DECIZIE nr. 2263 din 14 aprilie 2011 - Admitere la Institutul Naţional al Magistraturii. Testare psihologică. Excepţie de nelegalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 27 din Hotărârea Plenului CSM nr. 439 din 15. 06.2006.

Legea nr. 303/2004, art. 14 alin. (2) lit. e) Legea nr. 554/2004, art. 4

Sunt nelegale dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 27 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439 din 15.06.2006.

Ele transformă o condiţie legală prealabilă cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii - dovedirea aptitudinilor psihologice specifice funcţiei de judecător, respectiv celei de procuror - într-o probă eliminatorie, ulterioară susţinerii concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice, contravenind astfel dispoziţiilor art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

(Decizia 2263 din 14 aprilie 2011)

Notă: începând cu 18.05.2011, prin punctele 3 şi 4 din Hotărârea Plenului CSM nr. 228/2011, publicată în M. Of. nr. 344 din 18/05/2011, art. 14 alin. (1) şi respectiv art. 27 din Hotărârea Plenului CSM nr. 439/2006 au fost modificate, în sensul atribuirii în competenţele comisiei de admitere la concurs, verificarea îndeplinirii condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei, prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta CM a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii, solicitând:

- anularea parţială a Hotărârii nr. 1880 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29.10.2009, de validare a concursului de admitere în magistratură desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, atât în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către aceasta a condiţiilor prevăzute de art. 12 lit. e) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi anularea actelor administrative emise de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza acestei hotărâri; Hotărârea nr. 2064 din 19.11.2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- constatarea nelegalităţii testării psihologice, precum si a reexaminării psihologice care au fost efectuate după susţinerea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi după declararea reclamantei ca admisă la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la validarea dosarului reclamantei de candidat admis la Institutul Naţional al Magistraturii şi trecerea pe lista definitiva a candidaţilor admişi la Institutul Naţional al Magistraturii din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform art. 27 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii şi recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în magistratură;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii la înscrierea acesteia ca auditor de justiţie, cursant la Institutul Naţional al Magistraturii în promoţia 2010-2012 sau în anul următor soluţionării acestui litigiu;

Prin precizarea acţiunii, reclamanta a invocat şi excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. 1, art. 27, art. 29 din Regulamentul de admitere şi absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii (Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006).

Prin Sentinţa nr. 203 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava- Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea precizată formulată de către reclamanta CM în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii. A admis excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1) art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, precum şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644 din 24.09.2009 şi a constatat nelegalitatea acestora, precum şi a testării şi reexaminării psihologice a reclamantei. De asemenea, instanţa a dispus anularea parţială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29.10.2009, în ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, şi a obligat pârâţii la înscrierea reclamantei pe lista definitivă a candidaţilor admişi la Institutul Naţional al Magistraturii, conform art. 6 şi a anexei 2 a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29.10.2009, şi la recunoaşterea în favoarea reclamantei a tuturor drepturilor ce decurg din calitatea acesteia de candidat admis la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, inclusiv reînscrierea reclamantei ca auditor de justiţie, cursant la Institutul Naţional al Magistraturii în promoţia 2010-2012 sau în anul următor soluţionării prezentului litigiu.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii să plătească reclamantei suma de 390 lei, cu titlu de daune materiale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta s-a prezentat la concursul organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, în vederea admiterii sale în magistratură, în urma desfăşurării probelor scrise fiind declarată candidat admis la Institutul Naţional al Magistraturii la poziţia "n", iar ulterior, ca urmare a examinării psihologice, a fost declarată "respins", pe considerentul neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.

Analizând conţinutul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 oct. 2009, instanţa de fond a reţinut că sunt reale susţinerile conform cărora, prin art. 5, au fost validate rezultatele concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada mai sus arătată, conform anexei 1, reclamanta figurând la poziţia 183, cu nota finală 7,254.

Conform art. 7 al aceleiaşi hotărâri, s-a constatat însă neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, de către zece dintre candidaţii la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, printre care şi reclamanta.

Totodată, prin art. 8, s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditor de justiţie rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv pentru 11 locuri.

Reclamanta, considerând că întreaga procedură de organizare a concursului a fost viciată, pe considerentul încălcării prevederilor art. 14 din Legea nr. 303/2004, aceste vicii afectând, în principal, modul în care a fost organizată testarea psihologică, s-a adresat instanţei, solicitând anularea Hotărârii nr. 1880/2009 în ceea ce priveşte art. 5, 7 şi 8, înţelegând să invoce şi excepţia de nelegalitate a textelor în temeiul cărora s-a realizat aceasta testare.

Astfel, prin Hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile unui act cu forţă juridică superioară, respectiv cele ale Legii nr. 303/2004, aceste considerente fiind valabile şi în ceea ce priveşte Hotărârea CSM nr. 1644/2009.

Din conţinutul acestui act, rezultă că s-a reţinut că reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris şi susţinerea unui nou interviu.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte petitul având ca obiect anularea Hotărârii nr. 1880/2009, a relevat faptul că, în condiţiile în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, acesta este inadmisibil, pe considerentul nesocotirii dispoziţiilor imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a considerat că această excepţie nu poate fi reţinuta, întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei hotărâri, în situaţia în care acţiunea ar fi întemeiată, motivele de nelegalitate; considerate incidente în privinţa art. 7 şi 8 din Hotărârea nr. 1880/2009 s-ar extinde şi asupra Hotărârii nr. 2064/2009 în virtutea principiului anulării actului subsecvent.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1644/2009, instanţa de fond a constatat că este vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dat naştere si a modificat raporturi juridice.

Referitor la art. 14 din Hotărârea nr. 439/2000 s-a arătat că în raport de prevederile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, textul este nelegal deoarece verificarea medicală şi psihologică este o condiţie de înscriere la concurs, candidaţii urmând a fi verificaţi sub aspectul competenţei profesionale numai dacă îndeplinesc condiţia aptitudinii medicale şi psihologice pentru exercitarea profesiei, testarea constituind o etapă premergătoare şi eliminatorie.

Cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 1644/2009 s-a apreciat că aceasta încalcă prevederile art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care au fost înfiinţate alte două comisii decât cele prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică şi de reexaminare psihologică.

Pe de altă parte, cele trei comisii reglementate de art. 15 alin. 5, se constituie la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, în timp ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea Direcţiei Resurse Umane şi Organizare a Consiliului Superior al Magistraturii.

A mai apreciat prima instanţă că, condiţia prealabilă şi eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit, prin încălcările legii, o probă a acestuia, cu efect de excludere a unui candidat deja admis, prin înlocuirea criteriilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 303/2004, referitoare la competenţa profesională, aptitudinile şi buna reputaţie, cu decizia psihologului.

A precizat judecătorul fondului că, Consiliul Superior al Magistraturii nu este legitimat să aleagă momentul la care înţelege să verifice condiţiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară admiterii la concurs, după promovarea acestuia şi chiar după începerea cursurilor de formare iniţială din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii are atribuţii strict administrative în desfăşurarea concursului, care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta să se subroge comisiei de admitere şi să procedeze el însuşi la verificarea competenţei psihologice şi, mai mult, să procedeze la verificarea acestei condiţii de înscriere la un alt moment decât cel stabilit în lege.

Un alt argument pentru anularea prevederilor art. 7 din Hotărârea nr. 1880/2009, l-a constituit şi faptul că, desfăşurarea concursului de admitere nu s-a realizat în condiţii de previzibilitate, candidaţilor neaducându-li-se la cunoştinţă, în mod integral, reglementările incidente în materie şi, totodată, întreaga procedură de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, aşa cum este aceasta văzută şi concepută de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii nu a publicat nicio hotărâre privind profilul psihologic al candidatului la Institutul Naţional al Magistraturii sau al auditorului de justiţie, aşadar este lipsită de temei susţinerea conform căreia, concurenţii ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. Lipsa unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii care să stabilească coordonatele psihologice urmărite pentru un auditor de justiţie, a permis ca verificarea competenţei psihologice să se realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective, care au surclasat, paradoxal, rezultatele obţinute în baza unor criterii de admitere riguros şi clar stabilite, cum pertinent a susţinut reclamanta.

Curtea a apreciat că este reală împrejurarea potrivit căreia, interesul reclamantei în atacarea dispoziţiilor considerate nelegale s-a născut abia în momentul în care a fost vătămată prin respingerea sa, ulterior promovării examenului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii.

Recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:

În motivele de recurs, Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că este fondată excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (2) şi art. 27 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, reţinând în mod greşit că aceste dispoziţii regulamentare contravin dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

A susţinut recurentul, că greşit s-a constatat nelegalitatea unor dispoziţii regulamentare care nu au legătură cu cele care stabilesc ordinea de testare a candidaţilor din punct de vedere al cunoştinţelor profesionale, respectiva aptitudinilor psihologice.

A precizat că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, Consiliul Superior al Magistraturii are "atributul exclusiv" în luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor şi procurorilor.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 1644/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că excepţia de nelegalitate este admisibilă şi întemeiată.

În acest sens s-a argumentat că Hotărârea nr. 1644/2009 a fost adoptată pentru aprobarea componenţei comisiilor de testare psihologică şi reexaminare psihologică a candidaţilor admişi la concursul organizat în perioada 25.06. - 25.09.2009.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 1881 din 29.10.2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii desfăşurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, autoritatea recurentă a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Astfel, rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre după ce, potrivit art. 29 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 538/2008 a fost realizată şi testarea psihologică, ce constă din susţinerea unui test scris şi a unui interviu în faţa unui psiholog desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii, probă în urma căreia reclamanta a fost declarată "Respins", inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a contestaţiei depuse de acesta.

Recurenta a menţionat, nici Consiliul Superior al Magistraturii şi nici instanţa de judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică şi nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări ştiinţifice complexe şi de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc.

A apreciat recurenta că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat Hotărârea nr. 1880/2004 în ceea ce o priveşte pe reclamanta-intimată.

Recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii:

În recursul declarat de Institutul Naţional al Magistraturii, s-a criticat sentinţa, arătându-se că instanţa de fond a reţinut în mod greşit nelegalitatea Hotărârii nr. 439/2006, faptul de a organiza testarea psihologică ulterior probelor de concurs nefiind o încălcare a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată;

S-a mai susţinut că soluţia adoptată prin Hotărârea nr. 439/2006 reprezintă singura modalitate practică de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, în condiţiile în care numărul candidaţilor înscrişi în fiecare an la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii este în jur de 3000 de persoane, în timp ce după desfăşurarea probelor de concurs rămân mai puţin de 10% din numărul celor înscrişi, ceea ce uşurează activitatea de testare psihologică şi reduce cheltuielile efectuate.

A precizat recurentul că Hotărârea nr. 439/2006 nu adaugă şi nici nu modifică Legea nr. 303/2004, republicată, ci o face aplicabilă în ceea ce priveşte organizarea concursului pentru intrarea la Institutul Naţional al Magistraturii.

Analiza motivelor de recurs:

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii, constată că acestea sunt nefondate.

Testarea psihologică a fost organizată după ce candidaţii înscrişi la concursul de admitere au susţinut proba de verificare a cunoştinţelor profesionale, incluzându-i doar pe candidaţii care promovaseră această probă, între care şi recurenta-reclamantă care a fost declarat admis cu nota finală de 7,254.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată "la concursul pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; este licenţiată în drept; nu are antecedente penale sau cazier fiscal; cunoaşte limba română; este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.

Or, potrivit art. 14 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, comisia de admitere a concursului poate verifica numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică simultan pe paginile de internet al Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii, cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.

De asemenea, după susţinerea concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice, potrivit art. 27 alin. (1)-(3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, candidaţii admişi vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către inspectori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi vor fi programaţi pentru a se prezenta la vizita medicală şi la testarea psihologică. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi validează rezultatele concursului. Candidaţii inapţi pentru exercitarea funcţiei, din punct de vedere medical, psihologic, precum şi cei care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi. (3) Lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la Institutul Naţional al Magistraturii, se comunică pentru afişare la sediul Institutului Naţional al Magistraturii la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii.

Deci, cu alte cuvinte Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, prin dispoziţiile citate mai sus, nu respectă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată şi nici sensul acestor dispoziţii.

Astfel, legiuitorul, prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, a înţeles să reglementeze existenţa unor aptitudini psihologice specifice funcţiilor de judecător şi, respectiv, procuror, ca pe o condiţie prealabilă, alături de celelalte condiţii legale, pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.

Or, Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006, prin art. 14 şi 27 încalcă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din lege, prin transformarea unei condiţii legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, într-o probă eliminatorie ulterioară susţinerii concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice.

Stabilind o astfel de succesiune, Regulamentul, nesocotind litera şi spiritul dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, a creat posibilitatea ca persoane inapte din punct de vedere psihologic să fie obligate să susţină concursul de verificare a cunoştinţelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice şi psihice inutile, neavute în vedere de legiuitor.

Este adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult mai uşor şi cu eforturi financiare mai puţine să supună testării psihologice doar pe candidaţii care au promovat proba de verificare a cunoştinţelor juridice, din moment ce numărul candidaţilor înscrişi este, de regulă, cu mult mai mare.

Din conţinutul dispoziţiilor art. 14 şi următoarele din Legea nr. 303/2004, republicată nu rezultă, însă, că legiuitorul ar fi conferit Consiliului Superior al Magistraturii un drept de apreciere în ceea ce priveşte tratarea condiţiilor legale de înscriere la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi nici în ceea ce priveşte schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea fi transformată din condiţie de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară publicării listelor cu candidaţii declaraţi admişi la concursul de admitere, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă.

Astfel fiind, rezultă că soluţia dată de instanţa de fond excepţiei de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant este legală şi temeinică, criticile celor două recursuri fiind neîntemeiate.

Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de apel a constatat şi nelegalitatea Hotărârii nr. 1644/2009, soluţie care, având în vedere considerentele de mai sus, este legală şi temeinică, hotărârea respectivă având ca efecte completarea cadrului organizatoric creat prin Hotărârea nr. 439/2006, cu încălcarea dispoziţiilor legale aşa cum s-a argumentat mai sus.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a anulat Hotărârea nr. 1880/2009 în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă, recunoscând acesteia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M. desfăşurat în perioada 25.06. - 25.09.2009.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond, a înlăturat dispoziţiile regulamentare constatate nelegale şi a conferit relevanţă juridică faptului că intimatul-reclamant a fost declarat admis la concursul respectiv, aşa cum rezultă din tabelul afişat de organizatori.

În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, soluţia instanţei de fond a fost apreciată ca legală şi temeinică, cele două recursuri fiind, în consecinţă, respinse ca nefondate.

Acest text a fost preluat de pe www.scj.ro