de asemenea, că întrebarea este dacă activitatea poate fi desfăşurată, cel puţin în principiu, de o întreprindere privată în vederea obţinerii unui profit. (A se vedea Concluziile avocatului general Jacobs prezentate la 3 mai 2003 în cauza C-264/01, AOK Bundesverband şi alţii, ECLI:EU:2003:304: "Pentru a aprecia dacă o activitate are caracter economic, testul de bază pare să fie [...] dacă aceasta ar putea, cel puţin în principiu, să fie desfăşurată de o întreprindere privată pentru a obţine câştig").

(57)Tribunalul TAR Lazio a constatat în hotărârea sa nr. 2922/2017 că "există activitatea solicitată unui terţ (în acest caz, Cineca) pentru a răspunde acestor nevoi instituţionale specifice, cum ar fi crearea unui site web, a unei baze de date sau a unei aplicaţii informatice. Aceasta din urmă este o activitate economică şi rămâne o astfel de activitate, întrucât se referă la prestarea de servicii sau producerea de bunuri care, în mod abstract, pot fi achiziţionate de organismul instituţional în cauză pe piaţa produselor şi serviciilor TIC".

3.1.1.2.Avantajul economic selectiv

(59)Reclamantul contestă poziţia Comisiei cu privire la utilizarea principiului operatorului economic privat (OEP) în economia de piaţă pentru stabilirea unui avantaj selectiv. Acest lucru se explică prin faptul că, potrivit reclamantului, granturile nerambursabile (⁴²) nu pot fi considerate drept contraprestaţie pentru achiziţionarea de servicii informatice, deoarece, în acest scop, suma ar trebui să fie înregistrată la o secţiune diferită a estimării costurilor anuale ale MIUR (⁴³). În plus, ar fi trebuit să existe un contract sau un alt document pentru a reglementa tranzacţia ex ante. Mai mult, aceste plăţi nu au făcut obiectul niciunei plăţi a TVA-ului, care ar fi fost necesară dacă ar fi fost vorba de o contraprestaţie pentru servicii. În cele din urmă, nu a existat nicio obligaţie de raportare cu privire la aceste plăţi şi nicio dovadă a existenţei unor astfel de rapoarte pentru anii 2004-2016.

(60)Potrivit reclamantului, decizia de iniţiere a procedurii prevede că Cineca nu a fost selectată pe baza unei licitaţii adecvate. Potrivit reclamantului, MIUR a încălcat astfel normele privind achiziţiile publice, având în vedere că Cineca nu este o entitate internă a MIUR. Achiziţionarea de produse şi servicii informatice prin intermediul achiziţiilor publice este o practică larg acceptată în rândul entităţilor administraţiei publice italiene (⁴⁴). De fapt, articolul 1 alineatul (512) din Legea 208/2015 prevede că, în scopul optimizării şi al raţionalizării achiziţiilor de "bunuri şi servicii informatice şi conectivitate, ministerele şi universităţile publice (...) îşi satisfac nevoile exclusiv prin instrumentele de achiziţie şi negociere ale Consip sau [ale altor entităţi] pentru bunuri şi servicii [care sunt] disponibile de la Consip sau de la aceste alte entităţi".

(⁴⁴)Astfel cum se arată pe site-ul web relevant, gestionat de Consip: "Programul de raţionalizare a achiziţiilor în cadrul administraţiei publice utilizează tehnologiile TIC aplicate achiziţiilor administraţiei publice cu scopul de a raţionaliza cheltuielile administraţiei, prin îmbunătăţirea calităţii achiziţiilor şi reducerea costurilor unitare, prin simplificarea şi creşterea rapidităţii şi eficienţei proceselor de achiziţii publice şi prin garantarea unor procese de achiziţie transparente şi trasabile". A se vedea site-ul web: https://www.consip.it/attivit/programma-di-razionalizzazione.

(61)Potrivit reclamantului, Consip este utilizat pe scară largă pentru achiziţia de produse şi servicii specializate comparabile, cum ar fi vehiculele de poliţie. Printre exemple se numără atribuirea de către Ministerul Justiţiei a unui contract întreprinderii "Net Service" în urma unei licitaţii pentru dezvoltarea unei platforme tehnologice pentru minister în vederea introducerii "procedurii civile electronice" pe întreg teritoriul Italiei, care face parte din funcţia esenţială a ministerului. MIUR însuşi a lansat, de asemenea, o licitaţie restrânsă pentru dezvoltarea şi gestionarea sistemului de informaţii privind educaţia, care face parte din funcţiile sale esenţiale.

(63)Reclamantul susţine, de asemenea, că preţurile practicate de Cineca sunt peste nivelul pieţei. Deşi hotărârea nr. 10528/2019 a Tribunalului administrativ regional din Lazio (⁴⁵) - referitoare la acordarea grantului pentru 2018 pentru serviciile informatice către MIUR - a exclus în realitate faptul că valoarea compensaţiei a depăşit preţurile pieţei, această constatare a fost inadecvată, deoarece raportul a utilizat un indicator de referinţă eronat pentru preţurile pieţei (⁴⁶). Indicatorul de referinţă corect ar fi fost preţurile indicate de Consip pentru diferiţii specialişti în cadrul unei licitaţii pentru "sisteme integrate de gestionare pentru administraţia publică", care este comparabilă cu serviciile Cineca şi care a fost câştigată de un grup de prestatori de servicii informatice. Preţurile Cineca au depăşit preţurile de ofertă ale Consip cu 96 %.

(⁴⁵)Publicată la 13.8.2019, secţiunea 3.3.1 "(...) au fost furnizate dovezi adecvate pentru a considera că oferta prezentată de Cineca este adecvată din punct de vedere economic, compararea acesteia cu preţurile pieţei şi prevederea plăţii în limitele sumei maxime alocate prin decretul contestat (...) după raportarea sumei efectiv datorate. Se consideră că aceşti factori exclud faptul că contribuţia alocată Cineca şi, în consecinţă, suma care va fi efectiv plătită pot fi clasificate drept ajutor de stat."

(64)În plus, o expertiză furnizată de Cineca cu privire la valoarea de piaţă a serviciilor Cineca prestate către MIUR (⁴⁷) ("Expertiză privind serviciile prestate către MIUR" sau "studiul Corso privind serviciile către MIUR") utilizează preţurile Assinter ca indicator de referinţă pe piaţă pentru compensarea expertizei specifice. Assinter este o asociaţie de întreprinderi italiene care funcţionează conform unui model intern. Prin urmare, aceste preţuri nu ar fi un indicator de referinţă adecvat, deoarece sunt stabilite în absenţa unei proceduri de achiziţii concurenţiale. Un alt indicator de referinţă adecvat ar fi fost tarifele rezultate în urma unei alte licitaţii Consip pentru atribuirea de contracte în legătură cu "Sistemul public de conectivitate". În sfârşit, studiul Corso privind serviciile către MIUR utilizează estimări ipotetice pentru anumite elemente, cum ar fi munca necesară pentru activităţi de dezvoltare şi întreţinere evolutivă, cu toate că ar fi trebuit să utilizeze cifre reale, cum ar fi numărul total de ore lucrate sau costurile suportate efectiv.

(65)Raportul de costuri pentru 2018 pe care Cineca l-a prezentat MIUR referitor la costurile de prestare a serviciilor informatice către MIUR a fost elaborat ex post şi nu ex ante, astfel cum impune jurisprudenţa EDF (⁴⁸). Raportul se referă în mod clar la factori neeconomici, cum ar fi "interesele instituţionale", şi la beneficiile obţinute de utilizatorii de referinţă. Interesele neeconomice nu pot fi luate în considerare în cadrul testului OEP.

(66)Expertiza (a se vedea considerentul 64 privind valoarea serviciilor prestate către MIUR în anii 2006-2016) s-a bazat pe o metodologie de calcul neinteligibilă. Estimările utilizate pentru valoarea muncii investite în prestarea serviciilor către MIUR sunt ipotetice şi, prin urmare, pot induce în eroare. De exemplu, estimarea muncii legate de activitatea de dezvoltare utilizând indicatorul de referinţă Assinter, extrapolarea valorilor din 2019 pentru anul 2018 prin aplicarea unui "grad de turbulenţă" de la an la an şi estimarea gradului de productivitate utilizând criteriile de referinţă ale International Software Benchmarking Standards Group sunt toate discutabile. În cele din urmă, în ceea ce priveşte volumul de muncă, Cineca ar fi trebuit să utilizeze datele reale, documentate, bazate pe rapoartele anuale sau pe datele privind costurile, care ar fi putut fi extrase dacă Cineca ar fi avut un sistem de separare a conturilor. Utilizarea contului de profit şi pierdere pentru încasări/venituri demonstrează lipsa separării conturilor.

3.1.2.Servicii informatice către universităţi

(67)BeSmart afirmă că este un concurent al Cineca în segmentul serviciilor informatice pentru universităţi. Produsul software universitar al BeSmart, "smart_edu", este un produs avansat de planificare a resurselor întreprinderii (Enterprise Resource Planning - "ERP"), alcătuit din numeroase module operaţionale care acoperă toate nevoile de gestionare şi de informatizare ale universităţilor italiene. Produsul a fost dezvoltat în conformitate cu Orientările Universităţii Digitale din Italia adoptate de MIUR. El este disponibil atât ca produs care urmează să fie instalat în centrul de date al universităţilor, cât şi ca "software ca serviciu" (modul SaaS). Această din urmă versiune este inclusă în catalogul AgID (⁴⁹) al serviciilor de cloud calificate pentru autorităţile publice. Smart_edu este, de asemenea, disponibil în sistemul Mepa, şi anume pe piaţa electronică a achiziţiilor publice, care este gestionată de Consip. Cele mai importante module ale smart_edu sunt următoarele: 1) pentru guvernanţa universităţilor: conturi de active, gestionarea automatizată a fluxurilor de informaţii, module Smart GOV pentru guvernanţa universităţilor, informaţii de afaceri şi soluţii avansate de telefonie; 2) pentru birourile universitare: contabilitate, alocarea birourilor şi a sălilor de clasă pentru diferite cursuri, registru de cercetare, servicii de plasare, gestionarea mobilităţii internaţionale; 3) pentru secretariate: secretariatul studenţilor care gestionează fluxul de lucru al evenimentelor legate de carierele studenţilor, dosarele studenţilor, depozitul de date, sistemul de gestionare a plăţilor; 4) pentru profesori: gestionarea sesiunilor de examinare, crearea profilului profesorilor, furnizarea semnăturii la distanţă, asigurarea stocării electronice etc.; 5) pentru studenţi: module de e-learning, ştampile digitale pentru certificate digitale, platformă pentru întocmirea cererilor de ofertă, liste de clasificare etc. Pentru toate aceste funcţionalităţi, BeSmart operează servicii de întreţinere corectivă, evolutivă şi continuă, asistenţă tehnică şi birou de asistenţă.

(⁴⁹)Agenzia per l’Italia Digitale (Agenţia pentru Italia Digitală). Agenţia este agenţia tehnică a preşedinţiei Consiliului de Miniştri. Scopul principal al agenţiei este de a garanta realizarea obiectivelor agendei digitale italiene şi de a contribui la difuzarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, cu scopul de a stimula inovarea şi creşterea economică. AgID are, printre altele, sarcina de a coordona administraţiile publice în punerea în aplicare a Planului trienal pentru tehnologia informaţiei în administraţia publică.

3.1.2.1.Activitate economică

(70)Pe lângă analiza jurisprudenţei (a se vedea considerentul 48, pe care reclamantul pare să îl considere aplicabil prestării de servicii informatice către MIUR), reclamantul prezintă o serie de argumente relevante în mod specific pentru prestarea de servicii informatice către universităţi. Reclamantul afirmă că Cineca a intrat pe piaţa serviciilor informatice pentru universităţi în 2001, când piaţa exista deja, cu întreprinderea KION, care a fost caracterizată de un puternic obiectiv lucrativ şi de extindere (⁵⁰).

(71)Serviciile informatice oferite de Cineca universităţilor nu necesită personalizare. Ele sunt utilizate în procesele organizaţionale şi administrative ale universităţii. Serviciile respective sunt produse de planificare a resurselor întreprinderii (Enterprise Resource Planning - "ERP") (⁵¹) care nu sunt diferite de produsele ERP pentru alte tipuri de întreprinderi. Produsele şi serviciile sunt instrumente complet separate de mandatul public al Cineca şi sunt uşor accesibile pe piaţă (⁵²). Prin urmare, acestea nu pot fi considerate "esenţiale" sau "indispensabile".

(72)Există o piaţă pentru aceste servicii cu concurenţi precum SAP şi Oracle, Italian Teams Systems, Zucchetti şi Maggioli, iar existenţa unei pieţe a fost confirmată şi de deciziile Agenţiei de Concurenţă din Italia (⁵³).

(73)Reclamantul susţine că Cineca a activat pe piaţa de produse şi servicii informatice ca întreprindere şi nu ca entitate funcţională strâns legată de exercitarea mandatului de interes general al universităţilor. Acest lucru este cel mai evident în ceea ce priveşte universităţile, unde filiala parţială înfiinţată de Cineca cu entităţi private a urmărit un obiectiv lucrativ şi de extindere. Prin urmare, aceste activităţi constituie activităţi ale unei "întreprinderi" şi constituie un mijloc care poate fi disociat de autorităţile publice.

(75)Potrivit reclamantului, articolul 1 alineatul (512) din Legea 208/2015 demonstrează, de asemenea, lipsa obligaţiei legale a Cineca de a presta servicii informatice către universităţi. Această dispoziţie prevede că, în scopul optimizării şi al raţionalizării achiziţiilor de "bunuri şi servicii informatice şi conectivitate", ministerele şi universităţile publice îşi satisfac nevoile exclusiv prin instrumentele de achiziţie şi negociere ale Consip sau ale altor entităţi pentru bunuri şi servicii disponibile de la Consip sau de la aceste alte entităţi.

3.1.2.2.Resursele de stat şi imputabilitatea

(77)În plus, decizia de iniţiere a procedurii a făcut trimitere în mod eronat la normele de imputabilitate referitoare la întreprinderile publice (a se vedea considerentele 121-122 din decizia de iniţiere a procedurii). În locul criteriilor prevăzute în aceste considerente (⁵⁴), este relevant punctul 39 din Comunicarea Comisiei privind noţiunea de ajutor de stat ("NOA") (⁵⁵). Conform acestui punct, "[î]n cazul în care o autoritate publică acordă un avantaj unui beneficiar, măsura este imputabilă statului, chiar dacă autoritatea în cauză beneficiază de autonomie juridică faţă de alte autorităţi publice" (⁵⁶).

(78)Universităţile nu sunt întreprinderi publice şi, prin urmare, jurisprudenţa Stardust Marine (⁵⁷) nu este aplicabilă. În cauza Stardust Marine, Curtea a statuat că "[d]eşi statul este în măsură să controleze o întreprindere publică şi să exercite o influenţă dominantă asupra operaţiunilor acesteia, exercitarea efectivă a acestui control într-un caz concret nu poate fi prezumată în mod automat. O întreprindere publică poate acţiona într-un mod mai mult sau mai puţin independent, în funcţie de gradul de autonomie acordat de către stat". Prin urmare, imputabilitatea trebuie analizată în funcţie de faptul "dacă trebuie considerat că autorităţile publice ar fi fost implicate, într-un mod sau altul, în adoptarea acestor măsuri" (⁵⁸). Cu toate acestea, având în vedere că o universitate nu este o întreprindere, nu este necesar să se stabilească dacă o autoritate publică a fost implicată în decizia în cauză.

(80)Mai precis, universităţile constituie organisme publice fără caracter economic, în deplină conformitate cu conceptul de "administraţie publică" (⁵⁹), astfel cum a explicat legiuitorul italian. Într-adevăr, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 165/2001, "administraţii publice înseamnă toate administraţiile statului, inclusiv institutele şi şcolile de orice nivel şi ramură şi instituţiile de învăţământ, întreprinderile de stat şi administraţiile cu propriul sistem de reglementare independent, regiunile, provinciile, municipalităţile, comunităţile montane, precum şi consorţiile şi asociaţiile acestora, instituţiile universitare (...)".

(⁵⁹)Cu privire la acest aspect, reclamantul face trimitere la Hotărârea Air France/Comisia, T-358/94, ECLI:EU:T:1996:194, punctul 62, potrivit căruia "această concluzie nu este infirmată de argumentele potrivit cărora Caisse se bucură de autonomie juridică faţă de autorităţile politice ale statului, numirea directorului său general, supusă exclusiv controlului unei comisii de supraveghere independente, este irevocabilă, Caisse are un statut special în raport cu Cour des Comptes şi dispune de un regim contabil şi fiscal special. Aceste modalităţi fac parte din organizarea internă a sectorului public, iar existenţa unor norme care să garanteze independenţa unui organism public faţă de alte autorităţi nu pune în discuţie principiul în sine al caracterului public al acestui organism. Dreptul comunitar nu poate permite ca normele privind ajutoarele de stat să fie eludate prin simpla creare de instituţii autonome responsabile de alocarea ajutoarelor ". [Subliniere adăugată de reclamant.]

(81)În plus, legislaţia europeană privind achiziţiile publice se aplică universităţilor de stat. Printr-o dispoziţie expresă a Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii ("Directiva privind achiziţiile publice") (⁶⁰), universităţile de stat sunt incluse în categoria "organismelor de drept public"; care sunt înfiinţate pentru a îndeplini "cerinţe de interes general, care au un caracter altul decât industrial sau comercial", sunt învestite cu personalitate juridică şi ale căror activităţi sunt finanţate "în principal de stat"; de asemenea, acestea sunt supuse "supravegherii" de către stat.

(82)În plus, universităţile publice sunt înfiinţate prin lege, deţin puteri publice şi sunt supuse supravegherii de către MIUR şi, în materie financiară, de către Ministerul Finanţelor (⁶¹). Principala sursă de finanţare a acestora este reprezentată de transferurile de stat, deşi ele îşi pot reglementa propriile venituri. Ele sunt incluse în lista administraţiilor publice din contul de profit şi pierdere consolidat întocmit în temeiul articolului 1 alineatul (3) din Legea nr. 196/2009, de ISTAT, în conformitate cu criteriile impuse de Eurostat.

(⁶¹)Reclamantul susţine că universităţile de stat sunt organisme înfiinţate pentru a îndeplini "cerinţe de interes general, care au un caracter altul decât industrial sau comercial", sunt învestite cu personalitate juridică şi ale căror activităţi sunt finanţate "în principal de stat"; de asemenea, acestea sunt supuse "supravegherii" de către stat. Reclamantul citează, prin analogie, Hotărârea Foster din 19 martie 1992 (C-188/90, ECLI:EU:C:1990:313) care se referea la invocarea directivelor netranspuse cu privire la stat. Partea relevantă din cauza respectivă prevede că "dispoziţiile unei directive puteau fi invocate împotriva autorităţilor independente din punct de vedere constituţional responsabile cu menţinerea ordinii şi a securităţii publice. [Subliniere adăugată de reclamant.]

3.1.2.3.Avantajul economic selectiv

(83)Reclamantul afirmă că, la fel ca în cazul serviciilor prestate către MIUR, universităţile nu au organizat nicio procedură de selecţie concurenţială pentru achiziţionarea de servicii informatice pentru universităţi. Reclamantul este de părere că Cineca nu este o organizaţie internă a universităţilor care aparţin consorţiului. Prin urmare, universităţile ar fi putut şi ar fi trebuit să încheie contracte cu Cineca numai pe baza unei proceduri de selecţie concurenţiale. Constatarea Agenţiei de Concurenţă din Italia potrivit căreia atribuirea directă către Cineca a contractelor de servicii informatice pentru universităţi a încălcat legislaţia privind achiziţiile publice a fost confirmată prin hotărâri ale instanţelor administrative regionale (a se vedea hotărârea nr. 1521/2017 a TAR din Toscana, Florenţa, dar şi hotărârea nr. 2383/2018 a Consiliului de Stat).

(85)În scopul ilustrării preţurilor excesive ale Cineca, reclamantul menţionează exemplul unei achiziţii efectuate de Universitatea din Calabria în care preţurile ar fi fost peste nivelul pieţei, dar care au fost ulterior reduse (⁶²).

(⁶²)Reclamantul a prezentat atribuirea directă de servicii software în favoarea Cineca de către Universitatea din Calabria în 2014. În acest caz, oferta iniţială a Cineca era mai scumpă decât o ofertă concurentă prezentată de reclamant. Ulterior, Cineca şi-a revizuit oferta reducând preţul. În cele din urmă, atribuirea directă a contractului către Cineca a fost anulată de TAR din Calabria. De asemenea, a fost menţionată o operaţiune referitoare la Universitatea din Bergamo, în cadrul căreia s-a obţinut o reducere a taxei convenite anterior.

(86)În ceea ce priveşte un studiu de piaţă (⁶³) realizat de profesorul Corso ("Expertiză privind serviciile oferite universităţilor" sau "studiul Corso privind serviciile pentru universităţi") şi prezentat de Italia, care ar demonstra că preţurile plătite de universităţi nu au depăşit preţurile pieţei, reclamantul formulează o serie de critici. Acesta consideră, de exemplu, că indicatorul de referinţă utilizat de expertiza privind serviciile oferite universităţilor este nerealist deoarece, în mod similar cu indicatorul de referinţă pentru preţul serviciilor către MIUR, indicatorul de referinţă pentru preţurile serviciilor pentru universităţi este, de asemenea, considerat a fi reprezentat de preţurile Assinter. În plus, expertiza a ignorat existenţa serviciilor reclamantului care erau o alternativă reală. Aceste servicii ar fi fost disponibile pentru 250 EUR + TVA "persoană/zi" pentru aceleaşi servicii de gestionare a aplicaţiilor la care se referă studiul prezentat. În cele din urmă, evaluarea serviciilor pentru universităţi se bazează pe ipoteza eronată că un concurent şi-ar limita preţurile la gestionarea întreţinerii corective şi evolutive şi a asistenţei pentru utilizatori şi nu ar include costurile de dezvoltare şi prestare a unor servicii alternative şi echivalente. Astfel, concurentul ipotetic ar avea aceleaşi costuri ca şi Cineca (⁶⁴).

(⁶⁴)Reclamantul a prezentat, de asemenea, un alt raport tehnic axat pe subsegmentul de "găzduire a infrastructurii" în perioada 2004-2018, care pare să susţină poziţia Italiei în ceea ce priveşte problema avantajului legat de vânzarea de servicii informatice către MIUR şi universităţi. Acest studiu separat a fost elaborat de dl Aiello de la Partners4Innovatiopn Srl. Conform acestui studiu, segmentul de piaţă de găzduire a infrastructurii a fost dezvoltat doar până în anul 2014, prin urmare, înainte de această dată, nu ar fi fost posibil să se utilizeze piaţa. În ceea ce priveşte perioada de timp care începe în 2015, studiul afirmă că trecerea la piaţa serviciilor de cloud (şi anume IBM) ar fi costat de 2,8 ori mai mult decât serviciile Cineca. Potrivit acestui studiu separat, Gartner, o societate de cercetare, a confirmat, de asemenea, acest element pe baza sondajului său anual privind un indicator de referinţă care arată procentul cheltuielilor informatice în raport cu cifra de afaceri a întreprinderilor mijlocii, iar costurile cu infrastructura ale Cineca au fost mult mai mici. Reclamantul critică raportul pentru faptul că afirmă că nu există niciun concurent pentru serviciile de găzduire şi pentru că este în contradicţie cu raportul Corso.

(88)Reclamantul susţine, de asemenea, că universităţile ar beneficia de stimulente suplimentare pentru a cumpăra de la Cineca. Gradul ridicat de interoperabilitate dintre sistemul de informaţii al MIUR şi sistemele de informaţii pentru universităţi a facilitat prestarea de către Cineca de servicii informatice către universităţi (⁶⁵). În plus, în calitate de prestator al MIUR, dacă există o modificare a software-ului MIUR, Cineca este primul care poate implementa modificarea în software-ul universitar. Astfel, Cineca este un prestator privilegiat care menţine un avantaj tehnic faţă de concurenţii săi.

(⁶⁵)Reclamantul susţine că acest lucru a fost confirmat în decizia de iniţiere a procedurii, dar nu este cazul. Decizia de iniţiere a procedurii a afirmat în acest sens că reclamantul a formulat următoarele afirmaţii: "Cineca furnizează MIUR servicii informatice necesare pentru colectarea şi controlul datelor academice - prin intermediul bazei sale de date ANS, Registrul Studenţilor - care permite universităţilor să obţină granturi din fondul denumit «Fondo Finanziamento Ordinario» («FFO»). Prin urmare, este esenţial ca sistemele de aplicaţii de gestionare utilizate de universităţi să fie interoperabile cu această bază de date, care este dezvoltată şi gestionată de Cineca, iar furnizorii de software de gestionare pentru universităţi trebuie să fie familiarizaţi cu specificaţiile tehnice ale acestor baze de date pentru primirea datelor. Deşi plătesc preţuri excesive, atunci când utilizează aplicaţiile Cineca, universităţile ar avea un acces mai uşor la granturile FFO, ceea ce ar compensa costurile de achiziţie mai ridicate".

3.1.3.Subvenţionare încrucişată/supracompensare

(90)Potrivit reclamantului, resursele Cineca constau în fondurile transferate anual de MIUR pentru serviciile informatice prestate către MIUR, veniturile rezultate din serviciile informatice prestate către universităţi, fondurile furnizate de MIUR pentru prestarea de servicii HPC şi orice alte plăţi către consorţiu efectuate de alte administraţii publice (⁶⁶). Aceste "resurse" ar fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile suportate de consorţiu în legătură cu toate activităţile desfăşurate atât pentru membrii consorţiului, cât şi pentru alte entităţi publice şi private. Prin urmare, potrivit reclamantului, fondurile publice ar fi fost utilizate pentru subvenţionarea încrucişată a activităţilor economice în care Cineca se confruntă cu concurenţa din partea reclamantului.

(⁶⁷)Astfel cum se explică în nota de subsol 21, pentru proiectele HPC necomerciale şi finanţate din afara UE care sunt finanţate de MIUR, autorităţile italiene utilizează termenul activităţi HPC "instituţionale", care include serviciile HPC prestate către universităţi de stat şi organisme de cercetare. Prezenta decizie utilizează termenul "activităţi HPC necomerciale/instituţionale" pentru a desemna activitatea HPC care nu este desfăşurată în numele şi cu sprijinul UE sau pentru clienţi privaţi şi care este finanţată de MIUR.

(92)Reclamantul a prezentat, de asemenea, cu puţin timp înainte de încheierea procedurii oficiale de investigare, două rapoarte de investigare din anul 2020, despre care susţine că vin în sprijinul argumentelor sale referitoare la subvenţionarea încrucişată. Unul dintre rapoartele de investigare conţine o constatare iniţială a procurorului din Lazio, care a fost publicată la 24 iulie 2020 (⁶⁹). Al doilea raport a fost emis de Serviciul de urmărire fiscală din Bologna la 15 iunie 2020 (⁷⁰).

(⁷⁰)Această investigaţie care a avut ca rezultat raportul provenit de la reclamant în vederea executării hotărârii nr. 6009/2018 (a se vedea trimiterile din notele de subsol 17, 30, 31 şi 42 pentru considerentele 21, 44, 45 şi, respectiv, 59) şi a fost declanşată, de asemenea, de afirmaţii potrivit cărora există indicii privind raportarea dublă (sau chiar triplă) a aceloraşi costuri cu personalul în raport cu clienţii din UE şi cu clienţi privaţi (a se vedea considerentul 119). Raportul a comparat, de asemenea, raportul iniţial pentru 2015 privind costurile aferente activităţilor HPC necomerciale/instituţionale cu versiunea retratată a acestui raport în 2019 (a se vedea considerentele 40 şi 102 şi următoarele) şi a concluzionat că niciunul dintre rapoarte nu poate fi considerat incorect, având în vedere că acestea au fost întocmite utilizând două metode diferite.

3.1.3.1.Lipsa generală a unei metode pentru stabilirea ex ante a alocării costurilor şi alte deficienţe metodologice

(94)Potrivit reclamantului, Cineca nu dispunea de o metodă ex ante pentru alocarea costurilor (şi anume pentru evitarea subvenţionării încrucişate a activităţilor comerciale), astfel cum se prevede la articolul 4 din Directiva 2006/111/CE a Comisiei (⁷¹) ("Directiva privind transparenţa"), care impune întreprinderilor publice finanţate de stat să menţină înregistrări separate şi exacte în conturi cu privire la activităţile diferite realizate de aceeaşi întreprindere. Cu alte cuvinte, reclamantul susţine că metodologia de alocare a costurilor nu s-a bazat pe factori de alocare stabiliţi ex ante (⁷²). În special, Cineca nu dispunea de principii de contabilitate a costurilor clar stabilite, coerente, justificate în mod obiectiv şi clar definite, astfel cum se prevede la articolul 4 literele (b) şi (c) din directivă.

(⁷¹)Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice, precum şi transparenţa relaţiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi (JO L 318, 17.11.2006, p. 17). Articolul 4 prevede că "(1) (...) statele membre vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura că pentru fiecare întreprindere căreia i se solicită înregistrări contabile separate: (a) înregistrările contabile interne corespunzătoare diferitelor activităţi sunt separate; (b) toate costurile şi veniturile sunt atribuite sau alocate corect pe baza principiilor de contabilitate aplicate în mod consecvent şi prin justificarea în mod obiectiv a costurilor; (c) principiile de contabilitate a costurilor în conformitate cu care sunt ţinute înregistrările contabile separate sunt clar definite. (2) Alineatul (1) se aplică numai activităţilor care nu fac obiectul unor prevederi specifice adoptate de Comunitate şi nu afectează obligaţiile impuse statelor membre sau întreprinderilor prin tratat sau prin astfel de prevederi specifice".

(95)Reclamantul susţine că, pentru serviciile informatice prestate către MIUR, Cineca ar trebui să primească numai suma corespunzătoare serviciilor prestate efectiv către MIUR. Suma plătită efectiv ar trebui să se bazeze pe un raport privind activităţile desfăşurate efectiv. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, până în 2015 (⁷³), Cineca nici măcar nu a prezentat un raport (⁷⁴) privind costul activităţilor desfăşurate pentru MIUR pentru a primi suma corespunzătoare plătită. De fapt, Cineca a început să transmită MIUR rapoarte contabile (referitoare la costurile activităţii HPC necomerciale/instituţionale şi ale serviciilor informatice MIUR) abia din 2015, ceea ce indică în sine nerespectarea dispoziţiilor Directivei privind transparenţa.

(⁷⁴)Cu toate acestea, în altă parte a observaţiilor, reclamantul susţine că rapoartele contabile anuale pe care Cineca le-a transmis MIUR au fost însoţite de un document de o pagină redactat ex post intitulat " Procedura de raportare privind supercalculul MIUR ". Reclamantul subliniază că unul dintre aceste documente de o pagină afirmă că punctul de plecare al raportării este reprezentat de costurile din declaraţia de venit a Cineca aprobată de adunarea consorţiului. Potrivit reclamantului, acest lucru oferă Cineca posibilitatea de a maximiza contribuţia din partea MIUR prin atribuirea de costuri suplimentare cererilor de rambursare a costurilor MIUR în luna iunie a fiecărui an, atunci când declaraţia de venit aferentă anului precedent devine disponibilă. Aceasta înseamnă că costurile sunt stabilite retrospectiv şi nu ex ante.

(96)Potrivit reclamantului, până în 2015, Cineca nu dispunea nici de un sistem de separare a conturilor, nici de un sistem de contabilitate analitică pentru a separa costurile de comenzi (⁷⁵). Cineca a primit pur şi simplu granturi nerambursabile fără a oferi costuri sau factori de alocare. Costurile care trebuie raportate şi alocate unităţilor operaţionale individuale au fost stabilite pe baza contului de profit şi pierdere întocmit în anul următor anului în cauză, şi anume ex post.

(⁷⁵)Reclamantul susţine că MIUR nu a efectuat niciodată o verificare a rapoartelor de costuri ale Cineca şi că, până în 2014 (astfel cum s-a stabilit şi în raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna), nu au fost solicitate astfel de rapoarte. Chiar şi în 2015, MIUR a furnizat doar şase categorii de costuri pe care raportul din 2020 al Serviciului de urmărire fiscală din Bologna le-a considerat prea vagi şi generale. Reclamanţii susţin că raportul din 2020 al Serviciului de urmărire fiscală din Bologna a concluzionat că eliminarea de către Cineca, începând cu 2016, din costurile raportate, a tuturor costurilor legate de alte activităţi înseamnă că, înainte de 2016, acest lucru nu a fost valabil.

(98)În sprijinul afirmaţiilor sale, reclamantul indică formularea specifică din unele dintre rapoartele de costuri ale Cineca referitoare la activitatea HPC necomercială/instituţională. De exemplu, descrierea metodologiei de calcul al acestor costuri (pentru 2015 şi 2016) conţine afirmaţia potrivit căreia "[c]osturile din declaraţia de venit aprobate de adunarea consorţiului reprezintă datele de plecare". Aceasta înseamnă, de asemenea, potrivit reclamantului, că procedura de contabilitate analitică este efectuată ex post.

(99)Până în 2014, contribuţia din partea MIUR (pentru activitatea HPC necomercială/instituţională) a fost sub formă de aport de capital şi de granturi pentru echipamente şi numai începând din 2015 finanţarea s-a bazat pe funcţionarea de zi cu zi şi pe costurile Cineca. Raportul din 2020 al Serviciului de urmărire fiscală din Bologna afirmă că diferenţa dintre cele două sisteme a fost substanţială şi a permis Cineca să nu justifice costurile suportate. Documentul a acordat o marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor publice şi subvenţionarea încrucişată a altor activităţi, cum ar fi serviciile către MIUR sau alte activităţi.

3.1.3.2.Exemple de retratare ex post a rapoartelor de costuri transmise către MIUR

(101)Reclamantul susţine că, începând din 2018, nu mai există nicio trimitere la necesitatea de a scădea ex post costurile cofinanţate de UE din raportul de costuri ale activităţilor HPC necomerciale/instituţionale (⁷⁶).

(102)Reclamantul indică o serie de probleme în ceea ce priveşte raportul de costuri pentru 2015 şi retratarea acestuia. Reclamantul face referire la trei rapoarte de costuri referitoare la activitatea HPC necomercială/instituţională din 2015. Primul se referă la primele şase luni ale anului 2015. Al doilea se referă la întregul an 2015, iar al treilea se referă la întregul an 2015, care este o retratare a raportului iniţial privind întregul an ("retratarea din 2019") pentru anul 2015 efectuată în 2019 (⁷⁷). Reclamantul subliniază că raportul pentru întregul an (şi anume al doilea raport) conţinea o sumă a costurilor indirecte care a crescut de la primul raport (şi anume de la raportul referitor la primele şase luni ale anului 2015) cu 2,8 milioane EUR, proiectând elementul de cost pentru întregul an.

(103)Reclamantul susţine că, deşi costurile indirecte au fost majorate în raportul retratat (a se vedea considerentul 102), costurile directe cu personalul au scăzut cu aproape o treime între raportul iniţial şi raportul retratat (⁷⁸).

(104)Reclamantul susţine că primul şi al doilea raport de costuri pentru 2015 pentru activitatea HPC necomercială demonstrează că toate cele 82 de persoane au fost prezentate ca fiind angajate cu normă întreagă pentru activitatea HPC necomercială, după cum demonstrează lista elementelor de cost (⁷⁹). Având în vedere că o parte din muncă trebuie să fi fost efectuată pentru proiecte care nu au legătură cu activitatea HPC necomercială/instituţională, o parte din aceste costuri cu forţa de muncă a fost raportată la mai mulţi clienţi, ceea ce a dus la dubla contabilizare a acestor costuri.

(⁷⁹)În decizia de iniţiere a procedurii se afirmă că Cineca a putut aplica retroactiv în 2018 (în mod eronat nu a fost menţionat ca fiind anul 2019) metodologia de alocare a costurilor în vigoare din 2016 în cazul cifrelor privind costurile din 2015 (a se vedea considerentul 146 din decizia de iniţiere a procedurii). Însă, potrivit reclamantului, această aplicare retroactivă a metodologiei de alocare a costurilor (în 2019 în ceea ce priveşte costurile pentru 2015) nu este credibilă, deoarece un factor de alocare care utilizează 100 % din forţa de muncă pentru activitatea HPC necomercială/instituţională nu se poate să se fi schimbat în conformitate cu noua metodologie. O dovadă suplimentară a faptului că raportul pentru 2015 referitor la activitatea HPC necomercială/instituţională calculată cu totalitatea personalului HPC care lucrează cu normă întreagă în cadrul activităţii HPC necomerciale/instituţionale a fost că, pentru această activitate (în acelaşi an), a fost utilizat un factor de multiplicare mai mic de 1, ceea ce arată că doar o parte din ENI (echivalent normă întreagă) a fost utilizată.

(105)Reclamantul invocă alte modificări semnificative între raportul iniţial (şi anume al doilea raport, care a fost primul an întreg) pentru activitatea HPC necomercială/instituţională din 2015 şi retratarea acestuia din 2019. Retratarea din 2019 conţinea un element nou, şi anume o plată de TVA în valoare de 6 343 000 EUR, care, potrivit unei decizii a autorităţii fiscale italiene, era datorată ca urmare a vânzării serviciilor în perioada de trei ani care s-a încheiat în 2015. Potrivit reclamantului, a fost incorect să se factureze întreaga sumă pentru anul 2015, când această cifră reprezintă suma cumulată datorată Trezoreriei la sfârşitul anului 2015. În al doilea rând, reclamantul susţine că această sumă a fost rambursată Cineca de două ori, după cum urmează: în primul rând, ea a fost rambursată atunci când consorţiul a solicitat cheltuielile în raportul iniţial. În acelaşi timp, Cineca a recuperat suma de la Trezoreria italiană. Deşi autoritatea fiscală a obligat Cineca să ramburseze suma Trezoreriei, Cineca a solicitat, de asemenea, rambursarea acestor costuri în raportul de costuri retratat (2019) pentru anul 2015.

(106)Reclamantul susţine că raportul de costuri pentru activitatea HPC necomercială/instituţională pentru 2016 a fost retratat în 2018 prin deducerea costurilor deja contabilizate anterior în valoare de 1 135 747 EUR. Cineca a justificat această ajustare pe baza unei "tranzacţii fiscale" şi a "recunoaşterii de către EUROfusion a costurilor aferente conturilor pe 2016" (⁸⁰). Este evident că, prin deducerea costurilor din contabilitatea transmisă către MIUR ca urmare a recunoaşterii costurilor de către UE, Cineca a contabilizat costul respectiv în anul precedent atât către MIUR, cât şi către Comisia Europeană. Raportul de costuri pentru activitatea HPC necomercială pentru anul 2017 conţine, de asemenea, o observaţie potrivit căreia ar putea fi necesară actualizarea unui element de cost de 14 192 838 EUR în urma recunoaşterii parţiale a costurilor de către UE. În lipsa acestor actualizări, reclamantul susţine că aceleaşi costuri ar fi fost rambursate Cineca de două ori.

(⁸⁰)Pe baza raportului din 2020 al Serviciului de urmărire fiscală din Bologna (a se vedea considerentul 92), reclamantul face alte două declaraţii: 1) potrivit raportului, raportul de costuri pentru 2016 a trebuit să fie retratat în 2018 şi, între timp, un element de 3 872 315 EUR a trebuit să fie dedus ca urmare a rambursării de către UE şi 2) raportul arată că, în 2016, costurile de achiziţionare a supercalculatoarelor şi costurile energiei electrice au fost raportate de două ori către MIUR şi UE, astfel încât 100 % din costuri au fost raportate către MIUR, iar UE a acordat o rambursare de 55 %, ceea ce a dus la o rată de rambursare pentru Cineca de 155 %.

(107)Potrivit reclamantului, procedura de contabilitate analitică (din 2016) prevede doar posibilitatea ca costurile directe şi indirecte ale proiectelor HPC necomerciale/instituţionale să fie ajustate (reduse) ex post cu costurile proiectelor care sunt rambursate de UE (pentru proiectele finanţate de UE). Aceasta înseamnă că finanţarea HPC necomercială/instituţională nu este separată de proiectele HPC finanţate de UE, iar factorii de cost nu sunt alocaţi ex ante. Aceasta înseamnă, de asemenea, că contabilitatea finală a costurilor depinde de valoarea finanţării primite din partea UE.

3.1.3.3.Exemple de supracompensare primită ca urmare a solicitării de rambursare a aceloraşi costuri, precum şi a inexactităţilor şi inconsecvenţelor (⁸¹)

(⁸¹)Unele dintre aceste inexactităţi şi inconsecvenţe sunt descrise, de asemenea, în Raportul fiscal de la Bologna, în care se afirmă că nici noua metodologie contabilă (şi anume cea utilizată din 2016) nu a reuşit să separe în mod corespunzător costurile proiectelor UE de costurile care trebuiau raportate către MIUR. În raport s-a afirmat, de fapt, că: "Serviciul de urmărire fiscală italian confirmă că, chiar şi cu metodologia contabilă din 2017, costurile generate de activităţile de cercetare finanţate de UE nu au fost separate în mod corespunzător de cele acoperite de contribuţia HPC acordată de minister".

(108)De exemplu, reclamantul face referire la practica/regula conform căreia UE rambursează 75 % din costurile cu personalul aferente unui proiect finanţat, dar Cineca raportează către UE 100 % din costurile cu personalul. Cineca raportează către MIUR restul de 25 % din costurile cu personalul ale proiectului UE, deşi acelaşi procent de 25 % din timpul de lucru al personalului fusese deja contabilizat (şi anume raportat către UE) în legătură cu proiectul finanţat de UE. Aceasta constituie o dublă raportare a costurilor.

(109)Raportul contabil pentru 2015 utilizează un algoritm complet inexact pentru alocarea costurilor indirecte pentru proiectele HPC necomerciale/instituţionale. Această situaţie se explică prin faptul că respectivul calcul al costurilor unui anumit proiect HPC permitea deducerea doar a costurilor directe ale acelui proiect specific din costurile indirecte ale proiectului respectiv. Formula corectă ar scădea toate costurile directe (ale tuturor celorlalte proiecte HPC ale aceluiaşi client) din costurile indirecte ale respectivului proiect specific. Prin urmare, în formula utilizată de Cineca, costurile indirecte au fost supraestimate, ceea ce a dus, într-un exemplu pe care reclamantul l-a creat în scopul ilustrării problemei, la o supraestimare cu 50 % a costurilor totale legate de proiect. În plus, reclamantul contestă, de asemenea, metoda de alocare a costurilor indirecte ale Cineca din raportul pentru 2015 privind activitatea HPC necomercială/instituţională, pe motiv că alocă 33,33 % din totalul costurilor indirecte ale Cineca costurilor HPC necomerciale/instituţionale.

(110)Reclamantul susţine, de asemenea, că, în legătură cu raportul de costuri pentru 2015 pentru activitatea HPC necomercială/instituţională, Cineca a solicitat rambursarea din partea MIUR pentru activităţile HPC desfăşurate pentru clienţi privaţi, cum ar fi ENI. Potrivit reclamantului, dovada în acest sens este o listă din situaţiile financiare ale Cineca pentru 2015, în care ENI figurează ca întreprindere cu care Cineca cooperează în domeniul HPC şi desfăşoară activităţi HPC.

(111)De asemenea, alte neconcordanţe fac ca numărul de angajaţi care lucrează în cadrul activităţilor HPC necomerciale/instituţionale în 2015 să nu fie credibil. Astfel cum se explică în considerentul 104, primele două rapoarte referitoare la această activitate indică 82 de persoane angajate cu normă întreagă în acest tip de proiecte, în timp ce, în anii 2016, 2017 şi 2018, cifrele corespunzătoare au fost de 21,87, 19,1 şi, respectiv, 19,06 ENI (echivalent normă întreagă), şi anume mai puţin de 82 de persoane. Potrivit reclamantului, acest lucru conduce la constatarea că, în 2015, a existat o supracompensare pe baza costurilor cu personalul.

(112)În plus, în 2015, Cineca ar fi alocat întregul personal HPC pentru activitatea HPC necomercială/instituţională în vederea rambursării de către MIUR, în timp ce, cel puţin parţial, aceleaşi costuri cu personalul (referitoare la şapte lucrători specifici) au fost raportate ca echivalente normă întreagă angajate în cadrul EuHIT, un proiect cofinanţat de UE derulat între 2014 şi 2016. Astfel, potrivit reclamantului, Cineca practică în mod regulat (şi cu siguranţă a practicat în 2015) dubla contabilizare a costurilor sale pentru activităţi HPC necomerciale/instituţionale.

(113)Reclamantul invocă şi alte exemple de posibilă dublă contabilizare a costurilor. De exemplu, conform evidenţelor contabile pentru 2015 pentru calculul ştiinţific (sau FERMI şi Galileo + Pico), costul energiei electrice în valoare de 1 541 380,40 EUR a fost alocat pentru rambursare de către MIUR pentru activitatea HPC necomercială/instituţională. Aceeaşi cifră este indicată pentru proiectele UE, cum ar fi PRACE, sau pentru serviciile prestate către clienţi privaţi, cum ar fi ENI. Prin urmare, acest element de cost al energiei electrice a reprezentat o supraestimare.

(114)În ceea ce priveşte cererea de rambursare depusă de Cineca în 2015 cu privire la rambursarea aceloraşi costuri legate de HPC din partea MIUR, precum şi din partea UE, reclamantul atrage atenţia, de asemenea, asupra unui aviz juridic elaborat de cabinetul de avocatură Granelli din Milano cu privire la chestiunea normelor de rambursare pentru proiectele finanţate de UE şi proiectele HPC necomerciale/instituţionale ("avizul Granelli"). În aviz se afirmă că toate costurile cu personalul legate de HPC pot fi raportate MIUR "indiferent dacă costurile au fost considerate, integral sau parţial, ca fiind eligibile în cadrul proiectelor UE". De aici, reclamantul concluzionează că, în raportul de costuri pentru 2015 pentru activităţile HPC necomerciale/instituţionale, Cineca a raportat acelaşi cost pentru rambursarea de către UE, precum şi de către MIUR (⁸²).

(⁸²)Reclamantul susţine, de asemenea, că avizul Granelli interpretează normele UE în materie de rambursare ca şi cum acestea ar permite rambursarea de către UE a costurilor suportate de un terţ, în timp ce normele prevăd în mod clar că, pentru a fi eligibile, costurile reale trebuie să fie suportate efectiv de beneficiar (şi anume: reale, şi nu estimate, bugetate sau imputate şi definite şi suportate efectiv de beneficiar) şi nu de o altă entitate. Reclamantul susţine, de asemenea, că, în conformitate cu acest aviz juridic, este permisă dubla rambursare a costurilor aferente proiectelor UE în măsura în care costurile cu forţa de muncă sunt rambursate în pofida faptului că forţa de muncă ce participă la proiectele UE primeşte salarii de la terţi, cum ar fi profesorii universitari plătiţi de stat şi salariile angajaţilor plătite de firme private. Cu toate acestea, cheltuielile salariale ale angajaţilor Cineca sunt rambursate de MIUR.

(116)Reclamantul susţine, de asemenea, că (cel puţin din 2016) costurile proiectelor HPC cofinanţate de UE sunt deduse din rapoartele de costuri prezentate MIUR pentru serviciile HPC necomerciale/instituţionale. Cu toate acestea, costurile pentru clienţii privaţi acoperite de contraprestaţia primită de aceşti clienţi, cum ar fi cele 6 milioane EUR de la ENI în 2015, nu sunt deduse din rapoartele menţionate (⁸³).

(⁸³)Reclamantul consideră că dovada acestui fapt este o declaraţie din bilanţurile Cineca pentru 2017, în care se afirmă următoarele: "Datele finale pentru 2017 privind veniturile provenite din taxele şi serviciile diferitelor segmente de piaţă pe care îşi desfăşoară activitatea Cineca arată (...) în ceea ce priveşte veniturile din activităţile de calcul de înaltă performanţă, o creştere de aproximativ 10 %, în special datorită creşterii activităţilor cu ENI, ca urmare a unei cereri mai mari de sprijin pentru activităţile de evaluare tehnologică pentru achiziţionarea unui nou calculator".

(118)În ceea ce priveşte costurile cu personalul din 2018, raportul de costuri pentru anul respectiv arată că, în ceea ce priveşte costurile indirecte cu personalul ale unităţii "Structură administrativă şi conducere generală", calculul implică 35 de persoane (referitoare la activităţi HPC necomerciale/instituţionale), ceea ce, pe lângă faptul că reprezintă doar o parte din costul cu personalul pe anul 2015 pentru 82 de persoane, nu este în concordanţă cu cifra de 19,06 echivalente normă întreagă raportată în legătură cu costurile directe cu personalul (a se vedea considerentul 111). În plus, fişele de pontaj din 2018, care se presupune că acoperă numai activitatea HPC necomercială/instituţională, conţin numele a 59 de persoane care ar fi lucrat în cadrul activităţii HPC necomerciale/instituţionale, în timp ce echivalentul normă întreagă corespunzător pentru 2018 a fost de 19,06.

(119)Raportul contabil pentru 2018 (pentru activitatea HPC necomercială/instituţională pentru MIUR) conţine un element de cost al energiei electrice de 1 977 835,09 EUR pentru "HPC General", în timp ce unitatea operaţională HPC este compusă din trei domenii de activitate: "Activităţi instituţionale (şi anume necomerciale) de supercalcul" (finanţate de MIUR); "Proiect finanţat" (proiecte UE) şi "Calcule tehnice" (şi anume clienţi). Acest lucru indică probabil faptul că costurile HPC necomerciale/instituţionale trimise spre rambursare către MIUR acoperă de fapt toate cele trei domenii HPC, iar raportul conţine o supraestimare care conduce la o "rambursare triplă" (⁸⁴).

(120)În cele din urmă, reclamantul indică un document intern obţinut în cursul unui alt litigiu între reclamant şi Cineca, în care Cineca a afirmat că toate cele patru domenii ale activităţilor sale, care au fost împărţite în "Supercalcul", "Universităţi", "MIUR" şi "Altele", au generat marje pozitive de 13 % în medie în perioada 2017-2019. Potrivit reclamantului, ar fi important ca Cineca să explice ce înseamnă acest procent de 13 %. Acest lucru contrazice ideea potrivit căreia contribuţiile către Cineca pentru activităţile desfăşurate au constituit "o simplă compensaţie pentru activităţi" (⁸⁵).

3.2.Observaţiile altor părţi terţe

(122)Tempo comercializează o serie de produse informatice şi software pentru universităţi, şi anume pentru activităţi contabile, software de e-learning, gestionarea resurselor umane şi dezvoltarea de portaluri web. Tempo susţine că este singurul concurent al Cineca în subsectorul contabil universitar. Întreprinderea afirmă că, în pofida calităţii ridicate a produselor sale, doar 11 universităţi publice au adoptat software-ul său de contabilitate şi nicio universitate nu a adoptat niciunul dintre celelalte produse software ale sale. Tempo subliniază, de asemenea, caracterul antreprenorial al activităţilor de servicii informatice ale Cineca şi cota de piaţă ridicată a Cineca pe piaţa software-ului universitar, în pofida preţurilor sale ridicate.

(123)Pe această bază, Tempo afirmă, de asemenea, că plăţile publice efectuate către Cineca sub formă de ajutor de stat au permis Cineca să creeze o situaţie de cvasimonopol pe piaţa software-ului universitar. În plus, Tempo consideră că elementul necesar enunţat în decizia HIS, şi anume că serviciul în cauză trebuie să fie "de natură specială", inclusiv "eficacitate", nu este îndeplinit în acest caz, deoarece produsele Cineca nu sunt mai eficace decât cele ale Tempo. În sfârşit, Tempo susţine că natura economică a produselor este susţinută de cerinţa legală de interoperabilitate impusă produselor în cauză şi de faptul că Cineca le-a obţinut de la alţii în loc să le dezvolte el însuşi şi că externalizează întreţinerea unora dintre programele sale informatice unor părţi externe. În cele din urmă, Tempo sugerează că hotărârea pronunţată în cauza C-150/11 din 19 decembrie 2012 (⁸⁶) nu permite evitarea legislaţiei privind achiziţiile publice în scopul plasării anumitor prestatori privaţi într-o situaţie privilegiată faţă de concurenţii săi.

(124)Space îşi desfăşoară activitatea în segmentul informatic al administraţiei publice. O parte strategică a activităţii întreprinderii constă în furnizarea de produse şi prestarea de servicii informatice universităţilor. Principalul client al Space este Universitatea din Milano. Space reclamă, de asemenea, o stagnare a creşterii pieţei, ca urmare a poziţiei dominante a Cineca în segmentul software-ului universitar. Ea mai afirmă că, de fapt, universităţile s-au închis complet pentru produsele oferite de Space (⁸⁷). Prin urmare, Space a încheiat un parteneriat strategic cu BeSmart, în special în ceea ce priveşte promovarea aplicaţiei sale de "mobilitate internaţională", în care Cineca nu a realizat suficiente progrese. În ciuda succesului acestui produs, universităţile au refuzat să achiziţioneze produsul, declarând că nu pot lua o decizie până nu văd produsul comparabil al Cineca, care urmează să fie finalizat în viitor.

(125)Space explică în continuare că Universitatea din Milano a utilizat serviciile Space până în 2017, când universitatea a trecut la produsele U-Gov ale Cineca. Relaţiile dintre Space şi Universitatea din Milano ilustrează situaţia din segmentul software-ului universitar. După întreruperea livrării unora dintre produsele Space, alte produse au continuat să fie furnizate de către Space Universităţii din Milano. Acest lucru demonstrează că Cineca a intrat pe o piaţă funcţională, şi anume nu a eliminat o disfuncţionalitate a pieţei. De fapt, Cineca a creat treptat o exclusivitate în furnizarea de software universitar.

(126)Software-ul Cineca, continuă Space, este mai puţin eficace decât serviciile existente anterior furnizate de Space. Modulele U-Gov ale Cineca sunt inferioare, iar universităţile au nevoie de alţi furnizori, cum ar fi Space, pentru a acoperi lacunele funcţionale. Produsele software ale Cineca sunt de fapt standardizate (⁸⁸), iar adaptarea produselor este realizată de aceşti alţi furnizori, care sunt uneori necesari pentru a oferi o soluţie mai ieftină decât cea a Cineca. Prin urmare, argumentul potrivit căruia preţurile produselor software universitare ale Cineca sunt în concordanţă cu efortul de dezvoltare a funcţionalităţilor este fals. Preţurile nu reflectă valorile pieţei.

(127)În plus, Space afirmă că, de fapt, nu există niciun obstacol pentru ca universităţile să îşi schimbe furnizorii pentru toate sau o parte din nevoile lor în materie de servicii informatice. Există o interoperabilitate completă între diferitele module Cineca şi non-Cineca şi bazele de date ministeriale. Produsele Cineca, chiar dacă sunt utilizate în sectorul educaţiei, nu sunt diferite de produsele software obişnuite şi nu constituie mijloace diferite de scaune, creioane etc., care sunt de asemenea indispensabile pentru îndeplinirea unui mandat public în domeniul educaţiei.

(129)Stazione Zoologica subliniază că diferitele module universitare şi de cercetare (⁸⁹) ale produselor şi serviciilor informatice ale Cineca sunt indisociabile de funcţiile pe care Stazione Zoologica este invitată să le îndeplinească, şi anume cercetarea ştiinţifică gratuită. Prin urmare, există o legătură intrinsecă între serviciile Cineca şi obiectivul public al sistemului de cercetare. Decizia Stazione Zoologica de a utiliza serviciile Cineca este rezultatul deciziei sale de a se alătura consorţiului, iar nu rezultatul impunerii de către MIUR sau consorţiu a serviciilor asupra Stazione Zoologica, fie în mod legal, fie în alt mod.

(130)Stazione Zoologica susţine că nu ar fi fezabil să se obţină de pe piaţă soluţii informatice cu acelaşi grad de integrare ca cel al Cineca. Există, desigur, alţi furnizori pe piaţă, dar aceştia oferă doar soluţii parţiale care nu îndeplinesc pe deplin cerinţele funcţionale ale organismului de cercetare. Eficienţa şi rentabilitatea au condus, în cazul Stazione Zoologica, la concluzia că Cineca ar trebui să fie angajată pentru serviciile în cauză. Stazione Zoologica a identificat toate avantajele produselor Cineca şi a concluzionat că acestea nu ar fi putut fi obţinute fără a se confrunta cu costuri de tranziţie şi de tranzacţionare foarte ridicate.

3.3.1.1.Competenţele guvernului italian în domeniul învăţământului superior

(133)Atât ministerul, cât şi universităţile au funcţii publice. Universităţile sunt organisme învestite cu propriile sisteme statutare, de reglementare, financiare, didactice, organizaţionale şi disciplinare (⁹⁰) [a se vedea articolul 6 din Legea nr. 168 din 9 mai 1989 ("legea universităţilor")]. Universităţile sunt "sediul principal al cercetării libere şi al formării gratuite în cadrul sistemelor lor respective şi sunt locuri de învăţare şi de dezvoltare critică a cunoştinţelor; ele funcţionează, combinând cercetarea şi predarea în mod organic, pentru progresul cultural, civil şi economic al Republicii" (articolul 1 din Legea nr. 240/2010). Universităţile au astfel îndatorirea esenţială de a oferi educaţie universitară şi de a asigura promovarea şi desfăşurarea cercetării ştiinţifice.

(134)Ministerul este responsabil de definirea obiectivelor şi a orientărilor strategice ale sistemului universitar (⁹¹) şi ale membrilor acestuia. El este responsabil de înfiinţarea universităţilor, de supravegherea şi aprobarea statutului şi a regulamentelor principale ale acestora, de autorizarea şi activarea cursurilor de studii, de verificarea şi evaluarea rezultatelor universităţilor în conformitate cu criteriile de calitate, transparenţă şi promovare a meritelor, garantând distribuirea resurselor publice în conformitate cu obiectivele, politicile şi activităţile desfăşurate de fiecare universitate.

(⁹¹)- Articolul 1 alineatul (4) din Legea nr. 240/2010: "Ministerul, cu respectarea libertăţii de predare şi a autonomiei universităţilor, indică obiectivele şi orientările strategice ale sistemului şi ale componentelor acestuia şi, prin Agenţia Naţională pentru Evaluarea Sistemului Universitar şi de Cercetare (ANVUR) pentru chestiunile care ţin de competenţa sa, verifică şi evaluează rezultatele acestuia în conformitate cu criteriile de calitate, transparenţă şi promovare a meritelor, inclusiv pe baza celor mai bune practici la nivel internaţional, garantând în acelaşi timp o repartizare a resurselor publice în conformitate cu obiectivele, politicile şi activităţile desfăşurate de fiecare universitate, cu respectarea principiului coeziunii naţionale şi cu evaluarea rezultatelor obţinute".

(135)El garantează, de asemenea, punerea în aplicare efectivă a dreptului de a studia, punând astfel în aplicare dispoziţiile articolului 34 din Constituţia italiană (⁹²) prin măsuri de susţinere a dreptului de a studia. Universităţile nu ar fi în măsură să ofere învăţământ terţiar şi să desfăşoare activităţi de cercetare universitară fără îndrumarea şi coordonarea ministerului.

(137)Cadrul general al competenţelor statului în domeniul învăţământului superior este împărţit (din perspectiva gamei de servicii) între minister şi universităţi. În tabelul următor, sarcinile ministerului sunt prezentate ca macrocategorie de funcţii, cu sarcinile corespunzătoare la nivelul universităţilor, astfel cum sunt prezentate în tabelul următor.

MINISTERUL UNIVERSITĂŢILOR ŞI CERCETĂRII

- Supravegherea acordurilor instituţionale şi echilibrarea bugetului

- Orientări şi planificarea obiectivelor sistemului

- Finanţare publică (de exemplu, operaţiuni, salarii, construcţii)

- Acreditarea unităţilor şi a cursurilor de studii

- Planificarea accesului studenţilor la un număr limitat de cursuri la nivel naţional

- Evaluarea rezultatelor predării şi cercetării

- Măsuri de asigurare a dreptului de a studia

- Calificarea ştiinţifică naţională pentru rolul de universitate

UNIVERSITĂŢI

- Sarcinile prevăzute în statutul, regulamentele şi conturile acestora

- Planificarea strategică a universităţilor având în vedere obiectivele stabilite de minister

- Programarea şi achiziţionarea de bunuri şi servicii, planificarea şi executarea lucrărilor publice, recrutarea de personal

- Programul de predare, organizarea şi desfăşurarea cursurilor de studii şi eliberarea calificărilor

- Efectuarea de teste de acces pentru cursurile dezvoltate la nivel local

- Gestionarea carierelor studenţilor şi a datelor privind rezultatele ştiinţifice ale cadrelor didactice

- Gestionarea carierelor studenţilor şi a contribuţiei studenţilor (merit şi venituri)

- Politici de recrutare şi carierele lectorilor individuali

3.3.1.2.Cineca şi misiunea sa de serviciu public

(139)Cineca a fost înfiinţat iniţial ca centru de calcul pentru sprijinirea sistemului universitar şi de cercetare. Ulterior, acesta şi-a asumat rolul de a produce, în numele membrilor săi şi al intereselor acestora, servicii foarte eficiente care vizează desfăşurarea activităţilor instituţionale ale membrilor săi. Ministerul s-a alăturat Cineca în 2006, dar ministerul a contribuit încă de la început la înfiinţarea şi finanţarea operaţiunilor sale. În prezent, toate universităţile de stat italiene sunt membre ale Cineca, care face obiectul supravegherii de către MIUR şi al auditului efectuat de Curtea de Conturi a Italiei.

(140)Obiectivul principal al Cineca, ca instrument al sistemului de învăţământ superior (⁹³), a fost întotdeauna furnizarea către membrii săi a unor sisteme de calcul şi servicii informatice integrate şi eficiente, permiţând astfel sistemului de învăţământ superior să îşi îndeplinească funcţia publică (a se vedea articolul 3 din statutul Cineca (⁹⁴)). Mai precis, Cineca a primit sarcina de a crea servicii informatice inovatoare şi de înaltă calitate, necesare pentru îndeplinirea funcţiei publice a membrilor săi. Aceste servicii au fost planificate şi produse în scopul funcţiei publice prin dezvoltarea unor tehnologii personalizate care au fost integrate de-a lungul timpului în funcţie de nevoile specifice ale instituţiilor sistemului de învăţământ superior. Pe piaţă nu pot fi găsite servicii comparabile în aceleaşi condiţii de funcţionare.

(⁹³)Învăţământul superior se referă la întreaga reţea de instituţii şi entităţi, altele decât ministerul, care îşi desfăşoară activitatea în sectorul cercetării (universităţi şi organisme publice de cercetare), al învăţământului universitar (universităţi) şi al formării în domeniul artelor, muzicii şi dansului [conservatoare, academii de arte frumoase, ISIA (institute superioare pentru industrii artistice)], cărora Cineca le furnizează servicii informatice structurate pentru funcţiile pe care aceste entităţi trebuie să le îndeplinească în executarea mandatului lor public, astfel cum se stabileşte prin lege, şi servicii de calcul avansate pentru gestionarea activităţilor lor.

(141)Caracteristicile specifice ale relaţiei dintre membrii consorţiului şi Cineca au determinat şi au consolidat eficienţa soluţiilor propuse de consorţiu. Supravegherea şi îndrumarea pe care membrii consorţiului le exercită asupra Cineca şi care se bazează pe posibilitatea de a emite directive care să orienteze activităţile sale către obiective specifice au permis entităţii să îşi adapteze în permanenţă operaţiunile la nevoile membrilor consorţiului şi, prin urmare, ale întregului sistem de învăţământ superior. Aceste nevoi sunt în continuă schimbare, atât ca urmare a modificărilor în materie de reglementare, cât şi a inovării tehnice şi tehnologice. De-a lungul timpului, Cineca a reuşit să consolideze această eficienţă, alături de capacitatea sa de a răspunde rapid acestor noi cerinţe.

3.3.1.3.Cadrul de reglementare care reglementează relaţiile dintre Cineca şi membrii consorţiului

(144)Articolul 1 din statutul Cineca face trimitere la Legea consolidată nr. 1592/1933, care, la articolele 60 şi 61, prevede înfiinţarea de consorţii cu sarcina de a coordona iniţiativele de funcţionare a sistemului universitar (⁹⁵).

(⁹⁵)- Articolul 60: "Decanii şi directorii sunt responsabili de promovarea oricărei forme de implicare sau contribuţie financiară din partea entităţilor sau a persoanelor fizice pentru universităţile şi instituţiile pe care le conduc; în special, ei sunt obligaţi să promoveze formarea de consorţii cu scopul de a coordona iniţiativele într-un mod cât mai practic şi mai eficace posibil pentru a sprijini şi a facilita funcţionarea universităţilor şi a instituţiilor [subliniere adăugată]. Articolul 61: "Consorţiile universitare sunt învestite cu personalitate juridică. Fiecare consorţiu este înfiinţat printr-un acord care reglementează relaţiile dintre entitate şi persoanele fizice care deţin o participaţie în consorţiu şi are un statut care reglementează organizarea şi funcţionarea sa. Acordul şi statutul sunt aprobate printr-un decret regal emis la propunerea ministrului educaţiei naţionale, după consultarea Consiliului de Stat, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al Regatului".

(146)Aşa-numita lege "salva Cineca" a instituit un model intern între Cineca şi minister, care a fost detaliat ulterior prin Decretul ministerial nr. 245 din 26 martie 2018, pe baza discuţiilor cu Comisia Europeană şi cu agenţia naţională anticorupţie din Italia (ANAC). Pe baza Deciziei nr. 1172 din 19 decembrie 2018, agenţia italiană anticorupţie a înscris Cineca pe lista naţională a entităţilor care îşi pot desfăşura activitatea prin atribuiri directe (întreprinderi "interne"). Autorităţile italiene susţin că, în considerentul 13 din decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a pornit de la premisa eronată că părţile care fac parte din sistemul de învăţământ, universităţi şi sistemul de cercetare îşi pot îndeplini nevoia de servicii informatice esenţiale pentru operaţiunile lor direct sau prin intermediul unor entităţi care au aceleaşi caracteristici ca Cineca. Universităţile se bucură de autonomie în a decide dacă să recurgă la piaţă sau să atribuie direct Cineca un contract de prestare a serviciilor informatice necesare pentru desfăşurarea activităţilor lor. Aşa-numita lege "salva Cineca" nu obligă părţile care fac parte din sistemul de învăţământ să utilizeze Cineca sau părţi cu aceleaşi caracteristici dacă nu sunt în măsură să presteze ele însele astfel de servicii, ci doar le oferă posibilitatea de a alege.

3.3.1.4.Funcţiile Ministerului Universităţilor şi Cercetării

(148)Articolul 51b din Decretul nr. 300/1999 atribuie MIUR funcţii în următoarele domenii majore: orientarea, planificarea şi coordonarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice; standardizarea generală şi finanţarea universităţilor; promovarea meritelor şi a dreptului de a studia; acreditarea şi evaluarea formării; punerea în aplicare a standardelor UE privind învăţământul universitar; armonizarea europeană şi integrarea sistemului în acordurile culturale; raţionalizarea condiţiilor de acces la universităţi; gestionarea programelor operaţionale naţionale finanţate de Uniunea Europeană.

(149)Articolul 2 din Legea nr. 168/1989, "legea universităţilor" (a se vedea considerentul 133), prin care a fost instituit ministerul, prevedea îndatoriri suplimentare, în special pentru ministru. Printre acestea se numără publicarea unui plan de dezvoltare a universităţilor; propunerea şi adoptarea de orientări în materie de cercetare; distribuirea alocărilor destinate universităţilor pe baza unor criterii obiective menite să asigure o dezvoltare echilibrată a universităţilor; transmiterea către Parlament, o dată la trei ani, a unui raport privind stadiul cercetării ştiinţifice şi tehnologice; coordonarea activităţilor legate de participarea Italiei la UE şi la programele naţionale de învăţământ universitar, precum şi la cele ştiinţifice şi de cercetare; coordonarea învăţământului universitar cu alte niveluri de învăţământ public (⁹⁶).

(⁹⁶)Autorităţile italiene subliniază, de asemenea, că, contrar afirmaţiei reclamantului, Cineca a început să presteze servicii informatice către universităţi în anii 1980, şi nu în 2001. Cineca a devenit instrumentul operaţional pentru minister la mijlocul anilor 1980, când anumite funcţii guvernamentale erau deja atribuite administraţiei. A fost necesar să se dezvolte platforme esenţiale pentru îndeplinirea sarcinii ministerului. Primele sarcini atribuite Cineca au fost bazele de date pentru programarea, monitorizarea, coordonarea şi finanţarea universităţilor, inclusiv baza de date a personalului didactic (1986), registrul naţional de cercetare (1987), baza de date a personalului administrativ (1989), datele contabile ale universităţilor (1989), baza de date pentru sistemele educaţionale (1989).

3.3.1.5.Servicii către MIUR

(150)Autorităţile italiene fac trimitere la punctul 17 din Comunicarea Comisiei privind noţiunea de ajutor de stat (⁹⁷), potrivit căruia "[s]e poate considera că o entitate acţionează prin exercitarea prerogativelor de autoritate publică în cazul în care activitatea respectivă face parte din funcţiile esenţiale ale statului sau este legată de acele funcţii, prin natura sa, prin obiectivul său şi prin normele care se aplică în cazul acesteia" (⁹⁸). Italia adaugă de asemenea că, în cazul în care activitatea economică nu poate fi separată de exercitarea prerogativelor de autoritate publică, activităţile exercitate de entitatea respectivă în ansamblu rămân legate de exercitarea prerogativelor de autoritate publică şi, prin urmare, nu se încadrează în noţiunea de întreprindere. Este irelevant dacă există alte întreprinderi în măsură să desfăşoare aceeaşi activitate (⁹⁹).

(152)Italia nu este de acord cu opinia reclamantului potrivit căreia, pentru o "legătură intrinsecă", organismul public trebuie să internalizeze (şi anume să decidă să producă pe cont propriu fără a recurge la un terţ) platformele necesare pentru funcţia în cauză. Potrivit Italiei, hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza Comisia/Italia (¹⁰⁰) a clarificat faptul că, din punctul de vedere al faptului dacă statul desfăşoară sau nu o activitate economică, "este lipsit de importanţă faptul că statul desfăşoară activităţile economice menţionate prin intermediul unui organism distinct asupra căruia poate exercita, direct sau indirect, o influenţă dominantă (...) sau că desfăşoară activităţile direct prin intermediul unui organism care face parte din administraţia de stat". Rezultă de aici că statul poate desfăşura o activitate neeconomică sau îndeplini o funcţie publică şi prin intermediul unei entităţi separate. În cazul în care legătura intrinsecă există, nu contează dacă Cineca este sau nu o entitate internă a ministerului. Italia consideră că Cineca, pe baza structurii sale, a scopului său şi a controlului exercitat de membrii săi, poate fi considerat un departament intern în cadrul administraţiei de stat. În acest sens, ministerul şi universităţile au decis să producă pe cont propriu serviciile informatice în cauză.

(153)În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia Italia a decis să introducă un mecanism de piaţă pe piaţa serviciilor informatice pentru administraţia publică (şi a serviciilor informatice pentru universităţi, de altfel), autorităţile italiene subliniază că Italia nu a introdus mecanisme de piaţă în ceea ce priveşte serviciile informatice prestate către minister şi universităţi. Aceasta utilizează piaţa (şi anume prin intermediul Consip) numai pentru servicii standardizate, şi anume servicii nepersonalizate, care sunt disponibile efectiv prin intermediul Consip. Aceste servicii includ conectivitate simplă sau servicii de cloud etc. Serviciile foarte specializate furnizate de Cineca nu au fost disponibile prin intermediul Consip.

(154)În plus, reclamantul susţine că legătura dintre activitate şi funcţia publică a statului trebuie să fie deosebit de cuprinzătoare/intensivă. Autorităţile italiene nu sunt de acord cu interpretarea dată de reclamant potrivit căreia mijloacele trebuie să fie unice, şi anume nu pot exista alte mijloace disponibile pentru a desfăşura activitatea. Acest lucru nu este în conformitate cu jurisprudenţa care pare să asocieze conceptul de indisociabilitate cu cel de "caracter indispensabil" al mijloacelor de îndeplinire a funcţiei, indiferent de prezenţa unei pieţe şi, prin urmare, a altor instrumente care pot permite exercitarea aceleiaşi funcţii. În niciunul dintre cazurile la care se referă reclamantul, serviciul nu a fost singurul mijloc existent.

(155)Italia susţine că, în cazul HIS, Comisia, făcând trimitere la hotărârea TenderNed, a recunoscut în mod expres că pe piaţă existau şi alţi operatori, însă aceştia "ofereau doar o parte din serviciile solicitate de [universităţi]" (¹⁰¹). În cazul de faţă, continuă Italia, este imposibil să se imagineze gestionarea serviciilor informatice către minister prin intermediul unor părţi externe care nu cunosc normele şi procedurile care se aplică ministerului şi scopul pentru care este necesar sistemul. Planificarea aplicaţiilor specifice pentru minister, cum ar fi gestionarea ştiinţei şi educaţiei naţionale sau distribuirea finanţării universitare, necesită adaptări şi actualizări continue şi în timp util. O parte externă, chiar dacă ar putea fi găsită, ar trebui să dedice mult timp studierii normelor privind procedurile şi procesele operaţionale subiacente, ceea ce ar cauza întârzieri imprevizibile. Software-ul Cineca nu are nimic în comun cu aplicaţiile generice disponibile pe piaţă. De fapt, crearea unei platforme pentru gestionarea fiecărui serviciu foarte specializat nu ar fi fezabilă. În acest sens, furnizarea software-ului nu este o contribuţie la sistemul de învăţământ, ci o condiţie a funcţionării acestuia.

(¹⁰¹)A se vedea considerentul 126 din Decizia HIS: "Hotărârea din cauza TenderNed a stabilit indisociabilitatea dintre serviciul furnizat de TenderNed şi misiunea de interes public în cauză, chiar dacă existau indicaţii potrivit cărora achiziţiile publice electronice vizate contribuiau în foarte mică măsură la utilizarea efectivă a [serviciului] care era conectat cu exercitarea puterii publice" (a se vedea considerentul 90 din hotărâre). În mod similar hotărârii din cauza TenderNed, şi în cazul de faţă au existat operatori pe piaţă care ofereau părţi ale serviciului oferit de HIS. Cu toate acestea, Tribunalul a explicat în hotărârea TenderNed că autorităţile erau în măsură "să gestioneze cel mai bine întregul proces de achiziţii publice" prin intermediul serviciilor TenderNed (considerentul 90 din hotărâre) şi că "platformele comerciale existente nu ofereau condiţiile referitoare la preţ, caracteristicile de calitate obiectivă, continuitatea şi accesul la serviciile furnizate care ar fi necesare pentru realizarea" obiectivelor autorităţilor (considerentul 107 din hotărârea TenderNed)." Acest raţionament poate fi aplicat pe deplin în cazul de faţă. Astfel cum au susţinut o serie de părţi interesate, niciun alt furnizor de programe informatice pentru universităţi nu oferea întreaga gamă de servicii pe care le oferea HIS. Reclamantul însuşi recunoaşte că furnizorii privaţi oferă doar părţi ale serviciilor necesare în domeniul programelor informatice pentru colegii."

(157)În decizia HIS, Comisia a recunoscut că furnizarea de produse software personalizate şi de servicii conexe este legată de o misiune publică a statului în domeniul învăţământului terţiar (¹⁰²). Activităţile şi statutul HIS se suprapun pe deplin cu cele ale Cineca în legătură cu ministerul şi universităţile. În cele din urmă, Italia menţionează considerentul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (¹⁰³), potrivit căruia cazurile care se suprapun trebuie tratate în acelaşi mod.

(158)În plus, nicio prevedere nu împiedică o entitate să desfăşoare simultan o activitate economică şi una neeconomică. În absenţa subvenţionării încrucişate a activităţilor economice, sprijinul pentru activităţile neeconomice nu constituie ajutor de stat. Faptul că Cineca desfăşoară activităţi economice nu descalifică activităţile sale "instituţionale" ca fiind neeconomice. Hotărârea Consiliului de Stat prin care codul sursă al software-ului Cineca a fost declarat ca proprietate a Cineca (a se vedea considerentul 55, care atribuie o valoare economică produsului Cineca), nu înseamnă că activitatea conexă este disociabilă de activitatea "instituţională" a Cineca.

(159)Autorităţile italiene nu sunt de acord cu opinia reclamantului potrivit căreia trebuie să existe o obligaţie legală care să impună entităţilor de stat nu numai obligaţia de a desfăşura o activitate, ci şi mijlocul/instrumentul prin care activitatea urmează să fie desfăşurată (a se vedea considerentul 48). În opinia Italiei, nu prezenţa unei obligaţii legale de existenţă a "instrumentului" exclude o activitate economică, ci funcţionarea instrumentului în îndeplinirea unei sarcini esenţiale. Legătura intrinsecă rezultă din faptul că funcţia publică atribuită prin lege entităţii publice nu poate fi exercitată în lipsa mijloacelor furnizate de beneficiar. În mod similar cu concluzia din decizia HIS (¹⁰⁴), statul, fără serviciile de asistenţă informatică prestate de Cineca, nu şi-ar putea îndeplini obligaţia de a garanta dreptul constituţional la învăţământul terţiar (¹⁰⁵).

(¹⁰⁵)Italia a prezentat o listă a serviciilor de asistenţă informatică prin care, potrivit Italiei, ministerul îşi poate îndeplini sarcinile (principalele funcţionalităţi), precum şi temeiurile juridice pentru aceste servicii. Lista funcţionalităţilor include: 1) "Registrul naţional al studenţilor şi absolvenţilor" (NSAS), care serveşte la identificarea tuturor studenţilor universităţilor; evaluarea eficacităţii proceselor de formare universitară; promovarea mobilităţii studenţilor; identificarea stimulentelor pentru încurajarea cererii de servicii specifice pentru studenţi; monitorizarea şi sprijinirea experienţei profesionale a studenţilor; 2) "baza de date a ofertelor de formare" pentru publicarea normelor educaţionale ale universităţilor; activarea cursurilor de studii şi furnizarea de informaţii privind oferta de formare a universităţilor; 3) "Universitaly" pentru a oferi toate informaţiile despre universităţi şi cursuri de studii pentru a le permite oamenilor să decidă unde şi ce să studieze; 4) "Accessoprogrammato", care colectează informaţii pentru a permite ministerului să planifice şi să organizeze teste naţionale de admitere la anumite discipline, cum ar fi medicina; 5) "ASN" "abilitazione" pentru evaluarea şi recrutarea personalului didactic; 6) "Proper", pentru un program de planificare pe trei ani pentru personalul universitar; 7) "Dalia" sau "data bank for alia", o bază de date naţională pentru colectarea de informaţii privind carierele şi de date privind salariile personalului universitar; 8) aplicaţie pentru întocmirea uniformă a evidenţelor contabile în vederea colectării datelor bugetare de la universităţi; 9) portal pentru contabilizarea profitului şi pierderii pentru a oferi clarificări interpretative referitoare la normele contabile; 10) "AFAM" pentru monitorizarea ofertei de cadre didactice şi a contractelor, precum şi a recrutării şi mobilităţii acestora; 11) "fond de finanţare obişnuit" pentru stocarea tuturor parametrilor referitori la distribuirea FFO alocat universităţilor; 12) programare pe trei ani (PRO 3) pentru gestionarea tuturor informaţiilor necesare pentru distribuirea fondurilor către universităţi pentru programarea pe trei ani a universităţilor, pentru acreditarea universităţilor şi pentru evaluarea ministerială a programării pe trei ani a universităţilor; 13) "proiecte de interes semnificativ" pentru procedurile de depunere a candidaturilor şi rapoartele pentru cererile de propuneri de cercetare de interes naţional; 14) "REPRISE" (register of Expert Peer Reviewers for Italian Scientific Evaluation) - Registrul experţilor evaluatori inter pares pentru evaluarea ştiinţifică italiană pentru înregistrarea experţilor ştiinţifici independenţi; 15) Registrul naţional de cercetare pentru colectarea tuturor informaţiilor referitoare la cercetarea finanţată.

Temeiurile juridice respective pentru principalele funcţionalităţi sunt următoarele: 1) Legea nr. 170 din 11 iulie 2003 şi alte dispoziţii legale; 2) articolul 17 alineatul (95) litera (b) din Legea nr. 127 din 15 mai 1997, care a fost ulterior extins prin alte dispoziţii legislative; 3) articolul 17 alineatul (95) litera (b) din Legea nr. 127 din 15 mai 1997 şi alte dispoziţii legislative; 4) Legea nr. 264 din 2 august 1999; 5) Legea nr. 240/2010 şi legislaţia succesivă; 6) Legea nr. 311 din 30 decembrie 2004 (şi dispoziţii ulterioare, inclusiv Legea nr. 43/2005); 7) Decretul legislativ nr. 29/1993; 8) articolul 7 alineatul (6) din Legea nr. 168 din 9 mai 1989, completat de o legislaţie ulterioară; 9) articolul 9 din Decretul legislativ nr. 18 din 27 ianuarie 2012; 10) Decretul legislativ nr. 297 din 16 aprilie 1994 şi alte dispoziţii, inclusiv Decretul prezidenţial nr. 212/2005; 11) Legea nr. 537/1993; 12) articolul 5 alineatul (1) din Legea nr. 537/1993, Decretul prezidenţial nr. 25/1998 şi articolul 1-er din Decretul-lege nr. 7 din 31 ianuarie 2005; 13) articolul 65 alineatul (1) din DPR 382/1980, articolul 5 alineatul (4) din Legea nr. 537/1993 şi alte dispoziţii ulterioare; 14) Decretul-lege nr. 83 din 22 iunie 2012; 15) Decretul prezidenţial nr. 382/1980 şi articolul 2 din Legea nr. 168/1989.

(160)Unele reglementări conferă în mod specific ministerului obligaţia de a îndeplini o anumită sarcină prin intermediul platformelor informatice. De exemplu, articolul 16 alineatul (2) litera (e) din Legea nr. 240/2010 atribuie ministerului reglementarea termenelor şi a procedurilor de desfăşurare a procedurilor de aprobare, inclusiv identificarea procedurilor informatice pentru calificarea ştiinţifică a lectorilor universitari. Există şi alte reglementări care obligă ministerul să înregistreze anumite date în sistemele de informaţii (¹⁰⁶).

(161)Toate acestea indică faptul că Cineca a creat şi a gestionat numeroase baze de date pentru minister, care sunt, de asemenea, interoperabile între ele şi care sunt utilizate de minister pentru a-şi îndeplini funcţia publică. În absenţa unei structuri interne de asistenţă informatică, Cineca a reprezentat întotdeauna organismul cu care serviciile informatice au fost concepute şi adaptate la funcţiile specifice ale ministerului. Aceste servicii au fost dezvoltate şi dezvoltate în continuare de-a lungul timpului şi sunt prestate prin intermediul structurii dedicate din cadrul Cineca, care reflectă structura internă a ministerului.

(162)Cooperarea cu Cineca a oferit ministerului flexibilitate operaţională şi i-a permis să reacţioneze în timp util. Actele de reglementare necesită adesea intervenţii care sunt dificil de programat şi necesită termene scurte de punere în aplicare. Cunoaşterea de către Cineca a procedurilor operaţionale face posibilă funcţionarea într-un mediu de imprevizibilitate şi de redefinire a priorităţilor şi a planurilor. Acest lucru a permis ministerului să respecte cerinţele stricte de continuitate a activităţii, reducând la minimum perturbările de tip phase-in/phase-out. Cineca a furnizat soluţii adaptate bazate pe înţelegerea ministerului, precum şi a părţilor interesate care interacţionează cu ministerul.

(163)Fără serviciile Cineca, ministerul nu ar putea îndeplini majoritatea funcţiilor sale care sunt legate în mod intrinsec de serviciile de sprijin ale Cineca şi care nu pot fi găsite în altă parte. Crearea de la zero a serviciilor informatice de către un alt prestator decât Cineca ar conduce la suspendarea funcţiilor publice atribuite ministerului. Având în vedere că nevoile ministerului nu sunt standardizate în ceea ce priveşte serviciile informatice, pe piaţă nu există operatori care să fie capabili sau dispuşi să îşi structureze serviciile în jurul acestui domeniu specific şi complex. Acest lucru ar necesita investiţii extraordinare din partea prestatorului şi ar conduce la costuri incalculabile pentru minister. În concluzie, activităţile Cineca nu se încadrează în categoria simplă a prestării de servicii informatice.

(164)În ceea ce priveşte hotărârea instanţei naţionale menţionată de reclamant în considerentul 45, Italia afirmă următoarele: Este adevărat că în hotărârea nr. 6009/2018 Consiliul de Stat s-a pronunţat în favoarea reclamantului, considerând că Italia ar fi trebuit să notifice Comisiei măsurile pentru Cineca în vederea prestării de servicii informatice către minister, întrucât acestea constituiau ajutor de stat. Cu toate acestea, alte acţiuni, cum ar fi hotărârea CdS 10528/2019 a Tribunalului regional TAR Lazio, au fost soluţionate în favoarea ministerului [a se vedea considerentul 63 şi nota de subsol 45 (¹⁰⁷)].

(167)Potrivit autorităţilor italiene, scopul plăţilor a fost de a acoperi costurile Cineca pentru prestarea serviciului. Aceste plăţi fac obiectul înregistrării de către Curtea de Conturi şi sunt verificate de Departamentul de contabilitate generală a statului din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Nivelul plăţilor a fost considerat adecvat de către autorităţile de supraveghere a contractelor de achiziţii publice de bunuri, şi anume Agenţia Italia Digitală (AGID) şi Curtea de Conturi. Aceste plăţi au fost, în general, mai mici decât costurile suportate de Cineca pentru prestarea serviciului către minister.

(168)De la începutul anilor 2000, MIUR a considerat Cineca o cvasi-"entitate internă" a ministerului. Cu toate acestea, în 2016, Cineca a fost reorganizată şi a devenit astfel o "entitate internă" adecvată. Preţurile pentru serviciile informatice au făcut obiectul unei evaluări prealabile a adecvării economice de către MIUR (¹⁰⁸). În 2018, ANAC (agenţia naţională anticorupţie) a inclus Cineca şi membrii consorţiului pe lista autorităţilor şi a entităţilor contractante care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unor atribuiri directe în ceea ce priveşte entităţile "interne". Contestarea acestei calificări de către reclamant la Tribunalul administrativ regional din Lazio a fost respinsă (a se vedea considerentele 63 şi 164). În aceste condiţii, piaţa de referinţă este reprezentată de acorduri similare "interne" între societăţile de servicii informatice şi entităţile administraţiei publice. Prestatorii din alte "segmente de piaţă", care pot fi angajaţi prin intermediul Consip, nu reprezintă un bun indicator de referinţă, deoarece întreprinderile disponibile prin intermediul Consip nu oferă acelaşi nivel de servicii complete.

(¹⁰⁸)Italia explică faptul că MIUR a efectuat un anumit tip de analiză ex ante chiar înainte de 2016. Aceasta s-a bazat pe diverse dispoziţii legale în vigoare care permiteau utilizarea unui prestator preexistent, selectat anterior, precum Cineca, în circumstanţe precum unele circumstanţe neprevăzute, pentru servicii noi, constând în repetarea unor servicii anterioare etc. Prin urmare, atribuirea s-a bazat pe verificarea faptului că, în primul rând, din punctul de vedere al funcţionalităţilor tehnice, toate serviciile oferite de Cineca au garantat avantaje de management în materie de eficienţă şi calitate care nu ar fi putut fi obţinute altfel şi au fost viabile din punct de vedere economic. În evaluarea caracterului adecvat, costurile soluţiilor Cineca au fost comparate cu costurile de înlocuire a produsului, în conformitate cu logica costului total al deţinerii (Total Cost of Ownership - TCO), care ia în considerare întregul ciclu de viaţă al bunului/serviciului care urmează să fie achiziţionat şi estimează toate costurile directe şi indirecte.

(170)Potrivit unui studiu de piaţă (¹¹⁰) (aşa-numitul "studiu Corso privind serviciile către MIUR"), contribuţia pentru prestarea serviciilor informatice MIUR între 2006 şi 2018 a fost cu mult sub valorile medii de piaţă (¹¹¹). În cazul în care ministerul ar fi achiziţionat serviciile în cauză de la un terţ, ar fi plătit în medie cu peste 2 milioane EUR mai mult pe an în perioada în cauză (¹¹²).

(¹¹¹)În afară de anii 2006-2008, în care plăţile către Cineca pentru serviciile informatice prestate către minister au fost moderat mai mari decât valorile de piaţă, şi anume începând din 2009, a existat o diferenţă tot mai mare între valoarea de piaţă a serviciilor şi ceea ce Cineca primea cu titlu de compensaţie. În ceea ce priveşte contribuţiile pentru servicii, care au fost cu mult sub nivelul pieţei timp de mai mulţi ani, studiul Corso se referă la niveluri de productivitate mult mai ridicate, care pot fi obţinute din cunoştinţele consacrate despre contextul ministerial şi dintr-o expertiză solidă în materie de resurse. Astfel, CINECA reuşeşte să maximizeze volumul de muncă necesar pentru a presta servicii de dezvoltare, întreţinere şi sprijin.

(171)Italia a prezentat un tabel care arată veniturile rezultate din plăţile către Cineca pentru serviciile informatice pe care le-a prestat către minister (a se vedea tabelul din considerentul 209), care arată că veniturile (considerate "cumulativ" la sfârşitul perioadei 2006-2014) s-au ridicat la minus 208 000 EUR, chiar dacă plăţile au depăşit costurile în anii individuali 2006, 2007, 2008, 2009, precum şi în 2013 şi 2014 (¹¹³). Italia a declarat, de asemenea, că sumele datorate pentru serviciile din perioada 2015-2017 nu au fost încă plătite. Pentru anii ulteriori anului 2018, plăţile au fost efectuate în urma raportării.

(172)În ceea ce priveşte argumentul reclamantului potrivit căruia ar fi trebuit să se întocmească întotdeauna un raport în scopul prezentării costurilor către minister (a se vedea considerentul 59), autorităţile italiene subliniază că obligaţia respectivă a existat abia după 2016. Lipsa prezentării unui raport de costuri înainte de 2015 nu înseamnă că nu a existat o examinare ex ante a plăţilor care trebuiau efectuate către Cineca pentru serviciile prestate. Sumele care trebuiau plătite au fost întotdeauna cuantificate de minister în raport cu costurile suportate de Cineca pentru prestarea serviciilor. Plăţile au fost întotdeauna verificate în detaliu de minister, iar serviciile au fost specificate în ordinele de plată individuale. Având în vedere absenţa unei pieţe relevante, plăţile au fost stabilite pe baza costurilor suportate de Cineca, precum şi a calităţii şi cantităţii serviciilor furnizate.

(173)Potrivit autorităţilor italiene, în decizia de iniţiere a procedurii se afirmă în mod incorect (în considerentele 31, 104 şi 105) că serviciile informatice pe care Cineca le-a prestat către minister denaturează concurenţa, deoarece există o obligaţie sau constrângeri tehnice legate de interoperabilitatea dintre serviciile informatice ale ministerului şi serviciile informatice ale universităţilor, care obligă atât ministerul, cât şi universităţile să utilizeze serviciile Cineca.

(175)După cum indică reclamantul, serviciile informatice oferite de concurenţi universităţilor sunt adesea utilizate împreună cu produsele Cineca şi nu există dificultăţi în achiziţionarea anumitor componente software de la furnizori alternativi. Unele universităţi se orientează către alţi furnizori, inclusiv către reclamant (a se vedea considerentul 69). Având în vedere cele de mai sus, afirmaţia din decizia de iniţiere a procedurii, potrivit căreia Cineca ar putea vinde servicii pe care, în mod normal, nu ar fi în măsură să le vândă, este inexactă.

3.3.1.6.Servicii către universităţi

(177)Potrivit autorităţilor italiene (fapt confirmat şi de cele 58 de răspunsuri primite de minister din partea universităţilor la un chestionar adresat universităţilor în legătură cu problemele ridicate în decizia de iniţiere a procedurii), Cineca oferă universităţilor o gamă largă de servicii pentru a satisface toate nevoile în materie de servicii informatice pe care universităţile le-ar putea avea. Întreprinderile au putut intra pe piaţa serviciilor informatice pentru universităţi în jurul anului 2000. Universităţile au libertatea de a obţine aceste servicii de la concurenţii Cineca. Cu toate acestea, ofertele de servicii ale concurenţilor acoperă doar anumite părţi specifice ale nevoilor universităţilor în materie de servicii informatice. Având în vedere cele de mai sus, este pe deplin de înţeles faptul că universităţile tind să aleagă mai degrabă un furnizor care oferă un serviciu complet şi integrat decât un furnizor care oferă servicii doar în domenii specifice.

(178)Potrivit autorităţilor italiene, universităţile susţin că serviciile pe care Cineca le prestează pentru ele nu constituie o activitate economică datorită legăturii intrinseci cu exercitarea sarcinii esenţiale îndeplinite de universităţi. Ele au afirmat că soluţiile informatice furnizate de Cineca sunt, prin însăşi natura lor, indispensabile pentru organizarea şi gestionarea activităţilor administrative care vizează furnizarea de servicii de învăţământ universitar public şi desfăşurarea activităţilor de cercetare conexe desfăşurate în cadrul sistemului universitar.

(179)Universităţile cooperează cu ministerul în îndeplinirea acestor sarcini esenţiale şi au aprobat înfiinţarea consorţiului în 1967, care a fost însărcinat cu producerea de servicii informatice care să le permită să îndeplinească funcţiile esenţiale care le-au fost atribuite: consorţiul "reprezintă instrumentul organizaţional specializat, instituit în mod corespunzător pentru a desfăşura activităţile indicate la articolul 3", care, la rândul său, prevede că "[s]copul principal al consorţiului este de a produce servicii informatice inovatoare pentru membrii consorţiului, pentru a-i face mai eficienţi şi mai moderni, în modul cel mai avantajos din punct de vedere economic, prin dezvoltarea de tehnologii şi partajarea obiectivelor de dezvoltare" [a se vedea articolul 1 alineatul (2) din statutul consorţiului].

(181)În numele universităţilor, Cineca a dezvoltat mai întâi servicii legate de activităţi avansate de calcul în scopuri de cercetare. De-a lungul timpului, au fost adăugate şi alte sisteme de informaţii care au fost adaptate la nevoile specifice ale universităţilor, permiţând îndeplinirea funcţiilor lor esenţiale, inclusiv următoarele funcţionalităţi de bază:

(182)Teoretic, aceste servicii ar putea fi achiziţionate de pe piaţă. Cu toate acestea, ele sunt interconectate şi, prin urmare, esenţiale pentru funcţionarea universităţilor. Potrivit autorităţilor italiene, universităţile au indicat, de asemenea, că serviciul Cineca este singurul sistem complet şi integrat de gestionare a funcţiilor instituţionale esenţiale ale universităţilor (a se vedea considerentul anterior). El acoperă aproape 100 % din nevoile sectoriale şi permite întreţinerea tehnică şi "de reglementare" constantă a platformelor, prin actualizarea continuă a sistemelor în conformitate cu cerinţele celorlalţi membri ai consorţiului. Există, de asemenea, un organism consultativ format din directorii de sisteme informatice ai universităţilor membre pentru a discuta problemele tehnologice, iar personalul didactic aduce, de asemenea, contribuţii la produse/servicii. Prin urmare, serviciile sunt dezvoltate pe cont propriu, într-un mod integrat, prin contribuţia comună a Cineca şi a universităţilor, pentru a atinge un nivel de eficienţă care nu poate fi atins prin achiziţionarea serviciilor de pe piaţă. Chiar şi universităţile care au angajat alţi operatori decât Cineca au confirmat că niciun alt operator de pe piaţă nu deţine capacitatea de a oferi întreaga gamă de servicii oferite de Cineca.

(183)Temeiurile juridice relevante includ următoarele: Legea nr. 341/1990 de definire a structurii cursurilor universitare şi a cerinţelor pentru acordarea calificărilor; Legea nr. 264/1999 de reglementare a accesului la cursuri universitare cu număr limitat; Decretele ministeriale 509/1999 şi 270/2004 de modernizare şi adaptare a învăţământului universitar prin introducerea de credite educaţionale; Decretul ministerial 130/2017 şi Decretul ministerial din 16 septembrie 2016 (şi legile anterioare) pentru gestionarea studiilor postuniversitare; Legea nr. 240/2010, Decretul legislativ nr. 49/2012, Decretul ministerial 159/2012, Decretul legislativ nr. 102/2001; Legea nr. 168/1989, et.al.

(184)Italia nu este de acord cu concluzia preliminară din decizia de iniţiere a procedurii, potrivit căreia "[p]rezenţa atât a MIUR, cât şi a reprezentanţilor universităţilor italiene în consiliul de administraţie al CINECA ar putea fi un indiciu că statul a avut o influenţă asupra deciziei universităţilor italiene de a achiziţiona sau nu sisteme informatice Cineca. În plus, universităţile au utilizat software-ul Cineca pentru a avea acces la finanţare publică" (considerentul 124 din decizie). Această concluzie preliminară este confirmată de afirmaţia, astfel cum subliniază Italia, potrivit căreia interoperabilitatea software-ului universităţii cu software-ul pentru minister permite universităţilor să obţină mai uşor finanţarea de la universitate.

(185)Cu toate acestea, Italia susţine că, în conformitate cu Legea nr. 168/1989 (¹¹⁴), universităţile se bucură de autonomie educaţională, ştiinţifică, organizaţională, financiară şi contabilă deplină. Universităţile pot dispune de resurse proprii, cum ar fi contribuţiile din partea studenţilor sau a unor părţi terţe. Prin urmare, resursele plătite în cele din urmă către Cineca pentru serviciile sale provin doar parţial de la stat. În plus, universităţile au confirmat, de asemenea, că atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a aşa-numitei legi "salva Cineca", Cineca a fost ales ca prestator în mod liber, fără nicio obligaţie sau condiţionare din partea statului. De asemenea, s-a confirmat faptul că plata finanţării către universităţi nu este legată de alegerea de către universităţi a unui prestator de servicii informatice, ci se bazează pe criterii obiective stabilite de minister, cum ar fi dimensiunea universităţii şi numărul de studenţi, precum şi rezultatele sale ştiinţifice.

(¹¹⁴)"Universităţile au personalitate juridică şi, în aplicarea articolului 33 din Constituţie, se bucură de autonomie didactică, ştiinţifică, organizaţională, financiară şi contabilă; acestea înfiinţează organizaţii autonome cu statut şi regulamente proprii". Caracterul autonom al universităţilor de stat a fost confirmat şi de hotărârile instanţelor italiene prin care s-a stabilit că angajaţii universităţilor nu sunt angajaţi ai statului. A se vedea, de exemplu, Curtea de Casaţie în hotărârea nr. 10700 din 10 mai 2006.

(186)Universităţile care au recurs la Cineca au confirmat, potrivit autorităţilor italiene, că alegerea Cineca nu a fost impusă de minister, ci a fost o consecinţă a deciziei lor de a adera la consorţiu şi de a utiliza serviciile acestuia. Alegerea Cineca în calitate de prestator de servicii nu este imputabilă universităţilor şi, prin intermediul acestora, statului. Universităţile au explicat, de asemenea, că taxele plătite Cineca pentru serviciile informatice provin dintr-un tarif al consorţiului (stabilit în funcţie de parametrii stabiliţi) care include costurile de asistenţă şi de întreţinere evolutivă. Costurile de personalizare sunt evaluate pe baza tarifelor necesare pentru acoperirea costurilor. Aceste elemente pot submina, de asemenea, constatarea imputabilităţii, deoarece tarifele nu sunt stabilite de stat.

(187)După cum s-a afirmat chiar în decizia de iniţiere a procedurii, unele universităţi au decis să achiziţioneze servicii informatice de la alţi operatori decât Cineca şi nu au raportat nicio problemă în ceea ce priveşte accesul la finanţare. Acestea sunt perfect capabile să comunice cu sistemul informatic al ministerului. Dacă statul italian ar fi dorit să oblige universităţile să recurgă la Cineca în calitate de prestator, el ar fi solicitat Cineca să dezvolte un sistem pentru întregul sector al educaţiei şi ar fi plătit Cineca direct pentru dezvoltarea sistemelor informatice. În schimb, ministerul acţionează în mod contrar: el plăteşte costurile de funcţionare direct universităţilor, pe care acestea le pot gestiona în mod liber, şi oferă universităţilor libertatea de a decide dacă doresc să recurgă la Cineca sau la un alt prestator.

(188)Reclamantul consideră în mod eronat că jurisprudenţa Stardust Marine pentru stabilirea imputabilităţii (a se vedea considerentul 78 şi următoarele) nu este aplicabilă cazului. Din jurisprudenţă (¹¹⁵) se poate deduce că criteriile Stardust sunt aplicabile prin analogie atunci când se analizează imputabilitatea în cazul organismelor publice care au "autonomie, inclusiv în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor, în raport cu intervenţiile autorităţilor publice". De asemenea, nu este clar motivul pentru care aplicarea criteriilor Stardust Marine ar fi diferită în ceea ce priveşte activităţile organismelor de drept public care sunt distincte de stat (¹¹⁶). Italia consideră că, pentru constatarea imputabilităţii, ar fi necesar să se dovedească, de la caz la caz, implicarea statului în decizia de a selecta Cineca pentru contractele de servicii informatice.

(¹¹⁵)A se vedea T-98/16, T-196/16 şi T-198/16, Italia/Comisia "Banca Tercas", ECLI:EU:T:2019:167, punctul 67. "În cazul în care [organismul care a acordat ajutorul în cauză] (...) este autonom, inclusiv în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor sale, în comparaţie cu intervenţia autorităţilor publice şi cu fondurile publice... ", Comisia este (...) supusă unei obligaţii şi mai importante de a preciza şi a fundamenta motivele care justifică concluzia sa potrivit căreia resursele utilizate se află sub control public şi măsurile sunt imputabile statului". Italia (de fapt Cineca) adaugă că imputabilitatea universităţilor publice nu ar putea fi întemeiată şi că acestea nu pot fi calificate drept "emanaţii ale statului italian", întrucât această noţiune a fost dezvoltată pentru a permite particularilor să se bazeze pe dispoziţii necondiţionate şi suficient de precise ale unei directive, care nu a fost transpusă sau transpusă corect, în ceea ce priveşte organismele sau entităţile supuse autorităţii; sau controlul sau competenţele statului care depăşesc limitele normelor aplicabile relaţiilor dintre particulari. Prin urmare, noţiunea nu poate fi extinsă la problema imputabilităţii.

(¹¹⁶)Contrar argumentului reclamantului din considerentul 81, potrivit căruia universităţile sunt un organism public neeconomic în deplină conformitate cu noţiunea de "administraţie publică", universităţile sunt definite ca entităţi din cadrul administraţiei publice. Prin urmare, acestea nu sprijină statul, ci sunt entităţi autonome, cu propriile prerogative care le sunt conferite prin Constituţie. În hotărârea sa nr. 10700 din 10 mai 2006, Curtea de Casaţie a observat că "universităţile nu mai [funcţionează] ca un organ al statului (...), iar profesorii şi cercetătorii trebuie să fie consideraţi mai degrabă angajaţi ai universităţii decât angajaţi ai statului". Italia susţine, de asemenea, că articolul 2 alineatul (1) din Legea nr. 240 din 2010 a impus ca universităţile să se reorganizeze astfel încât organele de conducere să fie formate din profesori şi din alte persoane independente de stat.

(191)În ceea ce priveşte aplicarea unei proceduri competitive selective, şi anume aplicarea unei proceduri adecvate de achiziţii publice, Italia subliniază că, de fapt, a făcut alegerea Cineca (un prestator intern propriu-zis conform legislaţiei italiene) chiar mai exigentă decât cea impusă de legislaţia UE privind achiziţiile publice. Acest lucru se datorează faptului că articolul 192 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 50/2016 impune o "evaluare sporită a eficienţei" pentru o atribuire planificată către Cineca înainte de a permite o astfel de atribuire "internă" către Cineca. Legislaţia UE [articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2014/24/UE] prevede o echivalenţă esenţială între diferitele proceduri de încredinţare a unui serviciu de interes pentru administraţia publică.

(192)Italia a explicat, de asemenea, că universităţile au efectuat întotdeauna o evaluare prealabilă a beneficiilor implicării Cineca pentru serviciile lor informatice, analizând dacă ar putea produce aceleaşi rezultate la nivel intern şi comparând apoi funcţionalităţile şi caracteristicile serviciilor Cineca cu cele ale ofertelor concurenţilor (¹¹⁷).

(¹¹⁷)Italia explică faptul că, la fel ca MIUR (a se vedea nota de subsol 108), universităţile de stat au efectuat un anumit tip de analiză ex ante chiar înainte de 2016. Aceasta s-a bazat pe diverse dispoziţii legale în vigoare care permiteau utilizarea unui prestator preexistent, selectat anterior, precum Cineca, în anumite circumstanţe precum circumstanţe neprevăzute, pentru servicii noi, servicii constând în repetarea unor servicii anterioare etc. Prin urmare, atribuirea s-a bazat pe verificarea faptului că, în primul rând, din punctul de vedere al funcţionalităţilor tehnice, toate serviciile oferite de Cineca au garantat avantaje de management în materie de eficienţă şi calitate care nu ar fi putut fi obţinute altfel şi au fost viabile din punct de vedere economic. În evaluarea caracterului adecvat, costurile soluţiilor Cineca au fost comparate cu costurile de înlocuire a produsului, în conformitate cu logica costului total al deţinerii (Total Cost of Ownership - TCO), care ia în considerare întregul ciclu de viaţă al bunului/serviciului care urmează să fie achiziţionat şi estimează toate costurile directe şi indirecte.

(193)Italia a furnizat un raport tehnic (a se vedea considerentul 318 şi următoarele), un studiu de specialitate realizat de profesorul Corso, în care s-a prezentat valoarea serviciilor informatice furnizate de Cineca universităţilor, defalcată pe trei componente în comparaţie cu preţul pieţei în perioada 2004-2018 (¹¹⁸). Studiul prezintă datele referitoare la două dintre cele trei subsegmente ale sectorului, inclusiv "serviciile de aplicaţii" şi "alte servicii", fără a include "serviciile de găzduire" (¹¹⁹). Veniturile Cineca, şi anume compensaţia pe care a primit-o pentru serviciile în cauză, au fost sub preţurile pieţei în majoritatea perioadei 2004-2019. În plus, AGID a certificat, de asemenea, coerenţa economică a valorilor asociate componentei infrastructură. În ceea ce priveşte al treilea subsegment al "altor servicii" (şi anume servicii de planificare şi consiliere), raportul demonstrează că oferta Cineca a fost în concordanţă cu valoarea de piaţă.

3.3.1.7.Măsurile constituie ajutor existent

(195)Italia susţine, de asemenea, că, în măsura în care măsurile în cauză s-ar califica drept ajutor de stat, acesta este ajutor existent în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (¹²⁰). Cu alte cuvinte, măsurile ar constitui ajutor existent, deoarece Italia poate dovedi că, la momentul punerii lor în aplicare, acestea nu constituiau ajutor şi au devenit ajutor ca urmare a evoluţiei pieţei interne şi fără să fi fost modificate de statul membru. Astfel de măsuri beneficiază de protecţie juridică atât timp cât Comisia nu a stabilit incompatibilitatea acestora cu piaţa internă şi nu a ordonat măsuri adecvate orientate spre viitor (¹²¹).

(¹²⁰)Regulamentul (UE) 2015/1589. Articolul 1 litera (b) punctul (v): "[A]jutorul considerat ajutor existent deoarece se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor şi că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluţiei pieţei interne şi fără să fi fost modificat de statul membru. Atunci când anumite măsuri devin ajutoare ca urmare a liberalizării unei activităţi în conformitate cu dreptul Uniunii, astfel de măsuri nu sunt considerate ajutor existent după data fixată pentru liberalizare".

(196)Italia susţine că, la momentul înfiinţării Cineca în 1967, nu exista o piaţă nici pentru serviciile informatice pentru universităţi, nici pentru serviciile informatice pentru administraţia publică. Ambele pieţe au început să se dezvolte în anii 1980. Nu a existat nicio modificare semnificativă a măsurilor, susţine Italia, întrucât nu a existat nicio modificare semnificativă a naturii şi a sursei finanţării ministerului, a temeiului juridic, a obiectivului finanţării sau a gamei de beneficiari care ar putea afecta esenţa măsurilor. Prin urmare, măsurile îndeplinesc parametrii "modificării semnificative", astfel cum sunt definiţi în jurisprudenţă (¹²²).

3.3.1.8.Absenţa subvenţionării încrucişate din plăţile către Cineca

(198)Potrivit autorităţilor italiene, Cineca şi-a modificat metodologia contabilă din 2004. Într-o comunicare din octombrie 2019, Italia a explicat că, în perioada 2004-2006, Cineca a utilizat un sistem de contabilitate financiară bazat pe rubrici de cheltuieli care asigurau echilibrul între resursele achiziţionate şi cheltuielile aferente. Începând cu anul 2006, situaţiile financiare ale Cineca au fost întocmite în conformitate cu principiile contabilităţii activelor economice. Acest sistem a înregistrat costurile şi câştigurile în funcţie de natura lor, şi anume prin împărţirea lor în funcţie de cauza economică a evenimentului care le-a declanşat. În plus, începând cu anul 2006, Cineca a început să utilizeze "proceduri de contabilitate analitică/proceduri contabile de control de gestiune", utilizând instrumente informatice tot mai sofisticate, care au asigurat alocarea corectă şi precisă a costurilor şi a veniturilor către domeniile individuale de activitate, şi anume către 1) serviciile HPC, 2) serviciile către minister, 3) serviciile către universităţile publice şi 4) activităţile economice în ceea ce priveşte veniturile, iar personalul, deprecierea şi furnizorii terţi în ceea ce priveşte costurile. În acest sistem, contribuţiile pe care Cineca le-a primit pentru serviciile informatice prestate au fost utilizate pentru a acoperi costurile suportate pentru producerea acestor servicii, iar contribuţiile primite pentru activităţile necomerciale sunt destinate acoperirii costurilor de exploatare aferente. Veniturile din activităţile economice sunt utilizate pentru a acoperi costurile acestor activităţi economice. Prin urmare, acest sistem a fost adecvat pentru a exclude complet utilizarea fondurilor publice în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Această concluzie a fost confirmată prin hotărârea nr. 6009/2018 (referitoare la contestarea sprijinului pentru serviciile HPC necomerciale/instituţionale din 2015 şi serviciile către MIUR) (¹²³).

(¹²³)A se vedea secţiunea 1.4 din hotărâre: "Dovada alocării corespunzătoare a costurilor, finanţării şi veniturilor poate consta în situaţiile financiare anuale ale entităţii relevante. Şi în această privinţă, trebuie să se considere că s-a stabilit în mod satisfăcător că Cineca utilizează o contabilitate analitică în măsură să separe şi să precizeze principalele activităţi ale consorţiului pe centre de cost (destinaţii) şi pe tipuri/naturi de venituri şi cheltuieli, precum şi pe departamente operaţionale. Acest lucru este în conformitate cu numeroasele norme statutare şi de reglementare care impun separarea contabilă între activităţile de natură economică şi activităţile de natură neeconomică [a se vedea articolul 15 alineatul (3) din statut şi Regulamentul Cineca din 27 martie 2015 privind organizarea şi guvernanţa activităţilor interne]. Respectarea cerinţei privind separarea conturilor se reflectă, de asemenea, în raportarea transmisă MIUR de către Cineca pentru anul 2015". În hotărârea Consiliului de Stat din 19 iulie 2019 (nr. 10528/2019) s-a constatat, de asemenea, că, în raportul pentru 2018 privind serviciile către minister şi activitatea HPC necomercială/instituţională, "Cineca a demonstrat, de asemenea, în mod corespunzător că activitatea [HPC] face obiectul unei forme separate de contabilitate şi raportare". A se vedea secţiunea 3.2 din hotărâre.

(199)În comunicarea sa din octombrie 2019 (a se vedea trimiterea la aceasta în considerentul 198), Italia a prezentat deja o descriere a metodologiei sale de alocare a costurilor care explica "procedura contabilă analitică" după cum urmează: sistemul consta în centre de profit, centre de cost şi comenzi, defalcate în funcţie de unităţile operaţionale de prim nivel din structura organizaţională a consorţiului. Acest sistem era destinat să determine "marja de contribuţie" sau, cu alte cuvinte, "costurile directe". Era vorba despre un "sistem de control al costurilor directe" care prevedea doar alocarea costurilor directe către centrele de profit. Sistemul de calcul al costurilor directe este utilizat pe scară largă şi permite determinarea marjei de contribuţie prin compararea costurilor şi a veniturilor (¹²⁴).

(¹²⁴)Italia a adăugat, de asemenea, în decizia de iniţiere a procedurii (a se vedea considerentul 73 din decizia respectivă) că şi acest sistem era caracterizat de o separare contabilă între unităţile operaţionale, singura caracteristică fiind aceea că proporţia costurilor indirecte şi/sau a costurilor de natură generală, în loc să fie alocată direct unităţilor operaţionale, era transferată unităţilor operaţionale pe baza unor criterii şi a unor factori determinanţi identificaţi în mod specific.

(200)În 2015, a fost introdusă o nouă procedură de contabilitate analitică, care a oferit o clasificare mai detaliată a veniturilor şi a crescut semnificativ proporţia costurilor care pot fi atribuite direct centrelor de profit, centrelor de cost şi contractelor. În plus, alocarea costurilor către unităţile organizaţionale individuale/centrele de profit a fost extinsă şi la costurile indirecte. Prin urmare, aceasta a constituit o trecere de la "marja de contribuţie" la "calcularea costurilor totale" (full costing). Trecerea de la un model bazat pe "cost direct" la un "model bazat pe cost total" a redus la minimum nivelul de discreţie tipic proceselor de alocare indirectă a costurilor comune.

(202)Aceste unităţi organizaţionale de prim nivel au fost alcătuite din unităţile operaţionale "Universităţi", "HPC", "MIUR", "Sănătate şi administraţie publică" şi unităţile organizaţionale de sprijin "Funcţia DSET" (Sisteme şi tehnologii în sprijinul funcţiilor unităţilor operaţionale), "Servicii generale ale instalaţiilor", "Administraţie" şi "Direcţia Generală". Costurile directe de producţie pot fi atribuite direct activităţilor raportate ale unităţilor operaţionale: costurile cu personalul şi costurile conexe, precum şi serviciile prestate de terţi, cum ar fi costurile energiei electrice şi deprecierea. Acestea sunt alocate direct comenzilor centrelor de cost pentru serviciile din domeniul de activitate specific. Costurile cu personalul (salariile) sunt stabilite pe baza fişelor de pontaj. În plus, unele categorii de personal, serviciile prestate de terţi şi costurile de depreciere ale "Funcţiei DSET" sunt, de asemenea, adăugate pe baza fişelor de pontaj şi a contractelor. Cheltuielile indirecte se referă la costurile structurilor de sprijin. Costurile indirecte legate de aceste structuri de sprijin, în ceea ce priveşte forţa de muncă, serviciile prestate de terţi, întreţinerea echipamentelor şi a clădirilor, utilităţile şi deprecierea, sunt alocate centrelor de cost ale unităţilor operaţionale pe baza factorilor determinanţi transferaţi, definiţi în mod specific de structurile de sprijin pe baza capacităţii şi a resurselor alocate diferitelor unităţi operaţionale.

- Costurile indirecte ale "Serviciilor generale" sunt stabilite printr-o procedură în două etape. În prima etapă, costurile sunt alocate pe baza suprafeţei (m²) pe care o ocupă rafturile (cadrul de susţinere care sprijină modulele hardware) în procentul alocat diferitelor unităţi operaţionale. Într-o a doua etapă, costurile care nu pot fi atribuite în mod direct diferitelor unităţi operaţionale, cum ar fi costurile cu personalul, deprecierea, utilităţile, curăţenia şi securitatea, sunt stabilite proporţional cu suprafaţa ocupată de diferitele unităţi operaţionale. Costurile pentru instalaţiile de securitate şi siguranţă sunt alocate pe baza kilowaţilor; iar costurile reziduale sunt alocate pe baza proporţiei de personal alocat diferitelor unităţi operaţionale.

(204)Italia a explicat că înregistrările contabile fac, de asemenea, obiectul unei serii de proceduri de audit. Toate situaţiile financiare ale Cineca fac obiectul verificării de către Consiliul auditorilor din cadrul Cineca, din care câte un membru este numit de fiecare dintre Ministerul Cercetării, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Ministerul Finanţelor şi adunarea consorţiului Cineca. Cineca se află de asemenea sub controlul Curţii de Conturi a Italiei, care se extinde la întreaga gestiune financiară a consorţiului şi al cărei rezultat este comunicat Parlamentului. În plus, conturile anuale ale consorţiului sunt certificate în mod independent de societatea Deloitte S.p.A (¹²⁵). În ceea ce priveşte transferul compensaţiei anuale pentru serviciile informatice pe care Cineca le-a prestat către minister [compensaţie stabilită prin decret ministerial, şi anume FFO (¹²⁶)], această plată către Cineca face obiectul înregistrării ex ante de către Curtea de Conturi a Italiei şi al verificării de către Departamentul de conturi naţionale generale din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor (¹²⁷). Pentru fiecare an din intervalul de timp 2006-2019, legalitatea bugetelor a fost verificată de către aceste organisme, care au stabilit respectarea deplină a legislaţiei aplicabile.

(¹²⁵)Rapoartele financiare referitoare la proiectele finanţate de Uniunea Europeană respectă orientările stabilite în avizul de proiect individual şi sunt însoţite de un certificat de audit emis de un certificator extern. Ele fac, de asemenea, obiectul unor controale aleatorii efectuate de Comisia Europeană. Riscul subvenţionării încrucişate este, de asemenea, exclus prin adoptarea de către Cineca a unui sistem de contabilitate analitică. Acest sistem, împreună cu verificările auditorilor, cu adunarea consorţiului (cu ocazia aprobării bugetului) şi cu Curtea de Conturi (având în vedere că Cineca este un organism finanţat în mod obişnuit din resurse publice), a făcut posibilă separarea clară a costurilor şi a veniturilor generate de activităţile neeconomice de cele generate de activităţile comerciale.

(205)Italia susţine că ar trebui clarificate două aspecte conceptuale în abordarea problemei subvenţionării încrucişate. În primul rând, existenţa unei supracompensări/subvenţionări încrucişate ar trebui exclusă în cazul în care costurile prestării serviciilor în cauză sunt egale sau depăşesc nivelul veniturilor/finanţării serviciilor. În al doilea rând, în noţiunea de subvenţionare încrucişată este inerentă ideea că presupusul beneficiar al subvenţionării încrucişate practică preţuri care sunt sub valoarea de piaţă, iar costurile suportate sunt acoperite de subvenţionarea încrucişată. Pe de altă parte, dacă preţurile practicate îi permit presupusului beneficiar să acopere cel puţin costurile variabile, o parte rezonabilă din costurile fixe comune şi o marjă rezonabilă asupra capitalului angajat, subvenţionarea încrucişată poate fi exclusă.

(207)Tabelul care sintetizează costurile şi veniturile pentru activităţile comerciale ale Cineca demonstrează că profitul global, înţeles ca diferenţa dintre venituri şi costuri, se ridica la 30 930 424 EUR la sfârşitul perioadei 2006-2019 (¹²⁸). Italia subliniază că există un rezultat pozitiv puternic din punct de vedere "cumulativ", dar, cu excepţia unui an (2009), activitatea din fiecare an a condus, de asemenea, la o marginalitate pozitivă. Rezultatul negativ din 2009 a fost acoperit de marjele pozitive din anii precedenţi.

(¹²⁸)În ceea ce priveşte observaţia reclamantului potrivit căreia filiala Cineca ce îşi desfăşoară activitatea pe piaţa software-ului universitar, KION, este un adevărat centru de putere (a se vedea considerentul 70 şi nota de subsol 50), autorităţile italiene au subliniat că aproximativ 97 % din activităţile KION au fost desfăşurate pentru membrii consorţiului şi numai partea rămasă a fost desfăşurată pentru clienţi comerciali. Marja de profit de 20 % a fost legată de această activitate comercială, iar marja de profit de 1 % a fost legată de membrii consorţiului. Marja de profit a Cineca pe segmentul informatic universitar public a fost, în medie, de 13,4 % în perioada 2006-2019, în creştere de la 6 % în perioada 2005-2015. Creşterea a fost rezultatul litigiului iniţiat de reclamant, care a condus la acumularea de rezerve, deoarece investiţiile au fost oprite. Investiţiile vor trebui să fie reluate; prin urmare, profitabilitatea va scădea. Profitabilitatea în segmentul informatic universitar privat a fost de 25 % în perioada 2006-2019. Pe de altă parte, segmentul informatic al administraţiei publice a fost deficitar în perioada 2006-2019, şi anume a produs -4 162 000 EUR cumulativ. Deficitul este finanţat din activităţile comerciale ale Cineca, care sunt profitabile (a se vedea tabelul "Activităţi comerciale"), şi din rezervele de capital.

(208)Un tabel prezentat cu cifrele relevante pentru anii în cauză arată că costurile de prestare a serviciilor HPC necomerciale/instituţionale au fost, în general, mai mari decât contribuţia ministerului, rezultatul fiind de -3 122 404 EUR la sfârşitul perioadei 2006-2019. Cu toate acestea, în realitate, Italia susţine că diferenţa efectivă a fost de -89 607 514 EUR, având în vedere faptul că, în primii nouă ani din perioada dată (şi anume 2006-2014), contribuţia ministerului nu a fost plătită sub formă de venituri, ci sub formă de "active nete" sau "rezerve captive") [italiană: "patrimonio netto" (¹²⁹)] ca răspuns la solicitarea ministerului de a lua în considerare cotizaţiile membrilor. Aceste sume sunt alocate direct la capitalurile proprii, şi nu ca venituri, dar sunt înregistrate în continuare în Fondul de dotare şi prezentate în bilanţ (¹³⁰).

(¹³⁰)Italia explică faptul că situaţiile financiare (bilanţul) reprezintă instrumentul de control şi de asigurare a corectitudinii contabile şi a utilizării corespunzătoare a excedentelor şi, mai general, a rezervelor pentru capitalurile proprii. Acesta este instrumentul capabil să certifice faptul că eventualele excedente din activităţi necomerciale nu sunt reinvestite în activităţi comerciale. Profiturile trebuie, de fapt, să fie reinvestite în activităţile necesare membrilor consorţiului (din punct de vedere tehnic, adăugate mai întâi la activele nete ca rezerve înainte de a fi utilizate pentru membrii consorţiului) şi nu pot fi împărţite între membrii consorţiului. Acest lucru s-a aplicat, de asemenea, excedentului cumulat de 19 882 152 EUR la sfârşitul anului 2017 (a se vedea coloana 6 şi rândul 15 din tabelul "Servicii HPC necomerciale/instituţionale"). Această sumă face parte, de asemenea, din capitalul propriu rezervat pentru activităţile HPC necomerciale/instituţionale şi figurează încă în bilanţ. Ea s-a aplicat, de asemenea, profitului de 2 771 888 EUR aferent exerciţiului 2015, care figurează în situaţiile financiare pentru 2016 la rubrica "Rezerve de profit din exerciţiile anterioare". Italia subliniază, de asemenea, ca răspuns la observaţia reclamantului referitoare la presupusa marjă de profit de 13 % pentru toate activităţile Cineca în perioada 2017-2019 (a se vedea considerentul 120), că graficul menţionat de reclamant se referea la venituri, şi nu la profituri. În plus, Cineca nu este împiedicată să realizeze profit, doar utilizarea profiturilor fiind reglementată prin lege.

			INCASSI TOTALI		DIFFERENZE
	RICAVI ISCRITTI NEI BILANCIO CINECA HPC-MIUR	COSTI HPC	A PATRIMONIO NETTO SU LETTERA DEL MINISTERO (4)	A FRONTE DEI COSTI	TRA INCASSI TOTALI E COSTI	TRA INCASSI (ESCLUSI QUELL A P.N.) E COSTI
2006		[...]	[...]		[...]	[...]
2007		[...]	[...]		[...]	[...]
2008		[...]	[...]		[...]	[...]
2009		[...]	[...]		[...]	[...]
2010		[...]	[...]		[...]	[...]
2011		[...]	[...]		[...]	[...]
2012	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2013	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2014	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2015	11 000 000	13 157 494		11 000 000	[...]	[...]
2016	9 500 000	[...]		9 500 000	[...]	[...]
2017	11 000 000	[...]	-	11 000 000	[...]	[...]
					19 882 152	[...]
2018	13 000 000	[...]			[...]	[...]
2019	[...]	[...]			[...]	[...]
					-3 122 404	-89 607 514

Coloana "patrimonio netto"/anii 2006-2011: înscrisă ca "patrimonio netto" la cererea ministerului; Coloana "patrimonio netto"/anii 2012-2014: înscrisă ca "patrimonio netto" fără o cerere expresă din partea ministerului; Coloana "Costurile HPC"/anul 2015: în conformitate cu retratarea raportului de costuri către minister. Continuarea legendei sub tabel: Italia a clarificat faptul că deficitele pentru anii 2018 şi 2019 (a se vedea coloana 6 şi rândurile 16 şi 17) sunt temporare; întrucât verificarea costurilor nu a avut încă loc.

(209)În ceea ce priveşte serviciile informatice prestate către minister, tabelul (a se vedea mai jos) prezintă o situaţie foarte similară: costurile de producţie pentru perioada 2006-2017 au fost cu 66 018 871 EUR mai mari decât veniturile din aceeaşi perioadă. Mai precis, diferenţa dintre venituri şi costuri este deja uşor negativă atunci când se analizează numai perioada 2006-2014 (- 208 045 EUR). Cu toate acestea, cifra aferentă perioadei 2006-2019 se înrăutăţeşte semnificativ, conducând la rezultatul final de -66 018 871 EUR, dacă se iau în considerare contribuţiile anuale pentru exerciţiile financiare 2015-2018, care, deşi au fost înscrise în bilanţ ca venituri, nu au fost plătite efectiv (¹³¹).

(¹³¹)Italia explică faptul că finanţarea serviciilor informatice prestate către minister a avut loc parţial din rezervele de capital constituite în perioada 2006-2014. Conform bilanţului pentru 2014, Cineca avea capitaluri proprii de 121 de milioane EUR, inclusiv 86 de milioane EUR constând în contribuţia furnizată de minister pentru activitatea HPC necomercială/instituţională până în decembrie 2014, care au fost adăugate la rezervele şi activele nete care fuseseră deja constituite înainte de 2006. În plus, activităţile comerciale au generat, de asemenea, o marginalitate pozitivă (a se vedea tabelul "Activităţi comerciale").

ANUL	Venituri provenite din utilizarea CINECA	COSTURI PENTRU SERVICIILE CĂTRE MIUR	ÎNCASĂRI EFECTIVE PENTRU SERVICII CĂTRE MIUR PE FFO	Diferenţă încasări EFECTIVE TRA de la MIUR ŞI COSTURI
2006	[...]	[...]	[...]	[...]
2007	[...]	[...]	[...]	[...]
2008	[...]	[...]	[...]	[...]
2009	[...]	[...]	[...]	[...]
2010	[...]	[...]	[...]	[...]
2011	[...]	[...]	[...]	[...]
2012	[...]	[...]	[...]	[...]
2013	18 850 000	[...]	[...]	[...]
2014	[...]	[...]	[...]	[...]	-208 045
2015	16 759 349	[...]		[...]
2016	16 000 000	[...]		[...]
2017	[...]	[...]		[...]
2018	14 000 000	[...]		[...]
2019	8 934 125	9 339 909		-9 339 909	-66 018 871	Total diferenţe 2006-2019

Coloanele 4 şi 5/anul 2012: Diferenţa de [...] milioane în venituri şi încasări pentru servicii către MIUR se referă la o sumă despre care ministerul a declarat în mod explicit că a fost alocată pentru a acoperi costurile de fuziune ale celor trei consorţii (CASPUR, CILEA, CINECA), şi nu pentru prestarea serviciului. Coloanele 2 şi 4/anul 2013: Autorităţile au explicat că o parte din finanţare (şi anume 18 850 000 EUR) trebuie să fi fost alocată costurilor de fuziune, dar suma exactă nu a fost indicată. Cu toate acestea, finanţarea pentru acest an este cu siguranţă supraestimată.

(211)Ca răspuns la contestarea de către reclamant a exactităţii raportului pentru 2015 privind costurile activităţii HPC necomerciale/instituţionale, în care se invocă dubla raportare a costurilor cu personalul (considerentul 35 şi nota de subsol 24 din decizia de iniţiere a procedurii şi considerentul 109), Italia afirmă că raportul a fost reformulat (revizuit) în 2019 pe baza aplicării şi mai stricte a metodologiei mai avansate a Cineca de calculare a costurilor, descrisă în considerentul 200 şi următoarele, ceea ce a condus la costuri totale în valoare de 13 157 494 EUR (¹³²) pentru 2015. Această sumă este semnificativ mai mare decât contribuţia publică pentru 2015, care, chiar şi după retratarea din 2019, a rămas la 11 milioane EUR.

(¹³²)Italia explică faptul că, la recalculare, costurile TVA aferente serviciilor HPC necomerciale/instituţionale pentru perioada 2012-2015, în valoare de 6 343 000 EUR (datorate pentru anii 2012-2015) au fost adăugate ca urmare a unei inspecţii fiscale efectuate de Agenţia Fiscală. Suma a fost alocată anului 2015, deoarece acesta a fost primul an pentru care au putut fi imputate aceste costuri, având în vedere că răspunderea Cineca pentru acestea nu era cunoscută în anii precedenţi.

(212)În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia Cineca a solicitat rambursarea aceloraşi costuri cu personalul atât din partea ministerului, cât şi din partea UE (a se vedea considerentul 112), autorităţile italiene precizează că este posibil ca aceeaşi persoană să lucreze atât la proiecte HPC necomerciale/instituţionale, cât şi la proiecte HPC finanţate de UE. În condiţiile în care calculul costurilor cu personalul se bazează pe fişe de pontaj, este posibil să se separe costurile legate de activităţile HPC necomerciale/instituţionale şi cele legate de proiectele HPC finanţate de UE şi să se raporteze timpul de lucru al aceleiaşi persoane atât ministerului, cât şi UE, dar acest lucru nu reprezintă aceleaşi costuri cu forţa de muncă. În plus, autorităţile italiene explică faptul că partea nerambursată a costurilor raportate pentru proiectele UE, cum ar fi costurile cu personalul de 25 %, nu este rambursată de UE (a se vedea considerentul 108). În plus, ca răspuns la afirmaţia reclamantului potrivit căreia a avut loc o dublă raportare în legătură cu un proiect EUROfusion din 2016 (a se vedea considerentul 106), Italia explică faptul că raportarea costurilor a fost modificată exact pentru a se evita dubla raportare. În orice caz, Italia precizează că rambursarea costurilor pentru activitatea HPC necomercială/instituţională pentru 2016 s-a ridicat la 9 500 000 EUR (a se vedea a doua coloană din tabelul "Activităţi HPC necomerciale/instituţionale"), care a fost mai mică decât costurile suportate, şi anume [...] EUR.

(213)În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantului potrivit căreia elementele de cost al energiei electrice suportate în legătură cu activităţile HPC comerciale în 2015 au fost raportate ministerului în vederea rambursării (a se vedea considerentul 113), autorităţile italiene fac referire din nou la faptul că raportarea pentru 2015 a fost înlocuită cu raportul de costuri retratat din 2019. Contabilizarea costului energiei electrice are loc în conformitate cu metodologia de alocare a costurilor descrisă în documentul din octombrie 2019 (a se vedea considerentul 199). În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia în raportul de costuri pentru 2018 referitor la activitatea HPC necomercială/instituţională din 2017 se regăseşte şi o cerere adresată ministerului de rambursare a costurilor energiei electrice pentru energia electrică utilizată în beneficiul clienţilor privaţi (a se vedea considerentul 119), aceasta este, de asemenea, incorectă. Numai costurile energiei electrice legate de activitatea HPC necomercială/instituţională au fost raportate ministerului (¹³³).

3.4.1.1.Activitate economică

(215)Cineca separă înregistrările contabile ale activităţilor economice de cele ale activităţilor neeconomice. O entitate poate fi considerată o întreprindere numai în scopul unei părţi din activităţile sale, dacă acestea corespund celor care trebuie calificate drept activităţi economice (¹³⁴). Observaţiile reclamantului axate pe faptul că Cineca a desfăşurat şi activităţi economice sunt, prin urmare, ineficace.

(¹³⁴)Hotărârea Curţii de Justiţie din 27 iunie 2017, Escuelas Pias, C-74/16, ECLI:EU:C:2017:496, punctul 51. "În acest context, nu este exclus ca aceeaşi instituţie să poată desfăşura mai multe activităţi, în acelaşi timp economice şi neeconomice, cu condiţia să ţină o contabilitate separată în ceea ce priveşte diferitele finanţări primite, astfel încât să excludă orice risc de subvenţionare «încrucişată» a activităţilor sale economice prin intermediul unor fonduri publice de care beneficiază în temeiul activităţilor sale neeconomice."

(216)Sunt îndeplinite toate cerinţele pentru ca prestarea de servicii informatice către minister şi universităţi de către Cineca să fie clasificată drept activitate neeconomică. Serviciile Cineca constituie o componentă esenţială a misiunii statului în cadrul sistemului universitar public italian, iar furnizarea de produse software universitare personalizate şi de servicii conexe îndeplineşte - prin natura sa, prin scopul său şi prin normele care îi sunt aplicabile (¹³⁵) - cerinţa ca aceasta să fie legată de exercitarea unei activităţi neeconomice a statului în domeniul învăţământului universitar public (¹³⁶).

(¹³⁵)Jurisprudenţa Curţii şi practica decizională a Comisiei identifică o serie de criterii funcţionale referitoare la legătura intrinsecă dintre mijlocul şi obiectivul unei misiuni publice. Multe, dacă nu toate, sunt aplicabile activităţilor Cineca. Legătura dintre diferitele funcţii şi componente ale software-ului trebuie înţeleasă ca feţe diferite ale aceleiaşi monede, astfel încât separarea acestor componente una de cealaltă ar interfera cu funcţionarea activităţilor neeconomice şi cu urmărirea obiectivului.

(217)Contrar opiniei reclamantului (a se vedea considerentele 50 şi 74), există o obligaţie legală impusă autorităţilor cu privire la exercitarea autorităţii publice. Articolul 60 din Decretul regal nr. 1592 din 31 august 1933 impunea rectorilor universităţilor "să promoveze constituirea de consorţii pentru a promova universităţile în modul cel mai util şi eficace pentru întreţinerea şi funcţionarea lor". Statutul Cineca (aprobat prin Decretul prezidenţial nr. 1106 din 13 octombrie 1969) a fost elaborat în temeiul acestei legislaţii. Astfel, există o normă obligatorie sub forma unui act guvernamental cu statut de legislaţie secundară care prevede constituirea Cineca.

(219)Articolul 3 din statutul Cineca (din 2012) descrie rolul consorţiului, şi anume "producerea de servicii cu un potenţial şi o eficienţă ridicate şi transferul de tehnologii pentru dezvoltarea şi excelenţa sistemului de învăţământ superior şi de cercetare" (¹³⁷).

(¹³⁷)"În acest scop, consorţiul urmăreşte următoarele obiective atât în ceea ce priveşte entităţile membre, cât şi părţile terţe, dar tot în interesul entităţilor membre: (...) d) gestionarea unui centru care, cu propriile instalaţii sau legături adecvate, prestează servicii de gestionare şi prelucrare informatică tuturor membrilor consorţiului, acordând prioritate Ministerului Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării; (...) f) dezvoltarea, pregătirea şi gestionarea, în interesul sistemului naţional de învăţământ, universitar şi de cercetare şi fără costuri suplimentare, fără a aduce atingere contribuţiei prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b), a unor sisteme informatice adecvate".

(220)Astfel, afirmaţia reclamantului potrivit căreia nu există nicio obligaţie legală de a furniza servicii şi bunuri TIC avansate şi foarte personalizate ministerului şi universităţilor, ci doar un obiectiv general, nu este justificată. Există o obligaţie legală, iar obligaţia în cauză nu este mai generică decât cea a TenderNed, a ZVG Portal şi a CompassDatenbank. Reclamantul consideră în mod eronat că, spre deosebire de cazul HIS, scopul creării Cineca nu a fost de a oferi asistenţă ministerului şi universităţilor în ceea ce priveşte furnizarea gratuită a învăţământului superior. În concluzie, cerinţa ca activitatea să fie legată de îndeplinirea sau exercitarea unei misiuni publice în temeiul normelor care se aplică activităţii este îndeplinită. Precedentul nu impune ca misiunea Cineca în sine să fie o misiune publică (¹³⁸).

(221)Reclamantul susţine că, pentru ca un serviciu să se încadreze în funcţia esenţială a statului, acesta ar trebui să fie "produs pe cont propriu" şi nu să fie încredinţat unui terţ şi că, în cazul de faţă, MIUR şi universităţile au decis să externalizeze serviciile către un terţ, Cineca. În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia, în conformitate cu hotărârea Scattolon (a se vedea considerentul 48), transferul personalului de curăţenie şi al altor membri ai personalului auxiliar angajat de o întreprindere publică la o altă întreprindere publică a constituit un transfer al unei "întreprinderi" în sensul Directivei privind menţinerea drepturilor lucrătorilor (¹³⁹), Cineca susţine că Hotărârea Scattolon este diferită şi nu este comparabilă cu cazul de faţă.

(223)Atât timp cât funcţiile/serviciile sunt îndeplinite în legătură cu exercitarea autorităţii oficiale de către stat, nu există o tranzacţie pe piaţă, chiar dacă activitatea poate fi economică, întrucât o astfel de activitate pune în aplicare prerogativele statului. Este suficient ca statul să fi adoptat o decizie de punere în aplicare a puterii sale publice într-un mod care să faciliteze exercitarea acestei puteri publice, alegerea în acest sens fiind rezervată statului. În cazul în care separarea activităţilor în cauză interferează cu funcţionarea puterii publice într-o asemenea măsură încât ar pune în pericol realizarea obiectivelor, activităţile nu pot fi separate şi trebuie considerate ca reprezentând exercitarea autorităţii. Acest lucru este valabil chiar dacă activitatea, în sine, ar putea fi prestată de un alt vânzător în schimbul unei remuneraţii.

(224)În ceea ce priveşte argumentul reclamantului referitor la plata unei contraprestaţii (a se vedea considerentul 48), Cineca susţine, de asemenea, că plata unei remuneraţii pentru un serviciu inerent exercitării unei funcţii publice atunci când nivelul de plată este instituit prin lege şi nu este stabilit de prestatorul de servicii nu este suficientă pentru a califica activitatea drept economică (¹⁴⁰). Cineca explică faptul că organismele consorţiului stabilesc aşa-numitele linii directoare privind preţurile. Cu toate acestea, universităţile participă, de asemenea, la elaborarea acestor linii directoare, iar tariful final pentru taxe este stabilit în conformitate cu aceste linii directoare.

(¹⁴⁰)Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 12 iulie 2012, CompassDatenbank/Republik Österreich, C-138/11, ECLI:EU:C:2012:449, punctul 39: "Pe de altă parte, faptul că un produs sau un serviciu furnizat de o entitate publică şi care este legat de exercitarea de către aceasta a unor prerogative de putere publică este furnizat în schimbul unei remuneraţii prevăzute de lege, iar nu stabilite, direct sau indirect, de această entitate, nu este suficient în sine pentru ca activitatea desfăşurată să fie calificată drept activitate economică, iar entitatea care o desfăşoară să fie calificată drept întreprindere (a se vedea în acest sens Hotărârile SAT Fluggesellschaft, punctul 28 şi următoarele, şi Diego Cali & Figli, punctele 22-25)."

(225)Cineca a fost înfiinţat pentru a răspunde nevoilor funcţionale ale sistemului de învăţământ/cercetare care, în absenţa Cineca, ar fi trebuit să se dezvolte pe cont propriu. Cineca a fost un organism de referinţă cu care au fost concepute servicii avansate, foarte specializate, adaptate nevoilor ministerului. Faptul că Cineca nu face parte din minister nu dă naştere unei activităţi economice. În cadrul Cineca există o structură dedicată care reflectă structura internă a ministerului şi oferă echipe specializate pentru a sprijini ministerul. Cineca funcţionează ca un ecosistem: consiliul consorţiului este format din experţi care funcţionează ca un organism tehnic consultativ şi de sprijin implicat activ în implementarea produselor. Aceşti experţi au participat la 33 de mii de cazuri de personalizare, un salt uriaş faţă de ultimii ani.

(226)În concluzie, Cineca subliniază că, în pofida lipsei de constrângeri asupra potenţialilor concurenţi, nicio altă entitate în afară de Cineca nu ar putea dezvolta întreaga gamă de servicii de care au nevoie ministerul şi universităţile. Niciun concurent, inclusiv reclamantul, nu are o structură a întreprinderii sau tipul de software adecvate pentru ca ministerul să gestioneze la nivel central un sistem informatic integrat pentru cele 1,7 milioane de studenţi, 4 800 de cursuri, 80 de universităţi şi 150 000 de angajaţi ai sistemului (a se vedea, de asemenea, decizia HIS şi jurisprudenţa TenderNed). Pentru universităţi, un ecosistem integrat este preferabil unui "mozaic" de software. Sistemul universitar necesită dezvoltarea unor soluţii informatice specifice, adaptate nevoilor specifice ale universităţilor şi actualizate în permanenţă. Aceasta este ceea ce oferă Cineca. Analiştii şi arhitecţii de sistem de la Cineca deţin nu numai cunoştinţe tehnice, ci şi cunoştinţe privind aspectele administrative şi juridice legate de nevoile specifice ale sistemului, acumulate de-a lungul deceniilor.

3.4.1.2.Avantaj şi imputabilitate

(227)Cineca a fost în măsură să presteze serviciile către minister la nivelul costurilor sau la un cost inferior. De fapt, contribuţiile pentru serviciile prestate către minister, precum şi pentru serviciile HCP necomerciale/instituţionale au fost mai mici în perioada relevantă decât costurile corespunzătoare. Universităţile plătesc către Cineca cotizaţii de membru pentru servicii, care nu sunt mai mari decât preţurile pieţei. În ceea ce priveşte imputabilitatea în sarcina statului a plăţii efectuate de universităţi către Cineca, Cineca susţine, de asemenea, că, având în vedere jurisprudenţa citată în considerentul 122 din decizia de iniţiere a procedurii referitoare la criteriile de evaluare Stardust, nu prezenţa comună a universităţilor şi a MIUR în consiliul de administraţie al Cineca ar putea fi considerată ca un factor favorizant pentru imputabilitatea selectării de către universităţi a Cineca în calitate de prestator de servicii informatice, ci prezenţa funcţionarilor statului în administraţia universităţilor de stat. În cele din urmă, Cineca adaugă că jurisprudenţa impune Comisiei o obligaţie sporită de a justifica imputabilitatea unei măsuri statului atunci când "concedentul" măsurii este autonom (¹⁴¹).

(¹⁴¹)Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2019, Italia/Banca Popolare di Bari, cauzele conexate T-98/16, T-196/16 şi T-198/16, ECLI:EU:T:2019:167, punctul 67; În cauzele T-98/16, T-196/16 şi T-198/16, Italia/Banca Popolare di Bari, Tribunalul a declarat: "În cazul în care [organismul care a acordat ajutorul în cauză] are [...] autonomie, inclusiv în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor sale, în raport cu intervenţiile autorităţilor publice şi cu finanţele publice, [...], Comisia este supusă, [...], unei obligaţii cu atât mai semnificative de a preciza şi de a justifica motivele care îi permit să concluzioneze că există un control public asupra resurselor utilizate şi asupra imputabilităţii măsurilor în sarcina statului."

4.EVALUAREA MĂSURILOR

4.1.Existenţa unui ajutor de stat

(229)Pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative: a) trebuie să fie acordată din resurse de stat şi trebuie să fie imputabilă statului, b) trebuie să confere un avantaj economic unei întreprinderi; c) avantajul trebuie să fie selectiv şi d) trebuie să denatureze concurenţa sau să ameninţe să denatureze concurenţa în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Dacă oricare dintre aceste criterii nu sunt îndeplinite, măsura nu constituie ajutor de stat.

4.1.1.1.Natura economică a serviciilor prestate

(230)În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, pentru a stabili prezenţa unui ajutor de stat, trebuie să se ofere un avantaj economic unei întreprinderi. Conceptul de întreprindere acoperă orice entitate care desfăşoară o activitate economică, şi anume în oferirea de bunuri sau servicii pe o anumită piaţă, indiferent de statutul juridic al entităţii şi de modul în care aceasta este finanţată (¹⁴²). Cu toate acestea, articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică în cazul în care statul acţionează prin exercitarea puterii publice sau în cazul în care activitatea în cauză face parte din funcţiile esenţiale ale statului sau este legată de funcţiile respective prin natura sa, prin scopul său şi prin normele care se aplică în cazul acesteia (¹⁴³). Această noţiune este descrisă mai detaliat în jurisprudenţa citată, inclusiv existenţa unei "legături intrinseci", a unei "legături inextricabile", a unei "legături strânse", a unei "legături indisociabile", a unei "legături necesare" sau a unei "legături directe" între activitatea sprijinită şi o funcţie a statului.

(¹⁴³)A se vedea, în special, Hotărârea Curţii de Justiţie din 19 ianuarie 1994, SAT/Eurocontrol, C-364/92, ECLI:EU:C:1994:7, punctul 30, Hotărârea Curţii de Justiţie din 18 martie 1997, Cali & Figli, C-343/95, ECLI:EU:C:1997:160, punctele 22 şi 23; Hotărârea Curţii de Justiţie din 12 iulie 2012, Compass Datenbank/Austria, C-138/11, ECLI:EU:C:2012:449, punctul 41; Hotărârea TenderNed a Tribunalului din 28 septembrie 2017, Aanbestedingskalender şi alţii/Comisia, T-138/15, ECLI:EU:T:2017:675.

(231)Printre exemplele de astfel de activităţi se numără colectarea de date pentru a fi utilizate în scopuri publice pe baza unei obligaţii legale impuse întreprinderilor de a dezvălui acest tip de date (CompassDatenbank) (¹⁴⁴), care oferă o platformă ce permite autorităţilor publice să gestioneze în mod cuprinzător procesul de achiziţii publice (TenderNed) (¹⁴⁵), precum şi publicarea licitaţiilor în cadrul procedurilor de insolvenţă de către ZVG Portal, o entitate înfiinţată de landurile germane şi desemnată pentru această sarcină (ZVG Portal) (¹⁴⁶).

(232)Cauzele citate în nota de subsol 143 au stabilit noţiunea de "legătură intrinsecă" şi par să se concentreze asupra obligaţiilor legale în sprijinul unei misiuni publice care se aplică atât statului, cât şi beneficiarilor sprijinului din partea statului; caracterul comun al obiectivelor urmărite (scopul comun) şi constatarea că serviciul în cauză este esenţial pentru capacitatea statului de a-şi îndeplini sarcina de stat (argumentul privind "necesitatea", "caracterul indispensabil", "caracterul indisociabil"). Legătura intrinsecă trebuie să existe cu privire la totalitatea funcţionalităţilor (sau modulelor) oferite în cadrul serviciului sau cu privire la fiecare funcţionalitate (¹⁴⁷). În cazul în care unele dintre funcţionalităţile pachetului, în mod izolat, nu ar fi legate de exercitarea unei sarcini de stat, ar fi neeconomic dacă, în lipsa acestei funcţionalităţi, restul sistemului ar fi în mare măsură inutil (¹⁴⁸) sau nu ar fi operaţional. În aceste condiţii, funcţionalităţile trebuie considerate ca fiind legate între ele şi formând faţete diferite ale aceleiaşi activităţi (¹⁴⁹). Odată stabilite legăturile dintre diferitele funcţionalităţi, se poate examina dacă serviciul cu aceste funcţionalităţi este legat de exercitarea puterii publice (¹⁵⁰). Constatările din cauzele citate nu au fost afectate de prezenţa concurenţilor pe piaţă (¹⁵¹) şi s-au bazat, printre altele, pe faptul că beneficiarul a fost în măsură să ofere cea mai cuprinzătoare gamă de produse dintre concurenţi.

(233)Prin urmare, sarcina este de a stabili dacă există o legătură intrinsecă între prestarea de servicii informatice către universităţile italiene şi sarcina statului în domeniul învăţământului terţiar. În conformitate cu jurisprudenţa citată, prestarea de către Cineca de servicii informatice către universităţile italiene nu ar fi de natură economică dacă s-ar dovedi că este legată în mod intrinsec de o funcţie esenţială a statului italian în domeniul învăţământului terţiar public.

(234)În decizia HIS (¹⁵²), Comisia a constatat, în mare parte pe baza jurisprudenţei citate în nota de subsol 143 şi, în special, a jurisprudenţei TenderNed, că serviciile informatice prestate de entitatea HIS GmbH către universităţile publice germane erau legate în mod intrinsec de obligaţia statului de a furniza învăţământ terţiar public "prin natura lor, prin scopul lor şi prin normele care reglementează activitatea" (¹⁵³).

(235)Decizia HIS s-a bazat pe constatarea că gestionarea învăţământului terţiar public era o funcţie esenţială a statului (¹⁵⁴) şi, prin urmare, exista o misiune publică pusă în aplicare prin intermediul universităţilor publice şi că furnizarea de produse şi servicii software pentru universităţi constituie "mijloace" prin care universităţile publice sunt în măsură să îndeplinească această obligaţie legală. Furnizarea de servicii de învăţământ terţiar (¹⁵⁵) (şi anume sarcina de stat) nu ar fi fost posibilă fără mijloace. Nu era necesar să se demonstreze că entitatea HIS GmbH a îndeplinit ea însăşi o misiune publică.

(¹⁵⁴)Învăţământul public organizat în cadrul sistemului naţional de învăţământ finanţat şi controlat de stat poate fi considerat o activitate neeconomică. Curtea de Justiţie a indicat că statul, "prin stabilirea şi menţinerea unui astfel de sistem de învăţământ public finanţat în întregime sau în mare parte din fonduri publice şi nu de către elevi sau de către părinţii lor [...] nu intenţiona să se angajeze în activităţi remunerate, ci îşi îndeplinea misiunea în domeniile social, cultural şi educativ faţă de populaţie". Hotărârea Curţii de Justiţie din 11 septembrie 2007, Comisia/Germania, C-318/05, ECLI:EU:C:2007:495, punctul 68, şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 27 iunie 2017, Congregacion de Escuelas Pias Provincia Betania/Ayuntamiento de Getafe, C-74/16, ECLI:EU:C:2017:496, punctul 50.

(236)În primul rând, s-a constatat că natura şi scopul serviciilor prestate de HIS sunt strâns legate de sarcina statului de a oferi învăţământ superior public, întrucât universităţile nu pot fi gestionate fără un software eficient. Prin urmare, prestarea de servicii software a fost necesară pentru sarcinile educaţionale ale universităţilor, şi anume furnizarea de servicii de învăţământ superior gratuit publicului. Sprijinirea învăţământului superior a fost un obiectiv explicit al creării şi funcţionării HIS GmbH. Aceste elemente au constituit cerinţele de necesitate şi existenţa unei obligaţii legale.

(237)"Argumentul necesităţii" în cazul HIS a fost confirmat de un număr mare de observaţii prezentate de părţile interesate (în mare parte universităţi de stat germane) în cursul procedurii oficiale de investigare, care susţineau că produsele şi serviciile HIS GmbH erau utilizate pentru a executa procese comerciale esenţiale, specifice universităţilor, a căror funcţionalitate era o condiţie prealabilă pentru funcţionarea generală a universităţilor publice germane. Serviciile informatice au trebuit să fie adaptate şi potrivite nevoilor specializate ale universităţilor, pe care, în absenţa serviciilor HIS GmbH, ar fi trebuit să le asigure universităţile publice germane sau chiar landurile (¹⁵⁶). Prin urmare, serviciile HIS GmbH au fost considerate indispensabile pentru îndeplinirea mandatului educaţional al universităţilor (şi anume al statului). Din cauza acestui grad ridicat de adaptare, serviciul nu a fost comparabil cu un simplu serviciu necesar şi pentru funcţionarea universităţilor, cum ar fi achiziţionarea de scaune sau închirierea de proprietăţi imobiliare.

(¹⁵⁶)Modul în care a fost configurată şi operată entitatea HIS GmbH a fost o metodă de a răspunde în mod colectiv la aceste nevoi funcţionale esenţiale ale universităţilor publice germane, prin punerea în comun a experienţei şi a expertizei. Funcţionarea şi gestionarea HIS GmbH au arătat că aceasta a fost guvernată ca o entitate cvasi-statală, iar funcţionarea sa nu a avut nimic de a face cu obţinerea de profit şi, în această privinţă, nu a fost diferită în mod esenţial de cea a universităţilor.

(238)Cerinţa ca activitatea să fie legată de desfăşurarea activităţii neeconomice a statului în domeniul învăţământului terţiar public "prin normele care se aplică [activităţii]", astfel cum se specifică în jurisprudenţa relevantă (¹⁵⁷), a fost, de asemenea, considerată îndeplinită în cazul HIS. Obligaţia constituţională a statului de a acorda cetăţenilor dreptul la educaţie este pusă în aplicare de universităţile de stat, iar secţiunea 2 din statutul HIS GmbH, care reglementează funcţionarea HIS, prevede în mod clar că "scopul întreprinderii este de a sprijini instituţiile de învăţământ superior şi organismele administrative competente în eforturile lor de a îndeplini sarcinile de învăţământ superior într-un mod raţional şi eficient din punctul de vedere al costurilor". Pe această bază, Comisia a considerat că cerinţa ca HIS GmbH să fie legată de exercitarea misiunilor publice "prin normele care se aplică [activităţii sale]" a fost îndeplinită.

(¹⁵⁷)A se vedea, de exemplu, Hotărârea TenderNed a Tribunalului din 28 septembrie 2017, cauza T-138/15, Aanbestedingskalender şi alţii/Comisia, ECLI:EU:T:2017:675, punctul 38; considerentul 29 din Decizia Comisiei ZVG Portal; Decizia C(2013) 2361 final a Comisiei din 2 mai 2013, SA.25745 (2013/NN) (ex- CP 11/2008) - Germania - Site-ul web naţional pentru vânzările prin licitaţie în procedurile de insolvenţă (ZVG Portal) (JO C 167, 13.6.2013, p. 1) http://ec.europa.eu/competition/state_aid/cases/247954/247954_1433360_92_2.pdf.

(239)Hotărârea Tribunalului din cauza TenderNed a stabilit indisociabilitatea dintre serviciul furnizat de TenderNed şi misiunea publică în cauză, chiar dacă existau indicaţii potrivit cărora achiziţiile publice electronice vizate "contribuiau în foarte mică măsură la utilizarea efectivă a [serviciului] care era conectat cu exercitarea puterii publice" (a se vedea considerentul 90 din hotărâre). În mod similar hotărârii TenderNed, în cazul HIS, existau operatori de piaţă care ofereau părţi din serviciul prestat de HIS GmbH, dar "nu ofereau condiţiile referitoare la preţ, caracteristicile de calitate obiectivă, continuitatea şi accesul la serviciile furnizate care ar fi necesare pentru realizarea" obiectivelor sarcinii statului. Niciun alt furnizor de software universitar nu oferea întreaga gamă de servicii oferite de HIS GmbH.

(242)Comisia analizează mai întâi dacă este justificat să examineze legătura intrinsecă în ceea ce priveşte totalitatea funcţionalităţilor (sau a modulelor) oferite în cadrul serviciului (a se vedea considerentul 232). Cu alte cuvinte, întrebarea este dacă este posibil să se concluzioneze că funcţionalităţile sunt legate între ele şi formează faţete diferite ale aceleiaşi activităţi, astfel încât sistemul, în ansamblul său, nu ar fi operaţional fără fiecare funcţionalitate individuală. Comisia constată că, dintre cele opt funcţionalităţi enumerate în considerentul 181, următoarele cinci funcţionalităţi au o legătură clară şi unică cu învăţământul universitar: 1) gestionarea procesului de înscriere şi a eliberării calificărilor, 2) gestionarea modelului ofertelor de formare legate de acreditare, 3) gestionarea activităţilor postuniversitare (activarea cursurilor de doctorat de cercetare şi a cursurilor de specialitate), 4) gestionarea procesului de admitere a personalului academic, 5) colectarea rezultatelor ştiinţifice ale personalului academic. Funcţionalităţile 1) gestionarea contabilă a proiectelor administrative şi de cercetare; 2) gestionarea juridică şi economică a carierei personalului academic şi administrativ (plata salariilor; contribuţii etc.) şi 3) gestionarea documentelor şi înregistrarea actelor administrative pentru a asigura respectarea dispoziţiilor de reglementare sunt funcţionalităţi cu un rol mai general. Cu toate acestea, unele au caracteristici specifice educaţiei, cum ar fi gestionarea personalului academic şi gestionarea contabilă a proiectelor de cercetare. În cele din urmă, chiar dacă funcţionalitatea de gestionare a documentelor poate avea caracteristici specifice educaţiei limitate, funcţia "gestionarea documentelor" este una fără de care sistemul nu ar putea funcţiona şi, prin urmare, universităţile nu şi-ar putea îndeplini sarcinile legale de a oferi învăţământ terţiar.

(243)Prin urmare, Comisia poate confirma afirmaţia Italiei potrivit căreia toate aceste servicii sunt adaptate la nevoile specifice ale universităţilor şi permit îndeplinirea funcţiilor lor esenţiale (a se vedea considerentul 181). Pe această bază, Comisia constată că diferitele funcţionalităţi ale serviciului sunt legate între ele şi formează faţete diferite ale aceleiaşi activităţi, astfel încât sistemul, în ansamblul său, nu ar fi operaţional fără fiecare funcţionalitate individuală. Prin urmare, totalitatea diferitelor funcţionalităţi ale serviciilor în cauză, în ansamblul lor, ar putea fi legată în mod intrinsec de sarcina statului de a oferi învăţământ terţiar în universităţile de stat. În considerentele următoare, Comisia analizează dacă legătura intrinsecă poate fi stabilită pe baza factorilor descrişi în considerentul 232.

(244)Astfel cum a explicat Italia (a se vedea considerentul 132), atribuirea puterii publice în domeniul educaţiei se bazează pe articolul 33 din Constituţia italiană, care prevede că "Republica garantează libertatea artelor şi a ştiinţelor, care pot fi predate în mod liber. Republica stabileşte norme generale pentru educaţie şi înfiinţează şcoli publice (...)". Această dispoziţie constituţională este pusă în aplicare (¹⁵⁸) (printre altele) prin funcţionarea universităţilor de stat.

(245)După cum explică Italia, universităţile din Italia sunt organisme învestite cu propriile sisteme statutare, de reglementare, financiare, didactice, organizaţionale şi disciplinare (¹⁵⁹). Ele sunt "sediul principal al cercetării libere şi al formării gratuite în cadrul sistemelor lor respective şi sunt locuri de învăţare şi de dezvoltare critică a cunoştinţelor; ele funcţionează, combinând cercetarea şi predarea în mod organic, pentru progresul cultural, civil şi economic al Republicii" (articolul 1 din Legea nr. 240/2010). Aceste universităţi au astfel o obligaţie esenţială, prevăzută de lege, de a oferi educaţie universitară şi de a asigura promovarea şi desfăşurarea cercetării ştiinţifice.

(246)Articolul 6 alineatul (3) din Legea nr. 168/1989 prevede, de asemenea, un temei juridic pentru funcţiile universităţilor, întrucât stipulează că "[u]niversităţile desfăşoară activităţi didactice şi organizează structurile relevante în conformitate cu libertatea de a preda a cadrelor didactice şi cu principiile generale stabilite în normele care reglementează sistemele de predare universitare. În conformitate cu aceste principii, statutul stabileşte cursurile universitare, [...] cursurile de doctorat şi serviciile educaţionale suplimentare."

(247)Informaţiile disponibile arată în continuare (a se vedea considerentul 179 şi următoarele) că universităţile cooperează cu ministerul în îndeplinirea acestor sarcini esenţiale. Universităţile au aprobat înfiinţarea consorţiului în 1967 pentru a presta servicii care să permită universităţilor să îndeplinească funcţiile esenţiale care le-au fost atribuite. O obligaţie legală a Cineca de a sprijini universităţile în îndeplinirea sarcinilor lor poate fi dedusă din articolul 60 din Decretul regal nr. 1592 din 31 august 1933, care impunea "rectorilor universităţilor să aprobe constituirea de consorţii pentru a promova universităţile în modul cel mai util şi eficace pentru întreţinerea şi funcţionarea lor". Statutul Cineca (aprobat prin Decretul prezidenţial nr. 1106 din 13 octombrie 1969) a fost elaborat în temeiul acestei legislaţii (a se vedea considerentul 217).

(248)În ceea ce priveşte o obligaţie legală corespunzătoare a Cineca în domeniul prestării de servicii informatice către universităţile de stat, Italia explică faptul că scopul şi obligaţia sa principală au fost întotdeauna furnizarea către membrii săi (inclusiv universităţi) de sisteme de calcul şi servicii informatice integrate şi eficiente, permiţând astfel instituţiei să îşi îndeplinească funcţia publică (pentru mai multe informaţii, a se vedea considerentele 140, 249 şi 250-251, inclusiv diferitele versiuni ale articolului 3 din statutul Cineca în vigoare în perioada relevantă). Mai precis, Cineca a primit sarcina de crea servicii informatice inovatoare şi de înaltă calitate, necesare pentru îndeplinirea funcţiei publice a membrilor săi.

(249)Articolul 3 din statutul Cineca prevedea, în toate cele şase versiuni existente între 2006 şi 2019, obiectivul Cineca în domeniul serviciilor informatice pentru universităţi. În versiunile din 2006-2009, 2010-2011 şi 2012, textul articolului 3 prevedea că scopul consorţiului este, printre altele, "(...) (f) dezvoltarea, pregătirea şi gestionarea, în interesul sistemului naţional de învăţământ, universitar şi de cercetare şi fără costuri suplimentare, (...) a unor sisteme informatice adecvate".

(251)În ceea ce priveşte o obligaţie legală generală care impune universităţilor de stat să îndeplinească sarcina statului în domeniul învăţământului terţiar şi temeiurile juridice specifice pentru îndeplinirea diferitelor funcţii în acest domeniu, a se vedea detaliile din considerentele 246 şi, respectiv, 183. Prin urmare, există o obligaţie legală a statului italian de a oferi învăţământ terţiar care este pusă în aplicare - printre alte entităţi - prin intermediul universităţilor şi o obligaţie legală a Cineca (a se vedea considerentele 248-250) de a sprijini, prin activitatea sa, statul în îndeplinirea acestei sarcini.

(253)Reclamantul susţine că, în jurisprudenţă, noţiunea de "legătură intrinsecă" nu impune doar o obligaţie legală a statului de a desfăşura o activitate, ci şi instrumentele prin care urma să se desfăşoare activitatea (a se vedea considerentul 48). Aceste instrumente includ un instrument de gestionare a procedurilor de achiziţii publice electronice (TenderNed), de publicare a informaţiilor privind licitaţiile judiciare (ZVG Portal) şi o bază de date accesibilă publicului privind întreprinderile (CompassDatenbank). În conformitate cu această jurisprudenţă, instrumentele în cauză sunt cele care sunt indisociabile de misiunea publică.

(254)Comisia consideră că argumentele referitoare la mandatul legal care specifică instrumentul aferent serviciului sunt eronate, întrucât niciunul dintre aceste cazuri nu utilizează acest element pentru a concluziona că activitatea este legată în mod intrinsec de o sarcină a statului. Dispoziţiile legale aplicabile nu specificau instrumentul prin care urma să fie desfăşurată activitatea. În cauza TenderNed, de exemplu, deşi legislaţia neerlandeză (¹⁶⁰) impunea instituirea unui sistem electronic pentru depunerea ofertelor şi pentru publicarea anunţurilor de participare, în evaluare s-a precizat în mod expres că temeiul juridic în cauză nu prevedea crearea de către statele membre a unui registru central sau a unei platforme centrale pentru gestionarea achiziţiilor publice (a se vedea considerentul 66 din decizia Comisiei în cauza TenderNed).

(255)În plus, reclamantul contestă faptul că versiunile anterioare anului 2017 ale statutului Cineca se referă la obligaţia Cineca de a presta servicii informatice către universităţi (a se vedea considerentul 74) şi susţine că Legea din 2012 [articolul 7 alineatul (42a) din Legea nr. 95 din 6 iulie 2012 (¹⁶¹)] privind fuziunea dintre CILEA şi CASPUR nu prevedea, de asemenea, obligaţia de a presta servicii informatice către universităţi.

(¹⁶¹)"MIUR promovează un proces de unificare a consorţiilor Cineca, Cilea şi Caspur în vederea raţionalizării cheltuielilor pentru funcţionarea acestora prin înfiinţarea unei entităţi unice la nivel naţional, cu sarcina de a asigura un sprijin adecvat, în ceea ce priveşte inovarea şi prestarea de servicii, pentru nevoile ministerului, ale sistemului universitar şi ale sectorului cercetării şi educaţiei. Punerea în aplicare a prezentului alineat nu generează sarcini noi sau mai mari pentru finanţele publice."

(256)Comisia consideră că lipsa unei referiri specifice la "servicii informatice" în formularea articolului 7 alineatul (42a) din Legea nr. 95 din 6 iulie 2012 nu schimbă cu nimic existenţa efectivă a unei obligaţii legale a Cineca de a presta servicii informatice către universităţi. Acest lucru se datorează faptului că, astfel cum se menţionează în această dispoziţie, scopul entităţii nou-create în urma fuziunii este descris în mod abstract ca "furnizarea de sprijin adecvat în ceea ce priveşte inovarea şi prestarea de servicii, pentru nevoile ministerului, ale sistemului universitar, ale sectorului cercetării şi ale sectorului educaţiei." Trebuie remarcat faptul că formularea din cazul HIS a fost la fel de abstractă: "scopul întreprinderii este de a sprijini instituţiile de învăţământ superior şi organismele administrative competente în eforturile lor de a îndeplini sarcinile de învăţământ superior într-un mod raţional şi eficient din punctul de vedere al costurilor" (a se vedea considerentul 122 din decizia HIS). Pare mai degrabă prudent să se formuleze astfel de sarcini într-un mod suficient de abstract, dacă este dificil să se determine în prealabil tipurile specifice de servicii care ar fi necesare în mod rezonabil pentru a sprijini învăţământul terţiar în viitor, precum şi tehnologiile pe care s-ar baza acestea. Reclamantul nu a prezentat niciun argument care să invalideze această concluzie.

(257)În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia absenţa unei cerinţe legale impuse Cineca de a presta servicii informatice către universităţi este demonstrată de faptul că articolul 1 alineatul (512) din Legea nr. 208/2015 impune ca ministerele şi universităţile publice să îşi satisfacă nevoile exclusiv prin instrumentele de achiziţie şi negociere ale Consip sau ale altor entităţi "pentru bunuri şi servicii disponibile de la Consip" (a se vedea considerentul 60), Comisia observă că această normă se aplică serviciilor care sunt disponibile de la Consip (a se vedea considerentul 153). Cu toate acestea, serviciile software pentru universităţi nu sunt disponibile de la Consip. Având în vedere această explicaţie, Comisia consideră că faptul că este posibil ca unele servicii informatice să trebuiască să fie achiziţionate prin intermediul Consip în temeiul legislaţiei italiene nu este incompatibil cu posibilitatea ca Cineca să aibă obligaţia legală de a satisface nevoile de servicii informatice ale universităţilor.

(258)Temeiurile juridice referitoare la oferirea de învăţământ terţiar definesc nu numai o obligaţie legală, ci şi o funcţie esenţială a statului, pusă în aplicare prin intermediul universităţilor de stat. Acest lucru, împreună cu obligaţia legală a Cineca de a sprijini universităţile în misiunea lor, defineşte, de asemenea, scopul comun şi convergent. Acest lucru este demonstrat de dispoziţiile legale descrise mai sus, precum şi de formularea clară a articolului 3 din statutul Cineca (a se vedea considerentele 219 şi 249-250).

(261)În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia obiectivele care trebuiau să fie îndeplinite de Cineca erau obiective generale legate de utilizarea de software şi produse informatice de către MIUR şi universităţi şi că aceste obiective erau incluse în obiectivul general de informatizare a întregii administraţii publice italiene, care ar fi trebuit să respecte un plan naţional italian de e-guvernare (a se vedea considerentul 50), Comisia subliniază faptul că obiectivele legate de prestarea de servicii informatice către universităţi şi MIUR au fost formulate în diferitele documente cu forţă juridică cu mult înainte ca planul de e-guvernare din 2012 să existe. Prin urmare, utilizarea de software şi produse informatice de către MIUR şi universităţi nu este inclusă în obiectivul general de informatizare a întregii administraţii publice italiene în cadrul planului de e-guvernare din 2012, astfel cum susţine reclamantul (a se vedea considerentul 50).

(263)Astfel cum explică Italia (a se vedea considerentul 140), Cineca a primit sarcina de crea servicii informatice inovatoare şi de înaltă calitate, necesare pentru îndeplinirea funcţiei publice a membrilor săi, inclusiv a universităţilor. Autorităţile italiene au subliniat că serviciile Cineca sunt legate din punct de vedere funcţional de îndatorirea statului de a garanta învăţământul superior prin intermediul universităţilor. De fapt, potrivit universităţilor, serviciile Cineca sunt indispensabile pentru organizarea şi gestionarea activităţilor care vizează furnizarea de servicii de învăţământ universitar. Sarcinile principale ale universităţilor sunt descrise în considerentul 181.

(264)Setul de instrumente (a se vedea considerentul 181) acoperă toate nevoile sectoriale de servicii informatice ale universităţilor şi fiecare dintre aceste servicii este interconectat cu funcţionarea universităţilor. Reducerea serviciilor Cineca cu oricare dintre aceste elemente ar face ca sistemul de servicii, în ansamblu, să fie nefuncţional în sensul jurisprudenţei TenderNed (a se vedea considerentul 232 din prezenta decizie). Universităţile nu ar putea funcţiona fără procedura de înscriere. Fără înscriere, ar fi imposibil să se ştie câţi studenţi sunt prezenţi. Lipsa eliberării de calificări educaţionale ar pune sub semnul întrebării însăşi raţiunea de a exista a universităţilor ca instituţii. Desigur, învăţământul universitar ar fi de neimaginat fără ofertele de formare propriu-zise, pe care universităţile trebuie să le ofere (şi pe care, de regulă, le concep cu un grad ridicat de autonomie). Având în vedere că universităţile sunt locuri de cercetare ştiinţifică, de studii postuniversitare şi de cursuri specializate, educaţia continuă şi rezultatele ştiinţifice nu ar fi deloc posibile sau rezultatele lor nu ar putea fi urmărite şi învăţate fără o funcţie de gestionare adecvată. Fără proceduri de admitere a personalului academic, funcţionarea universităţilor ar fi, de asemenea, imposibilă. Gestionarea implicaţiilor juridice şi economice ale operaţiunilor universităţilor, cum ar fi gestionarea juridică şi economică a activităţii personalului şi gestionarea documentelor, precum şi înregistrarea actelor administrative pentru a asigura respectarea obligaţiilor legale sunt, de asemenea, inerente funcţionării universităţilor. Separarea oricăreia dintre aceste componente ar interfera cu funcţionarea întregului sistem. Prin urmare, toate aceste instrumente/servicii sunt esenţiale pentru funcţionarea universităţilor.

(265)În plus, acest set de servicii acoperă aproape 100 % din nevoile sectoriale. Ele au fost planificate şi produse prin dezvoltarea unor tehnologii personalizate care au fost integrate de-a lungul timpului în funcţie de nevoile specifice ale universităţilor. Aceste nevoi sunt în continuă schimbare, atât ca urmare a evoluţiilor în materie de reglementare, care sporesc în mod obişnuit numărul de îndatoriri atribuite universităţilor în raport cu misiunile lor, cât şi a inovării tehnice şi tehnologice, care nu încetează în sectorul digital.

(268)În plângere se susţine că produsele şi serviciile informatice ale universităţilor sunt considerate a fi simple produse de planificare a resurselor întreprinderii (Enterprise Resource Planning - "ERP") care sunt utilizate în procesele organizaţionale/administrative şi de gestionare ale universităţilor, precum în cazul oricărei întreprinderi. Aceste produse ar putea fi oferite de orice întreprindere cu o perioadă de tranziţie de trei până la patru luni. Potrivit reclamantului, există numeroşi furnizori, după cum a confirmat autoritatea italiană de concurenţă, iar piaţa este, la drept vorbind, afectată negativ de Cineca, care a intrat pe piaţă în 2001. Serviciile în cauză (şi, de fapt, toate elementele din învăţământul universitar, cum ar fi clădirile, instalaţiile) trebuie să fie personalizate, iar acest lucru nu diferenţiază serviciile informatice pentru universităţi de alte elemente din învăţământul universitar. Personalizarea este o caracteristică tipică a pieţei, acesta fiind motivul pentru care piaţa serviciilor informatice este segmentată. Prin urmare, orice operator de pe piaţă ar putea oferi serviciile, inclusiv reclamantul, care are un produs de servicii informatice pentru universităţi mai complet decât Cineca şi care a atras o serie de universităţi în calitate de clienţi în ultimii ani. (A se vedea considerentele 69 şi 126 - acest din urmă considerent se referă la clienţii întreprinderii Space.)

(269)Poziţia reclamantului ar fi fost confirmată de o serie de hotărâri judecătoreşti care au condus la concluzia că furnizarea de către Cineca de produse şi servicii informatice universităţilor este de natură economică (a se vedea considerentele 45 şi 57). Hotărârea Curţii de Justiţie din cauza C-3/88, Comisia/Italia (¹⁶²), a confirmat că operarea sistemelor de prelucrare a datelor constituie o activitate economică. În hotărârea nr. 2922/2017 tribunalul TAR Lazio a concluzionat că serviciile în cauză puteau fi obţinute pe piaţa produselor şi serviciilor TIC (a se vedea considerentul 57). În sfârşit, în hotărârea Scattolon s-a concluzionat că punerea la dispoziţia unei instituţii de învăţământ de personal administrativ, tehnic şi auxiliar nu constituie o activitate de natură economică (a se vedea considerentul 48).

(271)Comisia ar dori să sublinieze că propunerea din concluziile avocatului general în cauza C-264/01 AOK Bundesverband şi alţii este infirmată de o altă jurisprudenţă care arată că este irelevant dacă serviciul ar putea fi prestat de o întreprindere privată (¹⁶³). Trebuie remarcat faptul că, în cazul de faţă, nicio întreprindere privată nu a oferit o gamă comparabilă de produse software pentru administrarea universităţilor (a se vedea considerentele 177 şi 192).

(272)În ceea ce priveşte hotărârea Curţii de Justiţie C-3/88, Comisia/Italia, Comisia este de părere că hotărârea nu a stabilit că software-ul şi serviciile informatice pot fi disociate în sine de exercitarea puterilor publice sau de îndeplinirea unor misiuni publice. În plus, cazul este legat de normele privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii. În cele din urmă, justificarea susţinută pentru poziţia Italiei în hotărârea respectivă a fost tratarea datelor confidenţiale. Diferenţa dintre faptele care stau la baza acestei hotărâri şi situaţia de fapt din cazul de faţă este considerabilă, iar constatarea Comisiei în acest caz nu este ireconciliabilă cu hotărârea C-3/88 a Curţii de Justiţie. Întrebarea din hotărârea C-3/88 a Curţii de Justiţie a fost dacă practica Italiei de a contracta servicii informatice de la întreprinderi dintr-o serie de sectoare economice numai cu entităţi aflate în proprietate publică era în conformitate cu dispoziţiile Tratatului CEE privind libertatea de stabilire. În considerentul 13 din hotărârea respectivă s-a afirmat, în general, că "proiectarea, programarea şi operarea sistemelor de prelucrare a datelor sunt de natură tehnică şi, prin urmare, nu au legătură cu exercitarea autorităţii oficiale" (a se vedea considerentul 56). Această constatare constituie o concluzie care se aplică în mod global serviciilor informatice în general, care este mult mai cuprinzătoare decât constatarea Comisiei în cazul de faţă. Serviciile în discuţie în cazul de faţă nu sunt servicii informatice generale, ci unele care trebuie adaptate la nevoile foarte specifice ale administraţiei universitare care îndeplineşte o misiune publică. Nu există niciun element în raţionamentul Italiei sau în constatările de până acum ale Comisiei care ar echivala cu afirmaţia potrivit căreia prestarea de servicii informatice în general nu este de natură economică. Opinia Comisiei în cazul de faţă cu privire la serviciile Cineca nu este ireconciliabilă cu poziţia potrivit căreia serviciile informatice, ca atare, nu implică "o legătură directă şi specifică cu exercitarea autorităţii [în formularea articolului 55 din Tratatul CEE publice] oficiale". Având în vedere aceste consideraţii, hotărârea Compass-Datenbank a omis, pe bună dreptate, să facă trimitere la Hotărârea Comisia/Italia.

(273)În ceea ce priveşte hotărârea nr. 2922/2017 pronunţată de tribunalul TAR Lazio (¹⁶⁴) (care s-a axat pe vânzarea de servicii informatice către minister şi nu către universităţi), care a concluzionat că serviciile în cauză ar putea fi obţinute pe piaţa produselor şi serviciilor TIC, Comisia ar dori să sublinieze că această concluzie s-a bazat pe constatarea preliminară din decizia Comisiei de iniţiere a procedurii HIS. În decizia de iniţiere a procedurii s-a concluzionat în mod provizoriu că vânzările de servicii informatice ale HIS GmbH către universităţi ar putea constitui o activitate economică. Astfel cum subliniază tribunalul administrativ, concluzia preliminară a Comisiei în cazul HIS era obligatorie pentru tribunalul administrativ la momentul pronunţării hotărârii. Cu toate acestea, în decizia HIS din 20 septembrie 2019 s-a constatat că prestarea serviciilor informatice în cauză nu constituia o activitate economică (¹⁶⁵) şi, prin urmare, hotărârea tribunalului TAR Lazio şi-a pierdut caracterul obligatoriu în sensul cazului de faţă.

(274)În ceea ce priveşte hotărârea Scattolon, Comisia consideră că hotărârea urmăreşte să determine dacă transferul anumitor funcţii administrative şi de curăţenie între entităţi publice este exclus dintr-o directivă a UE privind menţinerea drepturilor lucrătorilor (¹⁶⁶). În această hotărâre nu există niciun element care să sugereze că prestarea de servicii pentru operarea unor sisteme informatice complexe este identică cu furnizarea de resurse umane cu anumite calificări pentru anumite sarcini foarte specifice. În mod similar opiniei Comisiei cu privire la hotărârea C-3/88 (a se vedea considerentul 272), Comisia consideră că poziţia sa referitoare la serviciul Cineca nu este ireconciliabilă cu constatarea din hotărârea Scattolon: nu este exclus ca serviciile informatice, în general, să se încadreze în categoria funcţiilor administrative pe care hotărârea le consideră "economice". Cu toate acestea, analiza Comisiei în acest caz se axează pe un tip specific de servicii informatice care sunt legate în mod intrinsec de executarea unei sarcini de stat în domeniul învăţământului terţiar în contextul specific în care este oferit şi care se bazează pe jurisprudenţă. Este doar o consideraţie secundară faptul că analiştii şi arhitecţii de la Cineca deţin calificări complet diferite pentru sarcini complet diferite (tehnice, administrative şi juridice) legate de nevoile specifice ale sistemului, acumulate de-a lungul deceniilor.

(276)Comisia ar dori să sublinieze că cele mai relevante precedente (în special cauza TenderNed şi cazul HIS) demonstrează în mod clar că existenţa concurenţilor nu transformă în mod automat o activitate într-o activitate economică. Această chestiune trebuie soluţionată în contextul în care are loc activitatea (¹⁶⁷). În cazul HIS, care reprezintă o situaţie identică cu cea din cazul de faţă, s-a constatat că o activitate poate fi calificată drept neeconomică dacă face mai eficientă realizarea obiectivului de misiune publică al statului (a se vedea considerentul 239). Astfel cum subliniază Italia (a se vedea considerentul 177), există concurenţi ai Cineca pe piaţa serviciilor informatice pentru universităţi, dar niciunul dintre aceşti concurenţi nu are acelaşi nivel de exhaustivitate şi integrare pentru gestionarea funcţiilor instituţionale esenţiale ale universităţilor.

(277)Pentru a asigura imparţialitatea, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a evalua situaţii similare în mod similar (¹⁶⁸). Aceasta înseamnă că, dacă situaţiile de fapt din două cazuri, şi anume în cazul HIS şi în cazul de faţă, să fie sunt similare sau în esenţă identice în toate aspectele esenţiale, Comisia nu poate evalua situaţiile în mod diferit. Comisia consideră că prestarea de servicii informatice pentru universităţi către universităţile de stat este în esenţă similară cu situaţia de fapt din cazul respectiv (a se vedea considerentele 7-15, 111, 114, 117, 118, 120-123, 126 şi 127 din decizia definitivă pronunţată în cazul respectiv). Această circumstanţă susţine, de asemenea, o constatare care nu se abate de la evaluarea pe care a efectuat-o cu privire la cazul HIS. Caracterul neeconomic al prestării de servicii informatice către universităţi nu este contrazis de faptul că unele universităţi şi-au obţinut serviciile informatice necesare de la concurenţii Cineca.

(279)Având în vedere constatările exprimate în considerentul 252 privind o obligaţie legală, în considerentul 260 privind caracterul comun al scopului (sau convergenţa obiectivelor) şi în considerentul 278 privind caracterul indisociabil al serviciilor, Comisia consideră că Italia a demonstrat cu succes existenţa unei legături intrinseci între serviciile informatice prestate către universităţile de stat şi sarcina statului, pusă în aplicare prin intermediul universităţilor, de a asigura învăţământul terţiar.

(281)Comisia este de acord cu poziţia autorităţilor italiene (a se vedea considerentul 158) potrivit căreia nicio normă juridică nu împiedică o entitate să desfăşoare simultan o activitate economică şi una neeconomică. Cu toate acestea, întrucât subvenţionarea încrucişată a activităţilor economice poate avea loc în situaţiile în care o entitate desfăşoară atât o activitate economică, cât şi una neeconomică, entitatea respectivă este obligată să separe finanţarea, costurile şi veniturile activităţii economice de cele ale activităţii neeconomice (separarea conturilor) (¹⁶⁹). Concluzia instanţei italiene potrivit căreia codul sursă al Cineca este proprietatea Cineca şi are o valoare economică nu este ireconciliabilă cu noţiunea că activitatea conexă este indisociabilă de îndeplinirea unei sarcini de stat.

(¹⁶⁹)A se vedea trimiterea la această noţiune la articolul 5 alineatul (9) din Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensaţii pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general (JO L 7, 11.1.2012, p. 3): "Atunci când o întreprindere desfăşoară atât activităţi din categoria serviciilor de interes economic general, cât şi activităţi în afara acesteia, contabilitatea sa internă trebuie să prezinte costurile şi încasările aferente serviciului de interes economic general separat de cele aferente altor servicii, precum şi parametrii de alocare a cheltuielilor şi veniturilor."

(282)Prin urmare, toate afirmaţiile reclamantului referitoare la caracterul antreprenorial al CINECA, cum ar fi:

(283)În decizia AS 755 din 2010 a Agenţiei de Concurenţă din Italia (a se vedea considerentul 72 şi nota de subsol 53) s-a afirmat că furnizarea de produse software pentru universităţi constituie o activitate economică, dar decizia s-a axat pe a stabili dacă universităţile ar fi trebuit sau nu să utilizeze proceduri de achiziţii publice pentru a obţine astfel de produse informatice. Cu toate acestea, jurisprudenţa TenderNed (pe care s-a bazat cazul HIS) a stabilit de atunci că anumite servicii de comunicaţii electronice (crearea unei platforme electronice care să permită autorităţilor publice să gestioneze în mod cuprinzător procedurile de achiziţii publice în cazul TenderNed), care sunt legate în mod intrinsec de o sarcină de stat, nu constituie o activitate economică. Prezenta decizie se concentrează exact pe întrebarea dacă sunt sau nu îndeplinite criteriile pentru "legătura intrinsecă" stabilite de această jurisprudenţă.

(284)Afirmaţia reclamantului potrivit căreia nu Cineca a dezvoltat toate modulele operaţionale incluse în software-ul informatic universitar, ci a obţinut mai multe prin achiziţionarea unor întreprinderi care deţineau produsul (a se vedea nota de subsol 52) este ineficientă. În primul rând, reclamantul nu a specificat în această afirmaţie la ce modul sau module se referă. În al doilea rând, chiar dacă este posibil ca unele module să fi fost achiziţionate, Cineca le-a inclus în oferta sa de soluţii complete. În plus, acest element nu modifică concluzia potrivit căreia prestarea serviciului este legată în mod intrinsec de o sarcină de stat. În sfârşit, acest element nu pune sub semnul întrebării existenţa legăturii intrinseci dintre prestarea serviciului în cauză şi sarcina statului de a oferi învăţământ terţiar.

(286)Printre elementele mai importante se numără următoarele:

(287)În ceea ce priveşte argumentul "internalizării", Comisia concluzionează că, în conformitate cu jurisprudenţa, este irelevant din punctul de vedere al calificării unei activităţi drept activitate economică dacă activitatea este desfăşurată de stat prin intermediul unui departament intern sau al unei alte entităţi asupra căreia statul îşi exercită controlul. Comisia nu poate găsi nici în hotărârea ZVG Portal, nici în hotărârea TenderNed vreun indiciu că deţinerea entităţilor de către stat ar fi avut vreo relevanţă în evaluarea Comisiei şi a instanţelor europene. În cazul HIS, această problemă nu a apărut deloc. În concluzie, jurisprudenţa actuală nu prevede o cerinţă de "internalizare".

(288)În ceea ce priveşte lipsa introducerii unor mecanisme de piaţă de către stat, Comisia nu are niciun motiv să se îndoiască de veridicitatea declaraţiei exprese a Italiei (în considerentul 153) potrivit căreia nu a decis să introducă un mecanism de piaţă pe piaţa prestării de servicii informatice către universităţi (şi în ceea ce priveşte serviciile către minister). În plus, Comisia observă că, în conformitate cu cauza ZVG Portal, simplul fapt că există concurenţi nu transformă în mod automat o activitate într-una economică şi nu determină statul să renunţe la dreptul de a îndeplini o sarcină "atunci când operatorii privaţi (...) au luat deja iniţiativa în acelaşi scop" (¹⁷⁰).

(289)În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia legătura dintre sarcina statului şi activitatea legată în mod intrinsec trebuie să fie "cuprinzătoare" sau deosebit de intensivă, Comisia concluzionează că această cerinţă nu poate fi interpretată ca o cerinţă de "unicitate". În hotărârea EasyPay (¹⁷¹), s-a constatat că activitatea nu era legată de o autoritate oficială, deoarece nu era singurul mijloc de a îndeplini sarcina statului (şi anume plata pensiilor). Comisia este de părere că hotărârea EasyPay a retrimis instanţei inferioare chestiunea "disociabilităţii" şi, prin urmare, nu a pronunţat o hotărâre cu privire la existenţa sau nu a unei calităţi de "unicitate" sau a unei legături "de intensitate ridicată" care este necesară pentru constatarea unei "legături intrinseci".

(¹⁷¹)Hotărârea Curţii Europene de Justiţie din 22 octombrie 2015, EasyPay/Republica Bulgaria, C-185/14, ECLI:EU:C:2015:716. Punctul 43: "Aceste elemente constituie un indiciu care permite să se considere că activitatea de virament poştal prin care sunt plătite pensiile s-ar putea disocia de sistemul naţional de pensii. Este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze pertinenţa acestor elemente, în special în raport cu celelalte elemente de fapt şi de drept de care dispune."

(290)În cele din urmă, presupusa cerinţă de a nu exista o remuneraţie sau de a exista doar o remuneraţie limitată pentru prestarea serviciului (caracteristică comună a cauzei TenderNed, a cauzei ZVG Portal şi a deciziei HIS, a se vedea considerentul 48 punctul 5) nu are relevanţă nici pentru prestarea de către Cineca de servicii informatice pentru universităţi. Chiar dacă ar fi adevărat că compensaţia acordată Cineca sau serviciile informatice pentru universităţi ar putea fi considerate o contraprestaţie, acest factor nu a fost un element decisiv în niciunul dintre cele trei cauze la care se referă reclamantul. Cauza Compass-Datenbank a stabilit că acordarea unei contraprestaţii către prestatorul de servicii nu va transforma furnizarea produsului sau a serviciului într-o activitate economică în cazul în care contraprestaţia nu este stabilită de prestatorul serviciului însuşi (¹⁷²). În acest caz, compensaţia plătită de universităţi către Cineca pentru serviciile informatice prestate este stabilită de universităţi pe baza unor parametri prestabiliţi şi obiectivi, iar universităţile participă la elaborarea liniilor directoare ale Cineca privind preţurile (a se vedea considerentul 224). Prin urmare, Cineca nu stabileşte în mod unilateral nivelul preţurilor serviciilor informatice pentru universităţi.

(¹⁷²)Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 12 iulie 2012, CompassDatenbank/Republik Österreich, C-138/11, ECLI:EU:C:2012:449, punctul 39: "Pe de altă parte, faptul că un produs sau un serviciu furnizat de o entitate publică şi care este legat de exercitarea de către aceasta a unor prerogative de putere publică este furnizat în schimbul unei remuneraţii prevăzute de lege, iar nu stabilite, direct sau indirect, de această entitate, nu este suficient în sine pentru ca activitatea desfăşurată să fie calificată drept activitate economică, iar entitatea care o desfăşoară să fie calificată drept întreprindere (a se vedea în acest sens Hotărârile SAT Fluggesellschaft, punctul 28 şi următoarele, şi Diego Cali & Figli, punctele 22-25)".

(291)Pe această bază, Comisia consideră că argumentele reclamantului descrise în considerentele 280-290 nu modifică rezultatul evaluării Comisiei potrivit căreia prestarea de servicii informatice către universităţile de stat italiene nu constituie o activitate economică, deoarece activitatea în cauză face parte din funcţiile esenţiale ale statului sau este legată de funcţiile respective "prin natura sa, prin scopul său şi prin normele care se aplică în cazul acesteia" (¹⁷³).

(292)Comisia observă că, având în vedere caracterul lucrativ al universităţilor italiene nestatale, este probabil ca activitatea educaţională desfăşurată de aceste organizaţii private să fie o activitate economică, iar nu o misiune publică (¹⁷⁴). Astfel cum se explică în NOA, "Trebuie să se facă distincţia între furnizarea unor astfel de servicii de învăţământ public şi serviciile care sunt finanţate, în principal, de către părinţi sau elevi ori din venituri comerciale". De exemplu, cursurile de învăţământ superior finanţate în întregime de studenţi se încadrează evident în această ultimă categorie. În anumite state membre, şi instituţiile publice pot oferi servicii educaţionale care, având în vedere natura lor, structura lor financiară şi existenţa unor organizaţii private concurente, trebuie considerate ca având un caracter economic." Prin urmare, activitatea de prestare de servicii informatice către aceste universităţi nu este legată în mod intrinsec de îndeplinirea sarcinii statului în domeniul învăţământului terţiar.

4.1.1.2.Resursele de stat şi imputabilitatea

(293)Resursele de stat includ toate resursele sectorului public (¹⁷⁵), indiferent dacă o instituţie din sectorul public este sau nu autonomă. Universităţile italiene sunt finanţate prin intermediul unui fond de stat, FFO (a se vedea considerentul 24). Fără a aduce atingere chestiunii dacă prestarea de servicii informatice către universităţile italiene constituie sau nu o activitate economică, Comisia a concluzionat în decizia de iniţiere a procedurii că măsura în cauză este, prin urmare, acordată prin intermediul resurselor de stat.

(294)În acelaşi timp, în decizia de iniţiere a procedurii s-a afirmat că problema imputabilităţii deciziei universităţilor de stat de a contracta Cineca pentru servicii informatice este mai complexă. Pe de o parte, Comisia a considerat caracterul de entitate publică al universităţilor de stat şi prezenţa reprezentanţilor acestora în consiliul de administraţie al Cineca, precum şi utilizarea de către universităţi a software-ului Cineca pentru a accesa finanţarea publică drept un semn care indică imputabilitatea (a se vedea considerentul 124 din decizia de iniţiere a procedurii). Pe de altă parte, Comisia a afirmat că universităţile de stat sunt entităţi distincte de statul însuşi şi se bucură de un anumit grad de independenţă din punctul de vedere al gestiunii financiare, ceea ce este demonstrat de faptul că o serie de universităţi de stat angajează, de fapt, alte entităţi decât Cineca pentru servicii informatice (a se vedea considerentele 186-187).

(297)Reclamantul susţine că imputabilitatea poate fi stabilită în ambele perioade, şi anume înainte şi după adoptarea legii "salva Cineca". Cu toate acestea, reclamantul contestă faptul că criteriile Stardust Marine ar fi aplicabile în cazul de faţă, deoarece universităţile de stat nu sunt întreprinderi publice, ci constituie organisme publice neeconomice "în conformitate cu conceptul de administraţie publică" (a se vedea considerentul 78). Reclamantul susţine că situaţia este reglementată mai degrabă de hotărârea pronunţată în cauza Franţa/Comisia (T-358/94) şi de concluziile avocatului general Whatelet [în cauza Commerz/Ţările de Jos (C-242/2013)], şi anume "în cazul în care o autoritate publică acordă un avantaj (...), măsura este imputabilă, chiar dacă autoritatea (...) beneficiază de autonomie juridică faţă de alte autorităţi publice" (a se vedea considerentul 77). În opinia reclamantului, universităţile de stat, la fel ca municipalităţile şi regiunile, fac parte din aparatul de stat în sensul cel mai larg. (A se vedea considerentul 79.) În sfârşit, reclamantul susţine că imputabilitatea este, de asemenea, prezentă ca urmare a faptului că universităţile de stat deţin puteri publice, fac obiectul supravegherii de către MIUR şi Ministerul Finanţelor, iar principala lor sursă de finanţare este statul - chiar dacă îşi reglementează propriile venituri (a se vedea considerentul 82).

(298)Autorităţile italiene şi Cineca susţin că decizia universităţilor de stat de a selecta Cineca pentru prestarea de servicii informatice nu este imputabilă statului. În primul rând, universităţile de stat se bucură de autonomie educaţională, ştiinţifică, organizaţională, financiară şi contabilă deplină (¹⁷⁷) (a se vedea considerentul 185). Universităţile au confirmat autorităţilor italiene că au într-adevăr autonomie deplină de a stabili relaţii contractuale cu entităţi pentru servicii informatice şi că astfel de alegeri au fost făcute în mod liber atât înainte, cât şi după adoptarea legii "salva Cineca". Cineca susţine, de asemenea, că, având în vedere jurisprudenţa citată în considerentul 122 din decizia de iniţiere a procedurii referitoare la criteriile de evaluare Stardust, nu prezenţa comună a universităţilor şi a MIUR în consiliul de administraţie al Cineca ar putea fi considerată ca un factor favorizant pentru imputabilitatea selectării de către universităţi a Cineca în calitate de prestator de servicii informatice, ci prezenţa funcţionarilor statului în administraţia universităţilor de stat (a se vedea considerentul 227).

(299)Atât autorităţile italiene, cât şi Cineca susţin că criteriile Stardust sunt aplicabile prin analogie atunci când se analizează imputabilitatea în cazul organismelor publice care au autonomie în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor şi care sunt distincte de stat. Caracterul autonom al universităţilor de stat a fost confirmat şi de hotărârile instanţelor italiene (¹⁷⁸) prin care s-a stabilit că angajaţii universităţilor nu sunt angajaţi ai statului. În opinia lor, Hotărârea Air France (¹⁷⁹) este la fel de irelevantă, având în vedere că Cineca nu a fost înfiinţată cu scopul de a eluda normele privind ajutoarele de stat. În cele din urmă, Cineca atrage atenţia asupra hotărârii relativ recente a Tribunalului în cauza Italia/Banca Popolare di Bari (cauzele conexate T-98/16 şi T-196/16), conform căreia, atunci când o entitate este autonomă în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor, Comisia are o obligaţie sporită de a justifica imputabilitatea unei măsuri în sarcina statului (a se vedea considerentul 227 şi nota de subsol 141).

(300)Comisia consideră că nu este posibil să se ajungă la o concluzie cu privire la imputabilitatea măsurii în cauză în sarcina universităţilor de stat individuale. Motivul este că factorii descrişi nu conduc la o concluzie neechivocă în ceea ce priveşte totalitatea universităţilor de stat. Prin urmare, pe baza acestor afirmaţii, Comisia nu este în măsură să prezume existenţa imputabilităţii, care, în mod normal, trebuie examinată pentru fiecare tranzacţie în parte între o anumită universitate şi Cineca. Cu toate acestea, reclamantul nu a adus în atenţia Comisiei nicio tranzacţie specifică în care să poată fi examinaţi factori relevanţi pentru o analiză a imputabilităţii.

(302)Astfel cum se explică în considerentul 292, Comisia observă că, având în vedere caracterul lucrativ al universităţilor italiene nestatale, este probabil ca activitatea educaţională desfăşurată de aceste organizaţii private să fie o activitate economică, iar nu o misiune publică. Universităţile nestatale nu sunt, prin definiţie, deţinute de stat. Resursele financiare ale acestora nu sunt furnizate de stat şi, prin urmare, fondurile pe care le cheltuiesc pentru achiziţionarea de servicii informatice nu constituie resurse de stat. Serviciile finanţate în principal de către părinţi sau elevi ori din venituri comerciale nu acţionează în conformitate cu un mandat public. Cu toate acestea, autorităţile publice desemnează unii membri ai organelor de conducere ale universităţilor private. Pe de altă parte, aceşti membri nu constituie majoritatea organelor de conducere ale acestor universităţi şi nu au drept de veto în procesul decizional. În plus, Comisia nu dispune de informaţii specifice pe baza cărora ar putea fi examinată imputabilitatea operaţiunilor individuale.

4.1.1.3.Avantajul selectiv

(304)În considerentul 59, reclamantul susţine (în legătură cu cele două tipuri de servicii informatice avute în vedere în acest caz) că testul OEP nu este aplicabil. Reclamantul afirmă în continuare (în considerentul 65) că nu a avut loc o determinare ex ante a raţionalităţii economice a preţurilor şi că, în orice caz, procedurile de achiziţii publice ar fi trebuit să fie utilizate pentru achiziţia serviciilor informatice pentru universităţi şi a serviciilor informatice pentru MIUR (a se vedea considerentul 60). Comisia nu este de acord cu această caracterizare şi consideră că testul OEP este aplicabil (dacă activitatea în cauză este economică). În conformitate cu hotărârea CEJ din 5 iunie 2012 în cauza C-124/10 P, Comisia/EDF, "aplicabilitatea criteriului investitorului privat depinde, în definitiv, de faptul că statul membru în cauză acordă în calitatea sa de acţionar, iar nu în calitatea sa de putere publică, un avantaj economic unei întreprinderi pe care o deţine". În ipoteza în care prestarea serviciilor în cauză ar fi de natură economică, statul nu acţionează în calitate de autoritate publică şi se aplică principiul OEP. Astfel cum s-a explicat în considerentul 128 din decizia de iniţiere a procedurii, tranzacţiile economice efectuate de organisme publice (inclusiv de întreprinderi publice) nu conferă un avantaj pentru contrapartida lor dacă sunt efectuate conform condiţiilor normale de piaţă (¹⁸⁰). Pentru a stabili dacă o tranzacţie a fost efectuată în aceste condiţii, Comisia aplică testul operatorului economic privat în economia de piaţă ("OEP"). În scopul testului OEP, doar beneficiile şi obligaţiile statului în calitate de operator economic - cu excepţia celor legate de calitatea sa de autoritate publică - vor fi luate în considerare. Într-adevăr, testul OEP nu se aplică dacă statul acţionează în calitate de autoritate publică şi nu ca operator economic.

(305)Lipsa avantajului poate fi demonstrată printr-o procedură de achiziţii concurenţială, transparentă, nediscriminatorie şi necondiţionată sau prin alte metode concurenţiale (¹⁸¹). O astfel de metodă, printre altele, ar putea fi un studiu de cost efectuat ex ante de către un expert independent, care să demonstreze că oferta este alegerea cea mai potrivită a autorităţii publice. Rezultatele trebuie să fie solide, iar datele trebuie să fie verificabile.

(306)Înainte de iniţierea procedurii oficiale de investigare, Italia nu demonstrase că serviciile informatice oferite universităţilor nu erau vândute la preţuri care depăşeau nivelul pieţei (a se vedea considerentul 130 din decizia de iniţiere a procedurii), astfel încât Cineca nu primise ajutor de stat sub forma diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul pieţei. Comisia a considerat, de asemenea, că Italia nu a dovedit utilizarea unor proceduri de achiziţii concurenţiale sau a altor metode care ar fi condus la un rezultat comparabil cu cel al unei proceduri de achiziţii.

(307)În decizia de iniţiere a procedurii s-a afirmat, de asemenea, că, în măsura în care statul a influenţat comportamentul de cumpărare al universităţilor în favoarea Cineca, o astfel de influenţă ar fi permis Cineca să vândă servicii informatice pe care nu le-ar fi putut vinde fără intervenţia statului, oferind astfel un avantaj Cineca. Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că, în măsura în care statul a influenţat achiziţiile universităţilor în favoarea Cineca, Cineca a beneficiat de un avantaj.

(309)Reclamantul prezintă, de asemenea, o serie de argumente referitoare la cerinţa ca, cel puţin până în 2018, Cineca să nu fi fost o entitate "internă" propriu-zisă a universităţilor şi că, prin urmare, ar fi trebuit să utilizeze procedurile de achiziţii publice pentru selectarea unui prestator de servicii informatice pentru nevoile sale de servicii informatice. Reclamantul susţine că, prin faptul că nu a recurs la procedurile de achiziţii publice, statul italian a încălcat legislaţia UE şi cea italiană privind achiziţiile publice (a se vedea considerentul 47).

(310)Reclamantul face trimitere, de asemenea, la articolul 1 alineatul (512) din Legea nr. 208/2015 (a se vedea considerentele 60 şi 75), care prevede că, în scopul optimizării şi al raţionalizării achiziţiilor de "bunuri şi servicii informatice şi conectivitate", ministerele şi universităţile publice ar trebui să îşi "satisfacă nevoile exclusiv prin instrumentele de achiziţie şi negociere ale Consip sau ale [altor entităţi] pentru bunuri şi servicii disponibile de la Consip sau de la [aceste alte entităţi]. Consip, continuă reclamantul, este utilizat pe scară largă pentru achiziţionarea de produse specializate comparabile. Ministerul Justiţiei a recurs, de asemenea, la Consip pentru introducerea procedurii civile electronice pe întreg teritoriul Italiei, care face parte dintr-o funcţie esenţială.

(311)Ca reacţie la aceste afirmaţii, autorităţile italiene explică faptul că aşa-numita lege "salva Cineca" a instituit un model intern între Cineca şi minister (a se vedea considerentul 146), care a fost finalizat prin Decretul ministerial nr. 245 din 26 martie 2018 pe baza discuţiilor cu serviciile Comisiei şi cu agenţia naţională anticorupţie din Italia (ANAC). În 2018, pe baza Deciziei nr. 1172 din 19 decembrie 2018, agenţia italiană anticorupţie a înscris Cineca pe lista naţională a entităţilor care îşi pot desfăşura activitatea prin atribuiri directe (întreprinderi "interne") (a se vedea considerentul 168).

(313)Italia susţine în primul rând că nu există niciun avantaj selectiv în beneficiul Cineca în ceea ce priveşte activitatea de prestare de servicii informatice pentru universităţi, având în vedere că activitatea nu este economică. În plus, în ceea ce priveşte aplicarea unei proceduri competitive selective, Italia subliniază că, de fapt, a făcut alegerea Cineca (un prestator intern propriu-zis conform legislaţiei italiene) chiar mai dificilă decât cea impusă de legislaţia UE privind achiziţiile publice. Acest lucru se datorează faptului că articolul 192 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 50/2016 impune o "evaluare sporită a eficienţei" pentru o atribuire planificată către Cineca înainte de a permite o astfel de atribuire "internă" către Cineca. Legislaţia UE [articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2014/24/UE (¹⁸²)] prevede o echivalenţă esenţială între diferitele proceduri de încredinţare a unui serviciu de interes pentru administraţia publică.

(314)Comisia consideră că legea "salva Cineca" nu impune niciunei universităţi obligaţia de a încheia un contract de servicii informatice cu Cineca. Comisia observă, de asemenea, că mai multe universităţi au selectat de fapt alţi furnizori de servicii informatice decât Cineca (a se vedea considerentul 187). Prin urmare, această dispoziţie legală nu a permis Cineca să vândă servicii informatice pe care nu le-ar fi putut vinde fără intervenţia statului (a se vedea considerentul 307). Prin urmare, Cineca nu a beneficiat de un avantaj sub forma obţinerii mai multor oportunităţi de afaceri ca urmare a influenţei statului.

(315)Comisia consideră, de asemenea, că procedura de selecţie, şi anume atribuirea contractelor în temeiul articolului 192 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 50/2016, poate constitui o conformitate cu legislaţia italiană privind achiziţiile publice, cel puţin în ceea ce priveşte perioada care începe în 2016. Acest lucru este demonstrat de hotărârea nr. 2947 din 17 martie 2022 a Consiliului de Stat italian (cea mai înaltă instanţă judiciară administrativă din Italia). În secţiunea 11.4 din hotărâre se clarifică faptul că "[a]chiziţionarea prin intermediul unor acorduri şi/sau acorduri-cadru cu organismele centrale de achiziţie poate fi, cu siguranţă, una dintre alternativele care pot fi evaluate în alegerea între atribuirea de servicii interne şi utilizarea pieţei; cu toate acestea, din dispoziţiile legislative menţionate mai sus nu se poate deduce nicio constrângere strict obligatorie asupra deciziilor administraţiei, întrucât aceste dispoziţii nu afectează alegerea între atribuirea internă şi externalizare, ci, dimpotrivă, o presupun şi, prin urmare, operează în cazul dizolvării sale în sensul recurgerii la piaţă." Această hotărâre pare să indice că decizia universităţilor de a scoate la licitaţie un contract [şi anume de a utiliza sau nu articolul 192 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 50/2016] este o alegere care poate fi făcută fără nicio constrângere în ceea ce priveşte legislaţia italiană privind achiziţiile publice.

(316)În ceea ce priveşte metoda de selecţie a prestatorului de servicii informatice de către universităţile individuale, care a condus la alegerea Cineca, universităţile italiene explică faptul că încredinţează întotdeauna serviciile pe baza unei evaluări prealabile a beneficiilor (a se vedea considerentul 191). În primul rând, ele au evaluat dacă serviciul putea fi produs pe plan intern şi, după ce s-a decis utilizarea pieţei, au comparat oferta Cineca cu cele ale altor operatori. (Pentru detalii suplimentare, a se vedea nota de subsol 117). Acest lucru pare să fie în conformitate cu interpretarea legislaţiei aplicabile furnizată de Consiliul de Stat (a se vedea considerentul 315). Prin urmare, Comisia este de părere că o procedură de selecţie concurenţială, cu un element al unei evaluări ex ante, a fost de fapt utilizată de universităţile de stat înainte de angajarea Cineca, în special începând cu anul 2016, dar într-o anumită măsură şi înainte de 2016 (a se vedea nota de subsol 117).

(318)În ceea ce priveşte cealaltă afirmaţie a reclamantului referitoare la avantaj, şi anume că universităţile, în ansamblu, plătesc preţuri peste nivelul pieţei, Italia a furnizat un raport tehnic, un studiu de specialitate realizat de profesorul Corso, în care s-a prezentat valoarea serviciilor informatice furnizate de Cineca universităţilor, defalcată pe trei componente în comparaţie cu preţul pieţei în perioada 2004-2018 (¹⁸³).

(319)În raport, serviciile oferite de Cineca au fost împărţite în trei categorii: 1) servicii de aplicaţii cu referire la "ecosistemul digital", dezvoltare şi întreţinere evolutivă, alte servicii de întreţinere şi asistenţă pentru utilizatori în schimbul plăţii de către universităţi a unei taxe pentru servicii [servicii bazate pe taxe (¹⁸⁴)], 2) servicii de găzduire a infrastructurii (¹⁸⁵), inclusiv gestionarea aplicaţiilor şi 3) alte servicii (planificare, consiliere şi sprijin).

(322)În ceea ce priveşte serviciile bazate pe taxe (aplicaţii) menţionate la punctul 1, care reprezintă peste 70 % din veniturile Unităţii operaţionale universitare, veniturile CINECA au fost sistematic sub valorile de piaţă. În ceea ce priveşte serviciile menţionate la punctul 3 (reprezentând aproximativ 20 % din veniturile totale), a existat o aliniere substanţială la valorile de piaţă, deşi în perioada 2009-2013 contribuţiile par să fi depăşit uşor valorile de piaţă. O comparaţie cu valorile de piaţă de la punctele 1 şi 3 combinate (reprezentând 90 % din veniturile unităţii operaţionale), compensaţia primită de Cineca s-a dovedit a fi cu mult sub valoarea de piaţă.

(323)Studiul Corso a analizat doar "serviciile de aplicaţii" şi "alte servicii" şi a inclus doar rezultatele altor studii în legătură cu "serviciile de infrastructură". Un astfel de studiu este elaborat de dl Aiello ("studiul Aiello"). Pentru segmentul de servicii de găzduire a infrastructurii (¹⁸⁷), analiza efectuată de dl Aiello (¹⁸⁸) a urmărit să evalueze fezabilitatea tehnică şi beneficiile economice reale pentru MIUR şi sistemul universitar italian, încă o dată în conformitate cu o abordare globală, mai degrabă decât să ia în considerare universităţile individuale. Conform studiului Aiello, segmentul de servicii de găzduire a infrastructurii a fost dezvoltat doar până în anul 2014, prin urmare, înainte de această dată, nu ar fi fost posibil să se utilizeze piaţa.

(324)Pentru anul 2015, a fost efectuată o analiză comparativă cu un serviciu de cloud propus de IBM, denumit ulterior "Softlayer". Costul anual propus de IBM pentru migrarea serviciilor de găzduire a aplicaţiilor către universităţi, în valoare de 1,37 milioane EUR, a fost comparat cu valoarea componentei IaaS CINECA de 0,48 milioane EUR (care include o creştere de 40 % faţă de costul pur). Cu alte cuvinte, se poate afirma că, în 2015, migrarea serviciilor de găzduire către universităţi (cel mai mare volum de muncă) ar fi costat de aproximativ 2,8 ori mai mult decât un serviciu prestat la nivel intern de CINECA.

(325)Studiul Aiello conţinea, de asemenea, constatări ale Gartner, o societate de cercetare. Aceste constatări au confirmat, de asemenea, că serviciile prestate de Cineca universităţilor sunt oferite la un preţ care nu este mai mare decât preţul pieţei. Gartner şi-a bazat expertiza pe sondajul său anual privind un indicator de referinţă care arată că, în contextul procentului cheltuielilor informatice în raport cu cifra de afaceri a întreprinderilor mijlocii, costurile cu infrastructura ale Cineca s-au situat cu mult sub indicatorul de referinţă. În plus, AGID a certificat, de asemenea, coerenţa economică a valorilor asociate componentei infrastructură.

(326)În sprijinul argumentului său potrivit căruia preţurile pe care universităţile italiene le plătesc Cineca pentru furnizarea de software şi servicii informatice sunt mai mari decât preţurile pieţei, reclamantul critică cele două studii în cauză din mai multe puncte de vedere. Potrivit reclamantului, indicatorul de referinţă utilizat în expertizele Cineca referitoare la serviciile prestate către MIUR şi universităţi este nerealist deoarece, la fel ca indicatorul de referinţă pentru preţul serviciilor către MIUR, indicatorul de referinţă pentru preţurile serviciilor informatice pentru universităţi utilizează, de asemenea, preţurile Assinter (a se vedea considerentul 86). În plus, studiul referitor la serviciul pentru universităţi se bazează pe ipoteza eronată că un concurent şi-ar limita preţurile la gestionarea întreţinerii corective şi evolutive şi a asistenţei pentru utilizatori şi nu ar include costurile de dezvoltare şi prestare a unor servicii alternative şi echivalente. Astfel, concurentul ipotetic ar avea aceleaşi costuri ca Cineca (a se vedea considerentul 86).

(327)Potrivit reclamantului, studiul Aiello referitor la valoarea de piaţă a serviciilor de găzduire către MIUR şi universitate afirmă în mod eronat că, înainte de 2014, niciun operator nu oferea servicii de gestionare a produselor Cineca (a se vedea considerentul 323) în segmentul serviciilor informatice pentru administraţia publică. Această declaraţie ignoră faptul că BeSmart era un operator şi că preţurile Consip pentru astfel de servicii de gestionare existau ca indicator de referinţă.

(328)Comisia este de părere că aceste afirmaţii generale referitoare la un avantaj global de care beneficiază Cineca prin totalitatea vânzărilor sale de servicii software pentru universităţi către o parte din sistemul universitar italian nu reprezintă o afirmaţie viabilă. Acest lucru se datorează faptului că o afirmaţie atacabilă privind existenţa unui avantaj economic sub forma plăţii unor preţuri peste nivelul pieţei trebuie să fie în mod necesar specifică tranzacţiei. În acest context, afirmaţia ar trebui să se refere la o anumită achiziţie de către o anumită universitate a unui anumit produs sau a unei game de produse de la Cineca, care, la rândul său, ar trebui să fie comparată cu un "preţ al pieţei" pentru acelaşi (aceleaşi) produs(e), în acelaşi volum şi în acelaşi timp.

(329)Reclamantul oferă detalii referitoare la o singură tranzacţie între o universitate şi Cineca pentru servicii informatice (¹⁸⁹), în care invocă plata unor preţuri peste nivelul pieţei. În ceea ce priveşte această afirmaţie, reclamantul afirmă că achiziţionarea unui pachet de servicii informatice pentru universităţi de la Cineca de către universitatea din Molise pentru anii 2018 şi 2020 a fost efectuată la un preţ mult mai mare decât o achiziţie comparabilă de la reclamant de către Universitatea din Cassino şi Lazio Sud pentru anii 2019-2021. Mai detaliat, reclamantul susţine că preţul pe care Universitatea din Molise l-a plătit Cineca pentru un contract pe trei ani pentru servicii informatice pentru perioada 2018-2020 s-a ridicat, anual, la 374 966 EUR (fără TVA). Pe de altă parte, reclamantul, care a fost selectat printr-o procedură europeană de achiziţii pentru contractul cu Universitatea din Cassino şi Lazio Sud, a primit 85 140 EUR anual pentru un pachet de servicii foarte comparabil pentru o universitate similară ca dimensiune cu Universitatea din Molise. Ulterior, reclamantul compară elementele celor două pachete şi concluzionează că pachetele nu sunt complet similare, având în vedere că doar o parte din oferte se suprapun. De fapt, din cele opt elemente ale pachetului oferit de Cineca Universităţii din Molise, doar echivalentul a patru elemente au fost incluse în oferta reclamantului adresată Universităţii din Cassino şi Lazio Sud. În plus, pachetul reclamantului includea cinci elemente pe care oferta Cineca nu le includea, iar oferta Cineca includea alte cinci elemente pe care oferta reclamantului nu le includea. În plus, reclamantul încearcă să asocieze un preţ fiecăruia dintre elementele pachetului şi să calculeze două preţuri ipotetice: câte unul pentru fiecare pachet, în cazul în care aceste oferte ar fi identice. Cu toate acestea, chiar dacă presupunem că reclamantul îşi cunoaşte în mod evident propriile preţuri în cadrul ofertei specifice pe care o descrie, în ceea ce priveşte preţurile Cineca, el calculează cu diferite elemente ale unui set anterior de preţuri plătite către Cineca de o universitate terţă într-un moment diferit de intervalul de timp pentru contractul reclamantului.

(¹⁸⁹)Trebuie să se ţină seama de faptul că exemplul reclamantului referitor la Universitatea din Calabria (a se vedea considerentul 85 şi nota de subsol 62) este o tranzacţie care nu s-a materializat sub forma presupusului preţ peste nivelul pieţei şi, prin urmare, nu constituie o vânzare a unui serviciu la un preţ peste nivelul pieţei. O altă afirmaţie conform căreia tarifele către universitatea din Bergamo au fost, în cele din urmă, mai mici decât preţul convenit iniţial, întrucât Cineca ar fi oferit o reducere (a se vedea nota de subsol 62). Prin urmare, aceste afirmaţii nu reuşesc în mod inerent să demonstreze perceperea de preţuri peste nivelul pieţei.

(330)Comisia este de părere că aceste afirmaţii nu demonstrează efectiv o plată a unui preţ peste nivelul pieţei către Cineca de către Universitatea din Molise pentru serviciile informatice pentru universităţi în perioada 2018-2020. Acest lucru se datorează faptului că cele două oferte nu sunt comparabile. În primul rând, se admite că pachetele sunt departe de a fi identice: jumătate din elementele în cauză figurează doar în una dintre oferte, în timp ce o serie de elemente figurează doar în cealaltă ofertă. Prin urmare, pachetele de servicii nu par a fi comparabile. În al doilea rând, preţurile elementelor individuale din pachetul Cineca sunt derivate dintr-o tranzacţie între Cineca şi o altă universitate într-un moment care se referă la un interval de timp diferit (2018-2020 faţă de 2019-2022). Acest element face ca respectivul calcul să fie, de asemenea, speculativ, ceea ce face complet imposibilă stabilirea valorii unui anumit pachet în perioada relevantă. Comisia observă, de asemenea, că procedura de evaluare care trebuie urmată pentru selectarea prestatorului de servicii informatice, astfel cum este descrisă în considerentul 191, pare să fi fost aplicată în cadrul acestei tranzacţii specifice (¹⁹⁰).

(¹⁹⁰)De exemplu, din procesul-verbal din 25 mai 2018 al adunării Consiliului de administraţie al Universităţii din Molise reies următoarele: "În acest scop, transmitem Consiliului de administraţie raportul ataşat, întocmit şi avizat de către şefii de birouri prin intermediul serviciilor informatizate CINECA, din care rezultă următoarele: 1) în vederea aplicării dispoziţiilor articolului 192 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 50/2016 şi ale Liniilor directoare ANAC nr. 8, a fost lansată o analiză a altor sisteme de pe piaţă, prin stabilirea de contacte cu întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele de interes; 2) au fost stabilite contacte cu alte administraţii universitare care au optat deja pentru alternative la produsele CINECA; 3) având în vedere dificultatea de a înlocui toate sistemele utilizate în acelaşi timp, este posibil să se organizeze un plan de înlocuire multianual în diferitele domenii de aplicare. Ar trebui remarcat faptul că respectivul calendar planificat (aproximativ 12 luni pentru faza de analiză dincolo de timpul necesar pentru finalizarea procedurilor de achiziţii, precum şi timpul tehnic necesar pentru lansarea noului sistem) implică necesitatea de a asigura continuitatea activităţilor biroului pe termen scurt şi mediu. În acest sens, având în vedere dreptul de retragere prevăzut în propunerea de contract a CINECA, avem în vedere posibilitatea de reatribuire a serviciilor interne către Consorzio CINECA, continuând în acelaşi timp activităţile necesare pentru desfăşurarea procedurilor de achiziţii adecvate pentru achiziţionarea de sisteme individuale. Prin urmare, în lumina celor de mai sus, după ce a examinat propunerea contractuală formulată de CINECA şi luând act de prevederea posibilităţii de reziliere a contractului cu un preaviz de cel puţin 90 de zile (articolul 10), rectorul invită Consiliul de administraţie să decidă dacă este oportun să autorizeze atribuirea cheltuielilor relevante către CINECA pentru utilizarea sistemelor U-GOV, esse3 şi Titulus şi a serviciilor asociate de găzduire şi asistenţă pentru gestionare, în conformitate cu propunerea primită, autorizând alocarea cheltuielilor relevante către bugetele relevante, autorizând directorul general să continue activitatea de analiză a serviciilor disponibile pe piaţă şi rezervându-şi dreptul de a decide cu privire la rezilierea contractului după evaluarea rezultatelor analizei respective." A se vedea anexa 2 la observaţiile reclamantului din 27 august 2019.

(333)Cu toate acestea, în cazul în care ar trebui evaluat un avantaj la "nivel de sistem" în beneficiul Cineca, Comisia este de părere că un astfel de "avantaj" la nivel de sistem nu poate fi dovedit în cazul de faţă. Motivele sunt următoarele: Deşi valoarea de piaţă din studiul Corso pentru componentele 1 şi 3 ale pachetului (la nivel de sistem) pare să fi fost vândută la preţuri mai mari decât preţurile de pe piaţă, valorile şi nivelurile de compensare includ doar componentele 1 şi 3 şi nu includ componenta "servicii de găzduire" (a se vedea graficele din considerentul 322 şi explicaţia din considerentul 323). Prin urmare, cifrele sunt incomplete. În plus, astfel cum se explică în considerentul 328, afirmaţiile generale referitoare la un avantaj global de care beneficiază Cineca prin totalitatea vânzărilor sale de servicii software pentru universităţi către o parte din sistemul universitar italian nu reprezintă o afirmaţie viabilă.

(334)În acelaşi timp, în cazul în care acest tip de afirmaţie ar fi un indiciu viabil al avantajului, Comisia consideră că criticile reclamantului cu privire la studii nu sunt eficace. Acest lucru se datorează faptului că nu este stabilit caracterul adecvat al factorilor alternativi propuşi de reclamant în locul factorilor imperfecţi. De exemplu, reclamantul susţine că preţurile Assinter nu constituie un indicator de referinţă adecvat pentru nivelul preţurilor forţei de muncă utilizate în studiul "Corso" (a se vedea considerentul 86). Cu toate acestea, reclamantul nu indică nivelul de preţ pe care l-ar considera ca fiind nivelul preţului pieţei. Reclamantul se referă numai la lipsa de legătură cu piaţa, deoarece toţi membrii Assinter sunt prestatori "interni" de servicii informatice. În plus, reclamantul susţine că produsele sale prezintă o alternativă viabilă (şi anume concurenţă) pentru produsele/serviciile Cineca şi oferă, cel puţin pentru servicii de "gestionare a aplicaţiilor" (în contextul serviciilor de găzduire), o valoare rezonabilă de 250 EUR + TVA persoană/zi (a se vedea considerentul 86). Cu toate acestea, nu există nicio indicaţie cu privire la anul la care se face referire şi care ar fi fost preţul de piaţă adecvat. În plângere se afirmă doar că "consilierii Cineca ar fi concluzionat că tarifele practicate de Cineca nu erau, cu siguranţă, în conformitate cu preţurile pieţei".

4.1.1.4.Concluzie privind caracterul de ajutor de stat al plăţii efectuate de universităţile de stat către Cineca pentru servicii informatice

(337)Comisia concluzionează că plata efectuată de universităţile de stat către Cineca pentru prestarea de servicii informatice nu constituie ajutor de stat. Aceasta se datorează faptului că prestarea acestor servicii este legată în mod intrinsec de sarcina statului şi, prin urmare, nu constituie activităţi economice. Prin urmare, Cineca nu este o întreprindere în ceea ce priveşte aceste activităţi. În cele din urmă, investigaţia nu a dovedit că preţurile plătite pentru aceste servicii sunt peste nivelul pieţei şi, prin urmare, Cineca nu a obţinut un avantaj prin intermediul acestor plăţi.

4.1.2.1.Natura economică a serviciilor prestate

(338)În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, pentru a stabili prezenţa unui ajutor de stat, trebuie să se ofere un avantaj economic unei "întreprinderi". În conformitate cu jurisprudenţa descrisă în considerentul 230 şi următoarele, articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică în cazul în care statul acţionează "prin exercitarea puterii publice" sau în cazul în care activitatea în cauză face parte din funcţiile esenţiale ale statului sau este legată de funcţiile respective "prin natura sa, prin scopul său şi prin normele care se aplică în cazul acesteia" (¹⁹¹) (a se vedea explicaţia jurisprudenţei aplicabile în considerentul 232 şi următoarele).

(339)Prestarea de către Cineca de servicii informatice către MIUR nu ar fi de natură economică (¹⁹²) dacă s-ar dovedi că este legată în mod intrinsec de o funcţie esenţială a statului italian în domeniul învăţământului terţiar public. Cea mai recentă decizie prin care s-a constatat că un anumit tip de servicii informatice era legat în mod intrinsec de o funcţie esenţială a statului a fost decizia HIS, care s-a bazat pe jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (a se vedea considerentele 232-240). Un rezumat relevant al constatărilor din cazul HIS (inclusiv jurisprudenţa subiacentă) poate fi găsit, de asemenea, în considerentele 86-89 din decizia de iniţiere a procedurii.

(340)Decizia de iniţiere a procedurii a făcut trimitere la jurisprudenţa potrivit căreia serviciile prestate în interes public şi fără scop lucrativ şi în concurenţă cu cele oferite de operatorii care urmăresc un scop lucrativ sunt de natură economică dacă nu fac parte din exercitarea misiunilor/puterilor publice (a se vedea considerentul 88 din decizia de iniţiere a procedurii). Cu toate acestea, în decizia preliminară de iniţiere a procedurii s-a concluzionat, pe baza informaţiilor disponibile la momentul adoptării deciziei, că serviciile informatice prestate de Cineca pentru MIUR ar fi, de asemenea, legate în mod intrinsec de o îndatorire esenţială a Ministerului Educaţiei în domeniul învăţământului terţiar (a se vedea considerentul 91 din decizia de iniţiere a procedurii).

(341)Pe baza deciziei HIS (şi a jurisprudenţei care stă la baza deciziei respective), Comisia a examinat dacă prestarea de către Cineca de servicii informatice către MIUR este legată în mod intrinsec de sarcina statului în domeniul învăţământului terţiar. Ca şi în cazul unei legături intrinseci în legătură cu prestarea de servicii informatice pentru universităţi, examinarea s-a axat pe elementele unei obligaţii legale aplicabile statului, precum şi beneficiarului finanţării (şi anume Cineca), pe caracterul comun al obiectivelor urmărite (scop comun) şi pe caracterul esenţial/indisociabil al serviciului în cauză de capacitatea statului de a-şi îndeplini sarcina prin intermediul MIUR.

(342)Comisia analizează mai întâi dacă este justificat să examineze legătura intrinsecă în ceea ce priveşte totalitatea funcţionalităţilor (sau a modulelor) oferite în cadrul serviciului (a se vedea considerentul 232). Cu alte cuvinte, întrebarea este dacă este posibil să se concluzioneze că funcţionalităţile sunt legate între ele şi formează faţete diferite ale aceleiaşi activităţi, astfel încât sistemul, în ansamblul său, nu ar fi operaţional fără fiecare funcţionalitate individuală. Comisia constată că, dintre cele 15 funcţionalităţi enumerate în nota de subsol 105, următoarele nouă funcţionalităţi au o legătură clară şi unică cu învăţământul universitar şi cu rolul MIUR de a gestiona şi sprijini sistemul de învăţământ terţiar de stat.

(343)Funcţionalităţile

(344)Acest set de funcţionalităţi acoperă toate nevoile de servicii informatice ale MIUR în acest sector şi fiecare dintre aceste servicii este interconectat cu funcţionarea sa. Sustragerea oricăruia dintre aceste elemente din serviciile Cineca ar face ca sistemul de servicii, în ansamblu, să fie nefuncţional în sensul jurisprudenţei TenderNed (a se vedea considerentul 232 din prezenta decizie). MIUR nu ar putea funcţiona fără NSAS, deoarece nu ar putea identifica şi monitoriza înscrierea studenţilor, nu ar putea evalua eficacitatea educaţiei şi nu ar putea promova mobilitatea studenţilor. Fără "baza de date a ofertelor de formare" şi "Universitaly", ministerul nu ar putea activa cursuri, nu ar putea oferi informaţii cu privire la cursurile de formare şi nu ar putea ajuta oamenii să decidă ce să studieze şi unde să studieze. Fără "Accessoprogrammato", el nu ar putea organiza teste de admitere. Fără "Proper", acesta nu ar putea furniza o programare pe trei ani a personalului universitar şi, fără "data bank for alia", nu ar putea colecta informaţii privind carierele şi salariile personalului universitar. Fără "proiecte de interes semnificativ", "REPRISE" şi "Registrul naţional de cercetare", el nu putea iniţia proiecte de cercetare, nu ar putea evalua personalul de cercetare şi nu ar putea colecta informaţii despre cercetarea naţională. Celelalte cinci funcţionalităţi, "abilitazione", aplicaţie pentru întocmirea uniformă a evidenţelor contabile, portal pentru contabilizarea profitului şi pierderii, "AFAM", "fond de finanţare obişnuit" şi programarea pe trei ani (PRO 3), funcţionează în domenii mai generale, cum ar fi resursele umane şi contabilitatea, dar conţin în continuare caracteristici specifice relevante pentru învăţământul terţiar şi, ca atare, sunt toate necesare pentru funcţionarea completă şi legală a MIUR. Separarea oricăreia dintre aceste componente ar interfera cu funcţionarea întregii funcţii de gestionare a MIUR. Prin urmare, toate aceste instrumente/servicii sunt esenţiale pentru funcţionarea universităţilor.

(346)Pe această bază, Comisia constată că diferitele funcţionalităţi ale serviciului sunt legate între ele şi formează faţete diferite ale aceleiaşi activităţi, astfel încât sistemul, în ansamblul său, nu ar fi operaţional fără fiecare funcţionalitate individuală. Prin urmare, totalitatea diferitelor funcţionalităţi ale serviciilor în cauză, în ansamblul lor, ar putea fi legată în mod intrinsec de sarcina statului (şi anume a MIUR) de a oferi învăţământ terţiar prin intermediul universităţilor de stat. În considerentele următoare, Comisia analizează dacă legătura intrinsecă poate fi stabilită pe baza factorilor descrişi în considerentul 232.

(347)Astfel cum explică Italia, atribuirea puterii publice în domeniul educaţiei se bazează pe articolul 33 din Constituţia italiană, care prevede că "Republica garantează libertatea artelor şi a ştiinţelor, care pot fi predate în mod liber. Republica stabileşte norme generale pentru educaţie şi înfiinţează şcoli publice (...)". În numele Republicii, ministerul va garanta dreptul efectiv de a studia, punând astfel în aplicare dispoziţiile articolului 34 din Constituţia italiană (¹⁹³) prin diverse măsuri.

(349)Astfel cum se explică în considerentul 134, ministerul este responsabil de definirea obiectivelor şi a orientărilor strategice ale sistemului universitar (¹⁹⁴) şi ale membrilor acestuia. El este responsabil de înfiinţarea universităţilor, de supravegherea şi aprobarea statutului şi a regulamentelor principale ale acestora, de autorizarea şi activarea cursurilor de studii, de verificarea şi evaluarea rezultatelor universităţilor în conformitate cu criteriile de calitate, transparenţă şi promovare a meritelor, garantând o distribuire a resurselor publice în conformitate cu obiectivele, politicile şi activităţile desfăşurate de fiecare universitate.

(¹⁹⁴)- Articolul 1 alineatul (4) din Legea nr. 240/2010: "Ministerul, cu respectarea libertăţii de predare şi a autonomiei universităţilor, indică obiectivele şi orientările strategice ale sistemului şi ale componentelor acestuia şi, prin Agenţia Naţională pentru Evaluarea Sistemului Universitar şi de Cercetare (ANVUR) pentru chestiunile care ţin de competenţa sa, verifică şi evaluează rezultatele acestuia în conformitate cu criteriile de calitate, transparenţă şi promovare a meritelor, inclusiv pe baza celor mai bune practici la nivel internaţional, garantând în acelaşi timp o repartizare a resurselor publice în conformitate cu obiectivele, politicile şi activităţile desfăşurate de fiecare universitate, cu respectarea principiului coeziunii naţionale şi cu evaluarea rezultatelor obţinute."

(350)Articolul 51b din Decretul nr. 300/1999 a atribuit deja MIUR funcţii în următoarele domenii majore: orientarea, planificarea şi coordonarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice; standardizarea generală şi finanţarea universităţilor; promovarea meritelor şi a dreptului de a studia; acreditarea şi evaluarea formării; punerea în aplicare a standardelor UE privind învăţământul universitar; armonizarea europeană şi integrarea sistemului în acordurile culturale; raţionalizarea condiţiilor de acces la universităţi; gestionarea programelor operaţionale naţionale finanţate de Uniunea Europeană (a se vedea considerentul 148).

(351)Articolul 2 din Legea nr. 168/1989, "legea universităţilor" (a se vedea considerentul 133), prin care a fost instituit ministerul, prevedea îndatoriri suplimentare, în special pentru ministru. Printre acestea se numără publicarea unui plan de dezvoltare a universităţilor; propunerea şi adoptarea de orientări în materie de cercetare; distribuirea alocărilor destinate universităţilor pe baza unor criterii obiective menite să asigure o dezvoltare echilibrată a universităţilor; transmiterea către Parlament, o dată la trei ani, a unui raport privind stadiul cercetării ştiinţifice şi tehnologice; coordonarea activităţilor legate de participarea Italiei la UE şi la programele naţionale de învăţământ universitar, precum şi la cele ştiinţifice şi de cercetare; coordonarea învăţământului universitar cu alte niveluri de învăţământ public (a se vedea considerentul 149).

(354)În continuare, Comisia a examinat existenţa unei obligaţii legale corespunzătoare în statutul Cineca la începutul anului 2004. La articolul 3 din statutul din 2004, trimiterea la sistemele informatice este cuprinsă în fraza: "promovarea transferului de tehnologie în domeniul tehnologiei informaţiei pentru cercetarea (...) ştiinţifică în sectorul (...) public" şi "gestionarea unui centru, (...) care oferă un serviciu de prelucrare a informaţiilor" şi "crearea unei reţele de conectare pentru a facilita utilizarea resurselor centrului de către membrii consorţiului şi ministerele în cauză". Trebuie să se ţină seama de faptul că, în decizia HIS, obligaţia corespunzătoare din statutul HIS era mult mai generală, deoarece prevedea următoarele: "scopul întreprinderii este de a sprijini instituţiile de învăţământ superior şi organismele administrative competente în eforturile lor de a îndeplini sarcinile de învăţământ superior într-un mod raţional şi eficient din punctul de vedere al costurilor". (Articolul 2 din statutul HIS GmbH descris în considerentul 122 din decizia HIS.)

(355)Începând din 2006, trimiterea din statutul Cineca la serviciile informatice este şi mai clară: În conformitate cu articolul 3 litera (f) din statut, consorţiul "gestionează un centru care (...) prestează servicii de gestionare şi prelucrare informatică tuturor membrilor consorţiului, acordând prioritate Ministerului Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării". Statutul din 2010 şi cel din 2012 au menţinut această formulare, în timp ce formularea relevantă din statutul din 2017 [articolul 3 litera (a)] revine la formularea "informatic", deoarece impune prestarea de "servicii informatice şi organizează procedurile implicate în producerea acestora pentru MIUR şi pentru universităţi (...)".

(356)Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că statutul Cineca conţine o dispoziţie legală obligatorie pentru Cineca de a presta servicii informatice către MIUR. Prin urmare, există o obligaţie legală aplicabilă statului (şi MIUR), precum şi beneficiarului sprijinului, Cineca, în sensul explicat în decizia HIS (a se vedea considerentul 238 din prezenta decizie şi considerentul 122 din decizia HIS).

(358)Astfel cum a explicat Italia (a se vedea considerentul 140), obiectivul principal al Cineca a fost de a servi drept instrument pentru sistemul de învăţământ superior prin furnizarea de sisteme de calcul şi servicii informatice integrate şi eficiente, permiţând astfel îndeplinirea funcţiilor sale publice. Mai precis, Cineca a primit sarcina de crea servicii informatice inovatoare şi de înaltă calitate, necesare pentru îndeplinirea funcţiei publice a membrilor săi. Aceste servicii au fost planificate şi produse în scopul funcţiei publice prin dezvoltarea unor tehnologii personalizate care au fost integrate de-a lungul timpului în funcţie de nevoile specifice ale instituţiilor sistemului de învăţământ superior. Pe piaţă nu pot fi găsite aceste servicii în aceleaşi condiţii de funcţionare.

(359)După cum a explicat Italia, MIUR are responsabilitatea de a garanta punerea efectivă în aplicare a dreptului de a studia prin măsuri de sprijinire a acestui drept. El este responsabil de înfiinţarea universităţilor, de supravegherea acestora şi de aprobarea statutului şi a regulamentelor lor principale. Ministerul defineşte obiectivele şi orientările strategice ale acestora. În plus, el este responsabil de autorizarea şi activarea cursurilor de studii, de verificarea şi evaluarea rezultatelor universităţilor în conformitate cu criteriile de calitate, transparenţă şi promovare a meritelor, garantând o distribuire a resurselor publice în conformitate cu obiectivele, politicile şi activităţile desfăşurate de fiecare universitate.

(360)După cum se detaliază în considerentul 137, competenţele sunt împărţite între MIUR şi universităţi, funcţiile de macrocategorie fiind definite la nivelul ministerului, iar sarcinile corespunzătoare fiind definite la nivelul universităţilor. Cele mai importante macrocategorii se extind la cel puţin opt domenii în care MIUR oferă finanţare, orientare, supraveghere sau evaluare (¹⁹⁵) şi în care universităţile pun în practică diferitele sarcini. Scopul acestui sistem este de a permite universităţilor să ofere o educaţie unificată şi multidimensională pe întreg teritoriul Italiei.

(362)Pentru promovarea acestor funcţii, Cineca a creat şi a gestionat numeroase baze de date pentru minister, care sunt, de asemenea, interoperabile între ele şi care sunt utilizate de minister pentru a îndeplini aceste funcţii tehnice şi, prin urmare, funcţia sa publică generală. (Pentru o relatare a asistenţei oferite de Cineca începând cu anii 1980, a se vedea nota de subsol 96). În absenţa unei structuri interne de sprijin informatic, în cadrul ministerului însuşi, Cineca a fost întotdeauna organismul de referinţă pentru ministerul cu care serviciile informatice au fost concepute şi adaptate la funcţiile specifice ale ministerului. În plus, serviciile au fost dezvoltate în continuare de-a lungul timpului şi sunt prestate prin intermediul structurii dedicate din cadrul Cineca, care reflectă structura internă a ministerului (¹⁹⁶).

(364)Nu există alte părţi care să fie în măsură să presteze toate serviciile de sprijin de care are nevoie ministerul (¹⁹⁷), şi anume nu există o piaţă pentru aceste servicii. Crearea de la zero a serviciilor informatice de către un alt prestator decât Cineca ar conduce la suspendarea funcţiilor publice atribuite ministerului. Având în vedere că nevoile ministerului nu sunt standardizate în ceea ce priveşte serviciile TIC, pe piaţă nu există operatori care să fie capabili sau dispuşi să îşi structureze serviciile în jurul acestui domeniu specific şi complex. Aceeaşi situaţie în cazul HIS a fost destul de similară şi a reprezentat un factor important în constatarea faptului că serviciile în cazurile respective erau legate în mod intrinsec de o sarcină a statului (a se vedea considerentele 126 şi 127 din decizia HIS şi punctele 84 şi 90 din hotărârea Tribunalului în cauza TenderNed, în sensul că sarcina poate fi gestionată cel mai bine cu serviciul TenderNed). De asemenea, Comisia consideră convingător argumentul potrivit căruia trecerea la un prestator alternativ ar necesita investiţii extraordinare din partea prestatorului respectiv şi ar conduce la costuri incalculabile pentru minister.

(¹⁹⁷)Faptul că nicio altă parte nu este în măsură să presteze toate serviciile de sprijin de care are nevoie ministerul, şi anume nu există o piaţă pentru aceste servicii, înseamnă că singurul indicator de referinţă pentru tipul de relaţie dintre Cineca şi MIUR ar fi relaţiile interne similare dintre alte ministere şi prestatorii lor. (Un astfel de exemplu este relaţia dintre prestatorul Ministerului Economiei şi Finanţelor, SOGEI, şi Ministerul Economiei şi Finanţelor.).

(366)Astfel cum se explică în considerentul 344, setul de funcţionalităţi ale serviciilor informatice ale MIUR acoperă toate nevoile de servicii informatice ale MIUR în acest sector şi fiecare dintre aceste servicii este interconectat cu funcţionarea sa. Ele sprijină rolul MIUR în sistemul de învăţământ terţiar într-un mod care, în lipsa acestora, nu ar putea funcţiona astfel cum se prevede în temeiurile juridice menţionate în considerentele 347-353. Reducerea tuturor serviciilor cu oricare dintre funcţionalităţi ar face ca sistemul de servicii, în ansamblu, să fie nefuncţional în sensul jurisprudenţei TenderNed (a se vedea considerentul 232 din prezenta decizie). MIUR nu ar putea funcţiona fără NSAS, deoarece nu ar putea identifica şi monitoriza înscrierea studenţilor, nu ar putea evalua eficacitatea educaţiei şi nu ar putea promova mobilitatea studenţilor. Fără "baza de date a ofertelor de formare" şi "Universitaly", ministerul nu ar putea activa cursuri, nu ar putea oferi informaţii cu privire la cursurile de formare şi nu ar putea ajuta oamenii să decidă ce să studieze şi unde să studieze. Fără "Accessoprogrammato", el nu ar putea organiza teste de admitere. Fără "Proper", acesta nu ar putea furniza o programare pe trei ani a personalului universitar şi, fără "data bank for alia", nu ar putea colecta informaţii privind carierele şi salariile personalului universitar. Fără "proiecte de interes semnificativ", "REPRISE" şi "Registrul naţional de cercetare", el nu putea iniţia proiecte de cercetare, nu ar putea evalua personalul de cercetare şi nu ar putea colecta informaţii despre cercetarea naţională. Celelalte cinci funcţionalităţi, "abilitazione", aplicaţie pentru întocmirea uniformă a evidenţelor contabile, portal pentru contabilizarea profitului şi pierderii, "AFAM", "fond de finanţare obişnuit" şi programarea pe trei ani (PRO 3), funcţionează în domenii mai generale, cum ar fi resursele umane şi contabilitatea, dar conţin în continuare caracteristici specifice relevante pentru învăţământul terţiar care sunt, toate, necesare pentru funcţionarea completă şi legală a MIUR. Separarea oricăreia dintre aceste componente ar interfera cu funcţionarea întregului sistem de gestionare a MIUR. Prin urmare, toate aceste instrumente/servicii sunt esenţiale pentru funcţionarea universităţilor. În concluzie, Comisia este convinsă că serviciile Cineca sunt legate în mod indisociabil de sarcina MIUR în domeniul învăţământului terţiar şi al cercetării şi nu se încadrează în categoria simplă a prestării de servicii informatice.

(367)Având în vedere constatările exprimate în considerentul 356 privind o obligaţie legală, în considerentele 357 şi 358 privind caracterul comun al scopului şi în considerentul 359 şi următoarele privind caracterul indisociabil al serviciilor, Comisia consideră că Italia a demonstrat cu succes existenţa unei legături intrinseci între serviciile informatice prestate către MIUR şi sarcina statului de a asigura învăţământul terţiar.

(369)Reclamantul susţine, de asemenea, că în hotărârea nr. 6009/2018 s-a constatat că serviciile de asistenţă informatică pentru MIUR pot fi găsite pe piaţa serviciilor şi produselor TIC prin intermediul procedurilor comune de achiziţii publice şi nu intră în sfera prerogativelor autorităţilor publice (a se vedea considerentul 45). În plus, Agenţia de Concurenţă din Italia a constatat în două proceduri că astfel de activităţi sunt distincte şi separate de exercitarea puterii publice (¹⁹⁸) (a se vedea considerentul 46).

(370)Italia este de părere că în hotărârea nr. 6009/2018 s-a constatat că plata efectuată de MIUR pentru serviciile Cineca ar fi trebuit să fie notificată, dar cauza nr. 10528/2019 a Tribunalului regional TAR Lazio a fost soluţionată în favoarea MIUR (¹⁹⁹) (a se vedea considerentul 164). Cazurile Agenţiei de Concurenţă din Italia sunt irelevante, deoarece se axează pe comportamentul anticoncurenţial al entităţilor contractante, menit să influenţeze alegerea clienţilor în aval faţă de piaţa entităţilor contractante (a se vedea considerentul 165).

(¹⁹⁹)În această cauză, reclamantul a solicitat instanţei să anuleze granturile acordate de MIUR consorţiului Cineca pentru prestarea de servicii către MIUR şi pentru desfăşurarea de activităţi de supercalcul pentru anul 2018. În hotărârea nr. 10528/2019 a Tribunalului administrativ regional din Lazio s-a constatat că contribuţia în valoare de 14 000 000 EUR acordată Cineca pentru serviciile prestate către minister nu constituie ajutor de stat, întrucât ministerul a demonstrat în mod corespunzător, pe baza preţurilor pieţei, că suma era adecvată din punct de vedere economic. (Secţiunea 3.3.1).

(371)Comisia este de părere că hotărârile instanţelor naţionale italiene citate de reclamant nu susţin, în cele din urmă, poziţia reclamantului. În hotărârea nr. 6009/2018 s-a constatat că serviciile de asistenţă informatică pentru MIUR pot fi găsite pe piaţă şi, prin urmare, constituie o activitate economică. Totuşi, această hotărâre este un recurs la hotărârea nr. 2922/2017 a TAR Lazio, care a considerat serviciile către MIUR ca fiind de natură economică, în mare parte pe baza deciziei Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare în cazul HIS (a se vedea considerentul 273). Astfel cum s-a explicat în considerentul 273, în decizia definitivă Comisia a constatat între timp (în septembrie 2019) că prestarea de servicii informatice către universităţile de stat nu constituie o activitate economică. Prin urmare, constatările hotărârii nr. 6009/2018 nu sunt obligatorii. Această poziţie este, de fapt, susţinută de hotărârea nr. 10528/2019 a Tribunalului administrativ TAR Lazio, care, spre deosebire de hotărârea nr. 6009/2018, nu a concluzionat că plata pentru serviciile informatice către MIUR constituie în mod automat ajutor de stat [a se vedea secţiunea 8.2. litera (d) din această hotărâre], ci a condiţionat această constatare de eventuala constatare a unui avantaj în legătură cu plata (a se vedea secţiunea 3.3.2 din hotărâre) (a se vedea considerentul 164 şi nota de subsol 107). În ceea ce priveşte cazurile Agenţiei de Concurenţă din Italia, Comisia este de acord cu opinia autorităţilor italiene potrivit căreia modelul de situaţie al acestor cazuri este prea diferit de cel de faţă pentru a servi drept precedent adecvat.

(373)Autorităţile italiene sunt de părere că hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza Comisia/Italia (C-118/85) a clarificat faptul că "este lipsit de importanţă faptul că statul desfăşoară activităţile economice menţionate prin intermediul unui organism distinct asupra căruia poate exercita, direct sau indirect, o influenţă dominantă (...) sau că desfăşoară activităţile direct prin intermediul unui organism care face parte din administraţia de stat" (a se vedea considerentul 152 care citează punctul 8 din hotărâre). Rezultă de aici că statul poate desfăşura şi o activitate neeconomică sau îndeplini o funcţie publică prin intermediul unei entităţi distincte. În cazul în care legătura intrinsecă există, nu contează dacă Cineca este sau nu o entitate internă a ministerului. În plus, Italia insistă asupra faptului că nu a introdus mecanisme de piaţă pentru serviciile informatice pentru MIUR (sau universităţi). Italia a demonstrat oricum, continuă autorităţile, că Cineca, pe baza structurii sale, a scopului său şi a controlului exercitat de membrii săi, poate fi considerat un departament intern în cadrul administraţiei de stat (considerentul 152).

(377)Reclamantul susţine (a se vedea considerentul 49) că serviciile prestate către MIUR nu sunt complexe din punct de vedere tehnic şi constituie servicii clasice ale sistemelor de operare, cum ar fi actualizarea şi reproiectarea portalurilor web, furnizarea de consultanţă şi analiză de reglementare, întreţinerea serverelor, a liniilor ISDN, a staţiilor de lucru, a cardurilor inteligente. Ele pot fi obţinute cu uşurinţă pe piaţă. Aceste servicii nu necesită personalizare şi nu pot fi considerate esenţiale sau indispensabile. Ele se limitează la simpla furnizare de resurse umane calificate, cum ar fi şefi de proiect, analişti funcţionali, arhitecţi de sistem, ingineri de sistem, programatori, consilieri şi consultanţi.

(378)Italia nu este de acord cu această caracterizare. Astfel cum s-a explicat în considerentul 139 şi următoarele, Cineca urma să servească drept instrument pentru sistemul de învăţământ superior prin furnizarea de sisteme de calcul şi servicii informatice integrate şi eficiente, permiţând astfel îndeplinirea funcţiilor sale publice. Aceste servicii au fost planificate şi produse în scopul funcţiei publice prin dezvoltarea unor tehnologii personalizate care au fost integrate de-a lungul timpului în funcţie de nevoile specifice ale instituţiilor sistemului de învăţământ superior şi care nu pot fi găsite pe piaţă în aceleaşi condiţii de funcţionare. În plus, aceste nevoi sunt în continuă schimbare ca urmare a modificărilor în materie de reglementare şi a numărului tot mai mare de îndatoriri atribuite MIUR.

(379)Ar fi imposibil, susţine în continuare Italia, să ne imaginăm gestionarea serviciilor informatice către minister prin intermediul unor părţi externe care nu cunosc normele şi procedurile care se aplică ministerului şi scopul pentru care este necesar sistemul. O parte externă ar trebui să dedice mult timp studierii normelor privind procedurile şi procesele operaţionale subiacente, ceea ce ar cauza întârzieri imprevizibile. Software-ul Cineca nu are nimic în comun cu aplicaţiile generice disponibile pe piaţă (a se vedea considerentul 155). De fapt, crearea unei platforme pentru gestionarea fiecărui serviciu foarte specializat nu ar fi fezabilă. În acest sens, sistemul în cauză nu poate fi comparat cu furnizarea de obiecte simple utilizate în învăţământul universitar, cum ar fi scaunele şi birourile. În acest sens, furnizarea software-ului nu este o contribuţie la sistemul de învăţământ, ci o condiţie a funcţionării acestuia (a se vedea considerentul 155).

(382)Comisia consideră că argumentul autorităţilor italiene este convingător în ceea ce priveşte caracterul indispensabil al pachetului de servicii informatice al Cineca, care este necesar pentru buna funcţionare a MIUR, precum şi a sistemului universitar de stat; a se vedea mai multe detalii referitoare la raţionamentul Comisiei în considerentul 359 şi următoarele. De asemenea, Comisia este convinsă că diferitele elemente ale serviciului au fost adaptate împreună, au fost dezvoltate de-a lungul timpului într-o simbioză între MIUR şi Cineca şi că dezvoltarea şi continuarea funcţionării sistemului necesită o cunoaştere detaliată a cerinţelor de reglementare, precum şi schimbarea constantă a acestui mediu de reglementare. Este plauzibil faptul că sarcinile interconectate ale MIUR şi ale universităţilor de stat nu pot fi gestionate fără pachetul de servicii informatice al Cineca şi că acest set de servicii ar putea fi cu greu înlocuit de prestatorii de pe piaţa liberă. Relaţia simbiotică ce stă la baza bunei funcţionări a acestui sistem este demonstrată şi de faptul că MIUR a fost structurat astfel încât să reflecte structura MIUR pentru a face cooperarea cât mai armonioasă posibil.

(384)În plus, Comisia nu are niciun motiv să se îndoiască de faptul că natura interconectată a ofertei Cineca pentru servicii informatice către MIUR o face mai eficientă decât ceea ce alţi prestatori ar putea oferi (teoretic). Relevanţa acestui aspect este explicată în considerentul 126 din decizia HIS: "Hotărârea din cauza TenderNed a stabilit indisociabilitatea dintre serviciul furnizat de TenderNed şi misiunea de interes public în cauză, chiar dacă existau indicaţii potrivit cărora achiziţiile publice electronice vizate contribuiau în foarte mică măsură "la utilizarea efectivă a [serviciului] care era conectat cu exercitarea puterii publice" (a se vedea considerentul 90 din hotărâre). În mod similar hotărârii din cauza TenderNed, şi în cazul de faţă au existat operatori pe piaţă care ofereau părţi ale serviciului oferit de HIS. Cu toate acestea, Tribunalul a explicat în hotărârea TenderNed că autorităţile erau în măsură "să gestioneze cel mai bine întregul proces de achiziţii publice" prin intermediul serviciilor TenderNed (considerentul 90 din hotărâre) şi că "platformele comerciale existente nu ofereau condiţiile referitoare la preţ, caracteristicile de calitate obiectivă, continuitatea şi accesul la serviciile furnizate care ar fi necesare pentru realizarea" obiectivelor autorităţilor (considerentul 107 din hotărârea TenderNed)." Situaţia de fapt în ceea ce priveşte serviciile informatice prestate către MIUR este identică cu cea din cazul HIS şi din cauza TenderNed: alţi prestatori de servicii informatice existenţi nu oferă aceleaşi condiţii în termeni de preţ (a se vedea considerentul 163), calitate obiectivă, continuitate şi acces la serviciul oferit care ar fi necesare pentru ca MIUR să îndeplinească misiunea publică ce i-a fost atribuită.

(386)În ceea ce priveşte concluzia Comisiei referitoare la natura intrinsecă a legăturii dintre prestarea de către Cineca de servicii informatice către MIUR şi îndatorirea MIUR de a oferi învăţământ terţiar în punerea în aplicare a sarcinii statului în acest domeniu, Comisia consideră că autorităţile italiene au demonstrat cu succes existenţa acestei legături (a se vedea considerentul 346): 1) există o obligaţie legală de sprijinire a misiunii publice care se aplică atât MIUR, cât şi Cineca (a se vedea considerentul 356 şi următoarele); 2) există un caracter comun al scopului (a se vedea considerentele 357 şi 358) şi 3) serviciile în cauză sunt esenţiale pentru capacitatea statului de a-şi îndeplini sarcina de a oferi învăţământ terţiar şi indisociabile de aceasta (a se vedea considerentul 359 şi următoarele).

(387)Comisia este de părere că serviciile informatice către MIUR sunt comparabile cu caracteristicile serviciilor informatice oferite universităţilor şi că decizia HIS este un precedent adecvat pentru constatarea unei legături intrinseci între acest tip de servicii informatice şi funcţia de stat exercitată prin intermediul MIUR. Aceasta se datorează faptului că decizia HIS nu trebuie să se limiteze la serviciile informatice pentru universităţi în sine. Decizia HIS poate fi interpretată, de asemenea, ca sugerând că serviciile informatice personalizate legate de oferirea de învăţământ superior sunt legate în mod intrinsec de sarcina statului de a oferi învăţământ terţiar.

(388)Hotărârile judecătoreşti la care face referire reclamantul în sprijinul argumentului său potrivit căruia serviciile informatice pentru universităţi constituie o activitate economică (a se vedea considerentul 45) nu ar conduce la o concluzie cu privire la serviciile către MIUR care să fie diferită de cea la care a ajuns Comisia în legătură cu serviciile oferite universităţilor (a se vedea considerentul 275). Comisia a explicat deja în considerentul 272 abordarea sa în acest caz. Hotărârea CEJ din cauza C-3/88, Comisia/Italia, care, potrivit reclamantului, a confirmat că operarea sistemelor de prelucrare a datelor constituie o activitate economică, nu a stabilit că software-ul şi serviciile informatice pot fi separate în sine de exercitarea puterilor publice sau de îndeplinirea unor misiuni publice. În plus, cazul este legat de normele privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii. În cele din urmă, justificarea susţinută pentru poziţia Italiei în hotărârea respectivă a fost tratarea datelor confidenţiale. Diferenţa dintre faptele care stau la baza acestei hotărâri şi situaţia de fapt din cazul de faţă este considerabilă, iar constatarea Comisiei în acest caz nu este ireconciliabilă cu hotărârea C-3/88 a CEJ. Întrebarea din hotărârea C-3/88 a CEJ a fost dacă practica Italiei de a contracta servicii informatice de la întreprinderi dintr-o serie de sectoare economice numai cu entităţi aflate în proprietate publică era în conformitate cu dispoziţiile Tratatului CEE privind libertatea de stabilire. În considerentul 13 din hotărârea respectivă s-a afirmat, în general, că "proiectarea, programarea şi operarea sistemelor de prelucrare a datelor sunt de natură tehnică şi, prin urmare, nu au legătură cu exercitarea autorităţii oficiale". Această constatare constituie o concluzie care se aplică în mod global serviciilor informatice în general, care este mult mai cuprinzătoare decât constatarea Comisiei în cazul de faţă. Serviciile în discuţie în cazul de faţă nu sunt servicii informatice generale, ci unele care trebuie adaptate la nevoile foarte specifice ale MIUR care îndeplineşte o misiune publică. Nu există niciun element în raţionamentul Italiei sau în constatările de până acum ale Comisiei care ar echivala cu afirmaţia potrivit căreia prestarea de servicii informatice în general nu este de natură economică. Opinia Comisiei în cazul de faţă cu privire la serviciile Cineca nu este ireconciliabilă cu poziţia potrivit căreia serviciile informatice, ca atare, nu implică "o legătură directă şi specifică cu exercitarea autorităţii [în formularea articolului 55 din Tratatul CEE publice] oficiale". Având în vedere aceste consideraţii, hotărârea Compass-Datenbank a omis, pe bună dreptate, să facă trimitere la hotărârea Comisia/Italia.

(389)Concluziile avocatului general în cauza C-264/01 AOK şi alţii, potrivit cărora problema esenţială pentru a stabili dacă o activitate este sau nu economică este dacă aceasta ar putea fi desfăşurată de o întreprindere privată în vederea obţinerii unui profit, sunt contrazise de o altă jurisprudenţă. Astfel cum se explică în considerentul 271, această altă jurisprudenţă arată că este irelevant dacă serviciul ar putea fi prestat de o întreprindere privată (²⁰⁰).

(392)Pe baza acestor consideraţii, Comisia a constatat că prestarea de servicii informatice către MIUR constituie o activitate care face parte din funcţiile esenţiale ale statului sau este legată de aceste funcţii "prin natura sa, prin scopul său şi prin normele care se aplică în cazul acesteia" (²⁰¹) şi, prin urmare, nu este de natură economică.

4.1.2.2.Resursele de stat şi imputabilitatea

(393)Astfel cum se menţionează în considerentul 93 din decizia de iniţiere a procedurii, finanţarea publică acordată Cineca în ceea ce priveşte serviciile informatice prestate către MIUR provine din resursele bugetare ale statului italian. Decizia de a acorda această finanţare este luată de MIUR, care este un minister al guvernului italian. Prin urmare, Comisia îşi confirmă concluzia preliminară potrivit căreia plata către Cineca pentru servicii informatice către MIUR constituie resurse de stat şi este imputabilă statului italian.

4.1.2.3.Avantajul selectiv

(394)Reclamantul susţine, astfel cum se explică în considerentul 60, că Cineca nu este o entitate internă propriu-zisă a MIUR şi ar trebui să utilizeze proceduri adecvate de achiziţii publice. El susţine, de asemenea, că Legea nr. 208/2015 (²⁰²) prevede că, în scopul optimizării şi al raţionalizării achiziţiilor de bunuri şi servicii informatice şi conectivitate, ministerele şi universităţile publice ar trebui să "îşi satisfacă nevoile exclusiv prin instrumentele de achiziţie şi negociere ale Consip sau [ale altor entităţi] pentru bunuri şi servicii disponibile de la Consip sau [de la aceste alte entităţi]" (a se vedea considerentul 60). Consip, continuă reclamantul, este utilizat pe scară largă pentru achiziţionarea de produse specializate comparabile. De exemplu, Ministerul Justiţiei a recurs, de asemenea, la Consip pentru introducerea procedurii civile electronice pe întreg teritoriul Italiei, care face parte dintr-o funcţie esenţială (a se vedea considerentele 51 şi 61).

(395)Autorităţile italiene subliniază că MIUR utilizează piaţa (şi anume prin intermediul Consip) numai pentru servicii standard (considerentul 153). Consip nu reprezintă un bun indicator de referinţă, deoarece întreprinderile disponibile prin intermediul Consip nu oferă acelaşi nivel de servicii complete (considerentul 168). În cele din urmă, Italia explică faptul că Consip se aplică numai în situaţiile în care produsele şi/sau serviciile sunt disponibile pe piaţă (considerentul 257) (²⁰³). Cu toate acestea, serviciile în cauză nu sunt disponibile pe piaţă în integralitatea lor. În cele din urmă, astfel cum s-a explicat mai sus, Italia confirmă că aşa-numita lege "salva Cineca" a instituit un model intern între Cineca şi MIUR, care a fost finalizat prin Decretul ministerial nr. 245 din 26 martie 2018, şi că Cineca a fost înscris pe lista naţională italiană a entităţilor care îşi pot desfăşura activitatea prin atribuiri directe. (A se vedea considerentele 146 şi 168).

(²⁰³)Lipsa avantajului pentru Cineca în legătură cu serviciile a fost, de asemenea, confirmată de hotărârea Tribunalului administrativ regional din Lazio (Secţia Terza Bis), prin care s-a precizat, astfel cum a explicat Italia în considerentul 164 şi în nota de subsol 107, că contribuţia în valoare de 14 000 000 EUR către Cineca pentru serviciile prestate către minister nu constituie ajutor de stat, întrucât ministerul a demonstrat în mod corespunzător, pe baza preţurilor pieţei, că suma era adecvată din punct de vedere economic. (Secţiunea 3.3.1).

(397)Astfel cum se menţionează în considerentul 94 din decizia de iniţiere a procedurii, Comisia trebuie să evalueze dacă Cineca a beneficiat de un avantaj economic numai în cazul în care Cineca ar fi considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE în ceea ce priveşte prestarea de servicii informatice către MIUR. Comisia ar trebui să evalueze dacă consorţiul a beneficiat de un avantaj economic. Comisia nu este de acord cu afirmaţia reclamantului potrivit căreia în decizia de iniţiere a procedurii s-a afirmat în mod corect că lipsa unei proceduri de selecţie concurenţiale a oferit Cineca un avantaj economic, deoarece lipsa unei proceduri de selecţie concurenţiale nu conduce în mod automat la un avantaj economic. Lipsa unui avantaj poate fi dovedită şi prin alte mijloace (²⁰⁴). Problema existenţei unui avantaj economic este, în orice caz, relevantă numai în cazul în care prestarea de servicii informatice către MIUR ar fi de natură economică.

(399)Un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat este orice avantaj economic pe care o întreprindere nu l-ar putea obţine în condiţii normale de piaţă, şi anume în absenţa intervenţiei statului (²⁰⁵). Tranzacţiile economice efectuate de organisme publice (inclusiv de întreprinderi publice) nu conferă un avantaj pentru contrapartidele lor dacă sunt efectuate conform condiţiilor normale de piaţă (²⁰⁶). Pentru a stabili dacă o tranzacţie a fost efectuată în aceste condiţii, Comisia aplică testul operatorului economic privat în economia de piaţă ("OEP").

(400)În opinia reclamantului, testul OEP nu este aplicabil pentru stabilirea avantajului în acest caz (a se vedea considerentul 59). El susţine că granturile nu pot fi considerate contribuţii pentru servicii deoarece nu există un contract care să reglementeze tranzacţia, elementele de plată sunt înregistrate în secţiunea greşită din estimarea costurilor anuale ale MIUR şi nu a fost plătită TVA aferentă serviciilor. Pe această bază, reclamantul consideră că hotărârea nr. 6009/2018 a Consiliului de Stat a fost corectă atunci când a reţinut că finanţarea publică acordată MIUR (pentru anul 2015) constituia ajutor de stat (²⁰⁷).

(401)Comisia nu este de acord cu această caracterizare şi consideră că este aplicabil testul OEP (dacă activitatea în cauză este economică). În conformitate cu hotărârea Curţii de Justiţie din 5 iunie 2012 în cauza C-124/10 P, Comisia/EDF, "aplicabilitatea criteriului investitorului privat depinde, în definitiv, de faptul că statul membru în cauză acordă în calitatea sa de acţionar, iar nu în calitatea sa de putere publică, un avantaj economic unei întreprinderi pe care o deţine". În ipoteza în care prestarea serviciilor în cauză ar fi de natură economică, statul nu acţionează în calitate de autoritate publică şi se aplică principiul OEP. Pe această bază, în decizia de iniţiere a procedurii s-a afirmat în mod corect în considerentul 101 (la momentul respectiv) că "Italia nu a demonstrat că plăţile pentru serviciile informatice prestate către MIUR nu au depăşit preţurile pieţei". Având în vedere că Cineca a prestat un serviciu în schimbul plăţii, plata a constituit o contraprestaţie şi nu constituie un avantaj în întregime. Numai partea din plată care depăşea preţurile pieţei ar putea fi considerată un avantaj. Acest lucru este valabil indiferent dacă a existat sau nu o plată de TVA pe baza acestor tranzacţii, sau unde anume au fost contabilizate plăţile şi dacă a existat sau nu un contract referitor la plată.

(402)Reclamantul susţine, de asemenea, că a furnizat dovezi clare potrivit cărora contraprestaţia pentru serviciile Cineca a depăşit nivelul pieţei. Potrivit unui astfel de element de probă, un raport privind adecvarea economică (²⁰⁸) a operat cu o combinaţie de preţuri Consip şi Assinter pentru contraprestaţia aferentă serviciilor informatice către MIUR, dar această contraprestaţie nu a fost, potrivit reclamantului, la nivelul pieţei, deoarece nu a utilizat indicatorul de referinţă corect al preţurilor. Indicatorul de referinţă corect ar fi fost preţurile indicate de Consip pentru diferiţii specialişti în cadrul unei licitaţii pentru "sisteme integrate de gestionare pentru administraţia publică", care este comparabilă cu serviciile Cineca şi care a fost câştigată de un grup de prestatori de servicii informatice cunoscuţi. Preţurile Cineca au depăşit aceste preţuri Consip cu o medie de 96 %, potrivit reclamantului (a se vedea considerentul 63). Potrivit reclamantului, utilizarea exclusivă în raportul Corso a preţurilor Assinter (a se vedea considerentul 64) constituie, de asemenea, un indicator de referinţă greşit.

(403)Comisia este de părere că aceste afirmaţii nu conduc la concluzia că Cineca a beneficiat de un avantaj prin plata serviciilor către MIUR. Acest lucru se datorează faptului că preţurile Assinter [utilizate în studiul Corso (a se vedea considerentul 64)] constituie un indicator de referinţă adecvat, având în vedere că preţurile Assinter sunt aplicabile în contextul unei relaţii între entităţi şi ministere comparabilă cu relaţia dintre MIUR şi Cineca în ceea ce priveşte serviciile în cauză. Prin urmare, nu există nicio dovadă a existenţei unui avantaj pentru Cineca în legătură cu prestarea de servicii informatice către MIUR pe baza constatărilor raportului Corso. În ceea ce priveşte hotărârea Tribunalului administrativ regional din Lazio [şi indicatorul de referinţă utilizat în cauza respectivă (a se vedea considerentul 63)], este important să se constate că, potrivit instanţei, raportul prezentat de MIUR (a se vedea nota de subsol 45) a furnizat "informaţii adecvate pentru a concluziona că oferta Cineca era rezonabilă din punct de vedere economic în comparaţie cu preţurile pieţei şi se preconiza că va fi plătită în limita sumei maxime alocate prin decretul în cauză (...) după raportarea sumei anuale datorate". Prin urmare, potrivit instanţei, MIUR nu urma să beneficieze de niciun avantaj prin plata serviciilor în cauză legate de acordarea grantului pentru 2018 pentru serviciile informatice către MIUR.

(404)Reclamantul formulează, de asemenea, anumite critici cu privire la "Notele privind valorificarea (şi anume evaluarea) serviciilor Cineca prestate către fostul MIUR" (a se vedea considerentul 64). Acestea includ următoarele: estimări ipotetice pentru anumite elemente, cum ar fi lucrările pentru dezvoltarea şi întreţinerea evolutivă a activităţilor, "gradul de turbulenţă" pentru extrapolarea valorilor pentru anul 2018 pentru anumite funcţii din anii 2019 etc. (a se vedea considerentul 66).

(405)Nu este necesar ca Comisia să abordeze aceste elemente, deoarece raportul însuşi indică faptul că două dintre cele patru categorii de servicii pe care Cineca le prestează către MIUR ("Servicii de aplicaţii", "Servicii de infrastructură", "Funcţia de serviciu de asistenţă" şi "Proiecte"), şi anume "Servicii de infrastructură" şi "Proiecte", nu au putut fi evaluate în mod adecvat şi, prin urmare, nu figurează în estimarea valorii de piaţă. Totuşi, aceasta face parte din calculul costurilor ofertei de servicii a Cineca, astfel încât valoarea ofertei de servicii a Cineca şi estimările valorii de piaţă nu sunt comparabile. În aceste condiţii, Comisia nu consideră că expertiza Corso este suficient de fiabilă. Din această perspectivă, nu contează criticile formulate de reclamant cu privire la studiul Corso şi la studiul de piaţă referitor la segmentul serviciilor de găzduire realizat de dl Aiello (a se vedea, de exemplu, considerentul 327).

(406)În legătură cu argumentul reclamantului potrivit căruia nu a fost efectuată nicio analiză ex ante cu privire la valoarea serviciilor informatice către MIUR înainte de atribuirea acestora către Cineca (a se vedea, de exemplu, considerentul 65), iar MIUR nu a utilizat piaţa pentru servicii, autorităţile italiene prezintă o serie de argumente: la momentul înfiinţării Cineca în 1967, nu exista nicio piaţă pentru tipul de servicii de care avea nevoie MIUR. Prin urmare, nu a fost posibil să se creeze un "caracter adecvat al finanţării". (Consip, ca atare, nici măcar nu a existat până în 1997, la mult timp după ce Cineca a început să presteze servicii informatice către MIUR.) În plus, obligaţia legală de a elabora o evaluare a caracterului adecvat există doar din 2016 (atunci când a intrat în vigoare Decretul nr. 50/2016). Aceasta nu înseamnă că plăţile către Cineca pentru serviciile în cauză nu au fost examinate în ceea ce priveşte caracterul adecvat înainte de a fi efectuate. Costurile au fost controlate în detaliu, iar serviciile au fost verificate. Plăţile au fost stabilite pe baza costurilor şi, astfel cum se explică în considerentul 168 şi în nota de subsol 108, a fost efectuată o evaluare ex ante limitată a costurilor. În plus, plăţile au făcut obiectul înregistrării de către Curtea de Conturi şi au fost verificate de Departamentul de contabilitate generală din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Sumele au fost considerate adecvate de Agenţia Italia Digitală (AGID) şi de Curtea de Conturi (a se vedea considerentele 167 şi 204).

(407)Italia face trimitere la "Notele privind valorificarea serviciilor Cineca prestate către fostul MIUR" care arată că plăţile către Cineca pentru serviciile către MIUR au fost cu mult sub valoarea medie de piaţă în aceşti ani (a se vedea considerentul 170 şi următoarele şi notele de subsol 110, 111 şi 112). În plus, în afară de anii 2006-2010, costurile de prestare a serviciilor informatice către MIUR au fost cu 208 000 EUR mai mari (pe bază cumulativă) decât plăţile pentru servicii (a se vedea tabelul din considerentele 209 şi 409).

(408)Comisia este de părere că, în circumstanţele specifice ale cazului, în special faptul că serviciile în cauză nu sunt disponibile pe piaţă (a se vedea, de exemplu, considerentul 153), MIUR nu a fost în măsură să efectueze o analiză ex ante completă a valorii de piaţă. În conformitate cu jurisprudenţa, astfel de circumstanţe speciale pot fi de fapt luate în considerare atunci când se evaluează dacă a avut loc analiza ex ante a unei valori de piaţă (²⁰⁹). Pe această bază şi având în vedere faptul că obiectul oricărei analize posibile în acest caz este similar unui contract de servicii şi nu se referă la o investiţie a statului, este acceptabil faptul că a avut loc doar o examinare ex ante limitată a valorii de piaţă a serviciilor. În aceste circumstanţe, orice posibil avantaj poate fi evaluat în mare parte pe baza unei comparaţii între costurile şi veniturile plătite Cineca pentru serviciile către MIUR, mai ales că analiza s-a bazat pe date contemporane. Italia a transmis un tabel care prezintă aceste costuri şi venituri, precum şi datele brute pe care se bazează aceste cifre sumare. Comisia a verificat dacă aceste cifre se bazează într-adevăr pe datele brute prezentate.

(²⁰⁹)A se vedea Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2015, SACE/Comisia, T-305/13, ECLI:EU:T:2015:435. "Astfel, într-un context de criză economică, aprecierea elementelor de evaluare prealabilă necesare trebuie să fie efectuată ţinând cont, dacă este cazul, de imposibilitatea de a prevedea în mod fiabil şi detaliat evoluţia situaţiei economice şi rezultatele diferiţilor operatori. În asemenea împrejurări, lipsa unui plan de afaceri detaliat al filialei, conţinând estimări precise şi complete ale profitabilităţii sale viitoare şi analize detaliate ale costurilor/beneficiilor, nu permite, în sine, să se concluzioneze că investitorul public nu s-a comportat astfel cum ar fi procedat un investitor privat", punctul 179.

(409)Tabelul prezentat indică cifrele referitoare la veniturile Cineca pentru prestarea de servicii informatice către MIUR şi costurile conexe în perioada 2006-2019:

ANUL	Venituri provenite din bilanţul CINECA	COSTURI PENTRU SERVICIILE CĂTRE MIUR	ÎNCASĂRI EFECTIVE PENTRU SERVICII CĂTRE MIUR PE FFO	Diferenţa dintre încasările efective de la MIUR şi costuri
2006	[...]	[...]	[...]	[...]]		[...]:[...]=18,6 %
2007	[...]	[...]	[...]	[...]		[...]:[...]= [...] %
2008	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]:[...]=[...] %
2009	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]:[...]=4,4 %
2010	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2011	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2012	[...]	[...]	[...]		[...]
2013	18 850 000	[...]	[...]		[...]
2014	[...]	[...]	[...]		- 208 045
2015	16 759 349	[...]	[...]	[...]	[...]
2016	16 000 000		[...]	[...]	[...]
2017	[...]	[...]	[...]	[...]	[...][...]
2018	14 000 000	[...]	[...]	[...]
2019	[...]	[...]	[...]	[...]	- 66 018 871	Total diferenţe 2006-2019

(410)După cum reiese din tabelul de mai sus, costurile au depăşit compensaţia pe care MIUR a acordat-o Cineca pentru serviciile în cauză, cu excepţia anilor 2006, 2007, 2008, 2009, 2013 şi 2014. Cu toate acestea, Comisia este de părere că, într-un scenariu în care prestarea de servicii informatice către MIUR ar constitui o activitate economică, prestatorul, şi anume Cineca, ar avea dreptul la un profit rezonabil. În acest scop, Comisia a calculat procentul aferent excedentului verificat în contextul veniturilor şi a ajuns la cifre (indicate în ultima coloană a tabelului) cuprinse între 4,4 % şi 18,6 %. (Trebuie remarcat faptul că plăţile pentru perioada 2015-2019 nu au fost acordate din cauza unui litigiu naţional între părţi în Italia.)

(411)Marjele de profit pentru serviciile informatice variază considerabil de la o industrie la alta. Marja medie pentru serviciile gestionate este de aproximativ 40-45 %, iar serviciile profesionale se încadrează în intervalul 50-60 % (²¹⁰). Ţinând seama de faptul că marjele de profit pentru serviciile informatice prezintă o tendinţă descrescătoare medie, se poate presupune că marjele de profit pentru serviciile în cauză cuprinse între 18,6 % şi 4,4 % în perioadele 2006-2010 şi 2013-2014 nu au fost excesive.

4.1.2.4.Denaturarea concurenţei şi efectul asupra schimburilor comerciale

4.1.2.5.Concluzie privind caracterul de ajutor de stat al plăţii efectuate de MIUR către Cineca pentru servicii informatice

(417)Comisia concluzionează că plăţile efectuate de MIUR către Cineca pentru prestarea de servicii informatice nu constituie ajutor de stat. Aceasta se datorează faptului că prestarea acestor servicii este legată în mod intrinsec de o sarcină a statului şi, prin urmare, nu constituie o activitate economică. Prin urmare, Cineca nu este o întreprindere în ceea ce priveşte această activitate. În plus, investigaţia nu a dovedit că respectiva compensaţie pentru preţurile plătite pentru aceste servicii este mai mare decât costurile de prestare a serviciului plus un profit rezonabil şi, prin urmare, Cineca nu a obţinut un avantaj prin intermediul acestor plăţi.

4.1.3.Posibila subvenţionare încrucişată a activităţilor în care reclamantul este concurent prin plata pentru serviciile către MIUR şi pentru serviciile HPC

(418)În decizia de iniţiere a procedurii, Comisia a ridicat problema dacă Cineca a utilizat fondurile publice primite pentru activitatea HPC necomercială/instituţională şi/sau pentru serviciile informatice prestate către MIUR (a se vedea considerentul 36 din decizia de iniţiere a procedurii) pentru a-şi sprijini vânzările de servicii software pentru universităţi şi de servicii informatice către entităţi ale administraţiei de stat (şi anume în sectoare în care reclamantul este concurent al Cineca.

(419)În decizia de iniţiere a procedurii s-a constatat că abia în 2016 a fost introdus un sistem de separare contabilă formală. Înainte de 2016, Cineca utiliza o procedură de contabilitate analitică de "alocare directă a costurilor", constând în centre de profit, centre de cost şi angajamente, defalcate în funcţie de unităţile operaţionale ale sistemului organizaţional al Cineca. Din 2016, a fost instituit un sistem "formal" de separare contabilă, care a permis o procedură mai detaliată de corelare a costurilor/veniturilor, costurile fiind atribuite integral unităţilor operaţionale relevante.

(420)Decizia de iniţiere a procedurii se referea la reelaborarea de către Italia a raportului de costuri pentru 2015 pentru serviciile HPC necomerciale/instituţionale, aplicând criteriile introduse în 2015 şi operaţionale din 2016 (a se vedea considerentul 35 din decizia de iniţiere a procedurii). Reelaborarea a condus la costuri mai mari decât costurile suportate şi facturate ministerului la momentul raportului de facturare iniţial pentru serviciile HPC necomerciale/instituţionale (şi anume primul raport complet pentru 2015 întocmit în 2016). Cu toate acestea, Comisia nu dispunea de date suficiente pentru a verifica metodologia contabilă utilizată de Cineca pentru recalcularea sa şi datele efective cărora li s-a aplicat această metodologie.

(421)Pe această bază, Comisia a urmărit să stabilească dacă au fost instituite garanţii suficiente în ceea ce priveşte separarea eficace a conturilor în cadrul Cineca înainte de 2016 şi dacă metodologia de separare a conturilor instituită în 2016 a fost eficace. În subsidiar, Comisia a urmărit să stabilească dacă a fost instituit vreun sistem care să împiedice subvenţionarea încrucişată şi/sau supracompensarea (a se vedea considerentul 149 din decizia de iniţiere a procedurii).

(422)Reclamantul a afirmat că resursele financiare puse la dispoziţia Cineca pentru serviciile în cauză constituiau toate resursele Cineca, care ar fi putut fi utilizate pentru subvenţionarea încrucişată a activităţilor economice în care Cineca se confruntă cu concurenţa din partea reclamantului (a se vedea considerentul 90). Autorităţile italiene au interpretat decizia de iniţiere a procedurii ca intenţionând să evalueze dacă finanţarea publică a activităţilor HPC necomerciale şi a serviciilor informatice pentru MIUR ar fi putut conduce la subvenţionarea încrucişată a activităţilor comerciale ale Cineca în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

(424)Argumentele reclamantului în sprijinul poziţiei sale potrivit căreia este posibil să fi avut loc subvenţionarea încrucişată se bazează pe o serie de argumente: în primul rând, reclamantul susţine că nu a existat nicio metodă de alocare ex ante a costurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 din Directiva 2006/111/CE ("Directiva privind transparenţa"), care să impună întreprinderilor publice finanţate de stat să ţină înregistrări contabile separate între activităţile lor (²¹²). Reclamantul susţine că orice alocare a costurilor este o simplă reconstituire ex post a costurilor suportate de Cineca pentru furnizarea serviciilor în cauză în locul unei metode ex ante, astfel cum se prevede şi în cazul EDF (²¹³) (a se vedea considerentul 65).

(²¹²)Reclamantul afirmă, de asemenea, că 1) până în 2015, Cineca nu a trimis niciun raport de costuri referitor la activitatea HPC necomercială/instituţională şi la serviciile informatice către MIUR (a se vedea considerentul 59), 2) rapoartele au fost întocmite pe baza conturilor de profit şi pierdere (considerentele 66 şi 96), fără nicio verificare a costurilor reale (a se vedea nota de subsol 75) şi 3) Cineca avea un singur registru al înregistrărilor contabile interne (a se vedea considerentul 97). Reclamantul însuşi formulează obiecţii, conţinute şi în raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna, cu privire la aceste argumente: în primul rând, reclamantul susţine că rapoartele contabile ale Cineca erau însoţite de un document de o pagină redactat ex post intitulat " Raportarea privind supercalculul MIUR " (a se vedea nota de subsol 74); în al doilea rând, raportul Serviciului de urmărire fiscală preciza că în sistemul existent (până în 2015), Cineca subdiviza costurile pe baza unor criterii relevante identificate în mod autonom: costuri directe, indirecte şi conexe şi le subdiviza pentru serviciile către MIUR şi serviciile HPC.

(425)Comisia consideră că nu există nicio dispoziţie legală care să impună Cineca obligaţia de a stabili o metodologie contabilă care să aloce costurile într-un mod ex ante. Aceasta se datorează faptului că Directiva privind transparenţa nu este aplicabilă în cazul de faţă, având în vedere că, în conformitate cu articolul 2 litera (d) din Directiva privind transparenţa, numai întreprinderile cărora li se acordă drepturi speciale sau exclusive sau cărora li se încredinţează prestarea unui serviciu de interes economic general sunt incluse în domeniul de aplicare al Directivei privind transparenţa (²¹⁴).

(²¹⁴)A se vedea articolul 2 litera (d): " «întreprindere căreia i se solicită ţinerea de înregistrări contabile separate» înseamnă orice întreprindere care se bucură de un drept special sau exclusiv acordat de un stat membru în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) din tratat sau căreia îi este încredinţat un serviciu public de interes economic general, care presupune obţinerea unei compensaţii de orice tip în legătură cu acest serviciu şi care desfăşoară şi alte activităţi".

(426)De fapt, o cerinţă legală referitoare la o metodă ex ante pentru demonstrarea unui sistem eficient de alocare a costurilor pentru evitarea subvenţionării încrucişate nu poate fi dedusă nici din jurisprudenţă. Potrivit unei cauze recente care confirmă o decizie a Comisiei (²¹⁵) cu privire la separarea costurilor în contextul prestării de servicii de interes economic general (SIEG), (Prvni novinova společnost a.s./Comisia), "din punct de vedere contabil, nu se poate reproşa Comisiei că nu a efectuat o examinare mai detaliată a măsurii în cauză [şi anume dacă înregistrările contabile ale SIEG au fost ţinute separat de înregistrările contabile non-SIEG] şi că s-a bazat pe înregistrările contabile prezentate, întrucât aceste conturi prezentau separat costurile şi veniturile legate de activităţile legate de îndeplinirea obligativităţii serviciului universal şi cele legate de alte activităţi, în conformitate cu o grilă de alocare aprobată de autoritatea naţională de reglementare şi supusă revizuirii anuale de către un auditor independent" (²¹⁶).

(427)În Decizia Comisiei privind ajutoarele de stat SA.45281 (2017/N) şi SA.44859 (2016/FC) - Republica Cehă - Compensaţii de stat acordate Poştei Cehe pentru furnizarea serviciului poştal universal în perioada 2013-2017 ("cauza Poşta Cehă privind SIEG") se afirmă, în considerentul 80 (²¹⁷), că determinarea costurilor prin metodologia costurilor nete evitate şi o verificare ex post a evitării supracompensării sunt factori suficienţi pentru a concluziona că nu a avut loc o supracompensare.

(428)Cu toate acestea, în considerentul 149 din decizia de iniţiere a procedurii s-a clarificat faptul că Italia este liberă să demonstreze lipsa subvenţionării încrucişate fie prin existenţa unei separări efective a contabilităţii costurilor, fie prin instituirea unui sistem care să prevină subvenţionarea încrucişată sau supracompensarea. Prin urmare, în actuala decizie definitivă, Comisia s-a concentrat pe 1) o verificare ex post a cifrelor privind costurile şi veniturile prezentate de autorităţile italiene şi 2) o evaluare a metodologiei Cineca de alocare a costurilor, introdusă în 2015 şi operaţională din 2016 (a se vedea considerentul 152 din decizia de iniţiere a procedurii şi considerentele 39, 42, 198-202 din prezenta decizie). Comisia va aborda apoi principalele argumente ale reclamantului, precum şi observaţiile Italiei referitoare la aceste puncte.

4.1.3.1.Sistemul de alocare a costurilor

a)_

(430)Astfel cum s-a explicat în considerentele 198 şi 199, începând din 2006, a fost utilizată o "procedură de contabilitate analitică", constând în centre de profit, centre de cost şi comenzi, defalcate în funcţie de unităţile operaţionale de prim nivel din structura organizaţională a consorţiului. Acest sistem era destinat să determine "marja de contribuţie" sau, cu alte cuvinte, "costurile directe". Era vorba despre un "sistem de control al costurilor directe" care prevedea doar alocarea costurilor directe către centrele de profit. Sistemul de calcul al costurilor directe este utilizat pe scară largă şi permite determinarea marjei de contribuţie prin compararea costurilor şi a veniturilor.

(431)În 2015, a fost introdusă o nouă procedură de contabilitate analitică, care a oferit o clasificare mai detaliată a veniturilor şi a crescut semnificativ proporţia costurilor care pot fi atribuite direct centrelor de profit, centrelor de cost şi contractelor (²¹⁸). În plus, alocarea costurilor către unităţile organizaţionale individuale/centrele de profit a fost extinsă şi la costurile indirecte (²¹⁹). Prin urmare, aceasta a constituit o trecere de la "marja de contribuţie" la "calcularea costurilor totale" (full costing). Trecerea de la un model bazat pe "cost direct" la un "model bazat pe cost total" a redus la minimum nivelul de discreţie tipic proceselor de alocare indirectă a costurilor comune (pentru mai multe detalii, a se vedea considerentele 198-202).

(²¹⁹)Descrierea de către Italia a metodei de alocare a costurilor (a se vedea anexa 20 pagina 12 din raportul pentru 2016, versiunea în limba engleză) explică în mod clar că (cel puţin costurile directe) sunt alocate celor trei subdiviziuni ale unităţii operaţionale HPC. Există, de asemenea, o explicaţie cu privire la modul în care sunt determinate costurile indirecte. Acestea sunt adăugate "pe baza criteriilor şi parametrilor definiţi de unităţile de sprijin specific şi explicate în rapoartele care însoţesc rapoartele anuale individuale".

(432)Comisia consideră că această metodologie de alocare a costurilor pentru alocarea costurilor indirecte este acceptabilă deoarece

c)identificarea grupurilor de costuri şi a factorilor de cost adecvaţi este esenţială pentru o alocare semnificativă a cheltuielilor indirecte. Cineca a furnizat o descriere detaliată a grupurilor de costuri şi a factorilor de cost utilizaţi. Comisia recunoaşte că aceştia au fost identificaţi în mod corespunzător de Cineca, deoarece se bazează pe grupuri de costuri şi factori de cost bine stabiliţi (de exemplu, salariile personalului), fiind în acelaşi timp specifici serviciilor prestate de Cineca, şi anume utilizarea maşinii virtuale.

(433)Comisia consideră că este, de asemenea, încurajator că, astfel cum se descrie în considerentul 198 şi în nota de subsol 123, metoda de contabilizare a costurilor aplicată costurilor serviciilor informatice HPC şi MIUR din 2015, precum şi (noua) metodă aplicată costurilor din 2018 au fost considerate adecvate prin două hotărâri ale Consiliului de Stat pentru a exclude complet utilizarea fondurilor publice în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. (A se vedea hotărârea nr. 6009/2018 privind cererea de finanţare a contribuţiei pentru anul 2015 şi hotărârea nr. 10528/2019 a Consiliului de Stat din 19 iulie 2019 (²²⁰)).

(²²⁰)"Dovada alocării corespunzătoare a costurilor, finanţării şi veniturilor poate consta în situaţiile financiare anuale ale entităţii relevante. Şi în această privinţă, trebuie să se considere că s-a stabilit în mod satisfăcător că Cineca utilizează o contabilitate analitică în măsură să separe şi să precizeze principalele activităţi ale consorţiului pe centre de cost (destinaţii) şi pe tipuri/naturi de venituri şi cheltuieli, precum şi pe departamente operaţionale. Acest lucru este în conformitate cu numeroasele norme statutare şi de reglementare care impun separarea contabilă între activităţile de natură economică şi activităţile de natură neeconomică [a se vedea articolul 15 alineatul (3) din statut şi Regulamentul Cineca din 27 martie 2015 privind organizarea şi guvernanţa activităţilor interne]. Respectarea cerinţei privind separarea conturilor se reflectă, de asemenea, în raportarea transmisă MIUR de către Cineca pentru anul 2015". În hotărârea Consiliului de Stat din 19 iulie 2019 (nr. 10528/2019) s-a constatat, de asemenea, că, în raportul pentru 2018 privind serviciile către minister şi activitatea HPC necomercială/instituţională, Secţiunea 1.4 din hotărâre. "Cineca a demonstrat, de asemenea, în mod corespunzător că activitatea [HPC] face obiectul unei forme separate de contabilitate şi raportare". A se vedea secţiunea 3.2 din hotărâre.

(435)Prin urmare, pe lângă evaluarea metodologiei contabile aplicate începând cu 2016 şi acceptarea faptului că, în conformitate cu hotărârea nr. 6009/2018, metoda utilizată înainte de 2016 a fost adecvată, Comisia a recurs la o verificare ex post a cifrelor privind costurile şi veniturile pentru serviciile către MIUR şi pentru activităţile HPC necomerciale/instituţionale pentru anii 2006-2019. Scopul acestei examinări este de a stabili dacă sistemul (inclusiv cel existent înainte de 2016) ar putea, în practică, să asigure în mod eficace faptul că cifrele privind costurile şi veniturile nu oferă un "grup" pentru orice posibilă subvenţionare încrucişată şi, prin urmare, sistemul existent a fost suficient pentru a exclude subvenţionarea încrucişată/supracompensarea.

(437)Tabelul care sintetizează costurile şi veniturile pentru activităţile comerciale ale Cineca demonstrează că profitul global, înţeles ca diferenţa dintre venituri şi costuri, se ridica la 30 930 424 EUR la sfârşitul perioadei 2006-2019.

(438)Un tabel prezentat cu cifrele relevante pentru anii în cauză arată că costul de prestare a serviciilor HPC necomerciale/instituţionale a fost, în general, mai mare decât contribuţia ministerului, rezultatul fiind de -3 122 404 EUR (cumulativ) la sfârşitul perioadei 2006-2019. Cu toate acestea, diferenţa reală dintre contribuţia/veniturile dedicate serviciilor HPC instituţionale/necomerciale şi costurile din aceeaşi perioadă a fost de -89 607 514 EUR. Acest lucru se datorează faptului că, în primii nouă ani din perioada dată (şi anume 2006-2014), contribuţia ministerului nu a fost plătită sub formă de venituri, ci sub formă de "active nete" ("patrimonio netto") ca răspuns la solicitarea ministerului de a le considera cotizaţii de membru (a se vedea considerentul 208 şi notele de subsol 129 şi 130). Aceste sume sunt încă înregistrate în Fondul de dotare şi, ca atare, ar putea fi considerate un "excedent" - cel puţin până în 2017. Cu toate acestea, ele nu au fost utilizate pentru acoperirea costurilor operaţionale ale serviciilor HPC necomerciale/instituţionale. Pentru detalii suplimentare, a se vedea considerentul 444.

			INCASSI TOTALI		DIFFERENZE
	RICAVI ISCRITTI NEI BILANCIO CINECA HPC-MIUR	COSTI HPC	A PATRIMONIO NETTO SU LETTERA DEL MINISTERO (4)	A FRONTE DEI COSTI	TRA INCASSI TOTALI E COSTI	TRA INCASSI (ESCLUSI QUELL A P.N.) E COSTI
2006		[...]	[...]		[...]	[...]
2007		[...]	[...]		[...]	[...]
2008		[...]	[...]		[...]	[...]
2009		[...]	[...]		[...]	[...]
2010		[...]	[...]		[...]	[...]
2011		[...]	[...]		[...]	[...]
2012	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2013	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2014	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]	[...]
2015	11 000 000	13 157 494		11 000 000	[...]	[...]
2016	9 500 000	[...]		9 500 000	[...]	[...]
2017	11 000 000	[...]	-	11 000 000	[...]	[...]
					19 882 152	[...]
2018	13 000 000	[...]			[...]	[...]
2019	[...]	[...]			[...]	[...]
					-3 122 404	-89 607 514

(439)În ceea ce priveşte serviciile informatice prestate către minister, tabelele prezintă o situaţie foarte similară: costul de producţie pentru perioada relevantă a fost mai mare decât veniturile cu 66 018 871 EUR la sfârşitul anului 2019 într-o perspectivă cumulativă. Mai precis, diferenţa dintre venituri şi costuri este deja uşor negativă atunci când se analizează (cumulativ) numai perioada 2006-2014 (- 208 045 EUR). Cu toate acestea, cifra aferentă perioadei 2006-2019 se înrăutăţeşte semnificativ, conducând la rezultatul final de -66 018 871 EUR. Motivul îl reprezintă contribuţiile anuale pentru exerciţiile financiare 2015-2018, care, deşi nu au fost plătite efectiv, sunt luate în considerare. Cineca a continuat să presteze serviciile la costul serviciilor.

ANUL	Venituri provenite din utilizarea CINECA	COSTURI PENTRU SERVICIILE CĂTRE MIUR	ÎNCASĂRI EFECTIVE PENTRU SERVICII CĂTRE MIUR PE FFO	Diferenţă încasări EFECTIVE TRA de la MIUR ŞI COSTURI...
2006	[...]	[...]	[...]	[...]
2007	[...]	[...]	[...]	[...]
2008	[...]	[...]	[...]	[...]
	[...]	[...]	[...]	[...]
2009	[...]	[...]	[...]	[...]
2010	[...]	[...]	[...]	[...]
2011	[...]	[...]	[...]	[...]
2012	[...]	[...]	[...]	[...]
2013	18 850 000	[...]	[...]	[...]
2014	[...]	[...]	[...]	[...]	- 208 045
2015	16 759 349	[...]		[...]
2016	16 000 000	[...]		[...]
2017	[...]	[...]		[...]
2018	14 000 000	[...]		[...]
2019	[...]	[...]		[...]	- 66 018 871	Total diferenţe 2006-2019

Coloanele 4 şi 5/anul 2012: Diferenţa de [...] milioane în venituri şi încasări pentru servicii către MIUR se referă la o sumă despre care ministerul a declarat în mod explicit că a fost alocată pentru a acoperi costurile de fuziune ale celor trei consorţii (CASPUR, CILEA, CINECA), şi nu pentru prestarea serviciului. Coloanele 2 şi 4/anul 2013: o parte din finanţare trebuie să fie alocată costurilor de fuziune, fără a indica însă suma. Cu toate acestea, finanţarea pentru acest an este cu siguranţă supraestimată.

(440)Comisia ar dori să sublinieze faptul că autorităţile italiene au prezentat datele brute care au stat la baza cifrelor din tabele. Comisia a verificat dacă aceste cifre sunt susţinute de datele brute respective şi a constatat că cifrele sintetice furnizate în aceste tabele reflectă cu acurateţe datele brute. Metoda de verificare a elementelor de cost pentru anii anteriori anului 2016 s-a axat pe stabilirea faptului dacă proporţia veniturilor în subdomeniile în cauză reflectă proporţia costurilor declarate ale diferitelor subdomenii faţă de totalul costurilor din anii individuali.

(441)Italia a explicat, de asemenea, că înregistrările contabile fac, de asemenea, obiectul unei serii de proceduri de audit. Toate situaţiile financiare ale Cineca, precum şi toate activităţile administrative şi contabile (atât ex post, cât şi ex ante) fac obiectul verificării de către Consiliul auditorilor din cadrul Cineca, din care preşedintele este numit de Ministerul Cercetării, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Ministerul Finanţelor şi adunarea consorţiului Cineca. Cineca se află, de asemenea, sub controlul/evaluarea Curţii de Conturi a Italiei în temeiul Legii nr. 259/1958 prin Decretul preşedintelui Consiliului de Miniştri din 26 august 2016, care se extinde la întreaga gestiune financiară a consorţiului şi al cărei rezultat este comunicat Parlamentului. În plus, conturile anuale ale consorţiului sunt certificate de societatea Deloitte S.p.A (²²¹). În ceea ce priveşte transferul compensaţiei anuale pentru serviciile informatice prestate către minister [prin decret ministerial, şi anume FFO (²²²)], transferul către Cineca a făcut obiectul înregistrării ex ante de către Curtea de Conturi a Italiei şi al verificării de către Departamentul de conturi naţionale generale din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor (²²³). Pentru fiecare an din intervalul de timp 2006-2019, legalitatea bugetelor a fost verificată de către aceste organisme, care au stabilit respectarea deplină a legislaţiei aplicabile.

(443)În ceea ce priveşte ideea că compensaţia aferentă costurilor de prestare a serviciilor HPC necomerciale/instituţionale în perioada 2006-2014 a fost plătită ca "active nete" (patrimonio netto) (a se vedea considerentele 208, 438 şi nota de subsol 129), Comisia consideră credibilă explicaţia potrivit căreia această formă de compensaţie nu a fost menită să finanţeze funcţionarea anuală a activităţilor HPC necomerciale/instituţionale, ci să facă parte din capitalul propriu rezervat pentru aceste activităţi (²²⁴). Aceste fonduri sunt încă înregistrate în Fondurile de dotare ca active. De fapt, Comisia a verificat dacă totalul acestor sume, aproximativ 86 de milioane EUR, este înregistrat în bilanţul (situaţiile financiare ale) Cineca pentru 2014 şi 2015. Situaţiile financiare (bilanţul), astfel cum explică autorităţile italiene (a se vedea considerentul 208 şi nota de subsol 130), reprezintă instrumentul de control şi de asigurare a corectitudinii contabile şi a utilizării corespunzătoare a excedentelor şi, mai general, a rezervelor pentru capitalurile proprii. Acesta este instrumentul capabil să certifice faptul că eventualele excedente din activităţi necomerciale nu sunt reinvestite în activităţi comerciale.

(²²⁴)Pentru a reflecta observaţia reclamantului potrivit căreia în raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna din 2020 s-a constatat că diferenţa dintre finanţarea anterioară anului 2014 şi cea de după 2014 a oferit Cineca o marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor pentru subvenţionarea încrucişată (a se vedea considerentul 99), Comisia este de părere că acest aviz al Serviciului de urmărire fiscală este prea speculativ şi indică în mod clar doar o posibilitate teoretică bazată pe calitatea activelor.

(444)Comisia consideră că Italia a demonstrat suficient că finanţarea serviciilor informatice către MIUR nu ar putea servi drept sursă pentru subvenţionarea încrucişată a activităţilor comerciale în care reclamantul este concurent al Cineca, având în vedere că finanţarea nu a produs un excedent (a se vedea considerentul 439). În ceea ce priveşte activitatea HPC necomercială/instituţională, Comisia constată că veniturile au depăşit costurile serviciului cu aproximativ 19 milioane EUR la sfârşitul anului 2017, analizând rezultatele din anii 2006-2017 în mod cumulativ (a se vedea explicaţia din nota de subsol 130 şi tabelul din considerentul 438 în coloana 6 şi rândul 15). Cu toate acestea, Comisia a verificat, de asemenea, dacă excedentul de 19 milioane EUR nu a fost cheltuit pentru alte activităţi decât activitatea HPC necomercială/instituţională.

(445)Comisia observă că, în anumiţi ani (cum ar fi anii 2006-2010 şi 2013-2014) în cazul finanţării prestării de servicii informatice către MIUR, au existat uşoare excedente (a se vedea coloana 5 şi rândurile 2-5, 9 şi 10 din considerentul 439). Aceste uşoare excedente sunt mai mult decât compensate de deficitele din perioada 2010-2012. Având în vedere că deficitul pentru mai mulţi ani imediat anteriori şi ulteriori acestor ani este, de asemenea, dovedit, precum şi deficitul global foarte semnificativ (²²⁵), este cel mai rezonabil din punct de vedere economic ca excedentele uşoare (de fapt, eventualele excedente) să fie direcţionate către moderarea deficitului pe care îl produce activitatea în cauză.

(447)Marja de profit a Cineca pe segmentul informatic universitar public (pentru membrii consorţiului) (²²⁶) a fost, în medie, de 13,4 % în perioada 2006-2019, în creştere de la 6 % în perioada 2005-2015 (²²⁷). Creşterea a fost rezultatul litigiului iniţiat de reclamant, care a condus la acumularea de rezerve, deoarece investiţiile au fost oprite. Investiţiile vor trebui să fie reluate, prin urmare se preconizează că profitabilitatea va scădea din nou în viitor. Profitabilitatea Cineca în segmentul informatic universitar privat a fost de 20 % în perioada 2006-2019 (a se vedea nota de subsol 128), în timp ce profitabilitatea în segmentul informatic este de cel puţin 40 %, conform informaţiilor disponibile public. Segmentul informatic al administraţiei publice a fost deficitar în perioada 2006-2019, şi anume a produs -4 000 000 EUR (deşi fără cifrele MIUR).

(450)Reclamantul încearcă să demonstreze că subvenţionarea încrucişată a avut loc din finanţarea serviciilor informatice către MIUR şi a activităţilor HPC necomerciale/instituţionale, pe baza unei serii de argumente. Un astfel de argument este acela că Cineca a obţinut o profitabilitate medie de 13 % în cele patru domenii majore de activitate ale sale în perioada 2017-2019 (a se vedea considerentul 120). În ceea ce priveşte procentul de 13 %, Italia subliniază că informaţiile s-au bazat pe o neînţelegere: graficul la care se referă reclamantul arată veniturile şi nu era o cifră legată de profit.

b)Deficienţe metodologice

(451)Astfel cum se explică în considerentele 94-99, reclamantul formulează o serie de afirmaţii referitoare la lipsa generală de separare a conturilor, dintre care unele au fost abordate mai sus (a se vedea considerentele 424-427). Principala afirmaţie este că nu există o contabilitate separată între subunităţile activităţii HPC, şi anume activitatea HPC necomercială/instituţională, activitatea HPC din UE şi activitatea HPC comercială (argumentul privind "registrul unic de înregistrări contabile interne" din considerentul 97). Reclamantul a formulat următoarele afirmaţii justificative: 1) înainte de 2015, Cineca nu a prezentat rapoarte contabile pentru serviciile informatice către MIUR; 2) procedura de contabilitate analitică se desfăşoară ex post în loc de ex ante şi 3) în conformitate cu raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna (a se vedea considerentul 92), diferenţa dintre contribuţia pentru activitatea HPC necomercială/instituţională sub forma "patrimonio netto" (a se vedea considerentul 208) până în 2014 şi modul ulterior de finanţare (şi anume prin granturi) a fost prea substanţială şi a permis Cineca să utilizeze fondurile publice la o largă putere de apreciere (considerentul 99).

(452)În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia activitatea HPC nu este subdivizată în subdomenii, există dovezi care infirmă această idee. De exemplu, reclamantul însuşi explică faptul că domeniul HPC este împărţit în trei domenii: "Activităţi instituţionale (şi anume necomerciale) de supercalcul"; "Proiect finanţat" (proiecte UE) şi "Calcule tehnice" (şi anume clienţi) (a se vedea considerentul 119). De asemenea, Italia explică (în răspunsul său la cererea de informaţii nr. 4 a Comisiei) că, în domeniul HPC, "comenzile sunt gestionate în contabilitate utilizând metoda «contabilităţii pe bază de proiect», care permite urmărirea costurilor legate de proiect pentru fiecare comandă individuală".

(453)Referitor la argumentul privind "registrul unic de înregistrări contabile interne", Comisia este convinsă că reclamantul nu a reuşit să demonstreze că activitatea HPC nu a fost subdivizată în diferite subactivităţi. În ceea ce priveşte natura ex post a metodologiei contabile (în locul unei metodologii ex ante), nu se poate deduce din Directiva privind transparenţa sau din jurisprudenţă că ar fi necesară o metodologie ex post (a se vedea considerentele 425-427). În plus, în considerentul 428 din prezenta decizie (şi în considerentul 149 din decizia de iniţiere a procedurii) s-a explicat că Italia este liberă să demonstreze lipsa subvenţionării încrucişate fie prin existenţa unei separări efective a contabilităţii costurilor, fie prin instituirea unui sistem care să prevină subvenţionarea încrucişată sau supracompensarea. Niciuna dintre aceste dispoziţii nu a indicat că o metodologie ex ante pentru alocarea costurilor este necesară pentru a dovedi lipsa subvenţionării încrucişate. În cele din urmă, în ceea ce priveşte observaţia din raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna cu privire la metoda de contribuţie "patrimonio netto", Comisia subliniază faptul că raportul nu a stabilit nicio încălcare a niciuneia dintre normele contabile referitoare la finanţarea activităţii HPC necomerciale/instituţionale (²²⁸). Pe această bază, nu este posibil să se pună la îndoială caracterul adecvat al aplicării metodei. În cele din urmă, Italia a respins în mod expres afirmaţia potrivit căreia, înainte de 2015, nu a fost prezentat ministerului niciun raport de costuri pentru serviciile prestate. Italia explică faptul că costurile suportate de Cineca au fost enumerate în mod expres şi verificate înainte de contribuţia care i-a fost acordată. Cu toate acestea, începând din 2015, rapoartele de costuri au făcut obiectul unor proceduri de raportare mai complexe.

c)Retratarea ex post a conturilor (considerentele 100-107)

(454)Un număr mare de argumente ale reclamantului se referă la raportul de costuri al Cineca prezentat MIUR pentru solicitarea rambursării serviciilor informatice către MIUR şi a activităţilor HPC necomerciale/instituţionale pentru anul 2015 ("raportul pentru 2015"), care au fost retratate (²²⁹) de Cineca în 2019. Argumentele reclamantului se referă la faptul că raportul retratat conţinea 1) o cifră mai mare pentru costurile indirecte, în timp ce numărul costurilor directe pentru personalul angajat pentru activitatea HPC necomercială/instituţională a scăzut semnificativ (²³⁰) începând cu anul 2016 (a se vedea considerentele 102 şi 104) şi 2) în raportul retratat a fost inclusă cu titlu de cost indirect o cifră pentru plata TVA, care nu a fost inclusă în primul raport (a se vedea considerentul 105). În ceea ce priveşte TVA, reclamantul susţine, de asemenea, că Cineca a solicitat rambursarea TVA de două ori. Toate aceste elemente ar pune sub semnul întrebării exactitatea raportării.

(²³⁰)Reclamantul explică faptul că echivalentul normă întreagă a 82 de persoane pentru lucrul la activitatea HPC necomercială/instituţională din raportul de costuri iniţial pentru 2015 a fost o supraestimare (a se vedea considerentele 104, 111 şi 118), având în vedere, de asemenea, numărul mult mai mic de echivalente normă întreagă pentru aceeaşi activitate în anii 2016, 2017 şi 2018 [cu valori de 21,87, 19,1 şi, respectiv, 19,06 (a se vedea considerentul 111)]. Reclamantul explică, de asemenea, că numărul de membri ai personalului raportat pentru costurile directe nu este acelaşi cu numărul de membri ai personalului calculat pentru costurile indirecte. Cu toate acestea, nu există nicio explicaţie cu privire la modul în care reclamantul a ajuns la aceste cifre şi nu există nicio explicaţie cu privire la motivul pentru care cifrele ar trebui să fie aceleaşi. Comisia observă, de asemenea, că apariţia a şapte nume (ca forţă de muncă) în scopul raportării costurilor atât către MIUR, cât şi către UE (a se vedea considerentele 112 şi 212) nu se exclude reciproc (a se vedea, de asemenea, exemplul a 59 de persoane cu un echivalent normă întreagă de 19,06), deoarece acelaşi personal ar fi putut lucra la mai multe proiecte.

(455)Reclamantul se referă, de asemenea, la ajustarea ex post a cererilor de rambursare a costurilor în legătură cu proiectele HPC finanţate de UE (a se vedea considerentele 100, 101, 106 - inclusiv o deducere a costurilor proiectului EUROfusion din raportul de costuri pentru 2016 - şi 106) (²³¹). În aceste afirmaţii, reclamantul indică o presupusă practică de retratare ex post a rapoartelor de costuri aferente HPC.

(²³¹)Pe baza raportului din 2020 al Serviciului de urmărire fiscală din Bologna (a se vedea considerentul 92), reclamantul face alte două declaraţii: 1) potrivit raportului, raportul de costuri pentru 2016 a trebuit să fie retratat în 2018 şi, între timp, un element de 3 872 315 EUR a trebuit să fie dedus ca urmare a rambursării de către UE şi 2) raportul arată că, în 2016, costurile de achiziţionare a supercalculatoarelor şi costurile energiei electrice au fost raportate de două ori către MIUR şi UE, astfel încât 100 % din costuri au fost raportate către MIUR, iar UE a acordat o rambursare de 55 %, ceea ce a dus la o rată de rambursare pentru Cineca de 155 %.

(456)Ca răspuns la contestarea de către reclamant a exactităţii raportului pentru 2015 privind costurile activităţii HPC necomerciale/instituţionale, în care se invocă dubla raportare a costurilor cu personalul (considerentul 35 şi nota de subsol 24 din decizia de iniţiere a procedurii, precum şi considerentele 104 şi 111 din prezenta decizie), Italia (în numele Cineca) a declarat următoarele: Raportul a fost revizuit în 2019 pe baza unei aplicări şi mai stricte a metodologiei mai sofisticate de calculare a costurilor utilizate de Cineca începând din 2016, ceea ce a condus la o sumă de 13 157 494 EUR din costurile totale pentru 2015 (a se vedea considerentul 211). Această din urmă sumă este semnificativ mai mare decât contribuţia publică pentru anul respectiv, care a rămas 11 milioane EUR. Italia este de părere că raportul de costuri pentru 2015 pentru activitatea HPC necomercială/instituţională nu mai este, prin urmare, relevant. În ceea ce priveşte afirmaţia privind dubla cerere de rambursare a TVA, Italia explică faptul că, la recalculare, costurile TVA aferente serviciilor HPC pentru perioada 2012-2015, în valoare de 6 343 000 EUR (datorate pentru anii 2012-2015) au fost adăugate ca urmare a unei inspecţii fiscale efectuate de Agenţia Fiscală. Suma a fost alocată anului 2015, deoarece acesta a fost primul an pentru care au putut fi imputate aceste costuri, având în vedere că răspunderea Cineca pentru acestea nu era cunoscută în anii precedenţi (a se vedea nota de subsol 132). În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia TVA a fost solicitată de două ori, Italia neagă afirmaţia conform căreia TVA a fost solicitată de două ori pentru rambursare.

(457)Comisia este de părere că retratarea raportului de costuri pentru 2015 nu este problematică. Acest lucru se datorează faptului că retratarea a condus la o sumă şi mai mare a costurilor proiectelor [şi anume aproximativ 13 157 494 EUR (a se vedea considerentul 211)], în timp ce nivelul de rambursare a rămas acelaşi, şi anume 11 milioane EUR (a se vedea considerentul 211), prin urmare, retratarea nu dovedeşte nicio posibilitate de subvenţionare încrucişată a altor activităţi (HPC sau non-HPC). Comisia consideră credibilă şi afirmaţia Italiei conform căreia plata TVA nu a fost solicitată de două ori.

(459)În cele din urmă, Comisia observă, de asemenea, că exemplele specifice ale reclamantului referitoare la lipsa de separare dintre activităţile HPC necomerciale/instituţionale şi proiectele finanţate de UE (a se vedea considerentele 100 şi 107), prin natura lor, nu invocă subvenţionarea încrucişată a altor activităţi decât posibila subvenţionare încrucişată între activităţile HPC necomerciale/instituţionale şi proiectele UE. Ca atare, orice posibilă subvenţionare încrucişată (chiar dacă ar fi avut loc) ar fi putut afecta concurenţa numai în sectorul HPC, în care reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea.

d)Supracompensare, inexactităţi şi inconsecvenţe (considerentele 108-119)

(460)Reclamantul face o serie de afirmaţii referitoare la supracompensare, inexactităţi şi neconcordanţe. Unele dintre acestea se referă la costurile cu personalul. De exemplu, reclamantul susţine că Cineca raportează către UE 100 % din costurile proiectelor UE şi primeşte rambursări în proporţie de 75 %, dar susţine că 25 % din costurile cu personalul provin şi de la MIUR (a se vedea considerentul 108). El susţine, de asemenea, că raportul pentru 2015 a utilizat un algoritm incorect pentru calcularea costurilor indirecte cu personalul (a se vedea considerentul 109), care, în exemplul specific dat de reclamant, ar conduce la o supraestimare cu 50 % a costurilor proiectului HPC. O altă afirmaţie se referă la numărul semnificativ mai mic de membri ai personalului care lucrează la activităţi HPC necomerciale/instituţionale în perioada 2016-2018 în comparaţie cu raportul iniţial privind costurile cu personalul pentru 2015 (considerentul 111) şi la raportarea costului cu şapte membri ai personalului atât către MIUR, cât şi către UE în aceeaşi perioadă (considerentul 112). Reclamantul face, de asemenea, afirmaţii referitoare la rapoartele de costuri pentru 2016 şi 2017, subliniind că costurile cu personalul sunt costuri cu personalul "medii", în timp ce în rapoartele pentru 2018 de acelaşi tip există "costuri cu personalul raportate efectiv", care au fost mai mari decât costurile "medii" în 2016 şi 2017 (a se vedea considerentul 117).

(461)Italia neagă existenţa supracompensării. În ceea ce priveşte afirmaţia referitoare la numărul semnificativ mai mic de membri ai personalului care lucrează la activităţi HPC necomerciale/instituţionale în perioada 2016-2018 în comparaţie cu raportul iniţial privind costurile cu personalul pentru 2015 (considerentul 111) şi la raportarea costului cu şapte membri ai personalului atât către MIUR, cât şi către UE (considerentul 112), Italia explică faptul că Cineca nu efectuează o dublă contabilizare a costurilor. În special, Italia subliniază că costurile cu personalul aferente activităţilor legate de HPC sunt calculate pe baza fişelor de pontaj (a se vedea considerentul 212). Prin urmare, este posibil ca aceeaşi persoană să fie angajată în cadrul mai multor proiecte HPC, dar aceleaşi costuri cu forţa de muncă nu vor fi prezentate mai multor clienţi şi nu va exista o dublă contabilizare.

(463)Comisia consideră, de asemenea, că explicaţia Italiei este credibilă, şi anume practica de a înregistra costurile cu forţa de muncă pe baza fişelor de pontaj (²³²), care permite calcularea timpului de lucru parţial pentru o serie de proiecte la care lucrează în paralel un lucrător.

(²³²)În ceea ce priveşte raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna care arată o dublă raportare în legătură cu proiectul EUROfusion (a se vedea considerentul 106), Comisia ar dori să sublinieze că raportul explică, de asemenea, că 1) rambursarea pentru participarea la proiectele UE se bazează pe "fişe de pontaj integrate" şi 2) având în vedere că costurile proiectelor UE sunt adesea rambursate doar parţial, este adesea nevoie de finanţare din resurse naţionale. În cele din urmă, în ceea ce priveşte presupusa dublă raportare şi rambursare în proporţie de 155 % a costurilor HPC legate de EUROfusion (a se vedea considerentul 106 şi nota de subsol 80), tabelele prezentate de reclamant ca elemente de probă demonstrează doar o rată de rambursare pentru depreciere de 55 % şi costuri cu forţa de muncă de 40 %. Acest lucru nu dovedeşte că aceleaşi costuri au fost prezentate MIUR în vederea rambursării.

(464)În măsura în care costurile cu personalul de 25 % care au fost raportate UE, dar nu au fost rambursate (a se vedea considerentul 108), Comisia concluzionează că afirmaţiile nu au condus la concluzia că a existat o dublă rambursare a aceluiaşi cost. Acest lucru se datorează faptului că scenariul factual descrie exact un sistem în care costurile cu personalul de 25 % nu sunt rambursate de UE. În acest sens, chiar dacă MIUR a rambursat acest procent de 25 %, suma este rambursată o singură dată. Comisia constată, de asemenea, că procedurile de audit în vigoare în cadrul proiectelor finanţate de Uniunea Europeană sunt adecvate pentru a preveni comportamentele frauduloase.

(466)Comisia este de acord cu observaţia Italiei potrivit căreia, având în vedere retratarea raportului de costuri pentru 2015, chestiunea exactităţii algoritmului pentru raportul de costuri iniţial pentru 2015 este irelevantă şi ineficace. În plus, Comisia ar dori, de asemenea, să sublinieze că argumentul reclamantului referitor la supraestimarea costurilor indirecte din raportul pentru 2015 pare a fi contradictoriu. Pe de o parte, reclamantul susţine că supraestimarea se datorează faptului că nu toate costurile indirecte legate de client sunt deduse din costurile indirecte şi ilustrează acest lucru prin exemplul specific al unui proiect specific pentru un client, ceea ce a dus la o supraestimare cu 50 % a costului total al unui proiect (a se vedea considerentul 109). Pe de altă parte, reclamantul susţine că factorul determinant pentru alocarea costurilor indirecte este de 33,33 % (a se vedea, de asemenea, considerentul 109).

(467)Următoarele afirmaţii se referă la dubla raportare a altor costuri. Reclamantul susţine că, în legătură cu raportul de costuri pentru 2015 pentru activitatea HPC, Cineca a solicitat rambursarea din partea MIUR a costurilor (inclusiv a costurilor energiei electrice) aferente şi serviciilor HPC comerciale (de exemplu, pentru ENI); a se vedea considerentele 110 şi 113. În plus, se presupune că nici costurile HPC legate de ENI nu au fost deduse din raportul de costuri raportat pentru activitatea HPC necomercială/instituţională începând cu 2016 (²³³) (considerentul 116). Reclamantul susţine, de asemenea, că în raportul de costuri pentru 2015 aferent activităţii HPC necomerciale/instituţionale au fost marcate pentru rambursare costuri ale energiei electrice în valoare de 1 541 380,40 EUR, care au fost de fapt suportate în legătură cu un proiect HPC al UE (a se vedea considerentul 113). În plus, reclamantul susţine că, în raportul de costuri pentru 2018, costurile energiei electrice (şi anume 1 977 835,09 EUR) au fost supraestimate, deoarece au fost desemnate drept costuri ale energiei electrice "HPC general" (şi anume nu au fost separate în subcategorii ale activităţii HPC), în timp ce, în acelaşi timp, costurile cu personalul au fost separate în mod clar în funcţie de activitatea HPC necomercială/instituţională şi de activitatea comercială HPC (a se vedea considerentul 119).

(²³³)Această afirmaţie se bazează pe o declaraţie din bilanţurile Cineca pentru 2017 în care se afirmă următoarele: "Datele finale pentru 2017 privind veniturile provenite din taxele şi serviciile diferitelor segmente de piaţă pe care îşi desfăşoară activitatea Cineca arată (...) în ceea ce priveşte veniturile din activităţile de calcul de înaltă performanţă, o creştere de aproximativ 10 %, în special datorită creşterii activităţilor cu ENI, ca urmare a unei cereri mai mari de sprijin pentru activităţile de evaluare tehnologică pentru achiziţionarea unui nou calculator".

(468)În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia, în raportul de costuri pentru 2015 pentru activitatea HPC (şi începând din 2016), Cineca a solicitat rambursarea de la MIUR a costurilor (inclusiv a costurilor energiei electrice din 2015 în valoare de 1 541 380,49 EUR) legate de proiectele comerciale (şi anume ENI) şi de proiectele HPC ale UE (a se vedea considerentele 110, 113 şi 116), Italia a contestat afirmaţia. Italia a reiterat, de asemenea, faptul că raportarea pentru 2015 a fost înlocuită cu un raport de costuri retratat (a se vedea considerentul 213). Potrivit Italiei, contabilizarea costului energiei electrice are loc în conformitate cu metodologia de alocare a costurilor descrisă în considerentul 202 şi următoarele. În ceea ce priveşte afirmaţia privind supraestimarea costurilor energiei electrice de 1 977 835,09 EUR din raportul de costuri pentru 2018 (a se vedea considerentul 119), Italia a furnizat cifrele reale privind consumul de energie electrică şi a prezentat partea relevantă din raportul de costuri pentru 2018, afirmând că costurile energiei electrice sunt alocate pe baza energiei electrice utilizate de echipamentele din spaţiile cu aparate ale Centrului de date din Bologna dedicate supercalculului. Autorităţile italiene explică faptul că presupusa sumă de 1 977 835,09 EUR se referea doar la activitatea HPC necomercială/instituţională. Costul total a fost de aproximativ 3,7 milioane EUR, prin urmare cifra nu a fost supraestimată (a se vedea considerentul 213 şi nota de subsol 133]. Autorităţile italiene explică, de asemenea, că, pentru raportul de costuri pentru 2016, rambursarea de către MIUR pentru activităţile HPC necomerciale/instituţionale a fost mai mică decât costurile activităţii (costuri de [...] EUR faţă de rambursarea de 9 500 000 EUR).

(469)Comisia consideră că afirmaţiile reclamantului nu demonstrează că dubla contabilizare/dubla rambursare sau supraestimarea costurilor au avut loc în legătură cu raportul de costuri pentru 2015, cu raportul de costuri pentru 2016 sau cu raportul de costuri pentru 2018. În primul rând, orice corecţie/retratare retroactivă a costurilor nu este problematică atât timp cât conduce la cifrele corecte în legătură cu costurile recuperabile. Reclamantul însuşi admite, în mod repetat, că supracompensarea ar fi avut loc, dacă nu ar fi avut loc o corecţie (²³⁴). În al doilea rând, Comisia consideră că raportul de costuri pentru 2015 nu mai este relevant, având în vedere că a fost retratat (²³⁵). Nu există nicio normă care să interzică o astfel de retratare. În plus, Comisia a constatat că bilanţul pentru 2015 marchează în mod clar activitatea ENI ca activitate comercială privată, ceea ce indică, de asemenea, că înregistrările contabile referitoare la activitatea comercială HPC trebuie să fi fost ţinute separat. Afirmaţia referitoare la raportul de costuri pentru 2016 (a se vedea nota de subsol 83), bazată pe o declaraţie potrivit căreia veniturile Cineca legate de HPC au crescut cu 10 % în 2017, este doar o dovadă pentru ceea ce afirmă, şi anume creşterea veniturilor Cineca. Ea nu dovedeşte că înregistrările contabile ale ENI nu au fost separate de cele ale activităţilor HPC necomerciale/instituţionale.

(²³⁴)De exemplu, în secţiunea ii) de la punctul 138 din observaţia reclamantului cu privire la decizia de iniţiere a procedurii, reclamantul afirmă următoarele, în legătură cu o corecţie ex post a elementelor de cost: "Dacă această actualizare nu ar fi fost efectuată, consorţiul ar fi primit în mod evident costurile sale interne de două ori, cu o supracompensare de 100 %, în beneficiul tuturor celorlalte unităţi operaţionale ale sale, în special al celor care desfăşoară activităţi comerciale, în concurenţă cu Be Smart".

(471)Pe lângă faptul că, în exemplele prezentate, nu se identifică nicio dovadă a unei duble rambursări a unor costuri identice, Comisia este asigurată de faptul că, astfel cum explică Italia (nota de subsol 125), rapoartele financiare referitoare la proiectele finanţate de Uniunea Europeană respectă, în plus, orientările stabilite în avizul de proiect individual, sunt însoţite de un certificat de audit emis de un certificator extern şi fac obiectul unor controale aleatorii efectuate de Comisia Europeană. Pe această bază, Comisia consideră că nu există nicio dovadă potrivit căreia a avut loc o dublă rambursare în legătură cu niciunul dintre exemplele pe care reclamantul le-a menţionat în mod specific.

(473)Din această declaraţie din avizul Granelli, reclamantul concluzionează, de asemenea, că, în raportul de costuri pentru 2015 pentru activităţile HPC, Cineca a raportat aceleaşi costuri pentru rambursare către UE, precum şi către MIUR. Cu toate acestea, Comisia este de părere că termenul "eligibil" din expresia "indiferent dacă costurile au fost considerate, integral sau parţial, ca fiind eligibile în cadrul proiectelor UE" înseamnă că un anumit cost poate fi considerat baza unei plăţi. Aceasta nu înseamnă că elementul de cost în sine va fi rambursat. Eligibilitatea (şi anume în scopul constituirii bazei de plată) unui element de cost nu înseamnă că întregul cost poate fi rambursat. Eligibilitatea şi rambursarea nu sunt sinonime. Raportarea tuturor costurilor eligibile pentru a fi luate în considerare este necesară pentru a determina rata de rambursare. De exemplu, dacă rata de rambursare este de 50 %, costul eligibil (costul care trebuie luat în considerare ca bază de calcul) este de 100 %. În acest exemplu, 50 % reprezintă suma care va fi rambursată, iar 100 % reprezintă baza de eligibilitate. Acest lucru nu este schimbat de faptul că avizul Granelli ar putea fi interpretat ca sugerând că "costurile eligibile" sunt aceleaşi cu "costurile rambursabile". Aceasta este o interpretare eronată.

(474)Reclamantul susţine, de asemenea, că, în conformitate cu acest aviz juridic, există o altă modalitate de dublă rambursare permisă a costurilor aferente proiectelor UE, în măsura în care costurile cu forţa de muncă aferente unui proiect al UE sunt rambursate în pofida faptului că forţa de muncă ce participă la proiectele UE primeşte salarii de la terţi (de exemplu, statul), cum ar fi profesori universitari sau angajaţi ai unor firme private. Cu toate acestea, cheltuielile salariale ale angajaţilor Cineca sunt rambursate de MIUR prin intermediul FFO (a se vedea nota de subsol 82). Comisia este de părere că acest lucru nu constituie o supracompensare, deoarece costurile salariale obişnuite sunt elemente de cost pentru universităţi sau pentru angajatorul privat, întrucât sunt acordate angajaţilor. Cu alte cuvinte, aceste costuri nu sunt "ţinute" de către entităţi. De asemenea, Comisia ar dori să sublinieze faptul că avizul juridic însuşi precizează că întrebarea a fost adresată în legătură cu raportul de costuri pentru activităţile HPC necomerciale/instituţionale aferente primului semestru al anului 2015. Având în vedere că raportul de costuri pentru 2015 a fost retratat, avizul nu este relevant în acest moment.

(476)În ceea ce priveşte afirmaţiile formulate în legătură cu cele două rapoarte de investigare prezentate de reclamant în iulie şi în septembrie 2023 (a se vedea considerentul 92), Comisia ar dori să atragă atenţia asupra următoarelor aspecte: în raportul iniţial de constatare a faptelor din Lazio, publicat la 24 iulie 2020, procurorul a decis, prin ordonanţa din 14 aprilie 2021, să închidă investigaţia, întrucât nu existau probe suficiente pentru a stabili răspunderea contabilă sau administrativă, menţionând în acelaşi timp că MIUR a suspendat plata către Cineca pentru perioada 2016-2018 pentru serviciile informatice către MIUR. Concluzia finală din raportul Serviciului de urmărire fiscală din Bologna din 15 iunie 2020 a fost că investigaţia "nu a evidenţiat o disimulare sau o imprudenţă clară în legătură cu raportarea pentru 2015 pentru a induce în eroare MIUR, nici utilizarea de declaraţii sau documente false sau neadevărate". Pe baza acestor declaraţii şi a consideraţiilor explicate mai sus, Comisia consideră că conţinutul acestor două rapoarte de investigare nu dovedeşte existenţa unei duble rambursări a costurilor aferente proiectului HPC.

(477)Pe această bază, Comisia nu are niciun motiv să pună sub semnul întrebării exactitatea a două hotărâri pronunţate de Consiliul de Stat: hotărârea nr. 6009/2018 din 2 mai 2018 privind rapoartele de costuri pentru anul 2015 şi hotărârea nr. 10528/2019 din 19 iulie 2019. Prima hotărâre prevede în secţiunea 1.4 că "[d]ovada alocării corespunzătoare a costurilor, finanţării şi veniturilor poate consta în situaţiile financiare anuale ale entităţii relevante. Şi în această privinţă, trebuie să se considere că s-a stabilit în mod satisfăcător că Cineca utilizează o contabilitate analitică în măsură să separe şi să precizeze principalele activităţi ale consorţiului pe centre de cost (destinaţii) şi pe tipuri/naturi de venituri şi cheltuieli, precum şi pe departamente operaţionale. Acest lucru este în conformitate cu numeroasele norme statutare şi de reglementare care impun separarea contabilă între activităţile de natură economică şi activităţile de natură neeconomică."

(478)În secţiunea 3.2 din a doua hotărâre s-a constatat, de asemenea, că, în raportul pentru 2018 privind serviciile către minister şi activitatea HPC necomercială/instituţională, "Cineca a demonstrat, de asemenea, în mod corespunzător că activitatea [HPC] face obiectul unei forme separate de contabilitate şi raportare". Este important de remarcat faptul că în hotărârea nr. 6009/2018 s-a analizat sistemul de separare a costurilor care era în vigoare în 2015 (şi anume înainte de introducerea sistemului de separare contabilă analitică, mai sofisticat), iar în a doua hotărâre s-a analizat separarea costurilor sistemului introdus după 2015. Pe această bază, Comisia concluzionează că cele două hotărâri au considerat că ambele sisteme de separare a conturilor sunt adecvate.

4.1.3.2.Concluzie privind subvenţionarea încrucişată

(479)Pe această bază şi având în vedere informaţiile de mai sus, Comisia consideră că nu a avut loc nicio subvenţionare încrucişată din finanţarea primită de Cineca pentru serviciile informatice către MIUR şi pentru activităţile HPC necomerciale/instituţionale în detrimentul activităţilor din sectoarele în care Cineca se confruntă cu concurenţa din partea reclamantului (şi anume piaţa serviciilor informatice pentru universităţi sau piaţa serviciilor informatice pentru administraţia publică).