Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Respingere. Lipsă de interes. Autoritate relativă de lucru judecat, acte normative ieşite din vigoare

(Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4466/R din 3 noiembrie 2011)

În cursul soluţionării recursului, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 10 alin. 2 şi 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, raportat la prev. art. 44 şi 53 din Constituţia României.

Prin încheierea şedinţei publice din 22 iunie 2011, Tribunalul Maramureş a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamanta şi pârâtele solicitând modificarea ei, cu consecinţa sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de reclamantă.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale rezultând din dispoziţiile art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, textele de lege au legătură cu soluţionarea cauzei, aşa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată precizate, invocându-se nulitatea hotărârii comisiei judeţene care, cu încălcarea dispoziţiilor Legea nr. 213/1998 (deşi nu se face referire expresă la cele două texte despre care se susţine că sunt neconstituţionale, însă acestea sunt cele care reglementează modul de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat şi sancţiunea în caz de nerespectare) a dispus trecerea terenurilor obiect al prezentei cauze din domeniul public al statului în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale (dosarul Judecătoriei Buzău). Art. 11 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011, astfel că, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, care se referă la legi şi ordonanţe în vigoare, sesizarea Curţii Constituţionale nu ar fi admisibilă cu privire la acest text, deşi, relativ recent, aşa cum rezultă din decizia nr. 838/2009, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că este singura abilitată să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare.

Deşi textele au legătură cu soluţionarea cauzei, aşa cum a reţinut instanţa de recurs, deşi cu o motivare greşită, reclamanta nu are interes în sesizarea Curţii Constituţionale, întrucât, în măsura în care aceasta s-ar pronunţa în sensul admiterii excepţiei, o astfel de decizie ar putea lăsa fără fundament juridic acţiunea, aceasta fiind fundamentată tocmai pe textele de lege, respectiv încălcarea textelor de lege a căror neconstituţionalitate se invocă, or, în condiţiile încetării efectelor juridice ale acestora (pentru că, de fapt, asta se solicită), în condiţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, aceasta ar lăsa fără suport juridic acţiunea (petitele referitoare la încălcarea acestor texte).

Totuşi, întrucât şi pârâtele moştenitoare ale pârâtului iniţial au formulat recurs, curtea va analiza şi celelalte condiţii de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale.

Curtea Constituţională nu a pronunţat vreo decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate de natura celei invocate în prezenta cauză, pentru a fi în prezenţa condiţiei de inadmisibilitate rezultând din disp. art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, însă, aşa cum corect a susţinut pârâtul în întâmpinarea depusă raportat la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a soluţionat excepţii referitoare la cele două texte de lege invocate, raportat la textele din Constituţie despre care se susţine că ar fi fost încălcate, respectiv deciziile nr. 143/2003 (M. Of. nr. 476/3.07.2003), nr. 107/2004 (.M. Of. nr. 392/4.05.2004) şi nr. 627/2011 (M. Of. nr. 517/22.07.2011).

Conform jurisprudenţei Curţii de apel Cluj publicată (a se vedea încheierea civilă din 2 martie 2009, în Culegea de decizii a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie pe anul 2009, p. 538 şi urm.), "în ceea ce priveşte condiţia rezultând din dispoziţiile alin. 3, referitoare la soluţionarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate de Curtea Constituţională, deşi textul vorbeşte de excepţii admise, în realitate, şi în cazul excepţiilor respinse există o "autoritate relativă de lucru judecat" sub aspectul motivelor, trebuind invocate împrejurări noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii."

Întrucât niciuna dintre părţi nu a invocat motive noi, în mod corect a respins instanţa de recurs sesizarea Curţii Constituţionale, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea va respinge recursul declarat împotriva încheierii de respingere a sesizării Curţii Constituţionale ca nefondat. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)

Publicat în Buletinul Jurisprudenţei din 2011 la Editura Universul Juridic