Ediţie provizorie

HOTĂRÂREA CURŢII (Marea Cameră)

7 mai 2024(*)

"Trimitere preliminară – Admisibilitate – Articolul 267 TFUE – Noţiunea de «instanţă» – Comisia naţională de arbitraj competentă în materie antidrog în domeniul sportului – Criterii – Independenţa organismului de trimitere – Principiul protecţiei jurisdicţionale efective – Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară"

În cauza C-115/22,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Unabhängige Schiedskommission Wien (Comisia Independentă de Arbitraj din Viena, Austria), prin decizia din 21 decembrie 2021, primită de Curte la 17 februarie 2022, în procedura

SO

cu participarea:

Nationale Anti-Doping Agentur Austria GmbH (NADA),

Österreichischer Leichtathletikverband (ÖLV),

World Anti-Doping Agency (WADA),

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul K. Lenaerts, preşedinte, domnul L. Bay Larsen, vicepreşedinte, doamnele A. Prechal şi K. Jürimäe, domnii C. Lycourgos, T. von Danwitz, F. Biltgen, Z. Csehi şi doamna O. Spineanu-Matei, preşedinţi de cameră, şi domnii J.-C. Bonichot, S. Rodin, J. Passer (raportor) şi D. Gratsias, doamna M. L. Arastey Sahún şi domnul M. Gavalec, judecători,

avocat general: doamna T. Ćapeta,

grefier: domnul D. Dittert,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 2 mai 2023,

luând în considerare observaţiile prezentate:

– pentru SO, de J. Öhlböck, Rechtsanwalt;

– pentru Nationale Anti-Doping Agentur Austria GmbH (NADA), de A. Sammer, în calitate de agent, asistat de P. Lohberger şi A. Schütz, Rechtsanwälte;

– pentru World Anti-Doping Agency (WADA), de D. P. Cooper, Solicitor, asistat de A.-S. Oberschelp de Meneses, avocate, K. Van Quathem, B. Van Vooren, advocaten, şi L. Waty, avocat;

– pentru guvernul belgian, de P. Cottin şi J.-C. Halleux, în calitate de agenţi;

– pentru guvernul francez, de R. Bénard şi A.-L. Desjonqueres, în calitate de agenţi;

– pentru guvernul leton, de E. Bardinš, J. Davidoviča şi K. Pommere, în calitate de agenţi;

– pentru guvernul luxemburghez, de A. Germeaux şi T. Schell, în calitate de agenţi;

– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

– pentru Comisia Europeană, de A. Bouchagiar, M. Heller şi H. Kranenborg, în calitate de agenţi,

după ascultarea concluziilor avocatei generale în şedinţa din 14 septembrie 2023,

pronunţă prezenta

Hotărâre

1 Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea articolului 5 alineatul (1) literele (a) şi (c), a articolului 6 alineatul (3), precum şi a articolelor 9 şi 10 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO 2016, L 119, p. 1, rectificare în JO 2018, L 127, p. 2, denumit în continuare "RGPD").

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri arbitrale între SO, o sportivă de performanţă, pe de o parte, şi Nationale Anti-Doping Agentur Austria GmbH (NADA), o agenţie independentă antidoping, pe de altă parte, în legătură cu decizia acesteia de a publica sancţiunile aplicate lui SO pentru încălcarea de către aceasta a reglementării naţionale antidoping.

Cadrul juridic

Regulile IAAF

3 International Association of Athletics Federations (Asociaţia Internaţională a Federaţiilor de Atletism, denumită în continuare "IAAF") a adoptat IAAF Competition Rules 2014-2015 (Regulile de competiţie ale IAAF pentru 2014-2015), printre care regula 32.2 literele (b) şi (f), precum şi articolele 2.2 şi 2.6 din IAAF Anti-Doping Rules (Regulile antidoping ale IAAF) din 2017, care interzic "utilizarea sau tentativa de utilizare a unei substanţe interzise sau a unei metode interzise" şi "deţinerea unei substanţe interzise sau a unei metode interzise".

Dreptul Uniunii

4 Articolul 5 din RGPD prevede principiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal, în timp ce articolul 6 din acest regulament stabileşte condiţiile în care o astfel de prelucrare este legală. Articolele 9 şi 10 din regulamentul menţionat conţin norme pentru prelucrarea unor categorii speciale de date cu caracter personal, precum şi pentru prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale şi infracţiuni.

5 Articolul 77 din acest regulament, intitulat "Dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere", prevede la alineatul (1):

"Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau judiciare, orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere, în special în statul membru în care îşi are reşedinţa obişnuită, în care se află locul său de muncă sau în care a avut loc presupusa încălcare, în cazul în care consideră că prelucrarea datelor cu caracter personal care o vizează încalcă prezentul regulament."

6 Articolul 78 din regulamentul menţionat, intitulat "Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei autorităţi de supraveghere", prevede la alineatul (1):

"Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau nejudiciare, fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic a unei autorităţi de supraveghere care o vizează."

7 Articolul 79 din acelaşi regulament, intitulat "Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă împotriva unui operator sau a unei persoane împuternicite de operator", prevede la alineatul (1):

"Fără a aduce atingere vreunei căi de atac administrative sau nejudiciare disponibile, inclusiv dreptului de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în temeiul articolului 77, fiecare persoană vizată are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă în cazul în care consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului regulament au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor sale cu caracter personal fără a se respecta prezentul regulament."

Dreptul austriac

ADBG

8 Articolul 5 din Anti-Doping-Bundesgesetz 2021 (Legea federală antidoping 2021) din 23 decembrie 2020 (BGBl. I, 152/2020, denumită în continuare "ADBG"), intitulat "Unabhängige Dopingkontrolleinrichtung [organismul independent de control antidoping, Austria]", prevede la alineatul (1) că acest organism are printre altele misiunea să introducă cereri de examinare în conformitate cu articolul 18 din ADBG în faţa Österreichische Anti-Doping Rechtskommission (Comisia Juridică Austriacă Antidoping, denumită în continuare "ÖADR") atunci când consideră că a fost încălcată ADBG şi să aibă calitatea de parte în procedurile desfăşurate în faţa acesteia comisii, precum şi în faţa Unabhängige Schiedskommission (Comisia Independentă de Arbitraj, Austria) (denumită în continuare "USK"), conform articolului 20 alineatul (2) şi articolului 23 alineatul (2) din ADBG.

9 Articolul 5 alineatul (5) din ADBG prevede:

"Îndeplinirea atribuţiilor de organism independent de control antidoping se asigură de o societate cu răspundere limitată de utilitate publică care poartă denumirea [NADA]. […] În calitate de operator, în sensul articolului 4 punctul 7 din RGPD, [NADA] prelucrează date cu caracter personal."

10 Articolul 6 din ADBG, intitulat "Dispoziţii privind protecţia datelor", prevede la alineatul (1):

"Organismul independent de control antidoping este autorizat să prelucreze date cu caracter personal, în calitate de operator în conformitate cu articolul 4 punctul 7 din RGPD, în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin în temeiul [ADBG] şi în executarea [ADBG], în special în cadrul misiunilor [ÖADR] şi ale [USK]. […]"

11 Articolul 7 din ADBG, intitulat "[ÖADR]", prevede la alineatul (1) printre altele că ÖADR trebuie să desfăşoare proceduri disciplinare pentru federaţia sportivă competentă la nivel federal în conformitate cu reglementările antidoping în vigoare ale federaţiei sportive internaţionale competente (proceduri antidoping). Potrivit articolului 7 alineatul (7) din ADGB, ÖADR se înfiinţează în cadrul organismului independent de control antidoping. Articolul 7 alineatul (8) din ADBG precizează că articolul 6 din acesta se aplică mutatis mutandis.

12 Articolul 8 din ADBG, intitulat "[USK]", prevede:

"(1) [USK] este o comisie independentă faţă de organele de stat, de particulari şi de organismul independent de control antidoping. Membrii USK nu pot fi implicaţi în investigaţia cu privire la un sportiv sau la o altă persoană, nici în decizia de a depune o cerere de examinare cu privire la un sportiv sau la o altă persoană şi nici în decizia ÖADR însăşi supusă examinării lor. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 23 alineatul (10) punctele 1 şi 2, aceasta se înfiinţează în cadrul organismului independent de control antidoping pentru a examina deciziile ÖADR în procedurile antidoping.

(2) USK este compusă, sub rezerva cerinţei ca cel puţin 50 % din membrii săi să fie femei, dintr-un preşedinte şi şapte membri cu următoarele calificări:

"1. preşedintele şi preşedintele supleant trebuie să fi promovat examenul de admitere în magistratură sau în barou;

2. doi membri trebuie să fie licenţiaţi în drept şi să aibă experienţă în desfăşurarea procedurilor oficiale de investigaţie;

3. doi membri trebuie să fie experţi în chimie analitică sau în toxicologie;

4. doi membri trebuie să fie experţi în medicină sportivă.

Pentru fiecare procedură, preşedintele sau supleantul acestuia numeşte pentru a se desfăşura procedura cel puţin un membru licenţiat în drept şi cu experienţă în desfăşurarea procedurilor oficiale de investigaţie, cel puţin un expert în chimie analitică sau toxicologie şi cel puţin un membru ca expert în medicină sportivă, dintre membrii USK.

(3) Preşedintele şi membrii menţionaţi la alineatul (2) punctele 1-4 sunt numiţi pe o durată de patru ani de [Bundesminister für Kunst, Kultur, öffentlichen Dienst und Sport (ministrul federal al artelor, culturii, funcţiei publice şi sportului, Austria)]. Unul dintre membri este numit supleant al preşedintelui. Mandatele pot fi reînnoite şi revocate anticipat din motive serioase. Preşedintele şi membrii pot demisiona din funcţie în orice moment. În cazul în care preşedintele sau un membru demisionează înainte de termen, se numeşte o altă persoană pentru perioada rămasă din respectivul mandat. USK hotărăşte cu majoritate de voturi, iar cvorumul este atins atunci când sunt prezenţi preşedintele şi cel puţin doi membri. În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv. USK ia decizii şi prin procedură scrisă atunci când, situaţia de fapt fiind clară, nu este necesară dezbaterea în cadrul unei şedinţe şi nici preşedintele sau alt membru nu se opune luării unei decizii în acest mod. Dispoziţiile articolului 5 alineatul (3) se aplică USK.

[…]

(6) Articolul 6 [din ADBG] se aplică mutatis mutandis."

13 Articolul 20 din ADBG, intitulat "Proceduri în faţa [ÖADR]", prevede în esenţă că ÖADR este competentă să desfăşoare proceduri antidoping la cererea de examinare formulată de organismul independent de control al antidoping şi să adopte decizii în primă instanţă în cazul încălcării reglementărilor antidoping ale federaţiei sportive internaţionale competente.

14 Articolul 21 din ADBG prevede la alineatul (3):

"În termen de cel mult 20 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei, ÖADR trebuie să informeze [organizaţia sportivă federală], organizaţiile sportive, sportivii, alte persoane şi organizatorii de competiţii, precum şi publicul larg cu privire la măsurile de securitate impuse (de exemplu suspendările) şi la deciziile luate în cadrul procedurilor antidoping, precizând numele persoanei în cauză, durata suspendării şi motivele acesteia, fără a permite însă ca din informaţiile publicate să se deducă date privind sănătatea persoanei respective. Această informare poate fi omisă în cazul persoanelor deosebit de vulnerabile, al sportivilor amatori şi al persoanelor care au contribuit în mod semnificativ la depistarea unor potenţiale încălcări ale reglementării antidoping prin dezvăluirea de informaţii sau de alte indicii. În cazul sportivilor amatori, divulgarea se face din motive de sănătate publică, atunci când a fost constatată o încălcare a reglementării antidoping prevăzute la articolul 1 alineatul (2) punctul 3 şi punctele 9-11."

15 Articolul 23 din ADBG, intitulat "Proceduri în faţa [USK]", prevede la alineatul (1):

"Părţile vizate la alineatul (2) pot solicita reexaminarea de către USK a deciziilor menţionate la articolul 20, în termen de patru săptămâni de la data notificării. Decizia este supusă controlului de legalitate al USK şi poate fi anulată, din cauza nelegalităţii, fără să fie înlocuită sau poate fi modificată într-o direcţie sau în alta. Cererea de reexaminare nu are un efect suspensiv asupra deciziei menţionate la articolul 20, cu excepţia cazului în care USK stabileşte aceasta."

16 Articolul 23 alineatul (2) din ADBG precizează că organismul independent de control antidoping este parte în procedura în faţa USK.

17 Potrivit articolului 23 alineatul (3) din ADBG, în cazul procedurii desfăşurate în faţa USK se aplică articolul 580 alineatele (1) şi (2), articolul 588 alineatul (2), articolul 592 alineatele (1) şi (2), articolele 594 şi 595, 597-602, 604, articolul 606 alineatele (1)-(5), articolul 608 alineatele (1) şi (2) şi articolul 610 din Zivilprozessordnung (Codul de procedură civilă, denumit în continuare "ZPO"). USK trebuie să desfăşoare mutatis mutandis procedura pe baza reglementării antidoping în vigoare a federaţiei sportive internaţionale competente. În plus, părţile la procedură pot solicita ca procedura să fie publică.

18 Articolul 23 alineatul (4) din ADBG prevede:

"În termen de şase săptămâni de la primirea cererii de reexaminare, USK este obligată fie să ia o decizie, fie să organizeze o şedinţă. În urma şedinţei, decizia finală se adoptă în scris şi este motivată în termen de patru săptămâni. Procedura trebuie finalizată în termen de şase luni de la primirea cererii de reexaminare, termen care include, în temeiul alineatului (2) punctul 1, şi întârzierile cauzate de părţi. În caz de egalitate a voturilor, votul preşedintelui este decisiv. Deciziile se pronunţă în scris şi sunt motivate. Fără a aduce atingere sentinţei arbitrale a USK, [Agenţia Mondială Antidoping (denumită în continuare «WADA»)], Comitetul Internaţional Olimpic, Comitetul Internaţional Paralimpic şi federaţia internaţională specializată în sport în cauză pot contesta decizia luată de USK la [Tribunalul Arbitral pentru Sport (denumit în continuare «TAS»), cu sediul în Lausanne (Elveţia)]. În cauzele legate de participarea la o competiţie internaţională sau care implică sportivi internaţionali, deciziile pot fi contestate în faţa TAS direct de către persoanele interesate. Pentru soluţionarea litigiilor în materie civilă, pot fi sesizate instanţele civile după epuizarea căilor de atac din procedura antidoping."

19 Articolul 23 din ADBG prevede la alineatul (14):

"USK trebuie să informeze [organizaţia sportivă federală], organizaţiile sportive, sportivii, alte persoane şi organizatorii de competiţii, precum şi publicul larg cu privire la deciziile sale, precizând numele persoanei în cauză, durata suspendării şi motivele acesteia, fără a permite însă ca din informaţiile publicate să se deducă date privind sănătatea persoanei respective. Această informare poate fi omisă în cazul persoanelor deosebit de vulnerabile, al sportivilor amatori şi al persoanelor care au contribuit în mod semnificativ la depistarea unor potenţiale încălcări ale reglementării antidoping prin dezvăluirea de informaţii sau de alte indicii. În cazul sportivilor amatori, divulgarea se face din motive de sănătate publică, atunci când a fost constatată o încălcare a reglementării antidoping prevăzute la articolul 1 alineatul (2) punctul 3 şi punctele 9-11."

Regulamentul de procedură al Comisiei Independente de Arbitraj potrivit Legii federale antidoping 2021

20 Verfahrensordnung der Unabhängigen Schiedskommission nach dem Anti-Doping-Bundesgesetz 2021 (Regulamentul de procedură al Comisiei Independente de Arbitraj potrivit Legii federale antidoping 2021) din 1 ianuarie 2021 prevede la articolul 1 alineatul (3) că membrii USK sunt independenţi în exercitarea funcţiilor. Articolul 5 din regulamentul menţionat prevede motivele pentru care este posibil să se invoce parţialitatea unuia sau mai multor membri, precum şi consecinţele care trebuie deduse din aceasta.

21 Articolul 9 alineatul (1) din regulamentul amintit precizează că părţile la procedură pot utiliza toate mijloacele de probă prevăzute de ZPO.

ZPO

22 În cadrul articolelor din ZPO, în versiunea din 23 decembrie 2020 (BGBl. I, 148/2020), care reglementează procedura de arbitraj, articolul 597 priveşte normele referitoare la cererea de arbitraj şi la memoriul în răspuns, articolul 598 prevede posibilitatea de a se organiza o şedinţă, iar articolul 599 prevede în special normele privind administrarea probelor în faţa instanţei arbitrale.

23 Articolul 607 din ZPO prevede în esenţă că sentinţa pronunţată de un tribunal arbitral are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive între părţi.

Litigiul principal şi întrebările preliminare

24 SO a fost sportivă de performanţă din anul 1998 până în anul 2015. Ea este totodată şefa unei asociaţii care este membră a federaţiei de atletism din Viena (Austria).

25 În anul 2021, pe baza rezultatelor unei investigaţii efectuate de Bundeskriminalamt (Oficiul Federal al Poliţiei Judiciare, Austria), NADA a depus la ÖADR o cerere de examinare a cazului lui SO, considerând că SO a încălcat regulile antidoping.

26 Prin decizia din 31 mai 2021, ÖADR a declarat-o pe SO vinovată de încălcarea regulii 32.2 literele (b) şi (f) din Regulile de competiţie ale IAAF pentru 2014-2015 şi a articolelor 2.2 şi 2.6 din Regulile antidoping ale IAAF din 2017 (denumită în continuare "decizia în litigiu"). Mai precis, ÖADR a constatat că, în perioada mai 2015-aprilie 2017, SO a deţinut substanţe a căror utilizare de către sportivii profesionişti supuşi Regulilor de competiţie ale IAAF era interzisă de WADA în această perioadă, şi anume eritropoietina (cunoscută şi sub denumirea de EPO), genotropin (omnitrope), precum şi testosteron (androgel), şi că SO le-a utilizat, cel puţin parţial, în anul 2015.

27 Pe baza acestor constatări, în decizia în litigiu, ÖADR a invalidat toate rezultatele obţinute de SO între 10 mai 2015 şi data intrării în vigoare a acestei decizii şi a retras toate drepturile şi/sau primele de participare pe care le obţinuse. Totodată, i-a impus lui SO interdicţia de a participa la orice competiţii sportive pentru o perioadă de patru ani începând cu data de 31 mai 2021.

28 În cursul procedurii în faţa ÖADR, SO a solicitat ca decizia în litigiu să nu fie adusă la cunoştinţa publicului larg, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din ADBG, în special prin nedivulgarea şi nepublicarea numelui său, precum şi a altor caracteristici individuale. ÖADR a respins această cerere prin decizia în litigiu.

29 SO a introdus o cerere de reexaminare la USK, solicitând ca decizia în litigiu să fie modificată pentru ca publicul larg să nu fie informat cu privire la încălcările în materie de dopaj pe care le săvârşise şi la sancţiunea care îi fusese aplicată, prin publicarea numelui său complet pe un site internet accesibil tuturor.

30 Prin decizia din 21 decembrie 2021, USK a confirmat anularea tuturor rezultatelor obţinute de SO în competiţii, inclusiv retragerea tuturor titlurilor, medaliilor, premiilor, drepturilor de participare şi primelor obţinute începând cu 10 mai 2015, precum şi suspendarea din toate competiţiile (naţionale şi internaţionale) pentru o perioadă de patru ani începând cu 31 mai 2021.

31 USK a decis însă să se pronunţe prin decizie separată cu privire la cererea de a nu publica încălcările în materie de dopaj săvârşite de SO, precum şi sancţiunile care decurg din acestea, urmând să se pronunţe ulterior în această privinţă.

32 În aceste condiţii, USK a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

"1) Informaţia potrivit căreia o anumită persoană a săvârşit o anumită încălcare a reglementării antidoping şi, din cauza acestei încălcări, i s-a interzis participarea la competiţii (naţionale şi internaţionale) constituie «date privind sănătatea» în sensul articolului 9 din [RGPD]?

2) [RGPD] – în special în ceea ce priveşte articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf din acesta – se opune unei dispoziţii naţionale care prevede publicarea numelui persoanelor vizate de decizia [USK], a duratei suspendării şi a motivelor acesteia, fără a permite să se deducă date privind sănătatea persoanei în cauză? Are vreo relevanţă faptul că, potrivit dispoziţiei naţionale, comunicarea acestor informaţii publicului larg poate fi omisă numai în cazul în care persoana în cauză este un sportiv amator, un minor sau o persoană care, prin dezvăluirea de informaţii sau de alte indicii, a contribuit în mod substanţial la depistarea unor potenţiale încălcări ale reglementării antidoping?

3) [RGPD] – în special în raport cu principiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) şi (c) din acesta – impune, în orice caz, înainte de divulgare, o evaluare comparativă a intereselor care ţin de personalitatea persoanei vizate cărora li se aduce atingere prin divulgare, pe de o parte, şi a interesului publicului larg de a fi informat cu privire la încălcarea reglementării antidoping săvârşită de un sportiv, pe de altă parte?

4) Informaţia potrivit căreia o anumită persoană a săvârşit o anumită încălcare a reglementării antidoping şi, din cauza acestei încălcări, îi este interzisă participarea la competiţii (naţionale şi internaţionale) constituie o prelucrare de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale şi infracţiuni în sensul articolului 10 din [RGPD]?

5) În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare: [USK] instituită în temeiul articolului 8 din [ADBG] este o autoritate de stat în sensul articolului 10 din [RGPD]?"

Cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminară

33 Procedura instituită la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte şi instanţele naţionale cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluţionarea litigiului asupra căruia urmează să se pronunţe (Hotărârea din 9 martie 2010, ERG şi alţii, C-378/08, EU:C:2010:126, punctul 72, şi Ordonanţa din 9 ianuarie 2024, Bravchev, C-338/23, EU:C:2024:4, punctul 18).

34 Rezultă că, pentru a putea sesiza Curtea în cadrul procedurii preliminare, organismul de trimitere trebuie să poată fi calificat drept "instanţă" în sensul articolului 267 TFUE, aspect pe care Curtea are obligaţia să îl verifice pe baza cererii de decizie preliminară (Ordonanţa din 13 decembrie 2018, Holunga, C-370/18, EU:C:2018:1011, punctul 13, şi Ordonanţa din 19 mai 2022, Frontera Capital, C-722/21, EU:C:2022:412, punctul 11).

35 Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, pentru a aprecia dacă organismul de trimitere în discuţie are caracterul unei "instanţe" în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ţine exclusiv de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente precum originea legală a acestui organism, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenţei sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organismul respectiv a normelor de drept, precum şi independenţa acestuia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 iunie 1966, Vaassen-Göbbels, 61/65, EU:C:1966:39, p. 395, Hotărârea din 3 mai 2022, CityRail, C-453/20, EU:C:2022:341, punctul 41, şi Hotărârea din 21 decembrie 2023, Krajowa Rada Sądownictwa (Menţinerea în funcţie a unui judecător), C-718/21, EU:C:2023:1015, punctul 40].

36 Reiese de asemenea dintr-o jurisprudenţă constantă a Curţii că instanţele naţionale au competenţa să sesizeze Curtea numai dacă există un litigiu pendinte pe rolul lor şi dacă sunt chemate să se pronunţe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr-o decizie cu caracter jurisdicţional. Prin urmare, competenţa unui organism de a sesiza Curtea trebuie să se stabilească atât în funcţie de criterii structurale, cât şi de criterii funcţionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 mai 2022, CityRail, C-453/20, EU:C:2022:341, punctele 42 şi 43, precum şi jurisprudenţa citată).

37 În ceea ce priveşte aceste criterii structurale, reiese din elementele care figurează în dosarul prezentat Curţii şi în special din dispoziţiile ADBG că USK îndeplineşte criteriile privind originea legală, caracterul permanent, caracterul obligatoriu al competenţei sale, precum şi natura contradictorie a procedurii desfăşurate în faţa sa.

38 Se ridică, în schimb, problema dacă USK îndeplineşte criteriul de independenţă.

39 Referitor la acest criteriu, trebuie subliniat că independenţa instanţelor naţionale, care este indispensabilă unei protecţii jurisdicţionale efective, este inerentă activităţii de judecată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, Associaçăo Sindical dos Juízes Portugueses, C-64/16, EU:C:2018:117, punctele 41 şi 42). Prin urmare, ea este esenţială pentru buna funcţionare a sistemului de cooperare judiciară constituit de mecanismul trimiterii preliminare prevăzut la articolul 267 TFUE, întrucât, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, acest mecanism nu poate fi activat decât de un organism care îndeplineşte printre altele acest criteriu de independenţă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 56 şi jurisprudenţa citată).

40 Noţiunea de independenţă presupune două aspecte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2006, Wilson, C-506/04, EU:C:2006:587, punctele 49 şi 50, precum şi Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 57).

41 Primul aspect, de ordin extern, impune ca organismul respectiv să îşi exercite funcţiile în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare şi fără să primească dispoziţii sau instrucţiuni, indiferent de originea lor, fiind astfel protejat împotriva intervenţiilor sau a presiunilor externe susceptibile să aducă atingere independenţei de judecată a membrilor săi şi să influenţeze deciziile acestora (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 57 şi jurisprudenţa citată).

42 În această privinţă, trebuie amintit că inamovibilitatea membrilor organului vizat constituie o garanţie inerentă independenţei judecătorilor prin faptul că urmăreşte să protejeze persoana celor care exercită activitatea de judecată (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 58 şi jurisprudenţa citată).

43 Mai precis, principiul inamovibilităţii, a cărui importanţă cardinală trebuie subliniată, impune în special ca judecătorii să poată rămâne în funcţie cât timp nu au împlinit vârsta obligatorie de pensionare sau până la expirarea mandatului lor, atunci când acesta are o durată determinată. Fără a avea un caracter total absolut, principiul menţionat nu poate face obiectul unor excepţii decât cu condiţia ca motive legitime şi imperative să justifice acest aspect, cu respectarea principiului proporţionalităţii. Astfel, se acceptă în general că judecătorii pot fi revocaţi dacă sunt inapţi să îşi continue funcţiile ca urmare a unei incapacităţi sau a unei încălcări grave, cu respectarea procedurilor corespunzătoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 59 şi jurisprudenţa citată).

44 Garanţia inamovibilităţii membrilor unei instanţe impune astfel ca situaţiile de revocare a membrilor organismului respectiv să fie stabilite printr-o reglementare specifică, prin intermediul unor dispoziţii legislative exprese care să ofere garanţii care să le depăşească pe cele prevăzute de normele generale de drept administrativ şi de drept al muncii aplicabile în cazul revocării abuzive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 60, şi Hotărârea din 26 ianuarie 2023, Construct, C-403/21, EU:C:2023:47, punctul 44).

45 Al doilea aspect, intern, al noţiunii de "independenţă", este legat de noţiunea de imparţialitate şi vizează echidistanţa faţă de părţile în litigiu şi de interesele lor din perspectiva obiectului acestuia. Aspectul menţionat impune respectarea obiectivităţii şi lipsa oricărui interes în soluţionarea litigiului în afara strictei aplicări a normei de drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 61 şi jurisprudenţa citată).

46 Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, noţiunea de "independenţă" implică înainte de toate ca organul în cauză să aibă calitatea de terţ în raport cu autoritatea care a adoptat decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 62 şi jurisprudenţa citată).

47 Aceste garanţii de independenţă şi de imparţialitate postulează existenţa unor norme, în special în ceea ce priveşte compunerea organismului, numirea, durata funcţiei, precum şi cauzele de abţinere, de recuzare şi de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepţia justiţiabililor, referitoare la impenetrabilitatea organismului amintit în privinţa unor elemente exterioare şi la neutralitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 63 şi jurisprudenţa citată).

48 În această privinţă, referitor la USK, este necesar să se constate că articolul 1 alineatul (3) şi articolul 5 din regulamentul său de procedură potrivit Legii federale antidoping 2021 prevăd că membrii acesteia sunt independenţi în exercitarea funcţiilor şi că sunt supuşi principiului imparţialităţii.

49 Cu toate acestea, în temeiul articolului 8 alineatul (3) din ADBG, membrii USK sunt numiţi de ministrul federal al artelor, culturii, funcţiei publice şi sportului pentru un mandat de patru ani care poate fi reînnoit şi care poate fi revocat anticipat "pentru motive serioase", fără ca această noţiune să fie definită în legislaţia naţională.

50 În special, inamovibilitatea membrilor USK nu este garantată de nicio normă specifică.

51 În această privinţă, situaţia membrilor USK se distinge, de exemplu, de cea a organismului de trimitere din cauza în care s-a pronunţat Hotărârea din 6 octombrie 2015, Consorci Sanitari del Maresme (C-203/14, EU:C:2015:664), în sensul că, după cum reiese din cuprinsul punctelor 11 şi 20 din acea hotărâre, membrii organismului respectiv beneficiază de o garanţie de inamovibilitate, pe durata mandatului lor, de la care nu se poate deroga decât pentru motivele enumerate în mod expres în reglementarea privind funcţionarea organismului amintit.

52 În plus, decizia de revocare a membrilor USK aparţine exclusiv ministrului federal al artelor, culturii, funcţiei publice şi sportului, şi anume un membru al puterii executive, fără să fi fost stabilite în prealabil criterii sau garanţii precise.

53 Rezultă că legislaţia naţională aplicabilă nu garantează că membrii USK se află la adăpost de presiuni exterioare, indiferent dacă acestea sunt directe sau indirecte, care pot genera îndoieli cu privire la independenţa lor, astfel încât acest organism nu îndeplineşte cerinţa de independenţă proprie unei instanţe, privită sub aspectul său extern.

54 Din ansamblul elementelor care precedă reiese că USK nu poate fi calificată drept "instanţă" în sensul articolului 267 TFUE.

55 Totuşi, această împrejurare nu o scuteşte de obligaţia de a garanta aplicarea dreptului Uniunii cu ocazia adoptării deciziilor sale şi de a lăsa neaplicate, dacă este necesar, dispoziţiile naţionale care ar contraveni unor dispoziţii ale dreptului Uniunii care au efect direct, întrucât astfel de obligaţii le revin în fapt tuturor autorităţilor naţionale competente, iar nu numai autorităţilor jurisdicţionale (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C-274/14, EU:C:2020:17, punctul 78 şi jurisprudenţa citată).

56 Pe de altă parte, trebuie arătat că din dosarul de care dispune Curtea şi din informaţiile furnizate de NADA în cursul şedinţei reiese că SO a sesizat Österreichische Datenschutzbehörde (autoritatea austriacă de protecţie a datelor) cu o plângere pentru încălcarea acestei protecţii, în temeiul articolului 77 alineatul (1) din RGPD. Acest organ a adoptat o decizie de respingere, care face obiectul unei căi de atac în faţa Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria) formulate în temeiul articolului 78 alineatul (1) din RGPD [a se vedea în această privinţă Hotărârea din 7 decembrie 2023, SCHUFA Holding (Liberarea de restul de datorie), C-26/22 şi C-64/22, EU:C:2023:958, punctele 52 şi 70]. Această cale de atac a fost suspendată în aşteptarea unui răspuns din partea Curţii la întrebările adresate în prezenta cauză.

57 Din toate cele care precedă rezultă că prezenta cerere de decizie preliminară este inadmisibilă.

Cu privire la cheltuielile de judecată

58 Întrucât, în privinţa părţilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la organul de trimitere, este de competenţa acestuia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Cererea de decizie preliminară formulată de Unabhängige Schiedskommission Wien (Comisia Independentă de Arbitraj din Viena, Austria) prin decizia din 21 decembrie 2021, este inadmisibilă.

Semnături

* Limba de procedură: germana.