Anulare hotărâre emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Compatibilitate cu prevederile Legii nr. 303/2004

- Legea nr. 303/2004: art. 12, art. 14

Condiţia de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei de magistrat este o condiţie de înscriere la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, fiind inadmisibilă calificarea acestei condiţii ca şi probă de „examinare” a candidaţilor de către comisia de concurs.

(Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 203 din 22 octombrie 2010)

Prin cererea adresată instanţei, reclamanta C.M. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii să se dispună:

- anularea, în parte, a art. 3 şi 7 din Hotărârea nr. 1880 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 octombrie 2009, de validare a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, cu privire la constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 8 din aceeaşi Hotărâre, cu privire la continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiţie rămase neocupate în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv 7 locuri;

- constatarea nelegalităţii testării psihologice, precum şi a reexaminării psihologice care au fost efectuate după susţinerea concursului de admitere şi după declararea reclamantei ca fiind admisă la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, contrar art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 2 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu completările şi modificările ulterioare, dar şi cu încălcarea principiilor transparenţei şi egalităţii, consacrate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi de art. 1 alin. (2) din acelaşi Regulament;

- înscrierea reclamantei pe lista definitivă a candidaţilor admişi la Institutul Naţional al Magistraturii din anexa nr. 2, potrivit art. 6 din Hotărârea nr. 1880 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 octombrie 2009, de validare a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, conform art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, sesiunea 25 iunie - 25 septembrie 2009; reînscrierea ca auditor de justiţie, cursant la Institutul Naţional al Magistraturii în promoţia 2010-2012, sau în următorul an, subsecvent soluţionării litigiului;

- constatarea, ca neîntemeiate, a justificărilor date de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin adresa nr. 1875/1154/2010, cu privire la plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii nr. 1880 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata daunelor materiale, în cuantum de 390 lei;

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata daunelor morale în cuantum de 1 leu;

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a precizat că invocă şi excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27 şi a art. 29 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644 din 24 septembrie 2009, de aprobare a componenţei comisiilor de testare psihologică şi de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009.

De asemenea, a menţionat că a urmat procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, însă plângerea prealabilă i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2956/1154 din 4 februarie 2010.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a susţinut examenul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii organizat în sesiunea 25 iunie - 25 septembrie 2009, fiind declarată la finalul acestui concurs, aşa cum rezultă şi din listele cu rezultatele finale publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi pe cele ale Institutului Naţional al Magistraturii, candidat admis la Institutul Naţional al Magistraturii, iar conform dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, auditor de justiţie. Totuşi, în urma examinării psihologice susţinute în data de 27 septembrie 2009 - probă scrisă, 30 septembrie - proba orală, iar pe 12 octombrie-reexaminarea psihologică, aşadar după 5 zile de la finalizarea concursului şi publicarea rezultatelor, a obţinut calificativul „respins” şi, drept consecinţă, la momentul validării dosarelor de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 1880 din 29 octombrie 2009, s-a constatat că nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru înscrierea la concurs.

A menţionat că îşi întemeiază pretenţiile pe următoarele argumente:

Hotărârea nr. 1880 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din 29 octombrie 2009, de validare a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009 (art. 3, 7 şi 8) este nelegală şi netemeinică, întrucât încalcă în mod flagrant prevederile art. 12 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care stabilesc că, admiterea în magistratură a acestora se face prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii, precum şi prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii, exclusiv pe bază de concurs.

Hotărârea nr. 1880 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din 29 octombrie 2009, de validare a concursului de admitere în magistratură, desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009 este nelegală şi netemeinică pentru că s-a fundamentat pe dispoziţiile nelegale ale art. 14 alin. (1), art. 27 şi 29 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează procedura de testare psihologică şi lasă în competenţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, verificarea îndeplinirii condiţiilor cumulative prev. de art. 14 alin. (2) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2004, de către persoanele care se înscriu la concurs.

Potrivit art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 şi art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (4), art. 13 alin. (1) din Regulament, comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii.

Din interpretarea acestor texte rezultă că, pentru desfăşurarea normală a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii se înfiinţează doar trei comisii: comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor. Astfel, desemnarea comisiilor de testare psihologică şi de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, contravine Legii nr. 303/2004, ceea ce determină nelegalitatea Hotărârii nr. 1644 din 24 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În speţă, desemnarea comisiilor de examinare a candidaţilor înscrişi la concurs a avut loc la data de 25 iunie 2009, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1093, în timp ce desemnarea comisiilor pentru testarea şi reexaminarea psihologică a avut loc prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644 din 24 septembrie 2009. Testarea psihologică s-a efectuat pe 27 septembrie - proba scrisă, 30 septembrie - proba orală, iar pe 12 octombrie - reexaminarea psihologică.

Această testare este asimilată unei probe eliminatorii, care continuă după încheierea concursului de admitere şi, în urma căreia, un candidat deja admis la concurs poate fi, totuşi, respins în baza deciziei psihologului, de la cursurile Institutului Naţional al Magistraturii şi, implicit, din profesia de magistrat în care a intrat, conform art. 14 alin 1 din Legea nr. 303/2004 „exclusiv pe bază de concurs”.

În condiţiile în care, în urma testării şi reexaminării psihologice, se acordă calificativul admis/respins unui candidat deja admis, acestea ar trebui să se desfăşoare cu respectarea art. 14 alin 1 din Legea nr. 303/2004, şi ale art. 1 alin. (2) din Regulament, care consacră principiile transparenţei şi egalităţii la admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii.

Nu există vreo Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii care să stabilească reperele psihologice, ori profilul psihologic al candidatului la admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii şi la care să se raporteze testul psihologic la care este supus acesta, neputându-se cere unui candidat să prezinte deja profilul unui magistrat, profil pe care îl poate dobândi, în mod firesc, numai după absolvirea cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii.

Examinarea şi reexaminarea psihologică s-a desfăşurat fără nicio garanţie de corectitudine, obiectivitate şi profesionalism.

Reglementarea procedurii de testare psihologică prin art. 27 şi 29 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, pe lângă faptul că este nelegală, este şi discriminatorie, aducând atingere drepturilor protejate de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de art. 1 din Protocolul nr. 12 la această Convenţie, de art. 16 din Constituţia României şi de art. 1-3 din O.U.G. nr. 137 din 31 august 2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prin modul de desfăşurare a testării psihologice, arată reclamanta că i s-a adus atingere dreptului la integritate psihică şi dreptului la viaţă privată, protejate de art. 3 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, şi de art. 22,26 din Constituţia României, precum şi dreptului la alegerea liberă a profesiei, prevăzut de art. 38 din Constituţie, iar aceste încălcări au fost validate, în mod greşit, de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit principiului comunitar al certitudinii juridice şi conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, o soluţie dispusă printr-o lege sau prin alt act normativ, trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabilă, pentru a evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii.

În ceea ce priveşte suma de 390 lei, aceasta reprezintă cheltuielile pentru investigarea medicală şi psihologică pe care le-a achitat împreună cu toţi candidaţii declaraţi admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru verificarea condiţiei de înscriere la concurs prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004. Conform art. 14 alin. (2) lit. (e) teza a II-a din legea modificată prin O.U.G. nr. 195/2008, „taxele examenului medical pentru candidaţii declaraţi admişi se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii”. Însă, contrar acestor prevederi legale, Institutul Naţional al Magistraturii, prin adresa nr. 4011 din 26 noiembrie 2009, a refuzat să-i deconteze această sumă, motivat de faptul că nu are calitatea de auditor de justiţie, chiar dacă la momentul investigării era declarată admisă.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile: Legii nr. 303/2004 [art. 12, art. 14 şi art. 15 alin. (5)], ale Regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare [art. 1 alin. (2), art. 2, art. 7 alin. (1) pct. 2, art. 15 din secţiunea III, art. 10 alin. (3) şi (4) şi art. 24 alin. (3) şi (4)], ale art. 3, art. 8, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, ale art. 16, art. 20, art. 22, art. 26 şi art. 38 din Constituţia României, ale Avizului nr. 1/2001 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (pct. 17, 18, 22, 24, 25, 32 şi 73), ale Cartei Europene cu privire la Statutul Judecătorului (art. 2), ale Recomandării nr. 94(12) a Comitetului de Miniştri din 13 octombrie 1994 [principiul 1 pct. 2 lit. c) şi pct. 16], ale O.G. nr. 137/2000 (art. 1-3), ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii [art. 1 şi art. 29 alin. (5), (7) şi (8)], ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152 din 26 aprilie 2005, ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 810 din 7 mai 2009, ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 184 din 1 martie 2006 şi ale Codului de procedură civilă.

În dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii s-a opus acţiunii, solicitând respingerea acesteia. Astfel, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a arătat că, în cauză, nu este dată excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1), (27) şi (29) din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional de Magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, motivat de faptul că, reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, prin raportare la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor şi procurorilor.

Prin Regulamentul atacat, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a făcut decât să respecte dispoziţiile Legii nr. 303/2004, stabilind procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.

Totodată, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a înţeles să invoce inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii 1644/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motivat de faptul că aceasta nu este un act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ, nefiind emis de o autoritate publică pentru a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, reprezentând doar un act premergător (preparator) emiterii actului administrativ, respectiv Hotărârea nr. 1880 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat, în esenţă, că acţiunea reclamantei este nefondată, întrucât a acţionat în temeiul prerogativelor conferire de lege, iar procedura de desfăşurare a concursului a respectat întocmai dispoziţiile Legii nr. 303/2004.

Pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii deşi legal citat, nu şi-a delegat un reprezentant în instanţă şi nici nu şi-a exprimat în scris poziţia procesuală, prin întâmpinare.

Examinând legalitate şi temeinicia acţiunii formulate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine că reclamanta a participat la concursul organizat în perioada 25 iunie 2009 - 25 septembrie 2009, fiind declarată „Admis” la poziţia 183 „Tabelul privind rezultatele finale obţinute de candidaţii la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii”, cu următoarele rezultate: Proba eliminatorie - punctaj 72, nota 5,40; raţionament logic - punctaj 60, nota 0,90; interviu - punctaj 95,40, nota 0,954; nota finală fiind de 7,254.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29.20.2009, se reţine că toţi candidaţii declaraţi admişi au susţinut teste psihologice specifice, propuse de specialişti şi concretizate prin calificativul „admis” sau „respins”, din cei 190 candidaţi, zece fiind declaraţi respinşi, printre care şi reclamanta căreia i-a fost respinsă şi contestaţia, în urma căreia a fost reexaminată.

Împotriva rezultatului astfel reţinut în Hotărârea nr. 1880/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 2956/1154 din 4 februarie 2010 a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că, în termen legal, a fost promovată prezenta acţiune în contencios administrativ.

Curtea, văzând dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, constată că, în cauză se impune analizarea cu prioritate a condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă, privind art. 14, 27 şi 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, ce reglementează efectuarea testării psihologice de către candidaţii admişi, respectiv a Hotărârii nr. 1644/2009 şi necompetenţa materială a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de verificare a îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2004, de către persoanele care se înscriu la concurs, sub aspectul legăturii acestor dispoziţii cu cauza supusă judecăţii.

Astfel, dispoziţiile art. 14 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, prevăd la alin. (1) că „Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004 (...) se realizează de comisia de admitere a concursului”, iar la alin. (2), că „Rezultatele verificării se afişează la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică simultan pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii, cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului”.

Condiţiile prevăzute de art. 14 alin (2) lit. a-d din Legea nr. 303/2004 sunt prevăzute astfel:

are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;

este licenţiat în drept;

nu are antecedente penale sau cazier fiscal;

cunoaşte limba română.

Art. 14 sus-menţionat mai prevede însă, la lit. e), ca ultimă condiţie de înscriere la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii pe aceea de a fi „aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei”.

Art. 27 din Hotărârea nr. 436/2006, cu modificările ulterioare, prevede următoarele: „1) Candidaţii admişi vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzută la art. 12 din Legea nr. 303/2004 (...) de către inspectori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi vor fi programaţi pentru a se prezenta la vizita medicală şi la testarea psihologică.

Plenul C.S.M hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi validează rezultatele concursului. Candidaţii inapţi pentru exercitarea funcţiei, din punct de vedere medical, din punct de vedere psihologic (...) vor fi declaraţi respinşi.

Lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la INM se comunică pentru afişare la sediul INM la sediul C.S.M şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică pe paginile de Internet ale acestor instituţii”.

Art. 29 din Regulamentul aprobat prin aceeaşi hotărâre, prevede că:

1) Testarea psihologică constă în susţinerea unui test scris şi a unui interviu în faţa unui psiholog desemnat de CSM din rândul specialiştilor din cadrul Consiliului, Curţilor de apel, precum şi din tabelul psihologilor acreditaţi de Colegiul Psihologilor din România. Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat, precum şi calificativul „Admis” sau „Respins”.

2) În vederea publicării rezultatelor testării psihologice, fiecărui candidat îi va fi alăturat un cod alcătuit dintr-o cifră şi patru litere. Calificativul se aduce la cunoştinţă prin publicarea pe paginile de internet ale CSM şi INM.

3) Candidaţii nemulţumiţi de calificativul acordat pot formula, în termen de 48 de ore de la publicarea rezultatelor, contestaţii, care se trimit prin fax C.S.M.

4) Contestaţiile se soluţionează de comisia de reexaminare psihologică, formată din trei psihologi, alţii decât cei care au examinat candidaţii iniţial. Reexaminarea psihologica se realizează prin reevaluarea testului scris şi susţinerea unui nou interviu.

5) Calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologică este definitiv şi se publică în condiţiile alin. (2).

Din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 14 alin (2) din Legea nr. 303/2004 rezultă, în mod logic şi indubitabil, faptul că verificarea din punct de vedere medical şi psihologic este prevăzută de lit. e) ca o condiţie de înscriere la concurs, candidaţii urmând aşadar a fi verificaţi sub aspectul „competenţei profesionale”, doar dacă dovedesc o „bună reputaţie” şi aptitudinea medicală şi psihologică privind exercitarea funcţiei, conform profilului magistratului, afişat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, situaţie în care aceste testări se constituiau ca etape premergătoare şi eliminatorii.

De altfel, apare ca fiind de principiu şi unanim acceptată modalitatea de eliminare prealabilă a candidaţilor ce nu dispun de abilităţi speciale necesare postului sau profesiei pentru care concurează, din moment ce, lipsa acestora face inutilă dovedirea pregătirii teoretice.

Cu toate acestea, deşi rezultă cu evidenţă inutilitatea supunerii unui candidat la verificarea din punctul de vedere al cunoştinţelor teoretice mai înainte ca acesta să fi fost declarat „admis” ca apt medical/psihologic pentru profesia pentru care candidează, art. 15 din Regulamentul în litigiu, prevede dimpotrivă că:

1) Examinarea candidaţilor se face în două etape;

2) Prima etapă constă în verificarea cunoştinţelor juridice şi susţinerea unei probe eliminatorii tip grilă, la următoarele discipline...;

3) A doua etapă constă în susţinerea următoarelor probe:

a) test grilă constând în verificarea raţionamentului logic;

b) un interviu,

de unde rezultă că, în speţă, proba eliminatorie a fost considerată ca fiind ultima probă de „examinare” a candidaţilor de către comisia de concurs.

Mai mult, etapa „interviului”, prevăzută de art. 23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, relevă faptul că acesta „se susţine în faţa comisiei de examinare din care face parte un psiholog, un judecător, un procuror, un profesor universitar şi un pedagog, desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii..., aprecierea făcându-se printr-un punctaj orientativ de evaluare elaborat de comisia de examinare, cu note de la 1 la 10... ”, rezultatele probei afişându-se în condiţiile deja menţionate.

Rezultă aşadar că, prin Regulamentul de desfăşurare a concursului în litigiu, proba teoretică (testul grilă) a fost considerată, în realitate, ca fiind una „eliminatorie”, conform tabelului de la dosar, aceasta fiind urmată de testul privind raţionamentul logic, şi în cele din urmă, de „un interviu” în faţa unei comisii de examinare din care tăcea parte şi un psiholog.

Mai mult, interviul, prevăzut de art. 15 alin. (3) lit. b) din Regulament, constă, în fapt, în două testări psihologice: cea notată cu un punctaj, conform art. 23 din Regulament, punctaj ce intra în calculul notei cuprinse în „tabelul privind notele finale” şi o a doua testare psihologică, ce nu este menţionată în etapele prevăzute de art. 15 din Regulament, ce a fost derulată după alte criterii (notată doar cu calificativul „admis/respins” conform art. 27 din Regulament) şi la care reclamanta a fost respinsă.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644 din 24 septembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din Hotărârea nr. 439/2006, s-a aprobat componenţa comisiilor de testare psihologică şi de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, precum şi a candidaţilor pentru posturile de personal de specialitate juridică, asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii.

Din conţinutul acestui act, rezultă că s-a apreciat că reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris şi susţinerea unui nou interviu.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat că nu poate fi primită excepţia de nelegalitate a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644/2009, prin care a fost aprobată componenţa comisiilor de testare psihologică şi de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, întrucât aceasta nu a produs efecte de sine stătătoare ci, doar a pregătit adoptarea, în condiţii de legalitate, a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880/2009, aceasta din urmă intrând sub incidenţa prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Această apărare nu poate fi primită, întrucât raportat la dispoziţiile şi efectele produse de acest act administrativ în ceea ce priveşte situaţia reclamantei, nu se poate nega îndeplinirea cerinţelor textului art. 2 alin l. lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că este vorba despre un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dat naştere şi a modificat raporturi juridice.

Or, văzând şi soluţiile de principiu adoptate de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi faptul că, disputa reală din prezentul litigiu este legată tocmai de modul în care s-a organizat şi desfăşurat testarea psihologică, efectele juridice produse de Hotărârea nr. 1644/2009 sunt incontestabile.

Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii urmează a fi respinsă, iar pe fondul criticilor referitoare la momentul la care s-a desfăşurat testarea psihologică, la comisia care a efectuat-o, precum şi la procedura aplicabilă, se reţin următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei, ca de altfel, toate celelalte prevăzute la acest articol, constituie una de înscriere la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.

Din simpla lectură a prev. art. 14 alin. (2) şi ale art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, coroborate cu cele ale art. 2 şi art. 7 alin. (1) pct. 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, rezultă fără echivoc că este încălcat principiul legalităţii, această diviziune a condiţiilor ca fiind de înscriere şi, respectiv, ulterioare fiind ilegală, în condiţiile existenţei unui dezacord evident între ceea ce reglementează legea, ca act juridic cu forţă superioară şi Regulamentul prin care aceasta este pusă în aplicare.

Deşi este fără îndoială faptul că, Regulamentul în discuţie a fost adoptat în temeiul prerogativelor conferite de art. 106 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, procedura de organizare a concursului trebuie să respecte dispoziţiile cuprinse într-o lege organică, pe care trebuie să le expliciteze şi să le detalieze, fără a adăuga însă la textul acesteia.

Aceasta întrucât, în viziunea Legii nr. 303/2004, toate cerinţele la care s-a făcut referire mai sus au un caracter unic, de condiţie de înscriere, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, iar desfăşurarea testării psihologice ulterior susţinerii şi promovării concursului de admitere, respectiv după încheierea perioadei prevăzute prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1070 din 18 iunie 2009, la datele de 27 septembrie şi 30 septembrie 2009, este de natură să asimileze această condiţie, în mod nelegal, unei probe eliminatorii în concurs.

Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea pârâtului conform căreia această condiţie nu ar trebui verificată înainte de concurs, în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens, întrucât o astfel de prevedere ar fi redundantă, fiind contrară însăşi noţiunii de „condiţie de înscriere”, o astfel de terminologie fiind uzitată expres în conţinutul textului art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

De altfel, obligativitatea analizării la înscriere a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic, derivă şi din analizarea competenţelor comisiilor care intervin în procedura de organizare a concursului.

Astfel, comisia de admitere este cea care a fost desemnată de către legiuitor a realiza această analiză, având o competenţă temporală clar stabilită, care rezultă din dispoziţiile art. 7 din Hotărârea nr. 439/2006 şi care, se încheie odată cu terminarea concursului şi publicarea rezultatelor finale, care în speţă

s-a realizat la 25 sept. 2009 respectiv, anterior desfăşurării testării psihologice.

Aşadar, Curtea apreciază că sunt fondate criticile referitoare la nelegalitatea prevederilor art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, vicii care privesc şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644/2009, în condiţiile în care, la baza adoptării acestui ultim act au stat prevederile din Regulament, apreciate nelegale, cu consecinţa constatării că modalitatea de desfăşurare a testării şi reexaminării psihologice a reclamantei a fost nelegală, prin raportare la textele din Legea nr. 303/2004 anterior menţionate.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, în lipsa înregistrării interviului susţinut în faţa psihologilor, parte integrantă a testării psihologice - asimilată unei probe din concurs, este îngrădit dreptul candidatului de a contesta cele consemnate şi constatate de către psihologul examinator, neexistând niciun mijloc de control asupra răspunsurilor date şi nici a discuţiei avute cu psihologii. Or, o procedură transparentă presupune garantarea obiectivităţii şi luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea unui control efectiv al acesteia.

În aceste condiţii, sunt reale criticile reclamantei conform cărora, accesul la INM şi, pe viitor, în magistratură, nu se mai face exclusiv pe bază de concurs ci, exclusiv, în baza deciziei psihologului, iar efectul produs de aceasta asupra drepturilor recunoscute anterior în favoarea reclamantei, este de natură să ducă la concluzia conform căreia, a fost încălcat şi principiul securităţii juridice, făcându-se loc incertitudinii de natură legislativă, administrativă şi a celei provenind din practicile aplicate de autorităţi, ceea ce este inacceptabil şi este de natură să ducă la reţinerea conduitei culpabile a Statului, prin organele sale, care trebuie să fie amendată.

De asemenea, în acest context se ridică şi chestiunea încălcării drepturilor garantate de prev. art. 6 şi 13 din Convenţie, în situaţia în care ar fi reţinute ca pertinente susţinerile pârâtului conform cărora, decizia psihologului nu poate fi cenzurată, nici măcar pentru motive de nelegalitate, impunându-se recunoaşterea în favoarea reclamantei a dreptului la un recurs efectiv în justiţie.

Deşi este adevărat că Consiliul Superior al Magistraturii nu se poate substitui comisiei de psihologi, nu poate fi ignorată împrejurarea că acesta este garantul respectării principiului de admitere în magistratură, exclusiv pe bază de concurs, cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii.

În plus, în ceea ce priveşte nelegalitatea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644/2009, se reţine şi că aceasta încalcă prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care au fost înfiinţate alte două comisii decât cele prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică şi de reexaminare psihologică.

Pe de altă parte, cele trei comisii reglementate de art. 15 alin. (5), se constituie la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, în timp ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea Direcţiei Resurse Umane şi Organizare a Consiliului Superior al Magistraturii.

În concluzie, pentru a aprecia asupra nelegalităţii prev. art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, precum şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644/2009 şi, deci, pentru a dispune anularea parţială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880/2009, respectiv, a art. 7 din acest act, Curtea achiesează criticilor reclamantei, în sensul în care, prin înlăturarea caracterului prealabil al condiţiei de înscriere la concurs, privitoare la aptitudinea psihologică şi translatarea acesteia în timp, după susţinerea concursului propriu-zis, s-a ajuns ca soarta unuia candidat deja admis, să fie decisă post factum de către psihologi.

Altfel spus, condiţia prealabilă şi eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit, ca efect al încălcării legii, o probă a acestuia, cu efect de excludere a unui candidat deja admis, prin înlocuirea criteriilor prev. de art. 12 din Legea nr. 303/2004, referitoare la competenţa profesională, aptitudinile şi buna reputaţie, cu decizia psihologului.

Este fără echivoc că, Consiliul Superior al Magistraturii nu este legitimat să aleagă momentul la care înţelege să verifice condiţiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară admiterii la concurs, după promovarea acestuia şi chiar după începerea cursurilor de formare iniţială din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii are atribuţii strict administrative în desfăşurarea concursului, care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta să se subroge comisiei de admitere şi să procedeze el însuşi la verificarea competenţei psihologice şi, mai mult, să procedeze la verificarea acestei condiţii de înscriere la un alt moment decât cel stabilit în lege.

Un alt argument pentru anularea prev. art. 7 din Hotărârea nr. 1880/2009, îl constituie şi faptul că, desfăşurarea concursului de admitere nu s-a realizat în condiţii de previzibilitate, candidaţilor neaducându-li-se la cunoştinţă, în mod integral, reglementările incidente în materie şi, totodată, întreaga procedură de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, aşa cum este aceasta văzută şi concepută de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Astfel, reclamanta relevă faptul că, la momentul afişării anunţului privind organizarea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi a calendarului estimativ, în data de 25 iunie 2009, nu s-a făcut nicio referire la vreo testare psihologică şi nici la faptul că, ulterior încheierii concursului de admitere (25 septembrie 2009, când s-au publicat rezultatele finale) ar mai exista vreo altă etapă, care să aibă incidenţă asupra rezultatului obţinut la concurs şi a dreptului adjudecat. Date privind organizarea unei testări psihologice s-au publicat doar în 25 septembrie, aşadar ulterior încheierii concursului de admitere, susţinerea testărilor în discuţie realizându-se în perioada 27 septembrie - 10 octombrie.

Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii nu a publicat nicio hotărâre privind profilul psihologic al candidatului la Institutul Naţional al Magistraturii sau al auditorului de justiţie, aşadar este lipsită de temei susţinerea conform căreia, concurenţii ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. Lipsa unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii care să stabilească coordonatele psihologice urmărite pentru un auditor de justiţie, a permis ca verificarea competenţei psihologice să se realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective, care au surclasat, paradoxal, rezultatele obţinute în baza unor criterii de admitere riguros şi clar stabilite, cum pertinent a susţinut reclamanta.

Totodată, Curtea apreciază că este reală împrejurarea potrivit căreia, interesul reclamantei în atacarea dispoziţiilor considerate nelegale s-a născut abia în momentul în care a fost vătămată prin respingerea sa, ulterior promovării examenului.

Faţă de cele ce preced, va fi admisă excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, precum şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644 din 24 septembrie 2009 şi, în consecinţă, se va constata nelegalitatea acestora, precum şi a testării şi reexaminării psihologice a reclamantei.

Prin urmare, se va dispune anularea parţială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, conform art. 7 din hotărâre.

Aşadar, ca o consecinţă a celor statuate, vor fi obligaţi pârâţii la înscrierea reclamantei pe lista definitivă a candidaţilor admişi la Institutul Naţional al Magistraturii, conform art. 6 şi a anexei 2 a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, la validarea dosarului şi la reînscrierea acesteia la Institutul Naţional al Magistraturii în promoţia 2010-2012, sau în următorul an subsecvent soluţionării acestui litigiu, precum şi la recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea reclamantei de candidat admis la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, făcându-se aplicarea prev. art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În caz contrar, este evident că reparaţia acordată reclamantei nu ar fi integrală şi efectivă.

Astfel, în concursul dintre condiţiile prev. de art. 14 din lege şi nelegalitatea procedurii, care a fost de natură să nege reclamantei un drept deja recunoscut, trebuie să fie sancţionată aceasta din urmă, cu repunerea reclamantei în situaţia pe care a dobândit-o la data de 25 septembrie 2009.

În temeiul prev. art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii va fi obligat să plătească reclamantei suma de 390 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând taxa medicală, care conform art. 14 alin. (2) lit. e) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, modificată prin O.U.G. nr. 195/2008, se suportă din bugetul Institutului Naţional al Magistraturii pentru candidaţii declaraţi admişi.

Urmează a fi însă respins petitul având ca obiect anularea art. 8 din Hotărârea Consiliului Naţional al Magistraturii nr. 1880/2009, Curtea apreciind că, raportat la împrejurarea de fapt dedusă judecăţii şi la pretenţiile concrete invocate de către reclamantă, în cauză nu pot fi apreciate ca incidente prevederile art. 1 alin. (1), rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, interesul urmărit de reclamantă prin promovarea prezentei acţiuni este în principal, recunoaşterea tuturor drepturilor ce rezultă în urma promovării concursului organizat în vederea admiterii la Institutul Naţional al Magistraturii, respectiv, cu precădere, reînscrierea sa la Institutul Naţional al Magistraturii în promoţia 2010-2012, sau în anul subsecvent soluţionării acestui litigiu, ca urmare a înscrierii sale în anexa 2 a Hotărârii 1880/2009.

Or, având în vedere că persoanele înscrise în această anexă au devenit cursanţi în cadrul promoţiei 2009-2011, iar numărul de locuri la Institutul Naţional al Magistraturii este clar stabilit, neexistând posibilitatea ca reclamanta să recupereze decalajul existent, prin anularea dispoziţiilor anterior citate aceasta nu dobândeşte niciun folos practic.

Cu referire la capetele de cerere vizând acordarea daunelor morale, respectiv a cheltuielilor de judecată, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite în condiţiile în care, reclamanta nu a făcut dovada, în condiţiile impuse de art. 1169 C. civ., a prejudiciului moral suferit, respectiv a cuantumului cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea procesului.

Publicat în Buletinul Jurisprudenţei din 2010 la Editura Universul Juridic