Wolters Kluwer, Tratament fiscal sedii permanente

Prezintă definiţia sediului permanent, procedura de înregistrare in România si obligaţiile fiscale ale sediilor permanente ce aparţin persoanelor juridice străine.

Sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.

Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum şi locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare.

Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni.

Sintagma loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea acoperă orice fel de clădiri, echipamente sau instalaţii utilizate pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, indiferent dacă acestea sunt ori nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate există şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare clădiri pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, ci dispune doar de un spaţiu. Nu este important dacă clădirile, echipamentele sau instalaţiile sunt deţinute în proprietate, sunt închiriate ori se găsesc în alt fel la dispoziţia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o tarabă în piaţă sau locul de activitate poate fi situat în clădirea unei alte societăţi, atunci când un nerezident are în permanenţă la dispoziţie anumite clădiri sau părţi ale acestora, deţinute în proprietate de altă societate.

Atunci când activităţile economice ale unei societăţi sunt deplasate între locaţii învecinate, pot exista dificultăţi în a stabili dacă există un singur "loc de activitate". Dacă există mai multe locuri de activitate şi dacă celelalte condiţii ale sediului permanent sunt îndeplinite, la fiecare dintre aceste locuri, societatea va avea mai multe sedii permanente. Se consideră că există un singur loc de activitate atunci când o anumită locaţie, în interiorul căreia sunt deplasate activităţile, poate fi identificată ca formând un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveşte activitatea respectivă.

La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5 "Sediu permanent" din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Atunci când nu este încheiat contract în formă scrisă, se înregistrează documentele care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte documente corespunzătoare.

Un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte activităţile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în România în numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:

a) persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului;

b) persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului.

În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă.

Pentru încadrarea unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea şi a altor activităţi similare ca sedii permanente se au în vedere data începerii activităţii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de bază.

Un sediu permanent nu presupune următoarele:

- folosirea unei instalaţi numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;

- menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;

- menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;

- vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după încheierea târgului sau a expoziţiei;

- păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;

- păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident.

Art. 8 (1)-(7) CF

Sediul permanent se înregistrează mai întâi la Registrul Comerţului şi apoi din punct de vedere fiscal se declară la AFP prin formularul cod 013 cod M.F.P. 14.13.01.10.11/n.s.p, reglementat recent prin OMFP 877/2013 privind aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală a contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente, precum şi a modelului şi conţinutului formularului 013 "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente".

Începând cu data de 1 iulie 2013, persoana juridică străină care desfăsoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în România are obligaţia să stabilească unul dintre aceste sedii ca sediu permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin pentru calculul, declararea şi plata impozitului pe profit datorat pentru profitul impozabil obţinut din activitatea desfăsurată în România.

Contribuabilii nerezidenţi care desfăsoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente înregistrate fiscal până la data de 30 iunie 2013 sunt obligaţi să depună, în perioada 1-31 iulie 2013, declaraţia de înregistrare fiscală.

Declaraţia de înregistrare fiscală va fi însoţită de lista sediilor permanente înregistrate fiscal care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii, precum şi de lista celorlalte sedii permanente. Pentru fiecare sediu se menţionează datele de identificare, inclusiv codul de identificare fiscală.

La data atribuirii codului de înregistrare fiscală pentru contribuabilul nerezident se anulează codul de înregistrare fiscală a sediului permanent care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii şi venituri asimilate salariilor.

Notă! Obligaţiile fiscale ale sediilor permanente înregistrate fiscal până la data de 30 iunie 2013 şi neachitate până la această dată se preiau de contribuabilul nerezident prin sediul permanent desemnat potrivit titlului II "Impozitul pe profit" din Codul Fiscal, care este noul debitor al acestor obligaţii fiscale.

OMFP 877/2013